AmbianȚa educaȚionalǍ, sala de clasǍ, scena activitǍtii instructiv-educative, cerinte in organizarea spatiului educational

1. AMBIANȚA EDUCAȚIONALǍ

Ambianța educaționalǎ reprezintǎ climatul psihosocial in care are loc activitatea/acțiunea pedagogicǎ.

Funcționalitatea sa reflectǎ ansamblul stǎrilor subiectului și obiectului educației - indeosebi cele de ordin afectiv-motivațional - care influențeazǎ calitatea activitǎții/acțiunii pedagogice din interiorul acesteia.

Ea este determinatǎ la nivelul corelației subiect-obiect, care angajeazǎ, in mod special, personalitatea educatorului (profesorului etc.), capacitatea sa de empatie și de inovare pedagogicǎ ( acțiunea educaționalǎ/didacticǎ).

Ambianța educaționalǎ este condiționatǎ, in același timp, de climatul specific școlii, generat la nivelul unor relații instituționale, de ordin obiectiv și subiectiv.

Caracteristicile sale, dificil de definit și de evaluat, concentreazǎ particularitǎțile 'actorilor educației', procesate pedagogic pe o linie imaginarǎ situatǎ la intersecția urmǎtorilor factori psihosociali:

- coeziunea educatorilor, angajatǎ direct sau indirect in contextul cerințelor instituționalizate la nivel de echipǎ didacticǎ, exprimate și asumate intr-o anumitǎ perioadǎ de timp determinatǎ;

- coerența proiectelor pedagogice angajate la nivel tehnologic (interdependența obiective-conținut-metode-evaluare; mesaj pedagogic; repertoriu comun-conexiune inversǎ externǎ și internǎ) și la nivel moral (concordanța intre teoria pedagogicǎ afișatǎ și practica pedagogicǎ realizatǎ);

- percepția pe care subiectul și/sau obiectul educației o are asupra obstacolelor care apar in calea realizǎrii proiectelor pedagogice angajate;

- capacitatea de satisfacere a intereselor generale și individuale ale subiectului și obiectului educației, inregistratǎ efectiv pe parcursul activitǎții pedagogice/didactice și dupǎ incheierea acesteia.

Ambianța educaționalǎ condiționeazǎ, din interiorul acțiunii (educaționale/didactice), eficiența activitǎții pedagogice, dependența de climatul psihosocial care poate fi un climat psihosocial:
- inchis, care blocheazǎ comunicarea pedagogicǎ și realizarea corelației subiect-obiect;

- deschis, care stimuleazǎ comunicarea pedagogicǎ și autoreglarea continuǎ a corelației subiect-obiect;
- directiv/noncooperant, care impune stilul autoritar al subiectului/profesorului, rigid și perturbator la nivelul relațiilor acestuia cu obiectul/elevul;

nondirectiv/partenerial, care promoveazǎ stilul democratic la nivelul corelației subiect-obiect;

- birocratic/reproductiv, care extrapoleazǎ operația controlului administrativ, punctual, cu scop prioritar coercitiv;

- managerial/inovator, care angajeazǎ evaluarea strategicǎ, anticipativǎ, cu valoare de diagnozǎ si prognozǎ, realizabilǎ pe criterii prioritar stimulative;

- nonfamiliar/nonpermisiv, care directioneazǎ relatia subiect-obiect in termenii unor sarcini de executie, bazate doar pe capacitatea de reproducere a elevului, respectiv pe capacitatea de control a profesorului;

- familiar/permisiv, care asigurǎ realizarea efectivǎ a corelatiei subiect-obiect in termeni specifici unei comunitǎti pedagogice bazate pe valorificarea deplinǎ a tuturor 'actorilor educatiei' (profesori-elevi, pǎrinti, agenti sociali etc.);

- impersonal/nonpermisiv, care (pre)concepe raporturile subiect-obiect la un nivel abstract, formal, indirect, in termeni de dirijare a personalitǎtii elevului, in limitele prezentului;

- personal/nonpermisiv, care proiecteazǎ raporturile subiect-obiect la un nivel concret, familiar, direct, in termeni de formare-dezvoltare permanentǎ a personalitǎtii elevului.

