Competenta in materie notariala - Notiunea de competenta notariala. Trasaturi specifice - Formele competentei notariale

Competenta in materie notariala - Notiunea de competenta notariala. Trasaturi specifice - Formele competentei notariale

Notiunea de competenta notariala. Trasaturi specifice.

Prin competenta, in general, se intelege acea capacitate a unui organ sau persoane, recunoscuta de lege, in vederea indeplinirii atributiilor ce le revin pentru solutionarea anumitor probleme.

In materie notariala competenta este strans legata de atributiile ce intra in sfera de activitate a biroului notarial in conformitate cu prevederile Legii nr. 36/1995. Pe de alta parte, competenta notariala este determinata de cererile persoanelor fizice si juridice, respectiv de procedurile speciale notariale. In legatura cu terminologia intrebuintata de Legea nr.36/ 1995, referitoare la competenta notariala, facem urmatoarele precizari:

- capitolul II, intitulat „Competenta notarilor publici” contine unele inadvertente. Astfel, art. 8 din Legea nr. 36/1995, se refera la atributiile notarului public, in cadrul competentei generale a acestuia. Pe de alta parte, art. 10 lit. a, c si d din aceeasi lege, arata ca notarul public in indeplinirea atributiilor ce-i revin, are competenta generala, afara de unele exceptii: in procedura succesorala notariala se intocmesc de notarul public din biroul notarial situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu; actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor se fac de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care urmeaza a se face plata; eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale se face de notarul public in al carui birou se afla originalul acestora;

- textul art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995 se refera la „competenta oricaruia dintre birourile notariale” (s.n.) din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma”, care poate fi aleasa de mostenitori in cazul mostenirilor succesive.

In acelasi sens, sunt si prevederile art. 11 din legea nr. 36/1995, care dispune: „Conflictele de competenta intre birourile notarilor publici” (s.n.) situate in aceeasi circumscriptie a unei judecatorii se solutioneaza de acea judecatorie, la sesizarea partii interesate”.

Fata de observatiile de mai sus, am considerat ca este necesar sa subliniem aceasta inconsecventa a legiuitorului deoarece in materia dreptului procesual civil toate reglementarile se raporteaza la organele chemate sa solutioneze cererile sau litigiile si nu se refera la persoanele care alcatuiesc autoritatile publice respective.

Pentru a pastra regulile statornicite de dreptul comun in materie (la care fac trimitere dispozitiile art. 104 din Legea nr. 36/1995), in sensul ca prevederile acesteia „se completeaza cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila”) legiuitorul trebuie sa fie consecvent, in sensul de a intrebuinta terminologia normala care sa se refere la competenta birourilor notariale.

Asemenea inconsecvente sunt cuprinse si in dispozitiile art. 12 din Legea nr. 36/1995, in comparatie cu prevederile art. 13 din aceeasi lege. In acest sens, exemplificam prin a arata ca „secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici vor indeplini, la cererea partilor urmatoarele acte notariale…” (art. 12 din Legea 36/1995) sau ca „activitatea notariala a misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei se desfasoara…” (art. 13 din Legea nr. 36/1995), cuprind aceleasi inconsecvente.

Subliniem ca prevederile art. 13 din Legea nr. 36/1995 se refera la competenta notariala a misiunilor diplomatice si consulare ale Romaniei, ceea ce pare a fi un lucru normal (potrivit dreptului comun in materie), in contradictie cu reglementarea referitoare la competenta secretarilor consiliilor locale (art. 12 din Legea nr. 36/1995), pe care am analizat-o mai sus.

In concluzie consideram ca birourile notarilor publici au o competenta generala in materia actelor notariale. Competenta birourilor notariale se delimiteaza insa de competenta instantelor judecatoresti sau a altor organe cu atributii jurisdictionale datorita caracterului necontencios al procedurii de solutionare a cererilor de catre birourile notariale.

Asadar, pe langa competenta generala reglementata prin art. 8 si 9 din Legea nr. 36/1995, birourile notariale au si o competenta teritoriala exceptionala (potrivit art. 10 din aceeasi lege).

