Cauzele insuccesului scolar

CAUZELE INSUCCESULUI SCOLAR

Analiza cauzelor de inadaptare scolara permite detectarea cauzelor socio-economice,culturale,pedagogice si individuale ale nereusitei.Ele sunt in mare masura situatiilor opuse strategiilor si conditiilor care favorizeaza succesul scolar.Enumerarea cauzelor esecului scolar,este necesara pentru constientizarea factorilor educativi si chiar a elevilor privind influenta negativa in pregatirea si in formarea personalitatii lor.

Fiecare caz de insucces scolar are o istorie proprie care evidentiaza faptul ca inadaptarea scolara nu poate fi redusa la un singur factor cauzal.Elevul nu devine inadaptat doar pentru ca este neatent, uituc sau lenes cum se spune uneori.Examinarea cazurilor de inadaptare scolara , dezvaluie o constatare cu valoare metodologica generala,in conformitate cu care,orice efect are la baza mai multe cauze,care,la randul lor,pot determina mai multe consecinte.

Pe parcursul scolaritatii,diversi factori fizici,afectivi,caracteriali morali,familiali,sociali sau pedagogici,mai mult sau mai putin perturbatori ai echilibrului dinamic elev-scoala,se pot combina intr-un mod specific, paralizand capacitatea de invatare,educabilitatea elevului,respectiv dezvoltarea acestuia.Istoria dezvoltarii individuale,adica aplicarea principiului dezvoltarii in diagnosticarea dificultatilor de invatare,permite o interpretare psihogenetica,dinamica si functionala a inadaptarii scolare.

Aceasta inseamna:

-a-l studia pe elevul inadaptat in devenirea lui

-a urmari pe parcursul varstelor, al claselor, schimbarile psihice ce s-au produs

-a interpreta procesele si competentele psihice acute in raport cu viata proprie a fiintei in dezvoltare.

In cunoasterea cauzelor generatoare ale esecurilor scolare, acest punct de vedere este cu atat mai justificat cu cat tendintele ereditare se realizeaza si se manifesta intr-un mod diferit, in dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale, de evenimentele copilariei si de mediul in care traieste copilul.

Cu toata varietatea formelor si a structurii cauzale ale inadaptarii scolare,remarcam in profilurile bio-psiho-sociale ale elevilor cu insuccese scolare cateva simtome general-comune.La acestea se adauga de cele mai multe ori,consecintele ponderii mai ridicate a unuia sau a altuia din suita factorilor etiologici,determinand forme,tipuri diferite de inadaptare scolara.

Psihologului scolar ii revine sarcina complexa de a stabili,in colaborarea cu parintii,profesorii,medicul psihiatru,asistentul social cauzele si mecanismele inadaptarii scolare.Este absolut necesar ca,pornind de la analize de cazuri,profesorii sa inteleaga ca inadaptarea nu marcheaza doar o simpla incapacitate de concentrare,de memorare a elevului.

Dezechilibrul relatiei elev-scoala explica mai degraba aparitia unor mecanisme de aparare a elevului in fata situatiei scolare,astfel,abandonarea situatiei dificile,fuga de la ore,deplasarea interesului de la activitatea scolara asupra unei activitati sportive,etc. sunt de cele mai multe ori,componentele de autoaparare care la randul lor,agraveaza inadaptarea scolara.Prin urmare,esecul scolar nu ramane doar la stadiul de a exprima o incapacitate,ci devine foarte curand o piedica in dezvoltarea intelectuala,afectiva,caracteriala a elevului in cauza.

Fara indoiala,este posibila combaterea si chiar prevenirea insucceselor scolare.In conditiile controlarii si conducerii in beneficiul reusitei scolare,a relatiilor interpersonale,intrafamiliale si intrascolare ale copilului,conceptul de inadaptare scolara nu ar mai fi justificat,cu exceptia cazurilor sporadice de deficiente obiective,cum ar fi tulburarile psihologice,insuficienta mintala etc.

Cauzele insuccesului scolar sunt de mai multe feluri

-cauze care tin de elev

-cauze care tin de scoala

-cauze care se refera la mediul familial

1.Cauze care tin de elev

1. Tulburari de limbaj

Varietatea tulburarilor de vorbire e practic, nedeterminata, deoarece ele apar de grade, forme si contaminari diferite, intalnindu-se prea putine forme pure, de aceea si clasificarea lor este dificila.

In literatura de specialitate,gasim mai multe criterii (etiologic,lingvistic,morfologic,etc.) de incercari de clasificare ale tulburarilor de limbaj,in functie de o serie de

E.Verza, face o clasificare a tulburarilor de limbaj, tinand seama de mai multe criterii in acelasi timp: anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic si psihologic.

E.Verza grupeaza tulburarile de limbaj in sase categorii:

-tulburari de pronuntie (dislalie,dizartrie,rinolalie)

-tulburari ale limbajului citit-scris (dislexia-alexia si disgrafia-agrafia)

-tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala,logonevroza)

-tulburari polimorfe (afazia si alalia)

-tulburari de voce (afonie,disfonie,disortografie,discalculie)

-tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen,electiv sau voluntar,intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii)

Clasificarea tulburarilor de limbaj este absolut necesara,deoarece ofera o orientare corecta in cunoasterea principalelor tulburari de limbaj,in stabilirea unui diagnostic diferential,corect,absolut necesar in conturarea unui program terapeutic adecvat,precum si in prognoza tulburarilor de limbaj ale fiecarui copil in parte.

1. A. Tulburari de pronuntie

1) Dislalia

Dis -lipsa-deficienta

Lalie -vorbire,glas,voce

Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare dintre tulburarile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale.

Cand deficientele de articulatie se limiteaza numai la nivelul unui singur fonem sau grupa de articulare si se manifesta sub o forma usoara este o dislalie simpla sau monomorfa.Daca sunt afectate mai multe grupe de foneme, tulburarile respective se intind asupra majoritatii silabelor si a cuvintelor se ajunge la asa numita dislalie generalizata.Daca majoritatea sunetelor sunt inlocuite prin sunetul ,,t'' este vorba de tetism.

Sunetele care sunt mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor:vibranta ,,r'',africatele ,,ce,ge,t'',siflantele ,,s,z'' si sueratoarele ,,s,j'' iar vocalele ,,a,e,u'' si consoanele ,,b,d,t,m,n'',care apar de timpuriu in vorbire sunt mai rar tulburate.

Alterarile siflantelor, sueratoarelor, africatelor, poarta denumirea comuna de sigmatisme.Alterarile vocalelor si consoanelor nu au o denumire specifica.

Dislalia este provocata de o serie de factori printre care amintim:

-imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara,

-metode nefavorabile de educatie care nu duc la stimularea vorbirii,

-incurajarea copilului prescolar de catre adult in pronuntarea peltica pentru amuzament, ceea ce duce la stabilizarea deprinderii gresite,

-implantarea defectuoasa a dintilor

-diferite anomalii ale aparatului bucal cum sunt despicaturile de buza (buza de iepure) si despicaturile de val (gura de lup)

-deficiente cerebrale

-insuficienta dezvoltarii psihice

-deficiente ale auzului

-nedezvoltarea auzului fonematic

Dislalia poate fi: periferica sau centrala.

Dislalia periferica-Este provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinatii de sunete).Ea poate fi: organica sau functionala.

Dislalia centrala Se mai numeste si de evolutie.De obicei dislalia centrala este precedata de intarzierea in aparitia si dezvoltarea vorbirii, motorie, statica capului, corpului, achizitia mersului, controlul sfincterian etc.Ea poate fi: motorie sau receptiv-senzoriala

2) Dizartria

Di s greu

Arthrom articulatie

La disartrici, tulburarea motorie este generala si motricitatea organelor fonoarticulatorii imbraca caracterul tulburarii motorii generale: vorbire neclara, confuza, disritmica, disfazica, cu rezonanta nazala, monotona etc.

Disartriile apar in cazuri de deficiente survenite dupa boli sau leziuni in diferite regiuni ale S.N.C care afecteaza conductibilitatea impulsurilor nervoase motrico-verbale spre efectori,unde se realizeaza sunetele vorbirDatorita tulburarilor de excitabilitate si inductibilitate motrica,disartricii intampina dificultati de comanda,conductibilitate si coordonare a mecanismelor neuro-musculare ale vorbirii,dificultati ce se exteriorizeaza prin miscari ale musculaturii respiratorii,fonoarticulatorii,partial sau total inadecvate pronuntiei.

Tulburarile de pronuntie ale disartricului sunt determinate de limitarea miscarilor muschilor implicati in pronuntie.Daca muschii implicati in vorbire sunt grav afectati, vorbirea este neinteligibila.

Disartricul este constient de dificultatile pe care le are in realizarea unor miscari fonoarticulatorii si cu toate ca stie ce miscari trebuie sa faca, el nu le poate realiza.

Tipuri de disartrie: disartrie corticala, disartrie subcorticala, disartrie cerebeloasa, disartrie bulbara.

3) Rinolalia

Rino nas

Lalie vorbire

Se caracterizeaza printr-o serie de deficiente care constau in tulburarea rezonantei, sunetelor si a vocPartea functionala cea mai valoroasa, de necompensat a organelor de vorbire este valul palatului.Lungimea si capacitatea functionala a valului are un rol important in realizarea vorbirEl separa cavitatea bucala de cea nazala si le reuneste din nou prin miscari rapide, suple si precise, realizand istmul velo-faringian, mecanism de inchidere la nivelul faringelui.

Rinolalia are la baza mai multe cauze.Ea poate fi consecinta despicaturilor de bolta si val palatin congenitale, unor afectiuni dobandite ale palatului (orificii sau fisuri ale boltei si valului palatin prin patrunderea unor corpuri straine).

Poate aparea in surditati sau hipoacuzii, oligofrenii, ca obicei vicios, prin imitatie, in obstructii nazale si blocari ale faringelui prin vegetatii adenoide, tumori ale nasului, rinofaringite sau faringite etc.

Rinolalia poate fi:

a) Deschisa sau aperta in care suflul aerului necesar pronuntarii sunetelor are loc pe cale nazala.

b) Inchisa sau clauza in care unda expiratorie necesara pronuntarii sunetelor nazale (m,n) se scurge pe traiectul bucal.

c) Mixta in care unda expiratorie trece atat pe cale nazala cat si pe traiectul bucal,indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor.

1.B.Tulburarile limbajului scris

1) Dislexia-Disgrafia

Dislexia-Disgrafia sunt incapacitati partiale si persistente ale insusirii limbajului de a edifica scheme motorii sau perceptive suficient de diferentiate care sa asigure identitatea grafemelor in scriere si in identificarea lor la citit.Sindromul dislexic-disgrafic este o tulburare de integrare fonetica,reprezinta insuficienta capacitate de discriminare a sunetului in cuvantul auzit si a semnelor grafice in cuvantul citit,ceea ce duce pe de o parte la o ortografie gresita in dictare,la o citire gresita a scrierii si incapacitatea de a raporta structura globala a cuvantului la un semn.Precizarea etiologiei dislexiei-disgrafiei e foarte dificila atat datorita complexitatii tulburarii cat si faptul ca in provocarea tulburarii scris-cititului actioneaza mai multe cauze si acestea sunt greu de precizat.Multi autori,in special cei de formatie medicala,insista pe o etiologie neurologica,considerand ca nu exista o dislexie-disgrafie pura de orice simtom de leziune cerebrala.Chiar si autorii care recunosc o serie de factori psihopedagogici care ar interveni in determinarea dificultatilor de insusire a scrisului-cititului,considera ca dislexia-disgrafia adevarata e la nivelul patologiei cerebrale,fie leziune,fie tulburare de maturizare sau disabilitate mostenita.

Dislexia si disgrafia se manifesta la scolar prin:

-incapacitatea sa paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a invata citirea si scrierea

-confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare, literare si grafismul lor

-inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere si grafeme

-textul este scurt, lacunar si fara unitate logica

-vocabularul redus cu dificultati de evocare a cuvintelor este sarac si deseori inexact (nu cunoaste sensul cuvintelor)

-se exprima greoi, cauta cuvintele

-intre gandirea interioara si exprimarea verbala este o mare discrepanta

-lipsesc mijloacele expresive

-fluxul verbal este neadecvat

-au ezitari in formularea raspunsurilor

-evita dialogul.

Toate aceste tulburari demonstreaza natura afazica a elevului in cauza

In privinta simtomelor raspantiei parieto-occipito- temporale, se disting doua tipuri de tulburari si anume:

a) Tulburari de organizare spatiala si de lateralizare, actionand in planul perceperii literei si cuvantului, impiedicand respectarea ordinii de desfasurare si discriminarii elementelor, ducand si la aparitia confuziilor dreapta-stanga si a tulburarilor de schema corporala.

b) Tulburari de organizare temporala care duc la intreruperea continuitatii seriilor de elemente din care sunt alcatuite cuvintele si propozitiile, ducand la un deficit de intelegere a limbajului impresiv sau de constructie a celui expresiv

In ce priveste randamentul scolar al copiilor, chiar si cei bine dotati intelectual, se inregistreaza cu esecuri mai mult sau mai putin grave, la unii mergand pana la pierderea anului scolar.

