TELECOMUNICATIILE

1. Sistemul serviciilor de telecomunicatii.

1.1. Conceptele specifice

Pentru secretariatul UNCTAD telecomunicatiile = o modalitate de livrare sau un circuit de distributie a capitalurilor si informatiei, esentiale pentru comercializarea unor servicii precum serviciile audiovizuale, publicitatea, serviciile bancare, asigurarile, obtinerea si prelucrarea informatiilor, serviciile juridice si alte servicii profesionale, dar si pentru distributia unor bunuri materiale .

O alta definitie - 'o gama larga de produse care cuprinde serviciile telefonice, de telex, fax, teleconferinte, videoconferinte, transmisii de date, circuite digitale specializate, retele de circuite digitale integrate (ISDN) si, daca se ia in considerare convergenta serviciilor informationale si a celor de telecomunicatii, output-ul sectorului va cuprinde si stocarea informatiilor, transmiterea acestora in timp real, sisteme de rezervare computerizata (CRS), transfer electronic de fonduri, transfer electronic de informatii (posta electronica), administrare de date'

Atunci cand cele doua puncte de la capetele traseului parcurs de informatii si imagini se afla in tari diferite sau atunci cand prestarea serviciilor implica agenti economici apartinand unor tari diferite, telecomunicatiile capata caracter international si se constituie ca un segment al pietei mondiale.

1.2. Caracteristicile tehnice si organizatorice ale pietei serviciilor de telecomunicatii

Data fiind varietatea activitatilor cuprinse in sectorul de telecomunicatii, s-a convenit la nivel global ca este necesar sa se faca distinctie intre:

serviciile de telecomunicatii de baza si cele cu valoare adaugata (servicii imbunatatite, servicii noi, servicii de retea cu valoare adaugata)¹⁰,

serviciile cu valoare adaugata si serviciile informationale,

serviciile de telecomunicatii si facilitatile de telecomunicatii.

Serviciile de telecomunicatii de baza sau clasice - Voice telephone, packet-switched data transmission, circuit-switched data transmission, telex services, telegraph, facsimile, private leased circuit services, other - mobile data services, satellite-based mobile services, trunked radio system services

Serviciile cu valoare adaugata sau ameliorate cuprind un nomenclator foarte larg si in continua diversificare de servicii (on-line data processing, on-line data base storage and retrieval, electronic data interchange, email, voice mail, videoconferencing)

Proportia dintre serviciile de baza si cele cu valoare adaugata reflecta gradul de dezvoltare economica a unei tari si implicit a sectorului de telecomunicatii. Mai mult chiar, intre dezvoltarea economica si sectorul de telecomunicatii este o relatie de feed-back.

Convergenta intre serviciile informatice si cele de telecomunicatii (telematica) reprezinta unul dintre factorii care au dus la multiplicarea facilitatilor oferite unei clientele tot mai exigente in privinta varietatii si rapiditatii prestarii acestor servicii. Serviciile in cauza nu sunt oferite, in mod necesar, de catre operatorul de telecomunicatii ci de oricare firma care poate accesa reteaua controlata, in cea mai mare parte a cazurilor, de catre un operator unic.

Componentele tehnico-economice ale pietei cuprind metodele tehnice, infrastructura, baza materiala, informatiile ca valoare transferata si subiectii in calitate de operatori:

a. Modalitatile tehnice de transmitere a informatiilor

procedeul clasic sau analog care emite sunetele (vocea sau alte semnale audio) prin reprezentarea lor directa si continua pe calea undelor si

procedeul numeric sau digital prin care informatia, indiferent de forma ei, este codificata si apoi reconvertita pentru a deveni accesibila. - crestere a vitezei de transmisiune.

b. Infrastructura telecomunicatiilor sau reteaua de telecomunicatii este compusa din sisteme de transmisie sub forma de cabluri de cupru, cabluri coaxiale, fibre optice, sateliti, sisteme de comutare si alte echipamente interconectate exploatate, in cea mai mare parte a cazurilor, de catre firme de stat. Reteaua internationala de telecomunicatii functioneaza gratie posibilitatii de interconectare a retelelor nationale ale caror proprietari si utilizatori sunt entitati nationale care furnizeaza, in comun, serviciile respective.

c. Baza materiala este reprezentata de echipamentul terminal, telefon, fax, monitor, acestea putand fi racordate la un ordinator care sa permita efectuarea unor operatii mai complexe.

d. Informatiile sau continutul mesajelor transmise prin infrastructura de telecomunicatii sunt, teoretic, produse distincte care nu pot fi cuprinse in oferta sectorului respectiv. In schimb, deoarece serviciile informationale care genereaza si distribuie mesajele s-au diversificat continuu, iar utilizatorii comerciali doresc sa-si exercite controlul asupra transferului si utilizarii continutului comunicatiilor, demarcatia dintre serviciile de telecomunicatii si cele informationale s-a estompat, astfel ca negocierea si tranzactionarea corelata a celor doua tipuri de servicii a devenit inevitabila.

