Noile mijloace de comunicare. Informatica. Noile tehonologii.

Noile mijloace de comunicare. Informatica. Noile tehonologii.

Informatica reprezinta totalitatea tehnicilor cu ajutorul carora sunt stranse, inregistrate, selectionate si modificate diverse informatii in mod automat si intr-un timp extrem de scurt. Informatica s-a nascut din necesitatea oamenilor de a efectua foarte repede calcule matematice din ce in ce mai complexe. Astazi, ea permite si efectuarea altor operatii din toate domeniile cercetarii, ale creatiei, divertismentului si chiar ale activitatilor casnice.

Masinile de calcul. In secolul al XVII-lea, in Europa, cercetatorii s-au inspirat din mecanismele ceasornicelor pentru a concepe masini de calcul. In 1642, filosoful si savantul francez Blaise Pascal (1623-1662) a realizat o masina care facea operatii de adunare si scadere. Ea functiona cu roti dintate imbinate intre ele. In 1823, doua secole mai tarziu, englezul Charles Babbage (1792-1871) a conceput o masina programabila care putea efectua automat orice calcul. Din 1941, matematicianul american Howard H. Aiken a reluat proiectul lui Babbage: in 1944 el a realizat Mark 1, un calculator cu o greutate de 5 tone, al carui principiu de functionare imbina medicina si circuitele electrice.

Aportul decisiv al electronicii. Inventata in 1904 de britanicul John A. Fleming, dioda este un tub de sticla in care se creaza vid si care produce electroni la trecerea curentului electric intre doi electrozi. Aceasta componenta electronica, servind drept comutator, va inlocui lentul sistem mecanic cu roti. Cercetarea cunoaste o dezvoltare rapida in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In 1943, la cererea armatei americane, John Mauchly si Prosper Eckert incep construirea unei masini care sa calculeze traiectoriile tirurilor de obuz. Astfel ei realizeaza primul calculator complet electronic, numit ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). Aparatul, care cantarea 30 de tone, putea inmulti doua numere de cate zece cifre in mai putin de o jumatate de secunda, cu ajutorul miilor de tuburi electronice asamblate in serii de cate zece, reprezentand unitatile, zecile, sutele etc. dar, spre deosebire de calculatoarele moderne, programul acestuia nu era inregistrat in memorie.

Codul binar: biti si octeti. Incepand cu 1946, matematicianul american J. von Neumann a elaborat un aparat mai performant, EDVAC. Acesta este primul aparat cu un program inregistrat. In plus, el traducea informatiile pe care le primea in cod binar, adica intr-un limbaj numeric ale carui caractere sunt 0 si 1. In informatica, aceste caractere se numesc “biti”. Pentru a scrie 1, comutatorul lasa curentul electric sa treaca; pentru a scrie 0, el intrerupe curentul. Litera A se scrie in cod binar cu octetul 10000001. Cand tastam aceasta litera la calculator, curentul electric trece prin primul si ultimul tub electronic. Celelalte tuburi raman inchise. In prezent, in codul binar, pentru a fi mai practic, bitii sunt dispusi in grupe de cate 8 octeti: 1024 octeti fac un kilooctet (Ko); 1024 kiloocteti formeaza un megaoctet (Mo); 1024 megaocteti, un gigaoctet (Go).

Microprocesorul. In 1947, J.Baarden, W.H.Brattain si W.B.Shockley, cercetatori la laboratoarele telefonice Bell, au inventat tranzistorul, alcatuit dintr-o bucata foarte mica de siliciu, un material bun conducator de electricitate. Tranzistorul este mult mai mic decat tubul electronic si poate servi drept comutator in calculatoare. In 1950, inginerii de la societatea americana de electronica Texas Instruments au descoperit un procedeu care permite gravarea si legarea mai multor tranzistori intre ei pe o placa minuscula de siliciu de numai cativa milimetri patrati. Totalitatea acestor tranzistori formeaza un circuit integrat. In sfarsit, in 1971, societatea Intel a reusit sa instaleze toate componentele principale ale unui calculator intr-un singur circuit integrat: acesta este primul microprocesor.

Calculatorul personal. Mai mic, mai puternic si mai ieftin, calculatorul a devenit astazi un obiect al vietii de zi cu zi: el este prezent in multe case si este folosit in majoritatea locurilor de munca.

