Comunicare si limbaj audio-vizual

Comunicare si limbaj audio-vizual

Oricat de abstracta ar fi stiinta, experienta capata o dimensiune senzoriala si colectiva prin mass-media. Acestea nu sunt nici simple difuzoare, nici "vulgarizatori", ci creatoarele unei dimensiuni a obiectului sau evenimentului necunoscuta pana atunci.

Fenomenul mediatic care se bazeaza tot mai mult pe imagine vizuala deschizand accesul "la lume', transforma realitatea in fenomen discursiv, scenarizat, speclacularizat. Evident, nimeni nu ar putea nega rolul media in fortificarea modernitatii, devenind acum, in lumea simultaneitatii, mediu de existenta (mod de viata), modeland organizarea sociala si confiscand hedonistic, cotidianul, punand in joc exersatele tactici ale seductiei. In acelasi timp, observam ca suprainformarea coexista cu dezinformarea, ca exista intinse zone de subdezvoltare comunicationala prin distributia inegala a puterii si a resurselor, ca difuzarea, chiar planetara fiind (prin globalizarea pietelor) asculta orbeste, odata cu cresterea presiunii competitionale de logica vitezei si a profitului. Intra, asadar, in cursa frenetica a consumului, bucurandu-se de o larga si penetranta adresabilitate. Or, globalizarea - ca strategie - inseamna prin democratizarea si uniformizarea consumului chiar mediocrizarea culturii.

"Mesajul este medium ul" ne asigura Marshal Mc Luhan. Formula, initial atat de socanta prin ineditul sau, a devenit treptat o asertiune acceptata cu statut de axioma printre teoreticienii mass-media. Ideea potrivit careia fiecare medium are o identitate distincta in raport cu celelalte, reclamand aderarea continutului informational a ceea ce va deveni un mesaj la particularitatile sale de structura are multiple implicatii pentru teoria si practica in domeniul mijloacelor de comunicare de masa. Transformand in mod radical emiterea, transmiterea si receptarea mesajelor "multimedia" ne face constienti in chip diferit si in grade diferite de profunzime de realitatea in care traim.

In epoca pe care o traversam, marcata de crize si de confuzii, generand avalansa angoaselor postmodernitatii, "hibridarea culturala a omului global', cum scria Z. Bauman[1] nu este o falsa alarma in contextul proliferarii haotice a comunicarii mediate. Mai ales ca noi purtam o dubla ereditate, codul cultural fiind, observa candva E. Morin ; echivalentul sociologic al codului genetic. Si daca influenta asupra "stocului ereditar' nu-i poate fi tagaduita, e indiscutabil ca substitutia nici nu poate fi gandita, chiar marsaluind spre o unica civilizatie (world culture). In pofida uriasei audiente, a bombardamentului informational sufocand Planeta, mijloacele de comunicare in masa fabrica, s-a zis. non-comunicare: feed-back-ul e anemic, interactiunea comunicativa slabeste . Devenind insa comerciala, propunand - pe suportul light-tech - un suvoi de modele si imagini-ghid, sfarsind prin a infantiliza publicul, prin soap-operas si publicitate stupida. Si daca traditionalistii visau la o improbabila cruciada morala, Baudrillard nu ezita sa observe ca azi comunicarea este "victima unui exces de comunicare'. Din pacate, globalizarea mediatica, plonjand in simultaneism nu inseamna si restituirea, receptarea unei "societati comunicative': animalul media ("omul terminal') este o "masina de privit', captiv al culturii media, de rang mediu si de extensie planetara. Televizorul este medium-ul predilect intr-un univers dilatat. S-ar parea ca C. W. Mills nu s-a inselat cand anunta, cumva profetic: "istoria care il afecteaza in prezent pe fiecare om este istoria mondiala". Si daca sub trend-ul mondializarii difuzarea este inevitabil, supranationala (civilizatia fiind, astfel, o expansiune exterioara a culturii), comunicarea globala ne face partasi la un insidios neocolonialism cultural (Michel de Certeau). sincronizarea insemnand, indeosebi, un cosmopolitism ieftin, pagubos, culturaliceste alienant.