Insuccesele scolare vor atrage o serie de modificari afective si tulburari de comportament care vor inchide cercul vicios si vor accentua si mai mult dislexia-disgrafia.

Clasificarea dixlexiilor si disgrafiilor

-dislexo-disgrafia specifica sau propriu-zisa,manifestata prin incapacitatea efectuarii legaturilor dintre sunete auzite si literele scrise,putand scrie alta litera decat sunetul auzit

-dislexo-disgrafia spatiala sau spatio-temporala care duce la o scriere si citire in diagonala,separarea cuvintelor in silabe,scriere ondulata,imprecisa sau scrierea pe partea dreapta a paginii

- dislexo -disgrafia motrica care apare ca urmare a tulburarilor de motricitate,ducand la un scris iligibil,tulburari caligrafice,deformarea literelor,scris foarte incet

- dislexo -grafia liniara care nu permite respectarea randurilor,sarirea peste unele spatii lasandu-le libere

- dislexo -disgrafia pura sau consecutiva (negata de unii) care apare pe fondul altei tulburari (afazie,alalie)

-dizortografia, manifestata prin dificultati in invatarea ortografiei

-disfonografiile care apar ca urmare a unui conflict intre oscilatia legilor fonetice si o individualitate receptiva modificata,greseli producandu-se numai la anumite cuvinte,cu o compozitie fonologica dificila in ceea ce priveste analiza si sinteza.

Daca tinem seama de ordinea aparitiei dificultatilor pe parcursul insusirii limbajului scris, acestea sunt:

a) dificultati in realizarea grafica a literelor:

-nu pot urmari si respecta succesiunea elementelor literelor

-le inverseaza, deformeaza, rotesc grafemele (scrierea ca in oglinda)

-alungesc unele grafeme comparativ cu altele

-unele sunt prea mari, altele prea mici, unele prea inghesuite, altele sunt cu spatii prea mari intre ele

-apare o inclinare prea mare spre dreapta sau spre stanga

-o lipsa de orientare in spatiul paginii si a respectarii proportiilor etc.

b) dificultati in corelarea complexului sonor cu simbolul grafic.

-stabilesc cu greu legatura fonem-grafem

-intampina greutati in realizarea proceselor de analiza-sinteza

-fac greu trecerea de la analiza la sinteza, de la literalizare si silibisire la sinteza cuvantului

c) omisiuni de litere, elemente grafice, silabe, finale de cuvinte, diftongi, grupuri consonatice, cuvinte intregi

-substituiri de litere, silabe, cuvinte

-adaugiri de litere, silabe, cuvinte, in special la sfarsitul cuvantului, uneori sunt repetate si cuvintele de legatura

-inversiuni de litere, silabe, cuvinte (b-d, d-p si n-u) apar in special la litere simetrice in structura grafica.

La baza dislexiilor sta o cauzalitate complexa:

Emil Verza enumara o serie de cauze care ar putea determina tulburari ale scrisului-cititului si anume:

-deficiente de auz, vaz, motricitate

-factori educationali nefavorabili

-varsta la care incepe invatarea scrisului-cititului, aceasta imfluienteaza mai mult durata de formare a abilitatilor si viteza de scriere si citire

-dezvoltarea intelectuala

-infantilismul manifestat in evolutia proceselor psihice si psiho-fizice,referindu-se la formele usoare de retard care influenteaza intelegerea si asimilarea cunostintelor predate in scoala precum si interesul pentru scoala

-dificultati de articulatie si handicapul la nivelul auzului fonematic,acestea transpunandu-se in scriere si citire sau ingreunand formarea deprinderilor de scris-citit prin lipsa suportului de baza al bogatiei lexico-semantice care sa permita atat receptarea, intelegerea cat si exprimarea corecta

-factori materni, socio-economici si locul ocupat de copil in raport cu ceilalti frati.In acesasta categorie sunt implicate nasterile grele care produc leziuni la nivelul creirului, conditiile materiale sau culturale in care se dezvolta copilul

-slaba dezvoltare a motricitatii sau a deficientelor din plan motric care duc la o serie de inabilitati motrice sau tulburari ale organizarii spatiale si temporale

-transmiterea ereditara

-dispozitii congenitale spre diferite handicapuri etc.

3)Alexia

Este o forma de ganozie vizuala,caracterizata prin pierderea capacitatii de a citi sau prin incapacitatea patologica congenitala sau castigata de a intelege limbajul scris.Persoanele cu alexie nu prezinta tulburari ale limbajului oral, pe care il inteleg.Vorbesc si inteleg normal, scriu corect dar nu pot sa citeasca, uita sensul cuvintelor scrise.

Alexia este o consecinta a unor leziuni cerebrale stangi sau a insuficientei dezvoltarii a sistemelor cerebrale, fiind o forma de agnozie vizuala, insotita de o tulburare a gandirii simbolice, asociata cu unele forme de afazie (fiind de altfel un simtom al acesteia) putand fi insotita de agrafie.

Formele alexiei sunt numeroase:

-alexie verbala-incapacitatea de a citi cuvantul intreg, cu exceptia celor uzuale, desi recunoaste literele si poate sa citeasca cuvintele dupa ce citeste fiecare litera in parte

-alexia literara-incapacitatea de a sintetiza literele in silabe

-alexia frazei-incapacitatea de a citi un text, desi identifica literele sau citeste unele cuvinte uzuale

-alexia globala-incapacitatea sau pierderea totala a capacitatii de a citi, desi identifica literele

-alexia agnozica-incapacitatea de a recunoaste literele

-alexia semantica-incapacitatate de a citi fraze lungi desi citeste propozitii scurte

-alexia cu agrafie-incapacitatea dubla manifestata atat in actul lexic cat si grafic

-pseudoalexia-incapacitatea de a citi cu voce tare.

4) Agrafia

Agrafia consta in incapacitatea relativ totala de a invata semnul grafic.Ea reprezinta incapacitatea de a comunica prin scris sau pierderea totala a capacitatii de a scrie (poate fi innascuta sau congenitala) independent de nivelul mintal sau de antecedente scolare.Aceasta imposibilitate de a se exprima prin scris corespunde unei amnezii specifice.

Se intalneste foarte rar la scolari,mai ales in cazurile profunde de disgrafie.Implica grave tulburari la nivelul structurilor cerebrale.

Agrafia poate sa apara in forme diferite si in functie de caracteristici,ea poate fi optica,aprxica,kinestezica,pura,etc.

1. C.Tulburari de ritm si fluenta

1) Balbaiala

Originea acestei tulburari nu este lamurita, cauzele sunt multiple si sunt conditionate de diversi factori ai mediului extern.

1. Factori somato-fiziologici

-factori ereditari

-dominanta cerebrala (impunerea mainii drepte ar duce la o competitie in dominatia celor doua emisfere si ar aparea un conflict al impulsurilor motoare de origine bilaterala)

-actiuni neuro-endocrine (microleziuni cerebrale care ar constitui substratul pe care se instaleaza balbaiala)

-intarzieri in dezvoltarea psiho-fizica a copilului

-intarzieri in dezvoltarea vorbirii

2. Factori psiho-sociali

-stari de nevroza

-imitatia, bilingvismul, greseli pedagogice (lipsa de intelegere)

-starile de stres (afectiuni grave somatogene, spaime, suprasolicitarea nervoasa a copilului mic)

La majoritatea cazurilor de balbaiala, factorii psihologici detin rolul predominant.Este o tulburare ce poate fi supusa reeducarii daca se intervne intr-un mod adecvat, mai inainte de fixarea prea profunda a mecanismelor sale patologice.Balbaiala este o tulburare de vorbire de origine centrala, functionala, favorizata de o stare de receptivitate patologica a regiunilor care participa la realizarea vorbir

Ea apare de obicei in urma unui soc traumatic in sfera emotionala sau intelectuala, dar factorii declansatori (spaima, suprasolicitarea intelectuala etc.) indiferent de intensitatea lor, nu pot declansa balbaiala decat atunci cand copilul are o receptivitate specifica.

La copilul mic,balbaiala incepe prin repetarea unor silabe,apoi prin intinderea lor.Aceste aspecte pot fi semnalate si la copii care nu au predispozitii pentru balbaiala.La inceput aceste dificultati nu sunt constiente si nu atrag in nici un fel de modificari psihice,in urma observatiilor repetate ale celor din anturajul copilului,balbaiala se constientizeaza si copilul devine obsedat de vorbirea lui,cauta sa o controleze,apar spasme ale musculaturii fetei,grimase,miscari necontrolate ale capului,ochilor,extremitatilor.

La varsta scolara,balbaiala produce mari modificari ale psihicului si ale intregii personalitati,datorita unor factori obiectivi.Activitatea scolara il forteaza sa vorbeasca,iar coonstinta defectului il face sa traiasca momente grele.Atitudinea de batjocura a colegilor si a altor persoane il umilesc,deprima,ii creste tensiunea nervoasa,aceasta agravand balbaiala ducand la momente de disperare.

Apar:

-tulburari de alimentatie, somn, oboseala fizica, intelectuala, crize afective, ideea persecutiei,

-modificari neurovegetative (se inrosesc,ingalbenesc,transpira) si psihice (nervosi,nelinistiti,suparaciosi,rai).Odata cu dezvoltarea personalitatii,cu cresterea simtului autocritic,al demnitatii,tensiunea nervoasa creste si poate ajunge pana la nevroze si ideea sinucider

La balbaiti este tulburata nu numai ritmicitatea motrica, ci uneori si a gandirIn general dinamica gandiri balbaitului imbraca caracteristicile vorbirii lui (rupta, anevoioasa, cu pauze inegale, repetari).

Spasmele sunt de trei feluri: respirator, tonator, articulator. 

Tulburarile principale ale balbaielii apar in respiratie,miscarile palatului,laringelui,valului palatin,buzelor,in tonalitate fiind insotite de kinestezii si modificari psihice.La nivelul laringelui apare o inchidere exagerata,spastica,un tic al coardelor vocale.La nivelul aparatului fonator,apar contractii neregulate ale valului,buzelor,masticatorilor.

Tonalitatea este de obicei dizarmonica.Uneori balbaiala e insotita de miscari convulsive ale fetei, mainilor, capului sau intregului corp.La o privire superficiala, balbaiala apare ca o tulburare principala a ritmului vorbirii, dar analizand mai profund, se constata ca nu e tulburat ritmul unui singur stereotip, ci intregul ritm functional al organismului, babaiala fiind doar manifestarea acestei distrimii biofiziologice generale la capatul analizatorului verbo-motor.

Ea apare deseori insotita de dislexii-disgrafii,intarzieri in aparitia limbajului,tulburari de tip disartic sau in afazi.Scrierea la copii balbaiti se caracterizeaza printr-un aspect neangrijit,neregularitati in orizontalizarea randurilor,intervalelor dintre litere,ducand la ingramadiri,numeroase stersaturi,pete de cerneala,dimensiuni si forme neregulate ale literelor,prelungiri exagerate ale semnelor grafice,litere ascutite.Citirea,datorita spasmelor,nu este cursiva,melodioasa,nu se desfasoara pe sintagme cu inteles logic,pierzand astfel posibilitatea intelegerii textului.Cele mai mari greutati le ridica textele necunoscute,care,prin dificultatile lor,le accentueaza tensiunea nervoasa,tulburand activitatea de sinteza a scoartei.

Particularitatea cea mai izbitoare a celor mai multi balbaiti este caracterul infantil al compunerilor.Acestea sunt pline de agramatisme si greseli disgrafice.Se observa multa simplitate in exprimarea ideilor si in respectarea succesiunii lor.Frecvent lipseste introducerea si incheierea,sunt sarace in idei,sar idei principale,ideile nu sunt expuse intr-o insiruire logica,pierd coerenta pe parcursul povestirAltii neretinand continutul celor citite ,improvizeaza alte povestiri,cu totul diferite de continutul real,in compuneri deseori propozitiile sunt rupte in doua,repetate.Chiar la cei foarte dotati intelectiv,se observa un stil telegrafic cu propozitii simple,foarte scurte,ca urmare a transcenderii formei vorbite

Balbaiala se reflecta in dezvoltarea intregii personalitati a copilului.Neputinta de a vorbi corect influienteaza comportarea,relatiile cu cei din jur.Cu cat balbaiala este mai grava,mai veche,cu atatmodificarile produse de ea sunt si ele mai accentuate si mai complexe.De aceea,o deosebita insemnatate pentru reeducarea vorbirii prezinta si cunoasterea modificarilor psihice provocate de balbaiala.