Inventarea microprocesorului a condus, in anii 1970, la dezvoltarea calculatoarelor de dimensiuni mici pentru uz personal. Acestea erau folosite la inceput doar de tehnicieni si informaticieni. In 1976, doi tineri americani, Steve Jobs si Stephen Wozniak, creaza calculatoare accesibile si nespecialistilor si infiinteaza societatea Apple. In 1981, societatea IBM, principalul constructor de calculatoare, creeaza calculatorul personal (PC, personal computer), primul microcalculator fabricat in serie, pe care insa utilizatorii ancepatori il considera foarte complicat. De asemenea, societatea Apple pune in vanzare in 1984 micul calculator Macintosh conceput pentru cei care nu stiu informatica. Pe ecran pictogramele ilustreaza diferite functii ale calculatorului: este suficient sa dam clic pe ele cu mouse-ul pentru a le activa.

Unitatea centrala a calculatorului. Unitatea centrala a calculatorului cuprinde microprocesorul, care prelucreaza datele (el poate executa aproape o suta de milioane de instructiuni pe secunda), si diferitele suporturi ale memoriei calculatorului: discul dur sau hard-discul, memoria volatila sau activa (RAM) si memoria permanenta sau pasiva (ROM). Tot in unitatea centrala se gasesc eventualele placi de extensie cu conectorii lor (sunet, video, fax).

Memoriile. Discul dur (memoria fixa) cuprinde sistemul de exploatare a calculatorului, adica sistemul care face posibila functionarea acestuia, precum si programele si datele inregistrate de utilizator. Toate sunt stocate pe un suport magnetic, ceea ce il protejeaza de penele de curent. Facuta din siliciu, la fel ca microprocesorul, memoria volatila (RAM) cuprinde mii de locasuri activate electric sau dezactivate pentru a stoca datele temporare, sub forma de octeti. Aceste date dispar o data cu oprirea calculatorului. Memoria permanenta (ROM) serveste la lansarea sistemului de exploatare cand calculatorul este pus in functiune si la afisarea datelor pe ecran. Ea consta dintr-un mic circuit a carui memorie nu poate fi stearsa si care ramane aprins in permanenta.

Perifericele. La unitatea centrala sunt conectate o serie de dispozitive numite “periferice”. Ele servesc la introducerea si scoaterea de date din calculator, vizualizarea operatiilor efectuate etc. perifericele sunt monitorul si ecranul acestuia, tastatura, mouse-ul, unitatea de dischete sau de CD-Rom, imprimanta, difuzoarele si modemul. Acesta din urma traduce datele transmise prin reteaua telefonica in limbaj digital de calculator si invers. Astfel, cu ajutorul modemului se realizeaza conectarea la reteaua Internet.

Programele de calculator. Calculatoarele functioneaza cu programe (softuri). Acestea constituie inteligenta activa a calculatorului. In functie de munca pe care o are de efectuat, utilizatorul instaleaza in memoria discului dur programele de care are nevoie. Programele de editare de text servesc la scrierea si corectarea textelor. Cu ajutorul tabelelor, calculatorul poate sa calculeze, sa intocmeasca statistici, previziuni. Cu programele de grafica se poate desena pe ecran, se pot pune in pagina fotografii si texte, se pot retusa imagini, etc. Pentru conceperea programelor, se face apel la programatori. Ei realizeaza programele astfel incat acestea sa indice calculatorului ce trebuie sa integreze ca informatie, cum trebuie sa o organizeze si, mai ales, cand si cum trebuie sa o restituie.

Reteaua Internet. Cand calculatoarele sunt conectate intre ele spunem ca se afla in retea. Acest lucru permite efectuarea unui schimb rapid de servicii, informatii, indiferent de distanta.

Primele retele. Prima retea, Arpanet, s-a nascut la sfarsitul anilor 1960, ca urmare a cercetarilor din armata americana. Armata dorea sa isi construiasca o retea de telecomunicatii care sa functioneze chiar si in caz de razboi. Atunci, a fost conceput un sistem de conectare a calculatoarelor intre ele prin mai multe cai diferite; daca o parte a retelei era distrusa, informatiile ajungeau la destinatar pe o alta cale. In anii 1970, au fost create alte retele informatice, ca Transpac, in Franta. Dar, pentru conectarea tuturor retelelor intre ele, a fost nevoie de inventarea “limbajului” comun, TCP/IP. Astfel a devenit posibila realizarea unei retele mondiale de calculatoare, Internetul. Aceasta retea este alcatuita dintr-o multime de retele informatice, motiv pentru care se mai numeste si “reteaua retelelor”. Internetul a fost folosit la inceput de universitati pentru schimbul de informatii, apoi de marele public, la inceputul anilor 1990, in special datorita sistemului Web, care permite deplasarea cu usurinta pe retea.