Formele competentei notariale

A. Competenta generala a birourilor notariale.

Legea nr. 36/1995 la art. 8 stabileste atributiile notarului public, respectiv actele notariale pe care acesta le indeplineste in cadrul exercitarii profesiei sale. Totusi, subliniem ca din „economia” textului legal, noi consideram ca legea face trimitere la competenta birourilor notariale. Asadar, birourile notariale au competenta generala cu privire la:

a.      redactarea inscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea partilor;

b.     autentificarea inscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;

c.      procedura succesorala notariala;

d.     certificarea unor fapte, in cazurile prevazute de lege;

e.      legalizarea semnaturilor de pe inscrisuri, a specimenelor de semnatura, precum si a sigiliilor;

f.      darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti;

g.     primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor prezentate de parti;

h.     actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin, si al cecurilor;

i.       legalizarea copiilor de pe inscrisuri;

j.       efectuarea si legalizarea traducerilor;

k.     eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a intocmit;

l.       orice alte operatiuni prevazute de lege.

De asemenea, precizam ca art. 9 din Legea nr. 36/1995 se refera la un alt caz de competenta generala, in baza careia „notarii publici dau consultatii juridice in materie notariala, altele decat cele referitoare la continutul actelor pe care le indeplinesc si participa, in calitate de specialisti desemnati de parti, la pregatirea si intocmirea unor acte juridice cu caracter notarial”.

B. Competenta teritoriala exceptionala a birourilor notariale.

Competenta teritoriala exceptionala a birourilor notariale (potrivit art. 10 din Legea nr. 36/1995, a notarului public), se refera la situatiile urmatoare:

a.             procedura succesorala notariala este de competenta notarului public din biroul notarial situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu;

b.             in cazul mostenirilor succesive, mostenitorii pot alege competenta notarului public din biroul notarial situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma;

c.             actele de protest ale cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor se fac de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care urmeaza a se face plata;

d.             eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public in al carui birou se afla originalul acestora.

Asadar, in materie succesorala, competenta este stabilita de ultimul domiciliu al defunctului pentru biroul notarial din circumscriptia teritoriala a judecatoriei respective. In cazul in care pe aceeasi raza teritoriala a judecatoriei functioneaza mai multe birouri notariale, consideram ca oricare dintre acestea pot indeplini procedura succesorala deoarece legea nu prevede altfel.

Totusi, nu este lipsita de interes stabilirea unei competente teritoriale exceptionale pentru fiecare birou notarial, insa acest lucru ar crea o serie de dezavantaje atat pentru partile interesate cat si pentru autoritatile publice. In cazul mostenirilor succesive, legea prevede posibilitatea alegerii de catre mostenitori a competentei oricaruia dintre birourile din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma (art. 10 lit. b).

Potrivit prevederilor art. 10 lit.c din Legea nr. 36/1995, referitoare la actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor, competenta teritoriala exceptionala revine biroului notarial din circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care urmeaza a se face plata.

In sfarsit, competenta teritoriala exceptionala este stabilita prin lege si numai unui anumit birou notarial, in cazul eliberarii duplicatelor si reconstituirea actelor notariale care revine notarului public in al carui birou (arhiva) se gaseste originalul acestora (art. 10 lit. d din Legea nr. 36/1995).

Dupa ce competenta birourilor notariale a fost odata stabilita (potrivit legii sau la cererea partilor), nu se mai poate aduce in discutie din nou competenta acestora.

Tinandu-se seama de opiniile specialistilor in materie de competenta notariala, consideram ca se impune modificarea sau adaptarea legislatiei in ce priveste definirea cat mai exacta a competentei generale si exceptionale a birourilor notariale.

C. Conflictele de competenta in materie notariala.

Potrivit normelor dreptului comun conflictele de competenta sunt reglementate de art. 20-23 din Codul de procedura civila.

In materie notariala conflictele de competenta si procedura de solutionare a acestora sunt prevazute la art. 11 din Legea nr. 36/1995.