2) Logonevroza

Logonevroza ramane una din cele mai grave tulburari care afecteaza posibilitatile de exprimare globala, independenta si de autorealizarea copiilor inca de la varsta scolara.Termenii balbaiala-logonevroza desemneaza aceiasi tulburare de vorbire care indica un anumit stadiu, nivel de evolutie a acesteia.

Momentul constientizarii balbaielii si trairea constientizarii ca atare in planul personalitatii, transforma balbaiala in logonevroza.

Balbaiala este un fenomen mai mult de repetare a sunetelor, silabelor,cuvintelor,iar logonevroza presupune pe langa acestea,modificarea atitudinii fata de vorbire si de mediul inconjurator in general,prezenta spasmelor,a grimaselor,a incordarii si anxietatii determinate de teama ca va gresi in momentul vorbir

Deci, logonevroza este o balbaiala ajunsa la stadiul cronic, cand cel in cauza, constientizand in mod acut deficienta sa de exprimare, ajunge sa-si accentueze aceasta tulburare la stadiul instalarii unei stari nevrotice.Indreptarea atentiei in mod continuu asupra propriei articulari, dobandeste un caracter patologic, care se manifesta prin teama si grija exagerata de exprimare.De aceea la logonevroza se constata un cerc vicios.

Balbaiala evolueaza spre stadiul de logonevroza cand balbaitul se preocupa constant de problemele sale de vorbire din care decurge o simptomatica specifica: nevroza vorbir

Etiologia este comuna pentru balbaiala si logonevroza.Aparitia uneie sau alteia depinde de starea psiho-fiziologica a individului, de felul cum traieste, in plan psihic, handicapul.

1.D. Tulburari polimorfe

1) Afazie

Cuvantul afazie vine de la a- fara,si phazis-vorba.

Afazia este o tulburare a functiilor limbajului datorata imbolnavirii centrilor corespunzatori, deci e o tulburare de natura central organica care se caracterizeaza prin pierderea, diminuarea sau denaturarea facultatii de a exprima gandurile prin cuvinte, fara sa existe o paralizie a organelor vorbirii (muschii limbii, buzelor, obrajilor).

Ea apare in diferite grade, putand afecta total intelegerea vorbirii, reproducerea ei sau determinand dificultati in articulatie, in evocarea cuvintelor si expresiilor.De obicei este legata de apraxii, agnozii si o serie de alte tulburari ale activitatii nervoase superioare.Mecanismele cerebrale ramase neatinse se adapteaza la cele modificate, asigurand intr-o oarecare masura compensarea defectului.

Afazia este provocata de diferite tulburari organice, in perioada vorbirii deja formate, ale sistemelor verbale ale creierului.

Revenirea vorbirii la afazici se realizeaza treptat.In primele ore ale imbolnavirii are loc o pierdere completa a constintei, dureri de cap, ameteli, greturi, tulburari ale memoriei, degradare fizica si intelecuala.Nu vorbeste, nu intelege, este inert la tot ce-l inconjoara.

Afazia motorie.

La afazicul motor vorbirea impresiva este pastrata dar vorbirea expresiva articulata este imposibila sau foarte limitata.Este vorba de o tulburare a aparatului motor sau kinestezic in care se realizeaza sinteza.Desi aude,stapaneste functia motorie elementara a organelor vorbirii si intelege vorbirea,el nu poate vorbi pentru ca nu mai are posibilitatea de a articula.

Afazia senzoriala

Este o tulburare acustico-gnostica a vorbirii, provocata de leziuni ale zonelor verbale in segmentul posterior al regiunii temporale.

In general simtomele sunt in functie de localizare, dar in toate cazurile este tulburat auzul fonematic ceea ce duce la tulburarea diferentierilor fonetice, stabilitatea seriilor de sunete ,nesesizand fonemele,sensul cuvintelor.Nu inteleg vorbirea celor din jur,vorbirea lor expresiva e foarte limitata,deformata dar nu sunt constienti de acest lucru si nu o controleaza.Vorbirea interioara este relativ pastrata,se pastreaza mai bine vorbirea prin mimica si gesturi.

Caracteristica pentru afazia senzoriala este disocierea sunetului de inteles.Franturile de vorbire expresive pastrate sunt folosite deseori ca expresii introductive si de inlocuire.

La copii afazici tulburarile de vorbire sunt foarte variate:in functie de localizarea leziunii,de varsta la care a aparut si felul afaziei.La afazicul motor fiind lezat aparatul motor kinestezic al vorbirii,apare imposibilitatea articularii sunetelor.La afazicul senzorial,fiind tulburata radacina cuvantului,raportarea lui la obiect,intelesul fundamental,e firesc ca intelegerea sa fie profund afectata.

Memoria afazicului este si ea tulburata,dar se restabileste odata cu restabilirea vorbirAtentia auditiva e foarte redusa,mergand pana la incapacitatea de a asculta,de a fi atent la ce aude,de a diferentia complexele sonore si de a reactiona la ele.Perceptile acustice sunt foarte inconstante si se inrautatesc in caz de boala,oboseala,situatii tensionate,etc.

La copii, afazia se mentine mai mult timp, la unii pentru toata viata,au un vocabular redus iar cele mai mari dificultati,vor intampina la obiectele care solicita mai mult limbajul,avand greutati in intelegerea sensurilor si la aplicarea vechilor cunostinte in situatii noi.

La o varsta scolara mai mare vor putea recastiga ce au pierdut, dar vor avea mari greutati in insusirea noilor cunostinte.Nu se poate crede intr-o recuperare totala a limbajului si in atingerea performantelor copilului normal.

1. E. Tulburari de voce

1) Afonia- Disfonia

Afonia-Disfonia se caracterizeaza prin lipsa totala sau partiala a vocCel mai frecvent este determinata de starea de functionare a cordoanelor vocale in vorbire.Daca vibreaza insuficient,vocea poate fi diminuata,soptita,ragusita,monotona,fara inflexiuni,surda,nazalizata,fiind vorba de o disfonie.Daca e o totala neparticipare a coardelor vocale in vorbire ,vocea dispare complet (afonie),in timpul vorbirii glota nu se intinde deloc (afonie) sau se inchide insuficient (disfonia).

Cauza poate fi:

-organica (procese inflamatorii ale laringelui, tumori, pareze musculare)

-functionala (reactii psihogene, isterice-nevrotice, care inhiba zonele centrale si caile de transmisie vocala, tulburari emotive, obiceiuri vocale nepotrivite)

In disfonia functionala, spre deosebire de cea organica, vocea apare in reactii reflexe.Limbajul e normal dezvoltat dar apar tulburari psihice: neatentie, excitabilitate marita, neancredere.

Copii disfazici prezinta o dislalie polimorfa sau generalizata,articulatia si fonatia copilului mic.Uneori cuvintele sunt compuse numai din vocale si cateva consoane,omit terminatiile silabei initiale neaccentuate,vocabularul este foarte sarac,doar cateva cuvinte mono-bisilabice,propozitiile sunt foarte simplificate,memoreaza greu cuvintele iar puterea de evocare a acestora este foarte redusa.Pentru a se face intelesi,folosesc foarte mult gestica si mimica.Propozitiile se reduc uneori la o simpla insusire de cuvinte,lipsind ordinea sintactica a cuvintelor.Abunda agramatismele,adesea lipsesc cuvinte indispensabile,vorbirea lor ramane mult timp agramata,cu o simplificare a sintaxei si frazei,abundand erori nesistematizate de gen,legatura,numar,timp.

Uneori disfazia este insotita de un dificit auditiv dar nu de un deficit senzorial propriu-zis ci de o tulburare de integrare auditiva.Intelectul este si el afectat, tulburari aparand in specialin aspectul figurativ al gandir

Atentia auditiva este foarte redusa,la unii se observa chiar o incapacitate de a asculta,de a fi atenti la ce aud,precum si a diferentia complexele sonore si de a reactiona la ele.

Daca nu se intervine adecvat, in timp util, disfazia poate produce modificari serioase pe planul personalitatii, apare o atitudine patologica fata de vorbire.

Odata cu constientizarea handicapului de limbaj pe care-l prezinta disfaziculu i se tulbura gandirea conceptuala verbala, cunostintele sale teoretice si abstracte sufera iar accesul la scoala de masa este blocat.

La copilul disfazic se tulbura intr-o masura mai mare sau mai mica intreg psihicul, unele dintre aceste modificari sunt provocat de tulburarea de limbaj pe care o prezinta, altele se datoreaza acelorasi cauze care au produs tulburarea de limbaj.

Intervenind din timp,se poate ajunge la o pronuntie corecta,la formulari de propozitii si fraze corecte,legate intr-un text,la o scriere corecta,totusi va persista foarte mult timp,uneori pentru toata viata,un vocabular mai redus,un stil telegrafic,o vorbire spontana mai saraca,unele greutati in integrarea noilor cunostinte,in intelegerea sensurilor,etc.

2) Disortografia

Disortografia se caracterizeaza pri erori sistematice in scriere (greseli fonetice asociate erorilor de citire corespunzatoare, cele legate de flexiuni gramaticale).Disortograficii prezinta greseli foarte variate, erorile aceluiasi elev disortografic, fiind in mod frecvent absolut diferite.

Greselile comise de disortografici sunt explicabile prin :

-necunoasterea regulilor ortografice

-dificultati de reprezentare si de orientare spatio-temporala

-lipsa de engrame vizuale exacte

-vocabular sarac si fixare greoaie a cuvintelor noi

-tulburari de perceptie a duratei (a unitatilor de timp) si a ritmului

-dificultati in analiza-sinteza formei si a relatiilor spatiale

-capacitate slaba de discriminare auditiva

-subdezvoltare a limbajului oral (tulburari de articulatie, de ritm)

-ambidextrie sau contrariere a dominatiei laterale a mainii stangi.

3) Discalculiile

Tulburarile vizate de discalculii pot fi grupate in:

a) dificultati de rationare,responsabile pentru rezolvarea eronata a problemelor

b) dificultati de intelegere a semnelor matematice,a semnificatiei numerelor si a operatiilor cu ele.

Esecurile in calcul vizeaza:

-in insuficienta operatorie, tulburarea logicii elementare, manifestata

-in dificultati de clasificare si de compozitie auditiva a claselor, de scriere si de ordonare a relatiilor asimetrice dintre clase etc.

Retardarile instrumentale determina nereusita scolara de obicei la obiectul de invatamant vizat de deficientele partiale.Persistenta inadaptarilor scolare elective, in ciuda frecventarii regulate a scolii si a organizarii adecvate a lectiei, atrage atentia asupra necesitatii luarii unor masuri psihopedagogice si terapeutice speciale pentru atenuarea si corectarea tulburarilor instrumentale.

Actiunile preconizate pentru combaterea insucceselor scolare elective sunt-dupa E.E.KOBI-cel putin de doua feluri:

Pe de o parte se organizeaza exercitii formative, care dezvolta functiile psihice deficitare, implicate in reusita la citire, scriere sau calcul elementar.Aceste actiuni formative isi propun elaborarea capacitatilor de invatare necesare pentru insusirea deprinderilor intelectuale esuate.

Pe de alta parte, se administreaza exercitii propriu-zise de citire, scriere, sau de calcul, in functie de forma de manifestare a nereusitei scolare partiale.

Desigur, psihologii, pedagogii, logopezii, invatatorii sunt cei care raspund de depistarea timpurie si diagnosticarea corecta a dificultatilor intampinate de elevi la citit, scris sau socotit, precum si de organizarea adecvata a actiunilor psihopedagogice speciale de reeducare.

1. F. Tulburari de ritm

1) Mutismul

Se manifesta prin refuzul partial sau total din partea copilului de a comunica cu unele personae, iar in forme grave acest refuz se extinde asupra intregului mediu inconjurator.Mutenia este temporara si poate dura de la cateva saptamani la cativa ani.

Mentinerea muteniei o perioada mai indelungata poate influenta dezvoltarea vocabularului, exprimarea logica-gramaticala, achizitiile scolare si sociale.Sindromul este de cele mai multe ori psihogen dar aproape la toate cazurile exista un fundal organic.

Acesti copii au un fond ereditar predispozant, favorizant sau prezinta microsechele encefalopatice.Pe acest fond, in urma unor traumatisme psihoafective repetate (incidente in familie, greseli pedagogice, metode empirice folosite in scopul dezinhibarii vorbirii) s-a fixat mutismul.

2. Handicapuri senzoriale

1) Handicapul de auz

Surditatea din nastere impiedica insusirea comunicarii verbale si acumularea experientei ce se transmite pe aceasta cale ceea ce se influienteaza dezvoltarea capacitatii intelectuale.Caracteristica limbajului consta in ceea ca el se desfasoara sub forma obiectuala sau in imagini cu predominarea comunicarii mimico-gesticulare.Aceasta face ca,spre deosebire de auzitor,gandirea surdomutului sa fie mai putin evoluata deoarece predomina continutul ei concret-intuitiv.