e. Subiectii sau agentii economici care activeaza pe piata mondiala a telecomunicatiilor sunt deosebit de numerosi, eterogeni ca mod de organizare si specializare si de o mare diversitate ca forta economica, marime si strategie. Cele mai importante categorii implicate in tranzactiile internationale de pe piata sunt:

- Fostele monopoluri private sau de stat care s-au privatizat, actionand printre primele in directia dereglementarii pietei serviciilor si echipamentelor de telecomunicatii. Acestea au fost si primele companii care au intrat in relatii de cooperare, ce s-au continuat prin aliante strategice care au accelerat procesul globalizarii pietei.

Un exemplu il reprezinta compania americana AT&T, cel mai mare operator de telecomunicatii de lunga distanta, precum si de echipament specific, care a intrat pe piata japoneza a serviciilor de telecomunicatii complexe alaturi de 18 parteneri japonezi (inclusiv Banca Japoniei, firma Fujitsu si o companie de asigurari Nippon Life Insurance Company). In Europa, AT&T s-a alaturat societatii Istel, unul din marii furnizori de servicii de telecomunicatii de pe piata.

- Operatorii traditionali de telecomunicatii (OT)⁸. Unul dintre cei mai cunoscuti este ITT (fostul International Telephone and Telegraph Corporation), creat in 1920 cu scopul de a oferi servicii telefonice in exteriorul SUA. In anul 1979, printr-un program de redistribuire a activelor sale, culminand cu retragerea in 1986 din serviciile de telecomunicatii externe, ITT si-a modificat sfera de interese indreptandu-se spre posta electronica, programe de telecomunicatii (soft) si sisteme informatice de date. ITT ramane in continuare unul din marii ofertanti de servicii de telecomunicatii specializat in furnizarea de servicii de retea cu valoare adaugata (VAN) . Un alt exemplu de operator traditional este Cable and Wireless care, dupa un secol de activitate in sectorul telefoniei din micile colonii britanice, a construit un sistem independent de telecomunicatii internationale, primul care s-a constituit, de la inceput, cu capital privat.

- Prin estomparea demarcatiei intre serviciile informatice si cele de telecomunicatii, pe piata acestora din urma si-au facut intrarea si alte entitati organizatorice, complicand posibilitatile de delimitare a activitatilor derulate. Consecintele acestei situatii se regasesc atat pe plan conceptual, cat si institutional. Asa incat, o alta categorie de subiecti o reprezinta chiar furnizorii de echipamente de telecomunicatii, inclusiv de calculatoare. De exemplu IBM se considera implicat pe piata telecomunicatiilor, investind o parte a capitalului sau in sectorul respectiv din tarile in curs de dezvoltare unde a creat puncte de transmisie si receptie a informatiilor, ca nuclee ale retelei de telecomunicatii. AT&T (SUA), Siemens (Germania) si LM Ericsson (Suedia) sunt exemple notorii de companii care si-au marit ponderea pe piata telecomunicatiilor prin combinarea tranzactiilor cu echipament (hard), cu tranzactiile de servicii si programe (soft).

- Companiile producatoare de echipamente electrice sunt si ele interesate de industria telecomunicatiilor, ca domeniu in care sa poata investi sau ca piata de desfacere a produselor.

Un exemplu il reprezinta General Motors. Aceste companii isi stabilesc filiale in tarile dezvoltate, cum ar fi, de exemplu, pe piata europeana 'European Data System' (EDS) care presteaza servicii de telecomunicatii ameliorate (vezi mai jos) si care si-au format una dintre cele mai moderne retele de infrastructura de telecomunicatii din tarile europene.

- Un subiect distinct, cu activitate specifica il reprezinta si casele comerciale japoneze - sogo shosha care folosesc un sistem special de telecomunicatii pentru uzul pietei interne.

Reteaua de comunicatii a companiei Mitsui masura, in 1986, 500 mii de km, iar volumul zilnic al mesajelor transmise era de aproximativ 110 mii. Desi activitatea sogo shosha a fost concentrata in mod traditional asupra comertului cu bunuri, aceste firme si-au asociat noi domenii de activitate, beneficiind printre altele si de liberalizarea telecomunicatiilor pe piata japoneza. De exemplu, firma Mitsui, citata mai sus, si-a facut intrarea in telecomunicatiile internationale, furnizand servicii de inalta complexitate in Japonia si pe piata mondiala. C. Itoh & Co, o alta companie traditionala japoneza, este inclusa in International Digital Communications Inc. (IDC) care concureaza cu fostul mare operator international de telecomunicatii KDD. IDC ofera servicii de telecomunicatii internationale intre Japonia si SUA, Marea Britanie, Hong Kong, Singapore si alte tari. Itoh are proprii sai sateliti de comunicatii, utilizati pentru transmisiile intrafirma precum si de marile societati transnationale Fujitsu si NEC. S-a format astfel o grupare de companii care controleaza peste 45% din comunicatiile prin satelit ale Japoniei.