Conflictele de competenta intre birourile notariale sunt destul de rare sau aproape inexistente, aceasta datorita atributiilor pe care le au in temeiul legii. Posibilitatea aparitiei unor conflicte de competenta s-ar ivi indeosebi in procedura succesorala notariala. Din acest motiv, Legea nr. 36/1995 reglementeaza procedura de solutionare a conflictelor de competenta in materie notariala (art. 11) spre a se face deosebirea de procedura instituita prin Codul de procedura civila (art. 20-23).

Cand conflictele de competenta se ivesc intre birourile notarilor publici situate in aceeasi circumscriptie a unei judecatorii solutionarea revine acelei judecatorii, la sesizarea partii interesate (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 36/1995). Cand conflictul intervine insa intre birouri notariale situate in circumscriptii diferite, competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie se afla biroul de notar public cel din urma sesizat (art. 11 alin. 2 din Legea nr. 36/1995).

Conflictele de competenta se solutioneaza de judecatorie, la sesizarea partii interesate, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 36/1995. Hotararea pronuntata de judecatorie este definitiva.

Potrivit dispozitiilor dreptului comun in materie (art. 22 alin. ultim C.pr.civ.) hotararea instantei competente se pronunta cu drept de recurs, in timp ce procedura de solutionare a conflictelor de competenta in materie notariala stabileste ca hotararea pronuntata de judecatorie este definitiva.

Asadar, in cazul solutionarii conflictelor de competenta notariala se aplica legea speciala (in acest caz, Legea nr. 36/1995). Hotararea pronuntata de judecatorie in cazul solutionarii conflictelor de competenta in materie notariala este definitiva.

D. Competenta notariala a organelor administratiei publice.

In conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici, la cererea partilor pot indeplini anumite acte notariale.

Aceste acte notariale date spre competenta solutionare secretarilor de consilii locale si orasenesti se refera la:

88           legalizarea semnaturilor de pe inscrisurile prezentate de parti;

89           legalizarea copiilor de pe inscrisuri, cu exceptia inscrisurilor sub semnatura privata.

90           Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, cand asemenea acte trebuie depuse la anumite institutii sau agenti economici, legalizarea actelor poate fi indeplinita de acestea.

Desi legea nu precizeaza daca prevederile art. 12 alin. 2 se aplica numai institutiilor publice si agentilor economici cu capital de stat, consideram ca dispozitiile Legii nr. 36/1995, nu sunt restrictive, ele se pot aplica si institutiilor si agentilor economici cu capital privat.

E. Competenta notariala a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei.

Potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, activitatea notariala a misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei se desfasoara pe baza legii romane, a intelegerilor internationale la care Romania este parte, precum si potrivit uzantelor internationale.

Astfel, persoanele fizice care au cetatenia romana si persoanele juridice romane, la cerere pot solicita indeplinirea unor acte notariale de catre misiunile diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei. Aceste acte se refera la:

a.          redactarea de inscrisuri in vederea autentificarii sau legalizarii semnaturii;

b.         autentificarea inscrisurilor;

c.          legalizarea sigiliilor si a semnaturilor;

d.         darea de data certa inscrisurilor prezentate de parti;

e.          certificarea unor fapte;

f.          legalizarea de copii de pe inscrisuri;

g.         efectuarea si legalizarea traducerilor;

h.         primirea in depozit a inscrisurilor si documentelor prezentate de parti;

i.           eliberarea de duplicate de pe actele notariale intocmite de misiunile diplomatice si oficiile consulare.

Prin exceptie, in masura in care legile si reglementarile statului de resedinta nu se opun, activitatile notariale prevazute la art. 13 alin. 2 lit. c, f, si g pot fi indeplinite de catre misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine.

Actele notariale se indeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si la bordul navelor si aeronavelor sub pavilion romanesc care se afla stationate in raza de activitate a acestor organe.

In fine, aceste acte notariale se pot indeplini si la domiciliul cetateanului roman ori in alt loc, daca acest lucru este prevazut in conventiile internationale la care Romania si statul de resedinta sunt parti sau legea locala nu se opune.