Pentru realizarea acestui deziderat, se utilizeaza o metodologie specifica pentru formarea comunicarii verbale si crearea posibilitatilor de invatare a limbajului.O asemenea metodologie porneste de la ideea ca procesul de invatare se va baza pe mimico-gesticulatie si labiolectura.

La hipoacuzici si la surdomuti in curs de demutizare, forma principala de invatare trebuie sa alterneze in functie de caracteristicile subiectilor, intre invatarea intelectuala si invatarea afectiva.

Handicapatii de auz,care nu ajung la demutizare,au tendinta de a se izola de auzitori,ceea ce duce la intretinerea unor relatii interumane restranse cu efecte negative pe linia integrarii sociale si profesionale.Copilul handicapat devine timid,dependent,neancrezator in fortele proprii,anxios si negativist.

2) Autismul

Autistii prezinta un tablou simtomatologic complex cu manifestarile multiple ce se produc in toate palierele activitatii psihice.

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

a) dificultati de limbaj si comunicare.Acestea se manifesta din timpuriu prin lipsa unor reactii adecvate la vorbire si prin slabul interes manifestat in achizitia limbajului.

Autistii nu raspund la comenzile verbale iar vorbirea se insuseste cu o intarziere mare fata de normal.In jurul varstei de 5 ani pot repeta unele cuvinte, sunete si silabe.Comunicarea autistului este ingreunata, vocabularul este sarac si tulburarile de voce frecvente determina o vorbire lipsita de flexibilitate si dezagreabila.

b) discontinuitatea in dezvoltare si invatare.Se concretizeaza intr-o serie de aspecte cum ar fi: incapacitatea de a numara, manifestarea unei abilitati in realizarea operatiei de inmultire sau dificultati in invatarea literelor si o oarecare usurinta in invatarea cifrelor ori orientarea buna in spatiu si retinerea exacta a obiectelor percepute intr-o etapa anterioara (chiar dupa ani de zile)

c) deficientele percepute si relationare El se manifesta ca plangaret, agitat in majoritatea timpului, si cu tipete sau dinpotriva inhibat, fara interes si fara dorinta de a cunoaste lumea inconjuratoare.Unii autisti manifesta o adevarata fascinatie pentru lumina sau pentru un obiect stralucitor, in timp ce altii percep elementele componente ale obiectelor.Unii copii se ataseaza nejustificat de unele obiecte fara semnificatie sau manipuleaza un timp indelungat un obiect.

O serie de specialisti evidentiaza si alte trasaturi ale autistului: M.Rutter subliniaza ca fiind esentiale pentru simtomatologia autistului caracteristicile specifice numelui personal la persoana intaia si existenta unor fenomene rituale si compulsive.

d) tulburarile actionale si comportamentale.Cele mai semnificative componente bizare sunt realizate, de pe o parte, prin actiunea de autostimulare.Autostimularea se manifesta prin mai multe cai: kinestezica (leganatul inainte si inapoi, frecarea cu mana a lobului urechii), tactila (lovirea coapsei cu dosul palmei, zgarierea cu unghia),auditiva (plesnitul din limba,emiterea unui sunet neancetat) si vizuala (privirea neancetata a degetelor)

e) disfunctionalitatea proceselor,insusirilor si functiilor psihice Se refera la intreaga activitate psihica.Pe baza unor teste s-a ajuns la concluzia ca in realizarea performantei copiilor autisti si a copiilor normali,stau mecanisme diferite de prelucrare a informatiilor.Copii autisti se bazeaza pe reprezentari primare,in timp ce copii normali sunt capabili de meta-reprezentari cu mijloace verbale de interpretare a informatiilor.

C. Imaturitatea scolara

Scolarizarea la 6 ani nu ridica nici o problema la majoritatea copiilor ,,pregatiti'' pentru scoala inca din gradinita si din familie.

Totusi,in populatia copiilor de 6-7 ani circa 8-10% din cazuri sunt ,,nepregatiti'' imaturi pentru a face fata,in conditiile instructiv-educative obisnuite,exigentelor activitatii scolare.La acestia din urma,scolarizarea la 6 ani devine problematica.Trasatura esentiala si generala a cazurilor de imaturitate scolara,in pofida eterogenitatii lor interindividuale,consta in incapacitatea,mai mult sau mai putin temporara si reversibila,de a face fata sarcinilor scolare.

Orice nepotrivire in dezvoltarea copilului si solicitarile scolare,care ,,deranjeaza'' stabilizarea echilibrului relativ intre factorii interni si cei externi poate determina forme variate de inadaptare scolara de tipul imaturitatii,ceea ce nu inseamna ca o parte din elevii maturi pentru activitatea scolara nu vor putea avea -din alte motive decat cele legate de imaturitatea scolara-esecuri in invatare.

Imaturitatea scolara se caracterizeaza printr-o dezvoltare general-incetinita a personalitatii printr-un nivel al inteligentei, afectivitatii si vointei sensibil apropiat, in limitele coexistentei psihogenetice a diferentelor de nivel; personalitatea se dezvolta lent dar armonic.

Pentru ca ritmul de dezvoltare este mai incetinit fata de cel normal,la varsta de 6-7 ani copilul in cauza nu este capabil sa se integreze cu succes in activitatea scolara,mai ales in conditiile obisnuite de scolarizare.Interventia pedagogica sau medicala in aceste cazuri de imaturitate scolara-generata de particularitatile ritmului general de dezvoltare-desi poate accelera ,,normalizarea'' copilului,nu este neaparat necesara.Amanarea scolarizarii cu un an,rezolva de cele mai multe ori dificultatile adaptive ale copilului.

Un alt tip de imaturitate scolara este cel al personalitatii dizarmonice, ea rezulta din dezvoltarea inegala a diferitelor sectoare ale personalitatIntalnim in mod frecvent copii care, desi din punct de vedere intelectual ar fi capabili sa faca fata cerintelor activitatii scolare, afectiv sunt ramasi in urma de etatea lor cronologica, ceea ce ingreuneaza integrarea lor in viata grupului scolar, genereaza tulburari de conduita.

La altii,incetinirea ritmului de dezvoltare este intretinuta mai ales din cauze familiale,ca lipsa de ingrijire,de stimulare senzoriala si intelectuala.Includerea acestor copii ,,neglijati'' din punct de vedere educativ alaturi de cei ,,dizarmonici'',intr-o clasa de reabilitare cu un efectiv redus,condusa de invatator specializat in ,,scolarizarea'' copiilor imaturi,duce de cele mai multe ori,la recuperarea retardarilor si la echilibrarea discordantelor diagnosticate in cadrul examinarilor psihologice.

Exista si un numar mai mic de copii care in urma microleziunilor cerebrale paranatale,a epilepsiei,a starilor meningiale,a traumatismelor cronico-cerebrale suferite pana la varsta de 6 ani prezinta o imaturitate scolara mai rezistenta la influientele compensatorEi se caracterizeaza printr-o capacitate slaba de concentrare,nedezvoltare a functiilor memoriei,fatigabilitate marita,rezistenta scazuta la efort mintal,neliniste,impulsivitate,agresivitate,etc.Cu repercursiuni negative asupra incadrarii in conditiile activitatii scolare si a integrarii in colectivul clasei.Acesti imaturi scolari in varsta de 6 ani, la cativa ani dupa intrarea lor in scoala generala, contribuie la inmultirea numarului cazurilor de inteligenta scolara de limita.Potential, toti factorii interni si externi care actioneaza asupra personalitatii in formare, pot determina imaturitate scolara.

In realitate, cele mai frecvente cauze ale imaturitatii scolare sunt:

-traumatismele paranatale care pot leza sistemul nervos central

-nasterea prematura asociata cu lipsa unei asistente sanitare si a ingrijirii educative adecvate

-imbolnavirile frecvente si de lunga durata care pot deregla ritmul si directia dezvoltarii psiho-somatice

-mediul familial neadecvat sau dezinteresat in pregatirea copilului pentru scoala etc.Desigur, in primul rand actiunea combinata a mai multor cauze determina starea de imaturitate scolara, care frecvent este multicauzala.In aceste cazuri, in vederea stabilirii programei si a procedeelor optime de recuperare se cere identificarea, in masura posibila, a factorului cauzal dominant.

Succesul sau insuccesul scolar poate fi prevazut cu o oarecare probabilitate prin studierea ,,maturizarii'' sale bio-psiho-sociale pentru activitatea scolara,maturitatea scolara,avand un caracter complex,presupune si o examinare complexa,realizabila printr-o munca de echipa.

Cunoasterea gradului de dezvoltare a abilitatii copilului de a face fata exigentelor scolare rezulta din confruntarea,generalizarea si sintetizarea datelor medicale,psihopedagogice,adunate de specialistii in cauza.Este inacceptata constituirea diagnosticului de ,,imaturitate scolara'' prin alaturarea mecanica a fenomenelor si a trasaturilor observate si diagnosticate.In examinarea gradului de maturitate scolara nu se face inventarul unor aptitudini izolate,ci se urmareste starea actuala,nivelul de dezvoltare a intregii personalitati.Nici o sarcina scolara nu poate fi realizata fara,rezistenta la efort,aptitudini intelectuale,capacitatea de a inhiba comportamente primare,fara un minimum de autoreglare si de integrare in relatii interpersonale verticale (elev-profesor) si orizontale (elev-elev).De aici reiese ca stabilirea gradului de maturitate scolara vizeaza explorarea intregii personalitati a copilului.Formularea diagnosticului urmareste sa constate,alaturi de natura relatiilor copilului in raport cu activitatea scolara,si potentialitatile,adica educabilitatea candidatului la scolarizare.

3. Handicapuri psihice

Handicapurile psihice sunt descrise in literatura de specialitate sub diferite forme.Caracteristica principala a handicapurilor psihice la copii consta in constituirea personalitatii dizarmonice care in perioadele preadolescentei si adolescentei se afirma cu pregnanta.

Printre cele mai frecvente handicapuri psihice se numara:

1) Fenomenele astenice

Acestea sunt de mai multe forme:

a) de natura cerebrala

b) de natura somatogena

c) de natura psihogena

In toate aceste forme are loc o modificare a activitatii intelectuale pe fondul intelectului normal.Aceasta se datoreste faptului ca se produce un consum nervos rapid si epuizant care duce la instalarea oboselii si la scaderea randamentului in activitate: scade capacitatea de concentrare si posibilitatea de a indeplini sarcini ce presupun un efort maxim din partea atentiei.

Aceste trairi in plan intern se manifesta in planul comportamental prin:anxietate,neliniste,inscibilitate,cefale,tulburari de somn,cresterea excitabilitatii motorii,inhibitiei,apatie,slaba vointa,scaderea apetitului pentru activitate.

Aparitia starilor de astenie se datoreste transformarilor de la nivelul S.N.C.a bolilor somatice,a bolilor infecto-contagioase din copilarie si a unor conflicte psihologice,stari familiale aparute in familie sau an scoala.

2) Handicapuri cu caracter reactiv

Se manifesta prin:

-instalarea unor inhibitii sau excitatii in plan motor sau verbal cu elemente de mutism electiv sau tulburari de ritm a unor fobii si stari anxioase,

-prin aparitia inconstinentei urinare,

-a tulburarilor de cunostinta sub forma crepusculara, si in situatii mai grave,

-prin, tulburari in sfera emotiv- afectiva.

De cele mai multe ori tulburarile din sfera emotiv-valitionala se datoresc unor greseli educative din familie,gradinita si scoala.Astfel prezenta copilului la unele neantelegeri dintre parinti,asistarea la un comportament iritabil al acestora imprima agitatie,neliniste si o teama care tinde sa devina permanenta si in alte imprejurari.In aceste situatii se manifesta si o lipsa de supraveghere,atunci vom intelege scaderea interesului pentru invatatura ca si aparitia unor stari dezorganizate pe un fond de incapatanare ,negativism si nesupunere.

Intr-o situatie similara se gasesc si:copii ai caror parinti se manifesta supraautoritari pentru ca le anihileaza spiritul de initiativa si dezvoltarea unor deprinderi de activitate independenta,conflictele provocate in gradinite,scoli prin atitudini neintelegatoare,rigide,o tratare nediferentiata si fara a tine seama de particularitatile psihoindividuale ale copiilor de catre cadrele didactice.

Forme mai grave de handicapuri psihice se intalnesc la copii psihopati.

3) Psihopatiile

Psihopatiile se pot datora ereditatii: proveniti din familii in care se gasesc antecedente ale maladiilor psihice.Dar accentul cel mai mare se pune pe factorii externi: bolile infectioase ale mamei, tulburari endocrine, sifilisul, alcoolismul etc.traumatismele, infectiile creierului ce influienteaza dezvoltarea copilului.