Ambianta educationalǎ reflectǎ, in acelasi timp, perceptiile si reprezentǎrile principalilor 'actori ai educatiei' despre climatul psihosocial al institutiei scolare:

-perceptiile si reprezentǎrile elevilor despre comportamentul altor elevi;

-perceptiile si reprezentǎrile elevilor despre comportamentul profesorilor;

-perceptiile si reprezentǎrile profesorilor despre comportamentul elevilor;

-perceptiile si reprezentǎrile profesorilor despre comportamentul altor profesori;

-perceptiile si reprezentǎrile profesorilor despre comportamentul factorilor angajati la nivelul conducerii scolii.

Aceste informatii empirice contureazǎ liniile de referintǎ ale unui climat de microsistem, care evidentiazǎ trǎirile interne ale institutiei scolare relevante la nivelul raporturilor dintre elevi si echipa didacticǎ, dintre echipa didacticǎ si factorii de conducere, dintre factorii de conducere si comunitatea educativǎ localǎ si teritorialǎ.

2. SALA DE CLASǍ,

SCENA ACTIVITǍTII INSTRUCTIV-EDUCATIVE

Locul unde elevul isi petrece mai multe ore din zi este sala de clasǎ.

Se impune deci, sǎ fie cat mai plǎcut organizat si aranjat, asa incat sǎ fie cat mai util in procesul de educare.

Prima imagine si destul de importantǎ despre o persoanǎ este modul in care se imbracǎ.

Pentru un cadru didactic salǎ de clasǎ de care rǎspunde este cartea sǎ de vizitǎ.

Sunt trei elemente de care este bine sǎ se tinǎ seamǎ in aranjarea sǎlii de clasǎ:

- dispunerea mobilierului;

- vizibilitatea;

- pavoazarea.

Sala de clasǎ reprezintǎ dimensiunea ergonomicǎ a managementului clasei, aducandu-si o realǎ contributie la eficienta procesului instructiv-educativ, alǎturi de celelalte dimensiuni:psihologicǎ, socialǎ, normativǎ, operationalǎ si inovatoare.

Investigatiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au inceput sa atinga si anumite subiecte considerate panǎ in prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ.

Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice (dispunerea mobilierului din clasǎ, vizibilitatea si pavoazarea salii de clasa), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importantǎ pentru succesul activitatii la catedra a cadrului didactic. Suporturile investigationale moderne aduc probe certe in favoarea acestor dimensiuni, considerandu-le fundamentale in economia generalǎ a procesului didactic, ca proces managerial. Analiza unor subiecte, cum ar fi cele referitoare la dispunerea mobilierului din sala de clasǎ, vizibilitatea, in sensul pozitionarii elevilor in banci si pavoazarea salii de clasǎ, au determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi.

2.1. Dispunerea mobilierului in sala de clasa

Mobilierul scolar reprezinta o parte importantǎ a bazei tehnico-materiale a invatamantului si, potrivit specialistilor domeniului, este compus dintr-o serie de piese de mobila folosite in mediul scolar, ca suporturi conexe, in scopul indeplinirii unor obiective educationale. In compozitia mobilierului scolar intrǎ atat piesele destinate locurilor de studiu si de invatare ale elevilor, cat si cele piesele mobilierului personal, rezervat cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomic mobilierul scolar este realizat corespunzator caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor si adecvat spatiului de clasa, in timp ce dintr-o perspectiva didactica, acesta trebuie instalat si reglat dupa obiectivele instructiv-educative ale activitatii.

Istoricul mobilierului in sala de clasa dateaza inca din antichitate sub forma mesei simple, devine mobilier in epoca medievale (in jurul catedralelor) si poate fi considerata in acceptiunea sa moderna odata cu sistemul monitorial al lui Bell si Lancaster (sfarsitul secolului al XVIII-lea).