- O alta categorie de participanti, in calitate de subiecti, pe piata telecomuni-catiilor este formata din institutiile financiare si bancile internationale care reprezinta nu numai principalii furnizori de informatii ci si cei mai mari utilizatori ai acestora, folosind in acest scop propriul sistem de telecomunicatii. Acesta este cazul pentru Chase Manhattan Bank care ofera totodata, ca si alte banci, servicii de prelucrare a informatiilor, consultanta etc. prin sistemul propriu din tarile Europei Occidentale. Bancile internationale, in calitate de principali utilizatori ai serviciilor de telecomunicatii, s-au grupat in Society of World-wide Interbank Financial Telecommunications (SWIFT), instalandu-se un sistem de comunicare interbancara a informatiilor financiare, caracterizat prin o mare viteza de transmisiune si posibilitatea de fi utilizat pentru diferite scopuri, in special pentru platile internationale interbancare.

- Marile firme publicitare detin, de multe ori, propriul sistem de telecomunicatii sau folosesc sistemele altor subiecti. Ele sunt deosebit de active pe piata telecomunicatiilor in calitate de beneficiari, dar si de furnizori ai infrastructurii si chiar a echipamentului specific. Este cazul firmelor McGraw-Hill din SUA, Hachette in Franta, Elsevier in Olanda, Pergamon in Marea Britanie si Bertelsmann in Germania.

1.3. Telecomunicatiile si dezvoltarea economica

Teoria conform careia accesul la informatie stimuleaza dezvoltarea economica si sociala nu este noua.

In 1994, Comisia pentru Dezvoltarea Mondiala a Telecomunicatiilor a publicat raportul "Mising Link" -> lipsa unei infrastructuri adecvate pentru telecomunicatii franeaza cresterea economica in tarile in curs de dezvoltare.

Astazi, teoria verigii lipsa (missing link) este aplicata la evidentierea diferentelor in accesul la Internet, care este mult mai inegal distribuit decat cel telefonic. Discrepante privind capacitatea de acces la Internet se manifesta intre tari cu diferite niveluri de dezvoltare dar si in interiorul unei tari, intre zonele rurale si cele urbane, intre femei si barbati, intre tineri si maturi. Cu cat cetatenii unei tari au venituri mai ridicate cu atat, in mod evident, ei vor utiliza mai multa tehnologie de comunicare si informatie iar diferentele intre categoriile economico-sociale vor fi mai mici.

Telecomunicatiile fiind prin excelenta un sector de activitate fixat in interiorul granitelor natinale (prin pozitia infrastructurii care ii si confera caracterul de monopol natural), sunt integrate alaturi de celelalte activitati, carora le ofera suportul logistic, in strategia nationala de dezvoltare economica. Ele potenteaza ritmul dezvoltarii atunci cand se constituie intr-un sector care absoarbe investitiile de capital strain, insotite de know-how-ul informatic de resurse intensive in informatii si chiar de informatii. Nu trebuie neglijat nici efectul de stimulare exercitat asupra investitorilor straini (prin prezenta asa-numitului avantaj de localizare) care masoara atractivitatea unei tari ca gazda a investitiilor in functie de gradul de dezvoltare a retelei de telecomunicatii. De asemenea, se poate afirma cu certitudine ca serviciile de telecomunicatii au stimulat transnationalizarea companiilor din diferitele ramuri industriale, datorita vitezei, acuratetei si eficientei cu care pot fi stabilite legaturile intrafirma sau intre filialele apartinand aceleiasi mari societati.

2. Tendinte pe piata serviciilor de telecomunicatii

2.1. Caracteristicile economice ale sectorului de telecomunicatii

a. mutatii cantitative si tehnice

Revolutia telecomunicatiilor a determinat un nou set de cereri privind regimul standardizarii. Printre factorii care au determinat aceasta revolutie s-a numarat si tehnologia. Datorita convergentei si proliferarii noilor tehnologii, sunt necesare noi dispozitive si servicii pentru a face legatura intre diferite sisteme de telecomunicatii. In timp ce sistemul traditional a confirmat stabilitatea standardelor, cerintele actuale fac trimitere la viteza si flexibilitate pentru o mai rapida acomodare la schimbarile rapide in tehnologiile de telecomunicatii.