Psihopatia nu este o boala, dar dezvolta comportamente bazate, fie pe inpulsivitate, incapatanare, supraapreciere, egocentrism,fie pe succeptibilitate, inertie, automultumire, hiperemotivitate etc.

In functie de natura cauzei care le determina, manifestarile psihopatice sunt de mai multe feluri:

a)Psihopatie organica.

Este determinata de insuficienta sistemelor subcorticale,ceea ce influienteaza profund comportamentul copilului.Copii respectivi nu sunt capabili in toate situatiile sa adopte atitudini diferentiate fata de persoanele din jurul lor,prezinta instabilitati si se adpteaza mai greu in colectivitate.Intelectul copiilor cu psihopatie organica nu este afectat,evolutia sa este normala,randamentul scolar nu este intotdeauna pe masura posibilitatilor.Acesta este pentru faptul ca ei nu reusesc sa se concentreze suficient,nu duc activitatea pana la capat din cauza instabilitatii si adopta decizii pripite care se traduc in comportamente ce vin in dezacord cu cerintele colectivului.

b) Psihopatia epileptoida sau constitutionala

Favorizeaza instalarea unor trasaturi negative de personalitate,printre care cele mai evidente sunt:labilitatea afectiva,caracterul impetuos a manifestarilor emotionale,centrate pe un anumit sentiment si persistenta acestuia,nemultumirea fata de persoanele din jur si atitudinea de negare a valorilor.La copii cu psihopatie epileptoida apar frecvent tulburari la nivelul sistemului vascular si vegetativ,aceasta accentuiaza iritabilitatea fixata deja si determina comportamente aberante evidente.Printre acestea merita sa fie mentionat caracterul pronuntat al vointei si capacitatea de a se antrena in activitati ce presupun perseverenta si solicita un efort sporit din partea subiectului,rabdarea cu care se indeplinesc activitatile date,etc.

c) Psihopatie schizoida

Apare pe baza ereditatii patologice.Majoritatea acestor copii sunt introvertiti si taiesc profund atitudinea,altora fata de ei.Din punct de vedere intelectual sunt normal dezvoltati si chiar se constata un ritm rapid al evolutiei mentale.Exista si o alta categorie de copii si tineri la care apar manifestari isterice care se reflecta in personalitate si comportament.Astfel,acestia sunt capriciosi,neascultatori,neintelegatori fata de cei din jur,certareti,plangareti,preocupati de propriile lor actiuni si trairi,egoisti in sentimente si lipsiti de sensibilitate fata de trasaturile altora.

4) Handicapuri psihice provocate de deprivarea afeciva

Deprivarea afectiva influienteaza negativ nu numai dezvoltarea personalitatii si comportamentul copilului dar si evolutia intelectuala a acestuia.

Handicapurile psihice ce apar ca efect al deprivarii afective se manifesta prin:

-irascibilitate

-negativism

-inversiune comportamentala

-slaba cooperare cu cei din jur

-lipsa de sensibilitate.

Specialistii evidentiaza o serie de carente in structura personalitatii copilului ca urmare a neintelegerilor dintre parinti,a infidelitatii,a abandonului,a divortului,a concubinajului,etc.si constituirea unor familii de vaduvi la care se adauga copii din noul cuplu poate constitui factor negativ ce influienteaza comportamentul.Ca urmare,apar fenomene de inadaptare,negativism,obraznicie,irascibilitate etc.

5) Inteligenta scolara de limita

Acei elevi slabi la limba romana,la matematica si la alte obiecte importante care realizeaza doar de nota 5,sunt declarati ,,oficial'' cu reusita de limita.Cand un elev in conditii-externe (metodele de predare,maestria pedagogica a profesorului,familia,etc.) si interne nonintelectuale (motivatia,perseverenta,puterea de munca,etc.)-optime,dar obisnuite,face fata sarcinilr scolare numai la limita inferioara a exigentelor,presupunem ca are inteligenta scolara de granita.Inteligenta scolara de limita,exprimand gradul de adaptibilitate scolara,nu poate fi studiata in mod abstract si izolat,ci doar in contextul interactiunilor dintre ,,sarcina-personalitate-reusita'',pe de o parte,si al campului motivational generat de intreaga situatie scolara,pe de alta parte,pe fondul caruia se desfasoara activitatea principala a elevului-invatarea.

Elevii care fac fata sistemului de cerinte specifice pentru nivelul lor de scolarizare pot fi considerati normali sub aspectul dezvoltarii psihice,ceea ce inseamna ca cei cu inteligenta scolara normala prezinta,in general,o tendinta spre reusita scolara.Exista elevi care,pe masura cresterii complexitatii si dificultatii cerintelor externe-trecerii de la o clasa la alta-se adapteaza din ce in ce mai ineficient situatiilor scolare.La intalnirea acestor tendinte opuse de reusita si de nereusita care poate avea loc la orice varsta si in orice clasa,in orice domeniu de activitate si la orice obiect de invatamant,se contureaza categoria elevilor care rezolva sarcinile intelectuale doar partial si la un nivel inferior fata de majoritatea colegilor de aceiasi etate cronologica.Acest grup de elevi reprezinta categoria elevilor cu inteligenta scolara de limita sau de granita,ei se adapteaza doar la limita inferioara al cerintelor activitatii scolare.

Unii elevi rezolva problemele,sarcinile scolare pana la un anumit nivel de complexitate si de abstractizare.Peste acest nivel reprezinta in mod sistematic insuccese scolare.Exista un prag al adaptibilitatii scolare,dincolo de care prestatiile intelectuale ale acestor elevi se situeaza sub nivelul cerintelor.Dincoace de pragul amintit se intind activitatile scolare accesibile elevului,fata de care el poate prezenta o atitudine pozitiva.Dincolo de pragul amintit se situeaza sarcinile scolare inaccesibile potentialitatilor intelectuale ale elevului,fata de care-datorita sentimentului insuccesului si a trebuintei de aparare,de a evita pedeapsa si inferioritatea-el prezinta in mod frecvent o atitudine negativa.Pragul de transformare a sarcinii,din accesibila in inaccesibila implica deci schimbarea atitudinii elevului fata de activitatea scolara.Se intampla ca la acest prag el sa abandoneze in mod brusc efortul.Elevul care in situatiile problematice prevede insuccesul sau simte o stare de teama-manifestari frecvente la cei cu inteligenta scolara de limita-greu isi poate organiza energiile emotionale necesare realizarii cu succes a activitatii scolare.Teama insotita de nesiguranta afectiva,influienteaza negativ inteligenta scolara de limita provocand frecvent inhibitia scolara.In procesul de invatamant nevoile emotionale ale elevilor cu inteligenta scolara de limita nu sunt sadisfacute in mod adecvat.

Repertoriul si complexitatea activitatii scolare se schimba pararel cu inaintarea copilului in varsta si in clasa,ceea ce determina modificarea,diferentierea structurii inteligentei scolare,respectiv a inteligentei scolare de limita.Astfel,la varsta scolara mijlocie si mare,inteligenta scolara de limita se manifesta in multiple simtome fata de varsta scolara mica.Intre 11-12/14-15 ani,inteligenta scolara de limita se recunoaste mai usor si mai exact datorita inmultirii cailor de realizare si de manifestare a potentialitatilor intelectuale.

Simtomele inteligentei scolare de limita prezinta cateva aspecte constante, ca:

-inteligenta generala fluida saraca

-aptitudine verbala nedezvoltata

-capacitate modesta de invatare

-tulburari afectiv motivationale

-factor de integrare si organizare slab reprezentat

-oscilatii progresive in performantele intelectuale.

6) Inteligenta scolara sub limita sau debilitatea mintala.

Unii elevi nu sunt capabili sa faca fata programelor instructiv-educative din scoala obligatorie nici chiar in conditii optime de organizare si de desfasurare a procesului de invatamant.Avand o inteligenta scolara nedezvoltata ei nu pot indeplini cerintele activitatii scolare specifice clasei pe care o urmeaza.Astfel,elevul din clasa a doua ,care in conditii optime de motivatie si de conducere a activitatii scolare nu poate rezolva corect decat probleme scolare caracteristice clasei intai,dispune de o inteligenta scolara sub limita.El nu poate tine pasul cu majoritatea elevilor,esueaza,persista in insuccese scolare.Insuccesul lui exprima mai degraba dezvoltarea sub limita a inteligentei scolare decat lipsa acesteia.Desigur,elevii din aceasta categorie fiind de cele mai multe ori deficienti mintali,trebuie sa fie transferati in scoala ajutatoare.Debilii mintal trebuie diferentiati de elevii cu inteligenta scolara de limita,cu care aparent se aseamana destul de mult.

Elevii cu inteligenta scolara sub limita se adapteaza bine la cerintele scolii speciale,precum si la exigentele activitatilor practice,de legatorie,tamplarie,bucatarie,etc.In activitatile cu caracter diferit fata de cel al activitatii din scoala generala,inteligenta lor poate sa nu mai fie limita cerintelor.Exemplu:Tinerii care prezinta debilitate mintala,in unele situatii sociale se pot comporta asemenea normalilor.

Deficienta mintala indica o scadere sau o diminuare de un anumit grad a functiilor cognitive (intelecuale) fapt care duce la o reducere semnificativa a competentei sociale a celui in cauza.Activitatea intelectuala generala se masoara printr-un coeficient de inteligenta (Q.I.) stabilit prin evaluarea rezultatelor obtinute in urma aplicarii unui sau mai multor teste de inteligenta standardizate,administrate individual.Luindu-se in considerare acest criteriu de inteligenta,deficienta mintala desemneaza toate acele forme de activitate intelectuala generala situate semnificativ sub medie (Q.I. de aproximativ 70 sau sub 70)

Conform clasificarii exista:

a)Retardare mintala usoara (debilitate mintala).Este corespunzatoare unui Q.I. cuprins intre 50-55 si 70.Acest nivel reprezinta cel mai larg segment al retardarii mintale (aproximativ 85%) si este echivalent cu ceea ce se numeste din punct de vedere pedagogic ,,categoria educabililor''

Acesti deficienti reusesc sa invete limbajul scris si pot sa realizeze o instructie scolara corespunzatoare nivelului primelor 4 clase elementare insa cu un ritm mult mai lent in raport cu cei normali.Sunt capabili sa invete o meserie simpla,pot sa-si castige total sau partial mijloacele necesare traiului,pot sa se autoconduca,de aceea sunt recuperabili.Atentia spontana uneori foarte vie,impiedica pe bolnav sa se concentreze asupra unei activitati,insa alteori,ea se poate apropia cel putin aparent de normal,memoria in majoritatea cazurilor nu se modifica evident ci din contra dezvoltarea ei mai buna suplineste insuficientele gandirii (cazuri de calculatori geniali).

Gandirea ramane incomplet dezvoltata,pastrand un caracter concret,bolnavii raman ancorati in experienta obisnuita,nu reusesc sa depaseasca concretul senzorial,sa ajunga la stadiul de notiuni abstracte.De aceea ei nu pot sa deosebeasca esentialul de neesential,generalul de particular,concretul de abstract,nu pot elabora judecati si rationamente decat in forme simple.

Debilii mintal reusesc sa asimileze cunostinte privind structurile spatiale,marimile,formele,cantitatile,datorita aspectului static,concret al acestora in timp ce structurile temporale cu aspectul lor dinamic,abstract,le raman in mare masura inaccesibile.Ei invata calculul aritmetic elementar dar nu pot sa rezolve problemele,deoarece acestea implica un grad de abstractizare.Debilii pot sa invete unele meserii simple si sa se incadreze in munci simple,pot realiza mariaje dar au dificultati in mentinerea lor,datorita instabilitatii motorii,afective,capacitatii reduse de stapanire a impulsurilor.

Mamele debile nu au suficienta maturitate pentru a-si educa copilul.Tulburarile de comportament au o frecventa crescuta fata de copii cu intelect normal.

Ca acte medico legale, inafara furturilor se mai descriu crime impulsive sau de razbunare, tentative de viol, incendieri, legate de tensiuni emotionale negative cumulate.

b)Retardare mintala moderata (de nivel mediu).-imbecilitatea.Aceasta retardare mintala corespunde unui Q.I. cuprins intre 20-49 si cuprinde aproximativ 10% din intreaga populatie cu retard mintal.