Internetul ofera numeroase servicii:

posta electronica, sau e-mail, cu ajutorul careia se transmite rapid un mesaj catre un alt abonat la Internet, oriunde in lume;

participarea la forumuri organizate pe un site, unde puteti discuta pe o anumita tema cu internauti din intreaga lume;

videoconferintele;

World Wide Web (“panza de paianjen mondiala”), prescurtat Web, este o “subretea” in interiorul Internetului care inlesneste cautarea informatilor: intre documentele aflate pe cate un site Web sunt stabilite legaturi de hipertext si hipermedia. Cand utilizatorul da clic pe un cuvant subliniat sau pe anumite imagini, el este conectat cu documente (texte, imagini statice sau in miscare, sunete) situate pe cate un alt site Web. Aceasta operatie se numeste “navigarea” pe Web.

Noile tehnologii.

Noile tehnologii multimedia transforma modul de comunicare intre fiintele umane. Printre altele, ele simplifica si imbunatatesc relatia dintre oameni si aparate.

Cercetatorii elaboreaza noi tehnologii de comunicare, in incercarea de a perfectiona instrumentele multimedia care sunt folosite de tot mai multi oameni. Cercetarile urmaresc sa obtina miniaturizarea, simplificarea utilizarii si mobilitatea acestor tehnologii.

Calculatoare portabile. Cercetarile din domeniul tehnologiei au dus la miniaturizarea componentelor electronice si au creat astfel calculatoare din ce in ce mai mici si, prin urmare, mai usor de transportat. Calculatoarele portabile pot fi dotate cu o unitate CD-Rom, un modem si un telefon mobil. Astfel putem telefona usor, putem trimite si primi faxuri sau putem intra in reteaua Internet, oriunde ne-am afla. In acest fel, ramanem in permanenta legatura cu locul nostru de munca sau cu familia. Un PDA (Personal Digital Assistant sau asistent personal digital) reprezinta o adevarata centrala de comunicare fara fir. Ea combina functiile unei agende electronice, ale unui repertoar telefonic, ale procesorului de texte, ale Minitelului, ale faxului si ale postei electronice. Toate datele inregistrate pe PD pot fi transferate pe un calculator. Probabil ca in curand vor fi puse in vanzare si alte aparate mobile. Cercetatorii lucreaza, de exemplu, la realizarea unor ecrane de televizor plate si subtiri, groase de numai cativa milimetri. Printre altele, ecranele portabile de dimensiunea unei carti in format de buzunar vor permite incarcarea directa a paginilor unui ziar sau ale unui roman pe un calculator portabil.

Cercetarile se orienteaza acum spre eliminarea intermediarilor cum sunt mouse-ul, tastatura sau manusa cu date pentru a putea da instructiunile direct. Ecranele tactile permit deja comunicarea cu calculatorul prin simpla atingere a anumitor zone de pe ecran cu varful degetelor. La unele calculatoare putem comanda verbal majoritatea functiilor unui program sau dicta direct un text. Aceasta tehnica este foarte utila pentru handicapati. Reglajele noilor aparate de fotografiat si a Camescoapelor pot fi comandate direct cu ochii: imaginea se fixeaza automat asupra locului pe care l-a privit utilizatorul.

De la creier la masina. Unii cercetatori incearca sa realizeze programe care ar permite controlul calculatorului cu ajutorul gandirii. Castile pilotilor de pe avioanele de vanatoare sunt prevazute deja cu viziere care primesc direct informatiile din calculatorul aflat la bord. Aceste informatii sunt afisate in campul vizual al pilotului. Unele casti capteaza undele emise de creier, ceea ce permite declansarea mai rapida a tirului in timpul unor lupte aeriene.

Transmiterea informatiilor cu degetele? Transmiterea informatiilor digitalizate poate trece de asemenea direct dintr-un corp omenesc in alt corp omenesc, printr-un simplu contact. Aceasta este descoperirea cercetatorilor de la Massachusetts Institute of Technology din Boston, Statele Unite, care au folosit conductibilitatea electrica naturala a corpului. Datele pe care vrem sa le transmitem, ca: numele si adresa noastra, paginile unui ziar etc., sunt inscrise pe o cartela electronica cu memorie (realizata de societatea IBM). Cand doua persoane care dispun de asemenea cartele se ating, datele informatice sunt transmise automat, datorita electricitatii care traverseaza corpul. Totusi, acest procedeu este destul de lent (400 000 de biti pe secunda), dar el ar putea inlocui micile aparate de comunicare cum ar fi agendele electronice. In plus, aceasta tehnica va permite si comunicarea directa dintre posesorul cartelei si un aparat adaptat (automobil, telefon, etc.).