"Imaginea, sunetul, scrierea, izolate sau combinate, produc forme si imagini care isi disputa hegemonia cu expresia verbala. Gandirea conceptuala se reveleaza adecvata in anumite cazuri si inadecvata in altele. E imposibil de acum inainte de a mai vorbi de cunoastere fara a preciza prin ce media se stabileste ea"[3]

Intelegerea discursiva legata de gandirea logica si de experienta indelungata a lecturii tinde sa fie, nu neaparat inlocuita ci secondata de un nou tip de intelegere care implica imaginea, sunetul, mimica, gestica. Este vorba despre faptul, de acum recunoscut si studiat, dar de care, se pare, nu suntem inca suficient de constienti ca o anume tehnica de transmisie modifica intr-un anumit sens mesajul, provocand un mod particular de sesizare a realului, in functie de specificul medium-ului, deci de capacitatea proprie de structurare a acestuia. Rene Berger reda sugestiv diferenta de transmisie a aceluiasi eveniment de catre trei media diferite: un meci de fotbal transmis la radio, la televiziune si in presa "Reportajul la radio a unui meci de fotbal se rostogoleste si se sparge ca valurile unei furtuni ca sa puna in miscare un auditoriu orb; la televiziune, imaginea tinde sa o ia inaintea cuvantului, debitul reporterului serveste de acompaniament. Cat priveste jurnalistul, el se adreseaza unui cititor "orb si surd", el reuseste sa atraga atentia cu efecte de epitete si hiperbole[4]. Este evident ca cele trei variante ale meciului nu coincid, unul si acelasi eveniment comportand trei mesaje particular structurate, a caror incarcatura informationala, dar mai ales emotionala, este diferita. Cele trei mesaje coincid doar in ceea ce priveste principalele linii de sens sau directii semantice, dar difera in ceea ce priveste liniile de sens secundare. "Este adevarat - remarca in acest sens Henri Wald - ca la temelia tuturor mesajelor vehiculate de un anumit medium, se afla mesajul medium-ului insusi dar acest mesaj are un adanc continut de cunoastere. Valoarea organizatorica a unui medium deriva din valoarea cognitiva a mesajului lui" .

Modalitatea de receptare si de comprehensiune a fiecarui mesaj este mijlocita de capacitatea fiecarui medium de a-l structura in maniera specifica sau, mai exact, de capacitatea emitatorului din sistemul mijloacelor de comunicare de masa de a exploata resursele de limbaj si resursele tehnice ale medium-ului. Se poate afirma ca medium-ul reprezinta, "co-mesaj", iar faimoasa formula mcluhaniana ar fi menita sa atraga atentia asupra adecvarii lui "ce se spune" la structura, cadru, medium.

Fiecare mijloc de comunicare isi organizeaza si transmite mesajele potrivit unor reguli specifice, in ultima instanta, in acord cu limbajul propriu. Fiecare limbaj se caracterizeaza sau se defineste prin prezenta in semnificantul sau a anumitor trasaturi senzoriale si prin absenta altora si de asemeni prin anumite particularitati ale semnificatiilor vehiculate. Christian Metz precizeaza ca fiecare limbaj are propria sa materie de exprimare sau combinarea sa specifica a mai multor materii de exprimare.

Imaginea, sunetul, cuvantul, izolate sau combinate intre ele, produc forme si imagini care codifica intr-un chip nou realitatea, adaugand comprehensibilitatii datorate lecturii, ceea ce René Berger numeste "sensibilizare".