Imbecilii reusesc sa-si insuseasca limbajul vorbit (dar nu si pe cel scris),insa acesta este insuficient dezvoltat,limitat la gandirea afectiv-concreta cu sintaxa simplificata si dislalii frecvente.Poseda capacitate de autoprotectie fata de pericolele fizice imediate,insa nu pot sa se autoconduca in viata sociala,avand nevoie de supraveghere din partea familiei si societatPot invata sa mearga si pot sa achizitioneze unele deprinderi motorii,isi insusesc partial limbajul,invata denumirea actiunilor si obiectelor.Cateodata datorita memoriei mecanice surprinzatoare chiar extrem de vii,retin expresii intregi dar pe care le folosesc in situatii nepotrivite.Cuvintele sunt pronuntate defectuos datorita dislaliilor si disartriilor.Atentia spontana este de regula vie,memoria uneori diminuata,uneori hipertrofiata,exceptionala.Astfel au fost descrisi ,,calculatorii geniali'' sau ,,calendaristici'',copii imbecili care retin siruri intregi de cifre puteau sa relateze cu exactitate date de nastere a oricarui locuitor din sat,realizeaza calcule cu numere de peste 6-7 cifre fara eroare,etc.

Nu pot fi scolarizati,afectivitatea lor este labila,simt nevoia mangaierii,protectiei,expresia lor emotionala e vie,sunt usor excitabili dar se potolesc repede,sunt orgoliosi,le place sa fie laudati.In formele asociate cu epilepsie apar crize cu acte agresive.Pot comite acte medico-legale,crime,agresiuni sexuale,furturi toate acestea purtand pecetea lipsei de judecata.

Imbecilii pot fi educati sa se alimenteze singuri,sa invete deprinderi elementare de igiena,pot efectua unele munci simple (sa ude florile,sa ingrijeasca gradina,de animalele din curte,etc.) sau chiar unele operatii stereotipe in ateliere protejate.Sunt considerati partial recuperabili insa nefiind in stare sa se autoconduca,raman dependenti social.

d)Retardare mintala (severa)-idiotie.Reprezinta forma cea mai profunda de deficienta.Corespunde unui Q.I.10-19 si desemneaza aproximativ 1-2% din totalul populatiei deficiente mintal.Varsta mintala este cea corespunzatoare varstei de 2 ani,ca atare ei nu reusesc sa-si insuseasca limbajul vorbit si scris,nu sunt capabili sa se fereasca de pericolele care le ameninta viata,nu sunt capabili sa se autoconduca si sunt periculosi pentru ei insusi si pentru cei din jur.Sunt in consecinta complet irecuperabili,ramanand dependenti fata de cei din jur toata viata.Dezvoltarea psihomotorie este foarte deficitara,de obicei nu reusesc sa achizitioneze mersul,ramanand imobilizati la pat.

Activitatea lor este dezordonata,lipsita de scop,fie stau in pat indiferenti balansandu-se ritmic,fie devin agitati fara motiv,se autolovesc sau comit acte agresive.Instinctele sunt exagerate,bolnavii au bulimie,mananca si beau orice,chiar propriile excremente iar la pubertate se masturbeaza fara jena.

Prezinta diverse tulburari neurologice: hemiplegii, diplegii, tetraplegii sau pareze, tulburari spastice, epilepsie.

Idiotii necesita ingrijiri deosebite,o buna parte dintre ei sunt dresati sa-si castige controlul sfincterian si sa se alimenteze singuri,in conditiile unei educatii specializate efectuata in institutii de profil de tip camin spital.Posibilitatile psihologice ale acestor persoane sunt foarte limitate.Comportamentul este un reflex impulsiv,singurele acte invatate sunt mersul,masticatia si unele gesturi simple.

Factorii care au la baza retardarea mintala:

a) factori socioculturali

Exista familii, comunitati foarte putin integrate in circuitul socio-economic si cultural.Familiile deprivate cultural se afla in zonele marginale ale vietii sociale (alcoolici, neintegrati in munca ce traiesc din expediente, coruptie, dezordini sexuale etc.)Acestia se intalnesc in zonele periferice ale marilor orase, locuiesc in conditii insalubre sau in asezari neintegrate in circuitul socio-cultural activ.Aici exista cam 10-30% din copii de scoala primara cu debilitate mintala

Se considera ca parintii debili mintal, tind sa perpetueze conditii de deprivare culturala, fiind refractari de influiente culturale.Din acest motiv, potentialul psihic al copiilor nu este antrenant.In cazul pseudodebilitatii sau al debilitatii functionale se pot face recuperari spectaculoase.

Pseudodebilitatea este influientata si de alti factori conjugati mai mult sau mai putin cu cei de deprivare culturala.

Dintre acestia se pot enumera:

-deprivarea afectiva in copilaria timpurie

-nivelul scazut al mediului comunicational verbal

-tulburari emotionale severe (socuri emotionale)

b) factori cromozomiali genetici

Aici este vorba fie de o ereditare saraca, fie de mutatii de gene.Debilitatea mintala poate avea la baza fie o anomalie genetica (au fost identificate peste 1800 de boli genetice), fie o mutatie genetica, o poligenie sau cauze necunoscute.

c) dezordini biochimice si metabolice

Sunt in formele de debilitate mintala severa si profunda.Exista circa 25 de boli rare metabolice in care se exprima deficit al metabolismului lipidelor, carbohidrantilor, proteinelor (fenilcetoneria, diabetul etc.)

d) infectiile virale prenatale,perinatale si postnatale.Acestea sunt transmise prin organismul matern (rubeola) in primele opt saptamani dupa conceptie,sifilisul,citomegalia,meningitele,encefalopatiile constitue de asemenea,factori implicati in debilitatea mintala.

e) agenti toxici.

Acestia sunt transmisi prin organismul matern purtator si sunt intoxicari medicamentoase, incompatibilitati sanguine, ser antitetanic

f) traumatisme fizice

Travaliul lung in timpul nasterii implicat in combinatii de pozitii defectuoase la nastere, folosirea neadecvata a forcepsului, anoxie prelungita (lipsa de oxigen in timpul nasterii)

g) radiatiile

Acestea provoaca mutatii genetice, anomalii cromozomiale ca si tulburari de dezvoltare a embrionului (numeroase anomalii s-au observat la persoanele iradiate la Herosima si Nagasaki)

h) tumorile cerebrale,neoplasmul,acefalia

Efectele acestor factori sunt numeroase,se exprima pe linia debilitatii mintale prin:nestructurare a maturatiei mintale si fizice in perioadele de crestere si formare a organismului in copilarie,inabilitati de a structura conduite sociale si ocupationale profesionale,gandire deficitara,incapacitati in rezolvarea de probleme si capacitati reduse de insusire de strategii de invatare,deficitul de comunicare (vorbire nedezvoltata,neinteligibila),tulburari de afectivitate,de dezvoltare a sociabilitatii,ale caracterului,etc.

Deficientii de intelect cuprinsi sub denumirea de debili mintal sau debilitate usoara si moderata sunt scolarizati in scolile speciale ajutatoare si scoli speciale profesionale.Aceasta categorie de copii nu este usor de depistat la prima vedere in lipsa probelor psihologice adecvate.In perioada copilariei mici, deosebirile dintre normal si handicapat sunt neinsemnate, mai cu seama cand lipsesc unele anomalii fizice particulare.

In procesul instructiv-educativ diferentele dintre normali si handicapati devin notabile nu numai din perspectiva randamentului scolar, dar si din ceea a asimilarii si reproducerii cunostintelor

Odata cu inaintarea in varsta, aceste diferente se accentueaza tot mai mult.In plus intervin si alte fenomene cum ar fi: tulburarile de limbaj si cele de comportament.

Exista o categorie aparte de copii care manifesta intarzieri temporare in dezvoltarea psihica ce se reflecteaza nemijlocit in randamentul la invatatura.Principala caracteristica al acestora este infantilismul manifestat in evolutia proceselor psihice ca si in particularitatile psihofizice.Cauzele sunt diverse si cateodata par lipsite de importanta.De pilda,tulburarile de nutritie din perioada sarcinii,traumatismele perinatale sau asfixiile pot da nastere la unele insuficiente in dezvoltarea generala a copilului.

Manifestarile comportamentale ale acestor copii sunt asemanatoare cu ale celor de varsta mai mica ,circa 1-2 ani.In fata sarcinilor scolare ei intampina dificultati de intelegere si asimilare a cunostintelor la nivelul cerintelor programei scolare pentru varsta respectiva.Din aceste motive interesul pentru activitatea instructiva este scazut iar in activitate se poate manifesta o fatigabilitate accentuata.Cu aceasta categorie de scolari este necesar sa se desfasoare o munca pedagogica intensa,lectiile sa fie mai variate si cu un continut emotional mai bogat.

Pentru astfel de copii este indicata amanarea scolarizarii cu circa un an si desfasurarea unei activitati individualizate, pentru a facilita integrarea cat mai rapida in colectiv.

7) Hiperexcitabilitatea sau irascibilitatea

Aceasta sta la baza crizelor impulsive si a reactiilor de abandon de tot felul,inclusiv a celui scolar.Hiperexcitabilitatea este intalnita ,indeosebi,la persoanele hiperemotive,care prezinta tendinta de a reactiona intens si disproportionat,sub raport emotiv,la evenimentele curente.Orice schimbare este puternic resimtita de individul hiperemotiv,chiar si o contrariere minora poate provoca reactii emotionale puternice (indignare,furie,crize,plans etc.)

Excitabilitatea emotionala crescuta ii fac pe elevii in cauza sa fie irascibili, sa acorde situatiilor si evenimentelor scolare curente valente afective exagerate, punandu-se in situatii de neancredere sau de conflict deschis cu profesorii si cu colegii de clasa

8) Instabilitatea psihomotorie si emotionala

Orice efort intelectual sau fizic presupune un grad de activare psihofiziologica, adica, o stare de pregatire, de ,,a fi gata" pentru actiune.Modificarile pozitive sau negative ale nivelului de activare a elevului,isi pun amprenta asupra eficientei actiunilor educative.Intre atentie si activare exista relatii stranse,iar fara un anumit grad de stabilitate a orientarii si a concentrarii selective-fara un minim de atentie-procesele psihice implicate in activitate nu se pot desfasura.

Desigur, la randul ei, activitatea este aceea care antreneaza atentia, ameliorandu-i treptat calitatile (capacitatea de concentrare, selectivitatea, mobilitatea-stabilitatea)

Neatentia elevului poate avea conditii foarte variate,dar una dintre cele mai frapante si mai frecvente este instabilitatea psihomotorie si emotionala.Instabilitatea psihomotorie este una dintre tulburarile mai grave ale functionalitatii si organizarii psihomotricitatii,care poate determina forma cea mai banala a inadaptarii scolare.Excitabilitatea marita,turbulenta,incapacitatea de concentrare,dezechilibrul,tendintele colerice,brutalitatea,impulsivitatea sunt simtomele variate ale instabilitat

Tipuri de instabilitate:

1. Retardarea maturizarii motorii sau tulburarile motorii legate de sechele encifalopatice

2. Hiperemotivitatea si labilitatea emotionala care pot duce la anxietate, trasaturile colerice care pot genera o inadaptare scolara; instabilitatea asociata cu minciuna si fuga, cu lene scolara si cu tendinte opozante care prevestesc predelicventa.

3. Instabilitatea familiala generata de erorile educatiei parintesti

4. Instabilitatea parintilor, in special nervozitatea mamei, poate avea efecte negative asupra starii de echilibru a copilului, care trebuie sa faca fata neancetat fluctuatiilor emotionale ale parintilor, ale educatorilor sai.

5. Instabilitatea caminului familial constitue frecvent cauza instabilitatii copilului.

Elevul instabil atrage rapid atentia profesorilor prin unele din urmatoarele manifestari:

-agitatie continua si incoerenta (paraseste banca, trece brusc de la o activitate la alta, deranjeaza lectiaetc.),

-abundenta de miscari,

-prezenta miscarilor parazite,

-lipsa de cursivitate a miscarilor,

-nevoie permanenta de activitate caracterizata prin lipsa de sens si de orientare precisa,

-nestapanire,

-impulsivitate si labilitate a comportamentului,

-incapacitate de a-si inhiba nevoia de activitate,

-inhibitie conditionata subdezvoltata,

-deficiente de concentrare si de mobilizare a unui efort durabil,

-capacitate redusa de munca si o motivatie insuficienta pentru aceasta,

-labilitate a sentimentelor, a gandirii si a activitatii,

-comportament foarte dependent de situatiile de moment ale mediului etc

Formele de instabilitate nu antreneaza in mod necesar un esec scolar.Pericolul inadaptarii scolare apare mai ales la acei elevi care, in ciuda interesului real pentru activitatea scolara, nu-si pot fixa atentia o perioada mai indelungata de timp.

Integrarea defectuoasa si incompleta a elevului in sarcina genereaza neatentie,favorizata de anumite impulsuri de moment neintegrate in structura eului.Pedepsele administrate in scop de atentionare,constrangerea elevului instabil pentru a-l face mai atent determina de cele mai multe ori,o opozitie deschisa a copilului fata de educator.Aceasta sporeste neatentia elevului in activitatea scolara.In schimb,copilul instabil reuseste sa se concentreze mai usor asupra unei activitati placute a carei desfasurare cere doar un minimum de vointa.