In sistemul de invatamant romanesc banca a fost introdusǎ in jurul anului 1830, in timp ce preocuparile fata de subiectul ergonomiei scolare nu au incetat sa fie exercitate cu adevarat interes.

Atributele moderne ale mobilierului salii de clasa sunt:

simplitatea;

functionalitatea;

durabilitatea;

instructionalitatea

modularitatea

Specialistii in ergonomie scolara sunt preocupati in momentul de fata de realizarea unui mobilier al salii de clasa dupa standardele anterioare, care poate sa ofere elevului atat autonomia functionala,cat si posibilitatea de organizare a activitatii educationale pe grupuri de elevi.

Un subiect predilect al preocuparilor privitoare la ergonomia spatiului de invatamant - clasa - este cel al modularitatii mobilierului scolar, astfel incat, acesta sa poata fi organizat si reorganizat, compus si descompus, in functie de sarcina didactica fundamentala si de stilul educational al cadrului didactic. Spre exemplu, o dispunere a mobilierului in maniera traditionala, favorizeaza mai ales expunerea cadrului didactic si atitudinea pasiva a elevilor si se preteaza la activitati educationale de tip predare-invatare, prelegere.

Din contra o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval, schimba accentul interpersonal al relatiei educationale, favorizand si incurajand interactiunile permanente si activismul elevilor.

In afarǎ de mobilierul mentionat mai sus, este nevoie si de, cel putin, un dulap, o bibliotecǎ, panouri pentru afisarea materialelor, suporturi de flori, un mic dulǎpior cu obiecte de prim-ajutor in caz de accidente usoare, un casetofon cu CD. Dacǎ este posibil este util sǎ fie si un calculator.

Acest lucru il mentionǎm deoarece cadrul didactic il poate invata pe elev cum sǎ foloseascǎ util acest instrument de informare si, putem spune, de formare a unor deprinderi.

Cum anume pot fi organizate si asezate in salǎ toate piesele de mobilier tine de imaginatia si bunul gust al cadrului didactic, dar si de utilitatea fiecǎrui element.

2.2. Vizibilitatea

Reprezinta o substructura dimensionala a managementului clasei de elevi, dependenta de ergonomia acesteia. Vizibilitatea este o constanta ergonomica, apropiata de igiena scolara si presupune adaptarea spatiului scolar al clasei, inclusiv al mobilierului, la necesitatile somato-fiziologice si de sanatate ale elevilor. Totodata, vizibilitatea este conditionata de dispunerea mobilierului in clasa de elevi (variabilǎ spre exemplu in functie de orientarea dupa anumite surse de luminǎ) si de starea de sanatate a elevilor.

La acest nivel avem in vedere copiii cu deficiente de vedere, cu deficiente de auz, cu deficiente structurale ale scheletului, precum si copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili dupa inaltime.

Foarte important este ca sursa de luminǎ sǎ fie naturalǎ iar, copiii care au probleme de vedere sau sunt mai scunzi, trebuie sǎ fie asezati in primele randuri.

Tinand cont de acesti parametri fizici, biologici si medicali, intr-o stransa dependentǎ si cu parametri de tip social si instructional, cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate din combinatiile de alternative posibile. Selectia se va face printr-o sustinere criteriala armonioasǎ, punandu-se la acest nivel pe primul plan argumentele de tip medical si fizic. Este recomandabilǎ si aici stimularea unei dinamici a pozitiilor ocupate in banci de elevi, astfel incat permutarile respective sa nu incalce legile biologice, fizice si medicale anterioare dar, totodata, sa nu contravina nici normelor psihopedagogice , instructiv educative si de socializare ale elevilor in sala de clasǎ.