Alaturi de tehnologie, regimul standardizarii a fost afectat si de modificarile reglementarilor. Deregularizarea si demonopolizarea sistemelor nationale de telecomunicatii au determinat sfarsitul dominatiei PT&T asupra standardizarii. Standardizarea internationala a fost modificata si de regionalizarea pietelor globale. Odata cu extinderea organizatiilor internationale precum UE, ASEAN si NAFTA, piata globala s-a impartit in blocuri regionale. Pe masura ce schimburile intra-regionale s-au intensificat, entitatile oficiale au ajuns la concluzia ca aceste standarde functionau ca bariere in cadrul schimburilor inter-regionale cu bunuri si servicii. De exemplu, oficialii americani au afirmat ca statele europene se folosesc de superioritatea lor numerica in cadrul urganizatiilor internationale, pentru a determina decizii privind standardele care sa ii favorizeze. Ca replica, europenii au scos in evidenta faptul ca SUA, rareori, adopta legislatia tehnica in conformitate cu standardele globale.

Gratie progresului tehnologic, fiecare sector al telecomunicatiilor poate satisface cresterea exponentiala a cererii pentru serviciile numerice, atat in tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare.

Dealtfel, o problema care decurge din ritmul rapid de innoire tehnica din acest domeniu, se refera la necesitatea diminuarii costurilor operationale, pe fondul cresterii masive a efortului investitional. In ultimul deceniu o serie de initiative private s-au indreptat spre intensificarea utilizarii retelelor existente, globalizarea activitatii reprezentand o conditie a supravietuirii pe piata. Teoretic, capacitatea de distributie a serviciilor de telecomunicatii este nelimitata, capacitatea existenta fiind in consecinta, subutilizata.

b. mutatii de natura structurala si organizatorica

In ultimul deceniu se poate spune ca acest sector important al industriei mondiale si-a adaugat noi caracteristici reflectate de piata telecomunicatiilor devenita concurentiala, mobila si globala.

Concurentiala

Telecomunicatiile au fost considerate, pana nu de mult, un serviciu public. Statul fiind proprietarul infrastructurii de telecomunicatii a imprimat sectorului caracteristicile unui monopol natural. Cu toate acestea, la inceputul anului 2002, mai mult de jumatate din tarile lumii au trecut la privatizarea totala sau partiala a operatorului national de telecomunicatii.

Intr-o prima etapa, monopolul de stat a fost inlocuit cu un monopol privat. Chiar si in tarile in care statul inca functioneaza ca operator national, sectorul privat ocupa cea mai importanta pondere pe piata nationala a telecomunicatiilor. Ca urmare fireasca, tarile in care a avut loc privatizarea sectorului participau in anul 2002 cu 85% la veniturile mondiale ale industriei de telecomunicatii, in timp ce tarile in care principalul operator continua sa fie statul participau doar cu 2%.

Serviciile de telefonie traditionale (de baza) pot fi tratate ca un intreg sau se poate face distinctia intre telefonia locala, internationala si cea de mare distanta. In tarile care nu permit existenta mai multor operatori pentru serviciile telefonice internationale, piata contrapune operatorului national companiile care ofera servicii telefonice cu taxa inversa, cele care au adoptat sistemul cartelelor preplatite si pe operatorii din sistemul VOIP. Asa incat pe piata telefoniei fixe nu putem afirma ca s-a instalat o concurenta reala. In locul unei relatii concurentiale intre companii care opereaza in cadrul aceluiasi segment de piata, se poate spune ca asistam la o competitie intre diferitele subsectoare in care opereaza companiile furnizoare a unor servicii ce se pot substitui unele altora.

Mobila

O tendinta asociata celei amintite este si ascensiunea noilor operatori de telefonie mobila, care au patruns pe piata prin procedura licentierii.

Eliberarea licentei de operare a serviciilor de telecomunicatii reprezinta o posibilitate a statului de monitorizare a sectorului dar si un mijloc de realizare unor obiectiver nationale de politica economica in acest domeniu. Inscrierea in procesul de privatizare a sectorului de telecomunicatii a stimulat aparitia concurentei care, treptat, a luat o amploare deosebita nu atat in domeniul telefoniei fixe cat mai ales in cel al telefoniei mobile.

Segmentele de telefonie mobila si Internet se concureaza intre ele, desi in ultimii ani prin aplicatiile tehnicii informationale cele doua au stabilit relatii de complementaritate. In momentul de fata, ambele segmente incearca sa se substituie segmentului de telecomunicatii fixe, de voce In acest fel, concurenta pe piata telecomunicatiilor se manifesta intre cele trei mari grupe de servicii: telefonie mobila, telefonie fixa si telecomunicatii cu valoare adaugata (din care fac parte si serviciile de internet). 

Concurenta pe piata telecomunicatiilor a fost accentuata de intrarea pe piata a telefoniei mobile prin faptul ca a oferit cererii o varianta de consum. Telefonia mobila a inregistrat o crestere exponentiala in tarile in curs de dezvoltare. Principalele cauze ale extinderii sistemului respectiv au fost:

Intrarea relativ libera pe piata a operatorilor de telefonie mobila.

