Structuri de comunicare

Structuri de comunicare

Un grup poate fi organizat astfel incat informatiile sa ajunga la toti membri sau doar la unii. Atunci cand informatiile ajung la toti membri vom avem de-a face cu o cu structura de comunicare, iar cand informatia ajunge la unii angajati vom avea cu totul alta structura de comunicare. Deci structura comunicarii este constituita din ansamblul retelelor de comunicare utilizate la un moment dat. Ea indica situatia, stadiul actual si real al comunicarii din grup in diferitele sale secvente functionale, dar si sensul in care circula mesajele in retea.

Studiul structurilor de comunicare a pus in evidenta urmatoarele tipuri:

a). structuri omogene: in cadrul acestei structuri fiecare membru din grup poate sa comunice cu toti ceilalti, fiecare strange informatii pentru el, cauta solutia, o transmite celorlalti;

b). structuri centralizate: in acest caz, un singur individ centralizeaza informatiile initiale, deduce solutia si o comunica celorlalti;

c). structuri intermediare: nu sunt nici omogene, necentralizate; ele pot cuprinde doi centralizatori si un al treilea membru, care este exclus de la cunoasterea rezultatului.

Intre retelele de comunicare si structurile de comunicare exista deosebiri, dar intalnim si stranse legaturi, raporturi. Diferenta dintre retele de comunicare si structurile de comunicare consta in aceea ca reteaua ne indica totalitatea canalelor existente, posibile, virtuale, iar structura, totalitatea canalelor folosite, reale. Intre retelele si structurile de comunicare intalnim raporturi de tipul urmator: coincidenta lor (retelelor centralizate le corespund structuri centralizate; celor omogene - structuri omogene); necoincidenta lor (intr-o retea omogena se poate decide ca subiectii sa lucreze in structuri centralizate; ca urmare, se va alege o persoana centrala, in timp ce persoanele periferice vor fi excluse de la comunicare). La fel de bine se poate intampla ca intr-o retea centralizata sa se decida la un moment dat trecerea la operarea pe baza unei structuri omogene. Stransa legatura dintre retelele si structurile de comunicare consta, in faptul ca, grupurile constituite in anumite tipuri de retele pot adopta in procesul rezolvarii sarcinilor diverse tipuri de structuri.

Alegerea unei structuri dintre retelele aflate la dispozitie se face in functie de o multitudine de factori, printre care se pot enumera: natura si conformitatea sarcinii de rezolvat; timpul in care ea trebuie executata; gradul de pregatire a membrilor grupului; relatiile afective dintre ei etc. Acesti factori ii determina pe membrii unui grup ca, la un moment dat, sa opteze pentru un anumit tip de structura.