2.3. Amenajarea salii de clasa

Cele mai interesante analize de nivel managerial nu exclud variabilele de mediu cultural-estetic ale clasei de elevi. Cadrul didactic trebuie sa respecte din punct de vedere managerial ideea cǎ grupul organizat numit clasa de elevi poate sa se identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui element de individualizare ( o mascotǎ, spre exemplu) si sa-si eficientizeze structura grupala interioarǎ prin intermediul unui spatiu (peretii salii de clasǎ, alte piese de mobilier decat cele strict scolare) amenajat dupa legile instructiv-educative, estetice dar, nu in ultimul rand, si dupa cele manageriale.

Cultura grupala a clasei de elevi presupune promovarea atat a unor valori instrumentale cat si a unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ajungandu-se chiar panǎ la adevarate 'ritualuri de socializare'), cele din urmǎ constituindu-se in adevarate fundamente pentru primele.

Cultura de grup trebuie sa se situeze in centrul atentiei cadrului didactic.

Un simbol al clasei, o melodie preferatǎ, un joc preferat, o poveste reprezentativǎ pentru clasǎ, cateva seturi de fotografii cu membrii clasei, constituie tot atatea ocazii de configurare indusǎ unei culturi expresive si mai tarziu instrumentale la nivelul clasei de elevi, prin intermediul unor parghii, de constructie si de reglare, de tip managerial.

3. DE LA AMENAJAREA SPATIULUI EDUCATIONAL LA O EDUCATIE DE CALITATE

Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii si in invǎtǎmantul primar prefigureaza doua mari tendinte de schimbare, prezente in comportamentul cadrului didactic (educatoare/invǎtǎtor), care pun in centrul atentiei copilul de astazi :

crearea unui mediu educational bogat, pentru o stimulare continua a invatarii spontane a copilului

introducerea copilului in ambianta culturala a spatiului social caruia ii apartine, in ideea formarii lui ca o personalitate autonoma si constienta de sine.

CERINTE IN ORGANIZAREA SPATIULUI EDUCATIONAL

In organizarea spatiului educational se va tine seama de urmatoarele cerinte :

A) Invǎtǎmantul prescolar

Impartirea salii de grupa in zone, in functie de diferitele tipuri de activitati

Existenta a cel putin doua zone delimitate in sala de grupa : Biblioteca si Coltul papusii

Stabilirea locului si a materialelor necesare pentru realizarea centrului tematic

Realizarea unui centru (a unei zone) pentru Stiinta ar putea rezolva problema centrului tematic.

In fond, stiinta este tot ce ne inconjoara!

Asezarea materialelor la vedere, in rafturi plasate la nivelul copilului

Asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale

Alegerea materialelor in functie de varsta si interesele copiilor din grupa

Sortarea periodica a materialelor

Introducerea treptata a materialelor noi

Cum se poate face impartirea salii de grupa in zone :

zona libera si linistita, marcata printr-un covor, unde sa se poata desfasura intalnirile de grup, activitatile de miscare si jocul liber (accesorii utile : calendar, stativ cu planse mari de carton sau hartie pentru mesaje, scaunul povestitorului, tabla etc.)

zona a bibliotecii (*) cu un aranjament atractiv si confortabil (accesorii utile : rafturi pentru carti, imagini, papusi, stativ pentru agatarea lucrarilor colective, aparatura audio, calculator sau masina de scris etc.) Coltul Biblioteca

zona a creativitatii fara covor si, eventual, cu o masa acoperita cu un material plastic (accesorii utile : cutii sau rafturi pentru depozitarea ustensilelor si materialelor specifice, deseuri de materiale, ziare vechi, dar bine conservate)

zona cu mese si scaune (*) pentru servirea mesei si pentru activitatile desfasurate cu grupuri mici de copii

zona pentru activitatile de scriere (accesorii utile : masa si scaune precum si o gama larga de ustensile si suporturi pentru scris)

zona pentru joc atribuita jocului liber, constructiilor sau sociodramei. Unele zone sunt definite prin continut : cabinetul doctorului, casa etc. (accesorii utile : truse de joc, costumatii, mobilier si ustensile adaptate diferitelor contexte si roluri asumate de copii in jocul lor); Coltul Papusii

zona pentru depozitarea materialelor si jucariilor care nu sunt de folosinta curenta (de obicei incuiata)

zona pentru expunerea lucrarilor copiilor

zona pentru constructii cu cuburi sau alte materiale de constructie, plasata intr-un loc indepartat de o zona linistita. Materialele vor fi dispuse in cutii sau rafturi pe categorii - Coltul Constructii