Relativa independenta a cererii pentru telefonia mobila de nivelul veniturilor.

Racordarea rapida si nelimitata a doritorilor, la reteaua de servicii de telefonie mobila.

Globala

Procesul globalizarii a cuprins si sectorul de telecomunicatii fiind alimentat pe trei canale:

(1) Operatorii de telecomunicatii s-au internationalizat cu precadere apeland la cel de al 3-lea mod, respectiv prin prezenta comerciala si investitia directa de capital. In cea mai mare parte a tarilor in care piata telecomunicatiilor s-a liberalizat, exista si un investitor strain majoritar in sectorul de telecomunicatii.

(2 ) In acelasi timp, guvernele aleg tot mai des, drept cale pentru liberalizarea pietei, incheierea de intelegeri internationale, sub forma tratatelor, deobicei sub umbrela WTO (OMC). Totodata aliantele comerciale internationale in domeniul telecomunicatiilor au tot mai mult un caracter regional.

(3) In sfarsit, progresul tehnologic a deschis calea serviciilor globale de tipul roaming-ului, care permit consumatorilor sa continue utilizarea serviciilor si in afara tarii. Generatia a treia de servicii mobile (3G) a fost proiectata ca retea globala.

2.2. Oferta

Oferta pe piata serviciilor de telecomunicatii poate fi evaluata, ca nivel si evolutie, prin intermediul cifrei de afaceri la nivelul intregii industrii din lume, pe plan regional sau la nivelul fiecarui OT

Proportia dintre diferitele servicii cu valoare adaugata difera de la o tara la alta si, in fiecare tara, de la o perioada la alta.

Operatorii traditionali s-au mobilizat in ultimii ani pentru a putea sa-si mentina pozitia pe piata. Fiind tot mai mult concurati pe propria piata, ei si-au redirijat activitatea spre piata internationala, fie prin ISD, fie apeland la aliante strategice sau la livrarea transfrontaliera. Astfel, piata se afla intr-o continua transformare, mutatiile fiind nu numai de ordin tehnic ci si pe planul rolului jucat de diferitii actori prezenti pe piata.

- cei 20 cei mai mari OT ocupand 85% din piata mondiala.

Oferta de telefonie mobila

Avand mai putin de un miliard de clienti la sfarsitul anului 2001, telecomunicatiile mobile au depasit liniile de telefonie fixa in cee ce priveste numarul de utilizatori la sfarsitul anului 2002. Este greu de crezut, dar mai putin de 1% din populatia globului avea acces la un telefon mobil in 1991 si doar o treime din tari aveau retele de telefonie celulara. Pana la sfarsitul anului 2001, peste 90% din tari aveau retele mobile, 1 din 6 persoane avea telefon mobil si aproape 100 de tari aveau mai multi utilizatori de telefonie mobila decat fixa. Astazi, una din 3 persoane are telefon mobil.

Concurenta intre ofertantii serviciilor de telecomunicatii pe piata internationala a determinat aplicarea, in ultimii ani, a unei noi strategii. Astfel, pentru a atrage marile grupuri internationale de utilizatori, furnizorii de servicii se grupeaza in jurul celor mai importanti clienti, incercand sa se adapteze cat mai bine fiecarui mare segment de piata. S-au detasat trei mari poli ai gruparilor de furnizori de servicii de telecomunicatii:

Grupul format prin asocierea BT (Marea Britanie) cu grupul american MCI, care impreuna au dat nastere grupului Concert,

Grupul din cadrul consortiului Unisource, care cuprinde operatorii olandezi (KPN), elvetieni (Swiss PTT), suedezi (Telia) si spanioli (Telefonica), prin asociere cu AT&T formeaza Uniworld, 

Grupul Atlas, care reuneste pe operatorii germani (Deutsche Telekom) si francezi (France Telecom), iar la nivel global formeaza Global One alaturi de compania americana Sprint.

Transmisiunea de date, una dintre cele mai performante si rentabile subramuri ale serviciilor de telecomunicatii cu valoare adaugata, care creste cu un ritm de peste 20% pe an, este gestionata si controlata de catre utilizatori. Acestia pot fi companii de transport aerian care folosesc sistemele de rezervari Sabre, Apollo sau altele si bancile, care folosesc pentru platile bancare internationale sistemele SWIFT sau Visa. Retelele respective furnizeaza liniile pe care le inchiriaza operatorilor, iar gestiunea noilor servicii, precum si alegerea echipamentului si a programelor revin, ca responsabilitate, titularului de retea. Este o activitate care are o existenta autonoma formand o piata distincta in care telecomunicatiile ca serviciu de baza reprezinta suportul logistic.

