Finalitatile educatiei ideal, scop, obiectiv educational

- Sinteza -

Finalitatile educatiei sunt dimensiuni definitorii, sau componente structurale si strategice ale procesului de formare si instruire care dau sensul, orientarea, directia si perspectiva actiunii educative

Se poate spune ca educatia urmareste formarea personalitatii umane, iar constrangerile de natura sociala, istorica au rolul de a o modela in functie de sistemele de valori promovate de societate la un moment dat. In raport cu modelul de personalitate ce urmeaza a fi format se stabilesc finalitatile educatiei. In plan psihologic putem spune ca finalitatile constituie materia prima a educatiei, si totodata produsul educatiei. Finalitatile educatiei asigura conceptelor fundamentale ale discursului pedagogic un nucleu epistemic, precum si ancorarea in psihosocial prin concepte axiologice si prin reglarea procesului de formare a personalitatii in functie de elementele structurale ale actiunii educative. Finalitatile educatiei au constituit uneori terenul de disputa teoretica/ideologica pentru educatie, iar alteori au fost baza pe care s-au construit sisteme pedagogice, teorii sau sisteme practice ale educatiei. Finalitatile constituie totodata, factorul determinant al strategiei educationale, fiind componenta care orienteaza si directioneaza alte componente, cum ar fi : continutul, organizarea, strategiile de predare - invatare si de evaluare, relatiile dintre componente etc.

Categoriile finalitatilor educationale sunt ideal, scop, obiectiv. Acestea se situeaza la nivelul macrostructural al sistemului de invatamant - ideal si scop - si la nivel microstructural, al procesului instructiv - educativ - obiectiv educational. Nivelurile respective nu au delimitari rigide ceea ce permite transferul categoriilor finalitatii. Deci, categoriile nu au caracter intranivelar, ceea ce inseamna ca dinamica categoriilor finalitatii educationale este determinata fie de reorientarea sistemului de invatamant, fie de modificari sociale majore (reforma economica, politica si culturala). Schimbarile la nivelul finalitatilor educatiei au semnificatia unor salturi, pe care Karl Popper1 le defineste ca treceri de la "societatea inchisa", "tribala", care exclude competitia, la "societatea deschisa" care stimuleaza raspunderea individuala, "confruntarea cu deciziile personale".

O analiza succinta a categoriilor finalitatii educationale ne permite sa evidentiem substantialitatea lor si mecanismele prin care acestea dinamizeaza omul.

Idealul educational este categoria cea mai generala a finalitatii si cuprinde aspiratiile in materie de educatie ale unei natiuni si generatii, sau ale unei epoci. Elementele cere se combina si se recombina, se structureaza si se restructureaza pentru a construi un concept de maxima generalitate, tin de dimensiunea sociala si de dimensiunea psihologica a idealului educational.

Dimensiunea sociala a idealului desemneaza transformarile globale care configureaza o noua imagine asupra lumii in plan politic, economic si cultural. Configurarea idealului este asigurata de modelul dezvoltarii sociale, model care cere idealului educational urmatoarele elemente: traditii umaniste, valorile democratiei, si aspiratiile societatii romanesti. Toate acestea trebuie sa asigure idealului educational "pastrarea identitatii..."

In plan politic idealul devine fundament pentru politica educationala. El marcheaza aspiratia celor ce vor sa adopte schimbari majore, aspiratie care semnaleaza un decalaj intre acestia si cei ce au interese imediate si prefera sa lucreze cu metode vechi.

In plan economic idealul condenseaza cerintele dezvoltarii globale, care privesc "intelectul" sau "spiritul uman" ca "resursa nelimitata". Educatia trebuie sa creeze "un mediu ambiant mai bine adaptat creativitatii si capacitatii individuale", pentru "desfiintarea barierelor dintre universitate, industrie si stat". 2

In plan cultural "socul intelectual" provine din "nevoia urgenta de a trece de la faza industriala la faza informatizarii" - "valabila pretutindeni, oricare ar fi nivelul de dezvoltare si de bogatie al unei societati" - datorita capacitatii acesteia din urma de a favoriza mai mult individualizarea pregatirii, dobandirea de cunostinte, utilizarea aptitudinilor fiecaruia3.

Dimensiunea psihologica a idealului defineste sinteza conceptiilor filosofice, etice, antropologice si educative cu privire la om si societate, precum si a relatiei dintre om si societate. Ea marcheaza trecerea de la "puterea informatiei" la "cunoasterea care inseamna putere", capacitatea individului de a "influenta realitatea", de a "defini directiile viitoare ale societatii"4. "Idealul educational al scolii romanesti consta din dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative" . Reperele proiectarii idealului, pe dimensiunea psihologica sunt: modelul de personalitate de baza; tipul de invatare sociala activat prin cunostinte fundamentale; (auto)formarea si (auto)dezvoltarea ca expresii ale creativitatii; substratul motivational al (auto)realizarii umane.