Prinsa in navodul retelelor informatice, tehnice, financiare si comunicationale, omenirea a constientizat puterea media. Productia de mesaje a devenit o adevarata industrie culturala. Daca media au remodelat societatea si sensibilitatea generatiilor transformand comunicarea intr-un fenomen de civilizatie totala, ele se redefinesc brutal in raport cu TV. Fiindca dictatura audio-vizualului in societatea mediatica, locuind in paienjenisul multimedial este o evidenta, sfidand diatribele antitehnologiste: saltul de la logo-centrism la imagocentrism inseamna accesul la un limbaj universal, placat, e drept, pe fundamentalismul pietei. Leo Bogart inca in 1956 (The age of televisión) avertiza ca expansiunea TV (teletropismul) inseamna si invazia culturii "de mijloc'. Microbul TV generalizeaza "sindromul de duminica' (G. Friedman) si ne invita in societatea de spectacol. Or, spectacolul mediatic, sub aparenta omogenizarii ne condamna la sedentarizare. Sa avem in vedere si ca TV este un mass-medium prin excelenta non-selectiv. Iar mass-media trebuie inteleasa ca mediator universal "prescriind' lumea de azi. De remarcat este faptul ca in mijlocul ceremoniilor de orice fel, in mijlocul celor mai violente intamplari, presa si televiziunea sunt prezente neparticipand totusi la evenimente. Agentii informatiei scapa localizarii. Nici participanti, nici macar "existenti"; sunt mai curand "priviri pure" decat martori. Calitatea de "informator al maselor", da reporterului-fotograf puterea invizibilitatii. Functia informativa a devenit astazi, odata cu difuzarea masiva si instantanee, o dimensiune noua a evenimentului si a istoriei. Spre deosebire de ziarist sau de trimisul special care se adreseaza cititorilor sai prin mijlocirea articolelor semnate, televiziunea folosind imagini vizuale, se "dizolva" in informatia instantanee pe care o difuzeaza. Mass media tinde sa-l distruga pana si pe intermediarul care este totusi insasi conditia ei. Dar lumea de azi, considerata de un Samuel I.Huntington ca pluricivilizationala, ascunzand falii culturale si inevitabile conflicte, in scenariile noului secol se indreapta totusi, spre o civilizatie globalizanta. Putem considera ca civilizatia e universala si omenirea n-a avut aspectul de "intreg', de corp unic, niciodata mai acut ca in zilele noastre. Sub umbrela universalului, prin transferabilitate si accesibilitate, cultura media pare a submina nevoia de apartenenta (protejand identitatea). Este limpede ca aceasta cultura media se dovedeste un eficient agent al globalizarii. Cu observatia ca ea promoveaza si incurajeaza, cum s-a spus subcultura.

Mass-media nu reprezinta doar un vehicul cultural ci chiar produc o noua cultura.

Produsele media suporta, prin industrializarea productiei si generalizarea consumului, o definitie negativa si globalizatoare, incarcata cu un sens peiorativ. Afirmata concomitent cu decaderea culturii clasice, noua cultura mediatica pare nu doar a o concura, ci chiar a o inlocui. Beneficiind de costuri de acces in scadere, preluand elemente facile, vandabile, acceptand standardizarea si impunand drept criteriu valoric logica profitului, cultura mass-media este - dupa multe voci, unele autorizate - un surogat, incat, pe buna dreptate, ne putem intreba: este ea o noua cultura sau doar o alta tehnologie a comunicarii culturale? Sau poate, este chiar cultura epocii noastre, in extensie planetara.

Vom incerca sa schitam cateva posibile raspunsuri observand inainte de orice, ca azi comunicarea a devenit fenomen de civilizatie totala. Comunicarea de masa (recunoscand suprematia televizuala) se bucura de o audienta larga, eterogena, dispersata si anonima. In plus, circulatia (difuzarea) e rapida, uniformizand si simplificand continutul. Mai mult, suportul, tehnica ca si suma institutiilor intra - uneori simultan - sub umbrela conceptului (media), conducand chiar la autonomizarea cuvantului. Iar noile media, in ofensiva, dezvolta dimensiunea interactiva anuntand o noua era a comunicarii. Ideea convergentei era lansata prin 1978 de inginerul Nicholas Negroponte care sugera aparitia sistemelor on-line, anuntand, prin multimedia, acea "noua galaxie' intrezarita prin TV tematica, retelele cablate sau "buchetele numerice'.

De fapt mass-media nu impresioneaza cantitativ (desi am vazut, cuprinderea e planetara acum) ci, indeosebi, prin simultaneism, instaurand dictatura instantaneului. Instantaneitatea inseamna sincronizarea lumii la pulsul evenimential al Planetei, posibilitatea desfasurarii Istoriei "in direct' patrunderea informatiei in timpul real (inaugurata de CNN la mijlocul anilor '80). Altfel spus, asistam la accelerarea timpului mediatic.