2.3 Cererea.

In S.U.A., serviciile ameliorate (comunicatii mobile si transmisiunea de date) sunt mai solicitate, iar telefonia fixa reprezinta in jur de 75% din cifra de afaceri a serviciilor de telecomunicatii, fata de circa 80% in Europa de Vest. De asemenea, venitul unitar (pe linie telefonica) este mai ridicat in S.U.A. fata de cel din tarile europene.

Integrarea foarte accentuata dintre ofertantii care isi unesc resursele financiare modifica aspectul concurentei internationale, micsorand numarul de firme, dar oferind perspective mai atragatoare clientelei. Daca in privinta cererii de telefonie de baza (densitatea, care reflecta cererea efectiva, exprimata prin numarul de abonamente la 100 de locuitori) grupul tarilor dezvoltate este relativ omogen, in cazul cererii pentru servicii de telex si telefax, volumul acesteia este foarte inegal repartizat, nu numai pe categorii de tari ci si in cadrul fiecarei categorii, de la o tara la alta

In subramurile descrise mai sus, cererea provine in proportie de 90% de pe piata interna. Trecerea de la national la international se realizeaza fie prin incheierea de acorduri intre operatori, fie prin achizitii, participare, creare de filiale comune, aliante strategice.

Imensul rezervor demografic al tarilor din Europa Centrala si de Est (ECEC), care reprezinta suportul unei cereri potentiale demonstrata a fi deosebit de dinamica, a devenit centrul atentiei pentru numerosi furnizori de servicii de telecomunicatii din tarile dezvoltate. Un numar mare de operatori de telecomunicatii din tarile dezvoltate s-au implicat in proiectele de modernizare a sectorului respectiv, proaspat privatizat si dereglementat, atat in tarile europene, cat si in cele din Asia. Aparent paradoxal, cererea cea mai dinamica in aceste tari au inregistrat-o telefonia mobila si serviciile cu valoare adaugata.

Pentru toate segmentele de piata, grupate dupa criteriul ofertei, dar si al puterii de cumparare a consumatorilor, tarifele joaca un rol important in dimensionarea, difuzarea si modelarea cererii.

3. Internationalizarea telecomunicatiilor; cadrul institutional.

3.1. Tendintele in comertul international cu servicii de telecomunicatii. Accesul la reteaua internationala de telecomunicatii a unei companii sau tari echivaleaza cu un import de servicii. Acesta este un import considerat ca inevitabil in aceeasi masura in care, prin conectarea la reteaua internationala, devin inevitabile si exporturile de telecomunicatii si nu numai.

Internationalizarea in continuare a ofertei serviciilor de telecomunicatii

obstacolele tehnice, cele mai multe decurgand din gradul diferit de dezvoltare a infrastructurii intre tarile cu grade diferite de dezvoltare economica.

- multitudinea de reglementari care se constituie in bariere spre tarile din Europa Centrala si de Est, America Latina, Asia si Pacific

Comertul international cu servicii de telecomunicatii se poate realiza

pe cale transfrontaliera, prin retea, pentru convorbirile telefonice internationale, scrisori electronice (electronic mail)

prin "prezenta comerciala" (ISD) a firmelor straine de telecomunicatii ca urmare a achizitionarii de firme nationale sau detinerea de actiuni in astfel de companii, formarea de societati mixte si aliante globale.

Convorbirea telefonica peste granite este de departe ce mai important si mai profitabil serviciu de export in cadrul sectorului de telecomunicatii. Volumul convorbirilor telefonice internationale a crescut de la mai putin de 4 mld. minute in anul 1975 la peste 68 mld. minute in anul 2000, cu o rata de crestere anuala de 14%.

Comertul international cu servicii de telecomunicatii este particularizat prin urmatoarele trasaturi:

a.       Modalitatea cea mai curenta de tranzactionare a serviciilor de telecomunicatiia fost, ]n mod tradtional, livrarea transfrontaliera, clasica. In prezent, forma dominanta de patrundere pe pietele externe este modul 3.

b.      Internationalizarea serviciilor de telecomunicatii prin cel putin 2 cai (transfrontalier si prin ISD) a marit atractivitatea acestora regasindu-se in cresterea cererii pentru export . De exemplu, schimburile reciproce cu servicii de posta electronica sau de informatii se dezvolta pe masura ce creste posibilitatea conectarii unui numar mai mare de participanti la reteaua respectiva.

c.       In multe segmente de piata, necesitatile si cererea pentru serviciile internationale sunt mai mari decat pentru serviciile interne, dat fiind avantajele de cost oferite de importul de servicii. Avantajul de cost al racordarii la un sistem electronic de rezervare este mai mult decat evident atunci cand el opereaza pe piata internationala si mai putin vizibil atunci cand este utilizat pe piata interna, unde poate fi usor substituit cu un alt sistem de comunicare.