Canalizarea surplusului de energie spre o activitate organizata, cu sens si cu scop lichidarea conflictelor interioare ale copilului, ambianta familiala si scolara calma, permit intr-o mare masura, reducerea sau chiar lichidarea instabilitat

Evolutia copilului instabil, sub influenta activitatii de reducere, este functia interactiunii factorilor constitutionali (biotipologici si temperamentali) cu cei situationali (familiali si scolari).

Comportamentul copilului instabil, fiind foarte dependent de mediu, poate deveni mai stabil si mai organizat intr-o ambianta educativa linistitoare

Un instabil emotiv prezinta comparativ cu persoanele echilibrate, o capacitate mai redusa de adaptare la mediu.Adaptibilitatea poate sa fie cu atat mai scazuta cu cat instabilitatea sa emotiva este mai pronuntata si cu cat cerintele mediului sunt mai complexe, mai nuantate si mai pretentioase.

Elevul instabil caracterizat uneori si prin discontinuitate si agitatie psihomotorie, isi desfasoara activitatea cu mari intermitente si greu se poate concentra asupra ei.Fluctuatiile suparatoare ale atentiei se considera a fi simtomul major a instabilitatAceste trasaturi sunt manifestarile unei fragilitati, iritabilitati a sistemului nervos central.El este mereu in cautarea unor senzatii noi inedite.

Intr-un anumit grad instabilitatea este normala mai ales la copii mici,dar sub influenta varstei si a educatiei,ea se reduce in mod treptat,in functie de temperamentul fiecaruia.In unele cazuri instabilitatea se mentine intr-o forma deranjanta pentru buna desfasurare a activitatii scolare.Socurile emotionale repetate,suferinte de copil in familie (parinti despartiti,alcoolici,etc.) favorizeaza ,,prelungirea'' sau chiar accentuarea instabilitatii infantile.In randurile elevilor cu insuccese scolare intalnim frecvent cazuri de instabilitate.

9) Anxietatea

Experienta arata ca o parte din copii sufera mai mult sau mai putin evident si intens,o perioada variabila de timp,de una sau mai multe fobii-reactii de teama-care in general,dispar de la sine.Dar uneori,in conditii educative neadecvate (parinti anxiosi,tati prea autoritari,rai camarazi de joaca,profesori duri,etc.) teama copilului se poate transforma intr-o trasatura durabila de personalitate care se numeste anxietate.

Anxietatea la varsta scolara este favorizata de anumite atitudini educative, practicate de parinti in perioadele premergatoare scolarizarii copilului.In consecinta, copilul ajunge sa reduca la minimum aprecierea despre sine, constiinta valorii proprNu este fara semnificatie nici faptul ca anxietatea apare mai frecvent la acele persoane al caror nivel de aspiratie si al caror nevoi de autorealizare intampina diferite obstacole.

Devenita trasatura de personalitate,anxietatea duce,intr-o masura mai mica sau mai mare,la blocajul fortelor psihice si al mecanismelor prin care se realizeaza performantele scolare.Elevul anxios,se raporteaza specific la realitate si la propria persoana,relatiile lui se caracterizeaza printr-o teama constanta si nemotivata,care este inexplicabile prin conditii obiective:de asemenea el traieste pe plan subiectiv sarcinile scolare ca situatii foarte dificile,anticipeaza numai esec in actiunile sale si,in consecinta,devine retras,avand o nevoie si o capacitate mai redusa de realizare.

Datorita fricii, elevul anticipeaza de regula o nesiguranta, un pericol, o fustrare posibila, deci o emotie negativa.

Aceasta a jucat un rol decisiv in supravietuirea si in devenirea omului, mai ales in perioadele timpurii ale autogenezei, cand specia umana, nefiind suficient de evoluata, nu putea stapani numeroasele pericole care o pandeau.Sub influienta fricii intense conduita se dezorganizeaza.

Examinarea orala la lectie,este,de exemplu,o situatie periculoasa pentru elevul nepregatit.Teama elevului se intensifica pe masura cresterii probabilitatii de a fi provocat la raspuns.Sub influenta reflectarii subiective a primejdiei-sentimentul de frica-elevul ar prefera sa evadeze,dar fuga,actiunea la care il indeamna frica,nu se poate produce in fapt.Esenta fricii consta in subiectivizarea situatiei periculoase,iar caracterul negativ al fricii provine din anticiparea nereusitei activitatii,la al carei realizare indeamna tocmai emotia.Daca situatia este mai putin periculoasa pentru elev,daca probabilitatea reusitei este mare,atunci ea nu declanseaza frica,ci o emotie pozitiva,sub influenta caruia nu apare tendinta de a evita,ci,dimpotriva,de a se apropia de situatia respectiva.Acesta este cazul elevului bine pregatit pentru lectie,care isi asteapta cu nerabdare,sub influienta emotiei pozitive,randul la raspuns.Frica este rezultatul asocierii,adica al conditionar

Anxietatea scolara cuprinde acele manifestari de frica ce vizeaza activitatea scolara a elevului-frica de esec, de control, de examene, de repetarea clasei etc. Si implicit frica de sanctiuni, care se aplica dupa o nota rea, dupa un insucces si frica fata de autoritatile scolare si de profesori.Astfel definita, fobia scolara este traita mai ales de acei elevi care inregistreaza insuccese scolare.

Exista elevi care datorita fobiei scolare,prezinta o pseudodebilitate mintala accentuata.Examinarile psihologice evidentiaza cu certitudine ca acesti copii,nu prezinta debilitate mintala autentica.Ei sunt mai degraba incapabili sa-si mobilizeze si utilizeze posibilitatile intelectuale.,,Inhibitia scolara''-adica blocarea inteligentei scolare-este o reactie inadaptata a elevului,generata de nesiguranta afectiva.Aceasta din urma exercita o puternica influienta negativa asupra eficientei intelectuale in adaptarea scolara.

Fobia scolara este o inhibitie anxioasa care-l poate impinge pe elev sa nu frecventeze regulat scoala.

Copii anxiosi inventeaza subterfugii-cefalee, boala etc.-pentru a ramane acasa.Uneori ei se duc, dar nu sunt in stare sa intre, se plimba fara rost pe strazi sau se ascund, asteptand cu neliniste ora obisnuita a esirii de la scoala.Factorul de anxietate determina fuga de scoala, ca un act de evitare a obiectului fobiei.Copilul anxios se sustrage astfel de la o obligatie apasatoare

S.B.Sarson,studiind relatia dintre anxietate si reusita scolara,observa intre ele-aproape intotdeauna-o relatie inversa:elevii cu anxietate accentuata comit un numar mai mare de erori (reusita slaba) -in realizarea sarcinilor scolare-decat elevii cu anxietate redusa.Aceasta sugereaza un mecanism cauzal de reciprocitate a relatiilor anxietate-reusita.Anxietatea actioneaza diferit asupra rezultatelor scolare,in functie de nivelul dezvoltarii inteligentei.La nivelurile extreme-de inteligenta slaba,respectiv de inteligenta ridicata-rezultatele scolare nu difera semnificativ la anxiosi si neanxiosi intrucat diferentele devin vizibile la nivelurile intelectuale medii

Reducerea si inlaturarea anxietatii nu sunt posibile decat in conditiile colaborarii dintre profesor si psiholog,care vizeaza,alaturi de restabilirea increderii in sine a copilului,restructurarea defectuoasa parinte-copil.Sarcina cadrului didactic consta,in primul rand,in a-l ajuta pe elevul anxios sa obtina succese scolare,incercand astfel sa inlature neancrederea in sine a copilului.Incercarile disperate ale unor parinti,invatatori si profesori,de a elimina teama prin masuri severe si pedepse sunt sortite esecului.Elevii anxiosi trebuie incurajati cu multa caldura si condusi cu rabdare,prin sentimentul succesului,la sentimentul de siguranta.Educarea lor trebuie sa fie incurajatoare,stimulativa,lipsita de orice amenintare.Metoda cea mai eficienta consta,in relatia normala dintre parinti si copil.In cazurile mai grave psihoterapia reprezinta un ajutor considerabil si eficient.

Anxietatea nu duce intotdeauna la retardare mintala sau la nevroza,dimpotriva,uneori poate chiar prevesti performante superioare.

10) Tulburari de conduita

Vorbind in termeni generali,psihicul indeplineste o functie de relatie,de echilibrare a organismului cu mediul.Trasaturile de personalitate,afectiv-motivationale si volitiv-caracteriale,aptitudinile-care regleaza conduita-se formeaza si se cristalizeaza in procesul interactiunilor sociale.In ansamblul acestora un loc important il detin relatiile interpersonale.Specificul lor este de a fi in acelasi timp psihice si sociale,adica psiho-sociale.

Deprinderile,modelele,instrumentele necesare pentru a depune o activitate productiva,a elabora o conduita adaptiva sunt accesibile omului numai in cadrul societatPregatirea copilului pentru viata in grup,formarea treptata a capacitatii sale de adaptare psihosociala se realizeaza tocmai in contextul relatiilor interpersonale.Transformarea copilului in personalitate rezida in asimilarea modelelor de conduita,a obiceiurilor,a normelor,a valorilor si a idealurilor sociale,prin intermediul relatiilor interpersonale,mai ales directe,stabilite la nivelul grupului primar.

Deci,cultura este aceea care modeleaza individualitatea psihologica a persoanei,care se obiectiveaza in actiunile,performantele,conduitele sale.Treptat,copilul invata capacitatea de adaptare sociala.Reusita lui in acest sens depinde atat de relatiile sale interpersonale,inerente grupului social din care face parte (familia,prietenii,colectivul scolar) cat si de gradul de concordanta a orientarii axiologice a colectivitatii mari si mici care,la nivelul individului,conditioneaza formarea unui sistem de referinta al practicarii diverselor conduite socializate.

Normele grupului sunt acelea care regleaza din exterior conduita membrilor sai,facandu-l pe individ sa inteleaga si sa respecte nevoile obiective ale societatDe fapt,normele sociale reflecta cerinte obiective,consfintand in acelasi timp practici sociale realizabile care,de regula sunt respectate de oameni.Norma sociala fiind intruchiparea unei judecati de valoare,incalcarea ei atrage dupa sine reprobarea sociala a conduitei individuale,ceea ce intareste ferm si selectiv modurile posibile de actiune si de comportare.

Viata este un proces continuu de adaptare multipla.Adaptarea nu este insa linie si netulburata,intrucat insusi individul si mediul prezinta schimbari mai mult sau mai putin rapide.Se observa,pe de o parte,o accelerare a ritmului de transformari sociale,o crestere a dinamicii economico-sociale,a industrializarii,a urbanizarii,dezvoltarea vertiginoasa a tehnicii si inmultirea mijloacelor de comunicatie,etc.Pe de alta parte,se inregistreaza accelerarea ritmului de maturizare biologica si sociala a individului,precum si cresterea permanenta a nivelului de aspiratie in satisfacera trebuintelor individuale.Asa-numitii ,,caracteriali si inadaptati social'',care isi exprima atitudinea fata de cerintele mediului familial,scolar,etc.printr-o comportare ,,deviata''-inadecvata fata de norma-formeaza categoria elevilor cu tulburari de conduita.

Lista simtomelor, a tipurilor de tulburari de conduita la elevi este bogata si variata.Ea cuprinde:

1. -minciuna intentionala-de aparare sau de compensare-produsa pe fondul dezvoltat al simtului realitatii si al adevarului.

2. -furtul- premeditat, prin antrenare, prin imitatie sau din spirit de bravura, razbunare-care la debutul lui este doar accidental si domestic, devenind apoi habitual si extrafamilial.

3. -fuga si vagabondajul- marcheaza evitarea diverselor situatii familiale, scolare, tensionale pentru elev sau semnaleaza o stare psihopatologica mai complexa, in sfarsit instabilitatea psihomotorie, hiperemotivitatea, agresivitatea.

Inadaptarea sociala a elevului se manifesta in activitatea sa scolara, in conduita, in relatiile interpersonale si in atitudinea fata de valorile grupului familial, scolar etc.

Randamentul scolar slab nu este un simtom al tulburarii de conduita decat in cazul in care el nu poate fi explicat prin nici o alta deficienta obiectiva, si in consecinta insuccesul scolar rezulta din atitudinea elevului fata de realitatile si exigentele scolare.

,,Elevul caracterial'' este descris,in general,in clisee negative:nu este atent,nu se antreneaza in activitatea scolara,se gandeste numai la distractii,se lasa usor distras in timpul lectiei si deranjeaza clasa,este instabil,nu-i place efortul,ii lipseste angajarea in activitate,nu acorda atentie autoritatilor scolare,nu-l intereseaza scoala.

Elevul cu tulburari de conduita este ,,dificil'' atat pentru anturajul sau familial,scolar,social cat si pentru el insusi.