Proiectul de ideal educational este rezultatul unei sinteze pedagogice intre cele doua dimensiuni. Sinteza anticipeaza calitati si valori care se cer formate omului ca urmare a calitatilor economice, politice si culturale ale societatii in care acesta traieste. Exprimarile utilizate in aceasta sinteza sunt de natura strategica si sunt inscrise in documente de politica a educatiei (legi, regulamente, instructiuni etc.).

Pentru a delimita tipul de ideal pedagogic este necesar sa abordam doua perspective:

a)     perspectiva istorica Exemple:

in antichitate - idealul razboinicului (militarului), idealul cetateanului liber, dezvoltat armonios (Kaloskaghatia);

in epoca feudala - idealul personalitatii religioase, cavalerul;

in Renastere - idealul omului universal, idealul personalitatii enciclopedice ;

in epoca moderna - idealul personalitatii eficiente, idealul personalitatii complexe, idealul personalitatii creatoare;

b)     perspectiva culturala: Exemple:

personalitatea armonioasa

personalitatea civica

personalitatea deschisa

Trasaturile esentiale ale idealului pedagogic vizeaza insusirile functionale specifice tipului de finalitate macrostructurala, proiectat si realizat la cel mai inalt nivel de generalitate psihologica si sociala. Astfel, in antichitate idealul este elaborat la nivel inalt de abstractizare; in secolele XVII - XVIII este centrat pe om (individualist); in secolul al XIX-lea este centrat pe national si social. Toate acestea se subsumeaza caracterului istoric.

Fiind o expresie sintetica, idealul nu poate fi tangibil intr-o forma concreta, dar poate declansa si sustine motivational activitatile care sa permita realizarea unor obiective.

Caracterul prospectiv al idealului decurge din capacitatea de a prevedea, pe termen lung (1 - 2 - 3 decenii), de a se planifica, pe termen mediu (5 - 10 ani) si de a se programa, pe termen limitat (1 - 5 ani).

Deoarece abordarea pe care o permite idealul poate fi globala, integrativa sau inovatoare, idealul are caracter strategic.

In mod obligatoriu, idealul reprezinta interesele sociale de maxima generalitate, precum si generarea unor actiuni de anvergura, ceea ce-i confera caracter politic.

Elaborarea idealului pedagogic presupune luarea in considerare a celor doua sisteme de referinta. Daca perspectiva istorica este predominanta, atunci combinatia este idealul social, care vizeaza tipul de societate proiectata, idealul psihologic, care vizeaza calitatile personalitatii umane. Daca perspectiva psihologica este in prim plan, atunci idealul se centreaza pe elemente axiologice si vizeaza managementul educatiei la toate nivelurile sistemului si procesului de invatamant.

Modelele care permit o mai coerenta explicare a idealului pedagogic sunt:

a)     Modelul social care vizeaza, in principiu, doua tipuri de proiecte de societate:

o societate inchisa caracterizata prin tendinta de reproducere a starii existente, fixare a obiceiurilor la nivel de "tabu", politizarea deciziilor si excluderea competitiei valorice;

o societate deschisa, caracterizata prin tendinta de: depasire a starii actuale; stimulare a responsabilitatii personale; intemeiere a deciziilor politice in termeni de competitie organizata pe criterii relevante social.

b)     Modelul psihologic poate viza, in principiu, doua tendinte polare de organizare a personalitatii:

o personalitate reproductiva intemeiata pe: receptarea pasiva a influentelor mediului extern; o relationare impusa, neselectiva, imobila; legaturi functionale predominant primare si secundare; o dinamicitate orientata involutiv - entropic etc.;

o personalitate creativa intemeiata pe: receptare activa a influentelor mediului extern; relationare deliberata, selectiva, mobila; legaturi functionale predominant tertiare; o dinamicitate evolutiva - antientropica etc.

In realitate omul nu poate fi o entitate total reproductiva sau de un activism creativ supranatural. Modelele au mai mult o valoare metodologica deoarece:

permit stabilirea unor corelatii pedagogice intre modelul social si modelul psihologic, pentru a defini personalitatea ideala in societatea ideala;

permit definirea liniilor generale de proiectare si realizare a personalitatii ideale in cadrul unei politici educationale coerente si consecvente.

In comentariu se va avea in atentie:

a)     ca proiectul de dezvoltare a personalitatii umane are o determinare social - istorica;

b)     ca omul poate cunoaste lumea din afara si din launtrul lui, adica determinarea gnoseologica si nomologica (legica)  ;

c)     optiunea pentru anumite valori culturale, etice, sociale etc., adica o determinare axiologica;

d)     disponibilitatea omului de a fi educat sau de a se autoeduca, adica o determinare praxiologica;

e)     ca subiectivitatea omului este o realitate, deci are si o determinare psihologica.