d.     Multe din serviciile de telecomunicatii sunt avantajate de specificul economiei de scara (de masa); valoarea racordarii la o banca de date creste exponential cu cantitatea de informatii depozitata si cu cea la care se obtine accesul. Cu cat informatiile se refera la un domeniu mai ingust sau mai specializat, cu atat este mai util ca reteaua de informatii sa cuprinda un numar mai mare de participanti din diferite tari. In aceste cazuri, elasticitatea de substitutie a ofertei din import cu cea furnizata de piata nationala este scazuta. Asa se explica optiunea pentru internationalizare si specializare, fata de cea de diversificare si autosatisfacere, pentru diferitele segmente ale pietei telecomunicatiilor in diferitele tari.

e.       Cresterea aproape nelimitata a capacitatii retelelor de comunicatii permite sau chiar impune existenta unui unic centru de gestionare a transmisiunilor internationale, care astfel se realizeaza mai rapid decat in cazul functionarii, in paralel, a mai multor retele regionale. Din motivele expuse mai sus, reiese limpede ca, pentru majoritatea serviciilor de telecomunicatii, inlocuirea livrarii transfrontaliere cu ISD sau cu prezenta comerciala a furnizorilor pe pietele consumatoare nu este justificata nici tehnic, nici economic.

f.       Cea mai importanta bariera in calea livrarii transfrontaliere a fost, mult timp, standardizarea deficitara a sistemelor de telecomunicatii, deci a tehnicii 'de productie' si distributie a unora dintre serviciile de telecomunicatii. De aceea, actiunile comerciale pentru liberalizarea schimburilor au fost corelate cu actiuni tehnice de adoptare a unor standarde si norme unice care sa faciliteze tranzactiile internationale.

In domeniul foarte eterogen si sofisticat al serviciilor cu valoare adaugata (mai ales a celor dependente de transmiterea de texte in limba nationala fata de cele care transmit informatii cifrice) predomina furnizorii nationali, existand sanse destul de mici pentru patrunderea celor din exterior. Intre tarile dezvoltate s-a amplificat in ultimii ani fluxul investitiilor directe incrucisate (cross-invstments) ale companiilor specializate in anumite servicii si tehnici de comunicatii. Dat fiind ca prioritatea in telecomunicatii, in tarile in curs de dezvoltare, este dezvoltarea retelei de telefonie de baza, ISD in serviciile cu valoare adagata sunt marginale.

Comertul international cu servicii de telecomunicatii este urmarit prin indicatori specializati, din care indicatorul 'numar de minute de trafic international' reflecta nu numai specificul activitatii, dar si metoda proprie de gestionare internationala a acesteia.

3.2. Reglementarea si liberalizarea tranzactiilor cu servicii de telecomunicatii.

In anul 1982, in SUA a fost declansata prima actiune de scindare a unui monopol, AT&T , in mai multe companii care urmau sa opereze pe plan regional. In acest fel, s-a optat pentru o alta orientare privind organizarea pietei, deschizandu-se o noua era in istoria telecomunicatiilor, monopolurile nemaifiind apreciate ca necesare si nici dorite.

La scurt timp dupa SUA, in Marea Britanie a fost autorizat un al doilea operator de telecomunicatii, Mercury Communications, care s-a alaturat unicului operator existent, si a construit o retea paralela prin care oferea servicii pe tot teritoriul tarii, concurand cu British Telecom.

In anul 1985, Japonia, desi mai conservatoare, a initiat la randul ei o reforma in domeniul telecomunicatiilor, permitand patrunderea pe piata a mai multor operatori. Procesul de privatizare a telecomunicatiilor in Japonia poate fi analizat ca un studiu de caz cu potential de generalizare.

Cativa ani mai tarziu, Noua Zeelanda anunta si ea deschiderea completa a pietei, organizand in acest sens o licitatie pentru stabilirea retelelor care urmau sa intre in concurenta.

Valul de privatizari a atins si tarile din America Latina. Reformelor din Chile, incheiate in 1987, le-au urmat privatizarile si dereglementarile din Argentina, Mexic si Venezuela. In aceste tari, privatizarea a fost consecinta intentiei guvernului, confruntat cu reforma fiscala, de a dezinvesti in ramurile nerentabile. La aceasta s-a adaugat constientizarea importantei unui sector de telecomunicatii eficient, competitiv si "reglementat" de fortele pietei.

Exemplul tarilor amintite a fost urmat de Australia, Canada, Finlanda, Suedia care au autorizat si apoi au recomandat manifestarea liberei concurente, pe piata majoritatii serviciilor de telecomunicatii de baza.

Progresul tehnic si cerintele investitionale necesare unei retele de servicii de telecomunicatii mai sofisticate, de capacitate mai mare si performante mai ridicate a determinat decizia multor tari de a concesiona o parte a distributiei serviciilor de telecomunicatii, operatorilor privati. Acestia, intr-o prima faza, au inchiriat circuitele publice, serviciile prestate trebuind sa fie dereglementate, iar in a doua faza, unii dintre ei si-au constituit propria retea privata, pe care o puteau inchiria la randul lor altor operatori.