Nota:

In lipsa spatiului,se poate recurge la organizarea ariilor / zonelor / centrelor in afara spatiului clasei, respectiv pe holuri, unde pot fi folosite de copiii de la doua sau chiar trei grupe.

De asemenea, se mai practica si organizarea si utilizarea in comun a ariilor / zonelor / centrelor de catre doua grupe - fiecare grupa isi organizeaza cel putin o arie / zona, diferita de ale celeilalte si, atunci cand copiii isi desfasoara activitatile pe grupuri mici, usile de la clase se deschid si ei au libertatea de a-si alege aria la care vor lucra, in functie de interesul manifestat.

Centrul tematic este locul unde expunem materiale legate de tema proiectului in asa fel incat copiii sa le poata privi si manui, sa se poata juca cu ele, sa vorbeasca si sa citeasca, sa li se citeasca despre ele, sa poata adauga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulapior, un raft, o cutie de carton, unde vom expune titlul temei si materialele legate de acesta.

Procurarea materialelor necesare pentru acest centru tematic se va face in urma studierii cu atentie a temei de catre educatoare. Materialele vor fi aduse, de regula, de catre copii pentru a fi aratate si pentru a discuta despre ele, pentru a le studia. Adesea, educatoarea va apela la biblioteca publica sau biblioteca scolii, la un muzeu, la persoane fizice sau la institutii ale comunitatii pentru procurarea unor materiale interesante, stimulative, in acord cu tema proiectului.

Exista multe metode prin care copiii pot invata ori exersa concepte sau deprinderi. Printre ele se numara si folosirea imaginilor si a altor mijloace vizuale care sprijina si inlesnesc contactul copilului cu realitatea. De aceea, tot ce se constituie in mediu educational activ in sala de grupa (imagistic vorbind) trebuie trecut printr-un filtru sever al specialistului, in acest caz educatoarea.

In concluzie, educatoarea va acorda o atentie deosebita :

modului in care decoreaza sala de grupa, urmarind ca fiecare obiect, fiecare imagine sa transmita ceva copilului sau sa-l puna in situatia de a cerceta, de a face predictii in legatura cu o tema de interes.

O aglomerare de materiale, fara nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea disconfort si agitatie in sufletul lui si o situatie conflictuala in clasa, intre copii sau chiar intre copii si educatoare;

dotarii bibliotecii si a altor zone din clasa cu materiale adecvate varstei si obiectivelor propuse. Cartile, ziarele, revistele, jocurile cu imagini si imaginile pe care copiii le vor gasi aici ii vor ajuta sa descopere diferentele de detaliu dintre anumite obiecte si sa selecteze caracteristicile acestora. Acest lucru le va stimula comunicarea orala si le va deschide calea spre diferentierile pe care le vor face mai tarziu intre litere si cuvinte;

caracteristicilor estetice si metodice ale mijloacelor vizuale expuse sau prezentate copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvata momentului si obiectivului propus; culorile, forma si realizarea artistica se vor armoniza, oferind copilului incantarea pe care o provoaca orice lucru despre care se poate spune ca este frumos. Frumosul modeleaza sufletul si mintea copilului, ii da liniste interioara de care are nevoie pentru a evolua;

regulile de folosire a materialelor puse la dispozitia copiilor in zonele sau colturile clasei, indeosebi a cartilor, jocurilor, imaginilor pe care acestia le manuiesc mai des.

Respectul pentru carte, pentru munca altora este o forma a respectului de sine.