Scopurile pedagogice desemneaza finalitatile macrostructurale care definesc liniile generale de politica a educatiei, elaborate in concordanta cu idealul pedagogic, care orienteaza valoric actiunile de formare - dezvoltare a personalitatii proiectate si realizate in cadrul sistemului de invatamant.

Miezul definitiei marcheaza o raportare intre scop si ideal, ceea ce reflecta logica actiunii educationale (la nivel social), dar realizata in plan psihopedagogic, in contextul politicii educationale.

In timp ce idealul ". marcheaza mai mult intentia fara a garanta o urmarire efectiva a acesteia "7, concentrand un model de activitate abstract, cu grad de generalitate maxima si este aproape exclusiv un proiect, scopul pedagogic reflecta, de o maniera anticipativa, actiunea educativa desfasurata si rezultatele ce urmeaza a fi atinse. Elementele esentiale, care diferentiaza scopul de ideal sunt de natura actionala si temporala (idealul tine de "epoca istorica", iar scopul de actiunea/activitatea educationala).

Elaborarea scopurilor pedagogice. Rolul principal al scopului este de a regla actiunea, prin orientarea si controlul modului in care se desfasoara actiunea.

Este necesar sa precizam ca intre ideal si scop este un raport de determinare. Pe de alta parte, intre cele doua componente ale finalitatilor este o stransa interdependenta. In acest sens, mentionam ca idealul determina scopurile, iar acestea concretizeaza pe diverse planuri si la diverse niveluri prescriptiile generale ale idealului.

Analiza sistemica a procesului de invatamant si a sistemului permite evidentierea urmatoarelor caracteristici ale scopurilor pedagogice:

a)     Caracterul practic se manifesta mai ales in actiunile sociale care se proiecteaza si se desfasoara in cadrul politicilor educationale si in cele de planificare a educatiei intr-o anumita perioada istorica;

b)    Caracterul strategic rezulta din actiunile care asigura functionarea sistemului educational sau a procesului instructiv - educativ. Consta mai ales in inovatia pedagogica prin care se solutioneaza anumite probleme educative, in timp;

c)     Caracterul tactic este pus in evidenta de actiunea de elaborare a obiectivelor generale/specifice care orienteaza si delimiteaza proiectarea curriculara a planurilor de invatamant

In elaborarea scopurilor pedagogice/educationale este obligatoriu sa se delimiteze criteriile valorice, pe baza carora se fac raportarile sistemului educational la sistemul politic, la sistemul cultural si la cel economic. In mod concret aceste raportari arata ca:

raportarea politic - educational pune in prim plan conceptul de democratie, care opereaza in educatie sub forma unor principii: principiul conducerii sistemului de educatie, principiul proiectarii curriculare a continuturilor, principiul egalizarii sanselor de acces la educatie prin proiectarea unor scoli la fel de eficiente pentru toti elevii la toate nivelurile sistemului8;

raportarea cultural - educational determina modalitatile de abordare a cunoasterii stiintifice, artistice, tehnologice, religioase, politice etc. Modalitatile presupun stabilirea de criterii metodologice pentru selectia informatiilor. Criteriile cele mai semnificative sunt:

- valoarea formativa a continuturilor selectate;

- ierarhizarea valorica a cunostintelor;

- valoarea metodologica a conceptelor si situatiilor de invatare.

raportarea economic - educativ reglementeaza aspectele practice ale sistemului/procesului educational prin verificarea productivitatii educatiei ca expresie a gradului de integrare sociala a absolventilor, dupa iesirea din sistem, si prin verificarea eficientei sociale ca expresie a sistemului de a promova competentele cele mai ridicate.

In concluzie9, elaborarea scopurilor pedagogice consta in construirea unor solutii macrostructurale prin raportari ale educatiei la valorile democratice, la evolutia stiintifica si la cererea/oferta sociala si personala a "produsului" sistemului de educatie.

Cea mai recenta proiectie la nivelul scopurilor pedagogice ale sistemelor contemporane de invatamant, realizata in 1994, mentioneaza urmatoarele scopuri:

a)     educatia pentru democratie;

b)    educatia pentru valorile umaniste;

c)     educatia pentru acceptarea diversitatii (culturale, etnice, religioase, politice, nationale, rasiale etc.).

Dupa I. Neacsu - Curs de pedagogie, p. 51 - 52.

Dupa Sorin Cristea, p. 322

 

FINALITATILE INV. ROMANESC

Finalitatea educationala a invatamantului romanesc se realizeaza, in viziunea Legii Invatamantului, prin urmatoarele mijloace:

Insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

Formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective

si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice,   tehnice si estetice;

Asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesare instruirii si autoinstruirii, pe durata intregii vieti;

Educarea in spiritual respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

Cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului fata de natura si mediul inconjurator;

Dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;

Profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale (art.4, alin.1).