Toate mutatiile amintite nu au micsorat insa rolul UIT care a avut in continuare responsabilitati privind standardizarea serviciilor, alocarea spectrului de frecventa radio, extinderea retelelor, solutionarea unor diferende si, mai nou, functionand si ca un cadru institutional destinat liberalizarii comertului cu servicii de telecomunicatii.

Presiunile exercitate la nivelul autoritatii publice nu se reflecta numai pe planul reglementarilor ci stau si la baza deciziilor privind adoptarea unui anumit echipament: fibre optice, satelit, anumite tipuri de echipamente terminale, echipamente de comutare etc.

Acordul GATS

Membrii semnatari ai anexei, dupa ce au definit sfera de cuprindere a acesteia, adica ' masurile privind accesul la retele si serviciile publice de transport al telecomunicatiilor si utilizarea acestora^[2]', au convenit asupra urmatoarelor angajamente:

i) Transparenta: obligatia de a furniza informatii sau a acorda accesul la informatiile privind conditiile care afecteaza accesul la retele si serviciile publice de transport, pentru telecomunicatii si utilizarea acestora, inclusiv in ceea ce priveste tarifele si alte modalitati si conditii ale serviciului; specificatiile interfetelor tehnice cu aceste retele de servicii; informatiile privind organismele care raspund de elaborarea si adaptarea normelor privind accesul si utilizarea; conditiile care trebuie indeplinite privind acordarea echipamentelor terminale sau a altor echipamente; prescriptiile privind notificarile, inregistrarea sau licentierea, daca este cazul.

ii) Accesul la retelele de servicii publice de transport pentru telecomunicatii si utilizarea acestora: fiecare Membru va proceda in asa fel incat oricarui furnizor de servicii din oricare alt stat Membru sa i se acorde accesul la retelele si serviciile publice de transport pentru telecomunicatii si la utilizarea acestora, in conditii rezonabile si nediscriminatorii, in interiorul sau peste frontiera respectivului stat membru, inclusiv la circuitele private inchiriate. Acestor furnizori li se permite sa inchirieze sau sa cumpere echipamente terminale sau alte echipamente conectate la retea, sa interconecteze circuite inchiriate sau detinute de sectorul privat cu retele si servicii publice de transport al telecomunicatiilor, precum si sa utilizeze protocoale de exploatare alese de catre furnizorul de servicii. Un stat Membru poate lua acele masuri care sunt necesare pentru a asigura securitatea si confidentialitatea mesajelor, cu conditia ca cerintele acestor masuri sa nu fie aplicate de o maniera care ar putea constitui un mijloc de discriminare arbitrara si nejustificata sau o restrictie deghizata in calea comertului cu servicii.

Facandu-se abstractie de prevederile precedente, tarile in dezvoltare, semnatare ca membri ai acordului, pot pune conditii rezonabile pentru accesul la retele, conditii care sa fie necesare pentru dezvoltarea infrastructurii nationale de telecomunicatii si a capacitatii de a furniza servicii de telecomunicatii si pentru cresterea participarii lor la comertul mondial cu servicii de telecomunicatii.

iii) Statele membre recunosc ca o infrastructura de telecomunicatii eficienta si avansata, in special in tarile in dezvoltare, este esentiala pentru expansiunea comertului lor cu servicii. In acest scop, se incurajeaza participarea acestora alaturi de tarile dezvoltate la programele de dezvoltare ale organizatiilor regionale si internationale. Printre aceste organizatii sunt incluse UIT, PNUD si BIRD.

iv) Statele membre recunosc importanta normelor internationale pentru asigurarea compatibilitatii si interoperabilitatii retelelor si serviciilor de telecomunicatii la scara mondiala si se angajeaza sa promoveze aceste norme in cadrul lucrarilor organismelor internationale competente, inclusiv UIT si OIS .

Liberalizarea comertului in telecomunicatii are cel putin 3 urmari favorabile din punct de vedere economic: servicii si produse imbunatatite, preturi mai mici si investitii suplimentare. Comertul liber in serviciile de telecomunicatii poate duce la potentarea concurentei, tarife reduse pentru companii si consumatori individuali si in acelasi timp, multiplicarea si diversificare serviciilor.

Este vorba, in special, de modificarea rolului guvernului, care s-a schimbat radical, din acela de participant direct pe piata telecomunicatiilor, ca agent economic, in cel de supraveghetor si legiuitor. Desi influenta operationala directa a guvernelor s-a diminuat foarte mult, sarcina lor, in prezent este cu mult mai dificila deoarece in noul mediu concurential guvernului ii revine raspunderea de a-i indruma pe noii intrati pe piata in probleme legate de interconectare, numerotare, politica de preturi etc