B) Invǎtǎmantul primar

• Impartirea salii de clasa in zone, in functie de diferitele discipline: limba si literatura romanǎ, matematicǎ, cunoasterea mediului, istorie, geografie, educatie plasticǎ, educatie tehnologicǎ;
• Existenta in sala de clasǎ a Avizierului, care contine orarul, organigrama clasei, structura anului scolar, evenimentele clasei, activitǎtile extrascolare etc.
• Existenta in sala de clasǎ a Bibliotecii, care contine dictionare, atlase, culegeri de texte, culegeri, cǎrti din lectura obligatorie, manuale, enciclopedii etc. si asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale;
• Existenta in sala de clasǎ a dulapului cu materiale specifice fiecǎrei discipline,care contine accesorii utile : cutii sau rafturi pentru depozitarea ustensilelor si materialelor specifice, deseuri de materiale, ziare vechi, dar bine conservate si asigurarea accesului liber al copilului la aceste materiale;
• Realizarea unui centru (a unei zone) pentru fiecare "stiintǎ"- matematicǎ, limbǎ romanǎ, literaturǎ, istorie, geografie, educatie civicǎ, stiinte, mediul inconjurǎtor,   in care sǎ fie afisate acele informatii cu caracter general, utile in rezolvarea unor sarcini: formule, categorii gramaticale, reguli de aplicare, ortograme etc. Acestea se schimbǎ in functie de unitatea de invǎtare la care se aflǎ elevii.
• Asezarea materialelor la vedere, plasate la nivelul copilului, scrise cu caractere ce pot fi usor distinse.

Introducerea treptata a materialelor noi!

• Alegerea materialelor in functie de varsta si interesele copiilor din clasǎ;
• Sortarea periodica a materialelor;
• Marcarea anotimpurilor, a diverselor evenimente in pavoazarea sǎlii de clasǎ;
• Crearea unui "Colt viu" de care copii se ingrijesc;
• Crearea unui spatiu personal al fiecǎrui elev , spatiu in care el isi poate expune lucrǎrile, poate comunica evenimente din viata familiei etc.
• Crearea zonei in care sunt expuse lucrǎri realizate la educatie plasticǎ, educatie tehnologicǎ etc.

IMPORTANT!

Alegerea unei mascote, a unei devize etc;

Alcǎtuirea si adoptarea unui regulament al clasei (5-6 reguli !), comunicate de Soare, Nori, baloane, petalele unor flori etc.

Realizarea "Copacului faptelor bune";

Crearea unei zone pentru autoevaluare si a "locului de onoare" in care sunt afisate rezultatele la diferite concursuri;

Fiecare membru al colectivului are o responsabilitate;

Realizarea unui album al clasei in care sunt surprinse momente din viata colectivului, activitǎti desfǎsurate etc.

Succesul activitatii la  catedra este legat in mod cert de amenajarea spatiului educational.

Acesta reprezintǎ forma, lumina, culoarea,   modul de obtinere a unei atmosfere placute si calde, de aducerea intre zidurile scolii a lumii in care copilul traieste, toate avand ca rezultat dezvoltarea fizica si intelectuala armonioasa a copiilor nostri .

Bibliografie:

1. Barzea, Cezar, "Arta și știinta educatiei", E.D.P., București, 1995;
2. Cerghit, Ioan, (coordonator), "Perfecționarea lecției in școala modernǎ', EDP, București, 1988;
3. Crețu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Polirom, Iași, 1997;
4. Iucu, Romițǎ, "Managementul și gestiunea clasei de elevi", Editura Polirom, Iași, 2001
5. Neculau, Adrian, (coordonator), "Psihologia campului social - Reprezentǎrile sociale", Polirom, Iași, 1997;
6. Pǎun, Emil, "Școala - abordare sociopedagogicǎ", Polirom, Iași, 1999;
7. Ulrich, Cǎtǎlina, "Managementul clasei de elevi - invatarea prin cooperare", Editura Corint, Bucuresti, 2000.
8. Vlǎsceanu, Mihaela, 'Psiho-sociologia educatiei si invatamantului', Editura Paideia.