Anamneza elevului cu tulburari de conduita este bogata in incidente: boli grave in prima copilarie, carente afective si conflicte emotionale familiale, carente socio-culturale si educative de natura familiala, nervozitate, instabilitate, insadisfatii cornice etc.

Geneza si directia evolutiei tulburarilor de conduita la elevi pot fi intelese in mod corect si complet numai in perspectiva cunoasterii interactiunilor multiple si dinamice dintre factorii etiologici somatici (organici) psihici si socio-culturali, care se pot combina in cele mai variate moduri, determinand diferite tipuri de conduita deviata

Tulburarile de conduita apar frecvent pe fondul capacitatilor intelectuale slab dezvoltate (inteligenta de limita, debilitate mintala) caracterizate si prin criticismul redus al gandir

Scoala trebuie sa creeze conditiile necesare elevului pentru autoafirmare si autorealizare in domeniul muncii scolare.Profesorul este chemat sa-l ajute pe elevul cu tulburari de conduita sa priveasca obiectiv propria persoana si situatia sociala in care se afla,sa-i ofere caile posibile si accesibile de esire din impas,sa-i dezvolte capacitatea de colaborare,etc.Este recomandabil sa se evite ,,discursurile moralizatoare'' si pedepsele aspre,intrucat sentimentele morale (de rusine,de multumire,etc.) se formeaza,cel putin in primele faze ale dezvoltarii lor, numai in contextul activitatilor,al evenimentelor reale din viata de toate zilele.Pentru a putea dezvolta sentimentele este necesar ca educatorul sa creeze situatii care sa favorizeze mai intai aparitia.Situatiile organizate in mod corect genereaza trairi,emotii morale pozitive la elev.

In cele din urma sentimentele morale se integreaza in structura caracterului in formare,aflandu-se la baza unor atitudini stabilizate.In acelasi timp,sentimentele determina,impreuna cu alte conditii interne (trasaturi pozitive de vointa),mobilizarea conduitelor sociale adaptative si franarea,stapanirea comportamentelor ,,deviate'' fata de cerintele mediului social.

11) Oboseala la elevi: stenie-astenie.

La varsta scolara mica, inadaptarea elevilor lenti are un caracter foarte particular, avand frecvent origine psihosomatica.Exista in cazul acestor elevi o cronaxie defectuoasa,care poate fi constitutionala si care nu releva deloc rea-vointa din partea elevului.Orice incercare bruscanta,venita din partea scolii sau familiei,de a-l face pe acest elev mai rapid,poate duce la confuzii,la esec,care agraveaza situatia tensionala a elevului.

Copilul, in pofida dorintei sale de a reusi, este in imposibilitate de a lucra mai rapid cu o calitate si o precizie satisfacatoare.

Incetineala psihofiziologica excesiva, ritmul prea lent, pot genera, chiar si la un copil cu posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a nereusitei scolare.

Lipsa de elan in activitate si in gandire, predispozitia spre ,,seriozitate,, care creaza impresia unei deprimari permanente,la care uneori se mai adauga un anumit grad de neputinta si incetineala,pot submina randamentul scolar.

Astenia mintala face ca elevul sa fie lipsit de vigoare si de eficienta intelectuala.Conduitele inerte, lente, apatice, calme, adica astenice, pot fi manifestari clinice, simtomatice ale activitatii scolare.

Activitatea scolara, ca orice forma de activitate, poate provoca oboseala, care se traduce obiectiv printr-o scadere a capacitatii de munca, iar varietatea mare a starilor subiective, ce i se asociaza se numeste senzatie de oboseala.Starea de oboseala semnaleaza atingerea limitelor capacitatii de lucru a celulelor nervoase, oboseala prevenind de fapt epuizarea rezervelor de energie ale organismului.

Starea subiectiva de oboseala se poate instala insa,uneori si pe fondul monotoniei care duce la saturatia psihica a elevului,la fenomenul de plictiseala si de neatentie.Atentia este o conditie indispensabila a desfasurarii lectiei-implicit a reusitei scolare-gradul de concentrare si intensitatea atentiei,stabilitatea si flexibilitatea ei se schimba in functie de calitatea predarii si de rezistenta elevului la efort.Oboseala elevului,explicabila in ultima instanta prin procese nervoase corticale,apare drept consecinta a implicarii a functiilor psihice in activitatea scolara.Oboseala semnaleaza uneori o dizarmonie dintre efortul investit si performanta obtinuta.Aceasta este cazul ,,elevului tocilar''.

2.Cauzele de natura familiala

Mediul familial ocupa dupa cum se stie, un loc central in constelatia factorilor determinanti ai evolutiei individului.

Atitudinile parintesti au consecinte durabile asupra personalitatii in formare.Din aceasta pricina,singura atitudine valida in educarea copilului este aceea de acceptare a lui.Ea presupune,inainte de toate,o dragoste ,,rationala'' si spontana fata de copil,fara slabiciuni si rasfat,o dozare optima a fustrarilor adaptative,in raport cu trebuinta de autonomie a copilului.

Cei doi parinti, sunt la fel de implicati in educare copilului dar, detin roluri diferite -mama- (asigura caldura afectiva) iar tatal reprezinta in primul rand (autoritatea si universul social) -in procesul educativ familial.

Unele familii ofera un mediu cultural favorabil dezvoltarii copilului,in timp ce altele prezinta o situatie precara sub raport material,cultural si al atmosferei de ansamblu.Aceste familii nu pot sa asigure copilului referintele culturale minime,necesare pentru a valorifica eficient oferta scolara existenta,mai mult chiar,copii apartinand unor medii dezavantajate sunt educati intr-o cultura diferita de cultura dominanta oferita de scoala,in familie ei achizitionand valori,atitudini,stiluri de munca diferite fata de cele care conduc la succesul scolar.Astfel de copii au toate sansele sa intre in conflict cu stilul cognitiv si normele vehiculate de scoala,deoarece ei le vor percepe ca diferite de cele ale mediului lor de existenta.

Starea materiala buna a familiei este un factor important al reusitei scolare, disponibilitatile actuale existente putand sustine scolarizarea (taxe, rechizite, imbracaminte etc.) si crearea conditiilor necesare studiilor de lunga durata.

In familiile sarace, copii opteaza pentru cicluri scolare de scurta durata si pentru profesii solicitate imediat pe piata fortei de munca

Cauzele insuccesului de natura familiala ar putea fi:

-familiile dezorganizate in care sotii traiesc in acelasi spatiu,dar ca si cum ar fi persoane straine,deoarece nu se inteleg si nu se respecta,unul din soti lipsind adesea de acasa,despartirea lor fiind neoficiala,ceea ce creaza tensiuni in relatiile cu copiii,pe unul dintre ei nemai interesandu-l problemele familiei,educatia copiilor

-familii dezorganizate, in care sotii s-au despartit oficial prin divort, educatia copiilor adesea este lasata unui singur sot, al celui care i s-a incredintat copilul minor, celalalt (fost sot) rezumandu-se de multe ori numai la darea pensiei alimentare, iar in unele cazuri fustrand copilul si de aceasta.

-lipsa conditiilor necesare vietii (hrana, imbracaminte, incaltaminte etc.)

-lipsa conditiilor de invatatura, cum ar fi lipsa spatiului de studiu, a cartilor, rechizitelor si chiar a linistei, datorita tensiunilor si a certurilor dintre soti

-comportarea autoritara a unor parinti fata de copiii lor, cu aplicarea de restrictii si sanctiuni exagerate, provocatoare de inhibari si teama

-lipsa controlului unor parinti asupra activitatii scolare si acelei extrascolare, care ii determina pe unii elevi sa nu invete, sa se ocupe de altceva, mergand pana la vagabondaj si abandon scolar

-lipsa legaturii unor parinti cu scoala, cu profesorii, cu dirigintele ceea ce face pe parinti sa nu cunoasca indatoriile copiilor, sa nu sprijine scoala in indeplinirea indatoririi sale

-exigentele exagerate ale unor parinti, care cer copiilor lor rezultate la invatatura peste posibilitatile lor reale, supraancarcandu-i cu sarcini scolare suplimentare, cu meditatii, in deosebi, ceea ce poate sa le produca tulburari nervoase.

-lipsa preocuparii unor parinti fata de orientarea scolara si profesionala a copiilor lor,elevi sau directionarea fortata a copiilor lor spre anumite scoli si profesii,care nu corespund posibilitatilor reale si dorintelor copiilor lor,aceasta fiind o cauza a esecului scolar sau a unei realizari scolare la limita

Nu sunt de neglijat nici factorii cum ar fi:

-mutarea din clasa,

-schimbarea locuintei sau

-absenta datorata unei boli.

Chiar daca toti copii trebuie sa invete aceiasi materie, nu toti pot sa o faca prin aceleasi metode si in acelasi moment.In plus, sistemul actual selectioneaza copii si le hotaraste foarte devreme viitorul.Directia spre care sunt indrumati nu este totdeauna conforma vocatiei lor

Reusita scolara este legata statistic de nivelul cultural familial: copii parintilor care exercita o profesiune intelectuala sau liberala sunt elevi mai buni decat copiii comerciantilor sau functionarilor.

Mai interfereaza si conditiile socio-economice,parintii care vorbesc prost limba romana,o familie numeroasa care este ingramadita intr-o locuinta stramta nu usureaza conditiile de studiu .Insuccesul acestor elevi care acasa sunt intampinati cu tipete,insulte si pedepse,oarecum permanetizate,s-ar putea explica,in parte,prin neglijarea si chiar ignorarea de catre unii parinti a functiei educative a familiei.

Psihicul acestor copii este traumatizat,ei isi pierd treptat increderea in fortele proprii,devin irascibili,neastamparati,obraznici sau retrasi,timizi,anxiosi,intr-un cuvant ,,dificili'' din punct de vedere pedagogic.

Esecul scolar antreneaza si o retardare scolara (sa nu se asimileze retardarea scolara cu retardarea mintala).

Examenul psihologic al copiilor proveniti dintr-o astfel de familie nu lasa loc indoielilor asupra prezentei unei malformatii, provocate de catre parinti.Este cu totul exceptional sa nu descoperim la acesti copii urmarile clare ale conflictului familial, manifestat in devalorizarea eului, sentimentul de inferioritate, de nesiguranta, in tendinte agresive sau anxioase etc.

Pe baza studierii a 150 de elevi.I.A.Nevski constata ca:in 81% din cazuri parintii nu au nici o pregatire profesionala,in 70%,nu au studiile elementare,in 76% din cazuri comportarea si relatiile dintre ei nu sunt normale,ei fiind betivi,batausi,imorali sau fosti infractori,iar in 90% din totalul cazurilor studiate,parintii ori nu se ocupa de copii,ori ii educa gresit (pedepse aspre)

3. Cauzele de natura pedagogica

Aproape orice investigatie a esecului scolar va gasi o relatie intre frecventa acestuia si unii factori scolari.

Dintre acestea mentionam:

- rigiditatea ritmului de invatare, presupune obligativitatea asimilarii continutului invatamantului in unitati temporale unice pentru toti elevii,ignorandu-se dificultatile care le intampina cei cu ritmuri mai lente.

-diferentele existente intre profesori si chiar scoli in ceea ce priveste natura si nivelul exigentelor cognitive manifestate fata de elevi.

- eterogenitatea clasei de elevi: scolarizarea obligatorie a copiilor de acelasi nivel de varsta, facuta din ratiuni politice, pentru a da tuturor copiilor aceiasi sansa de debut, da nastere la clase eterogene, in care elevii cu aptitudini intelectuale superioare se simt franati de dezvoltarea lor intelectuala, crearea unor clase sau scoli de tip elitist da unor astfel de elevi posibilitatea de a obtine performante superioare in invatare.

- stilurile didactice dificitare:suprasolicitarea intelectuala si nervoasa a elevilor prin exces de sarcini didactice (zeci de probleme si exercitii cerute de la o zi la alta),rigiditatea intelectuala (pretentia impusa elevului de a nu se abate de la litera manualului sau de la explicatiile oferite la ora),folosirea la clasa a exercitiilor si procedeelor aplicative in detrimentul activitatilor de predare propriu-zisa a notiunilor,principiilor,etc.,subiectivitatea in evaluarea activitatii elevilor,manifestarea unor preferinte sau aversiuni,etc.

- deficiente privind resursele scolare si managementul general al invatamantului:absenta laboratoarelor de stiinte,calitatea precara a echipamentelor scolare si a programelor de invatamant,organizarea si functionarea deficitara a zilei de scoala,a saptamanii de lucru,a trimestrelor scolare,a vacantelor scolare,climatul tensionat din scoala,inertia manifestata de unele conduceri scolare,etc.

- metodologia didactica pasiva si neadecvata unei participari active si euristice a elevilor in procesul instructiv-educativ.

- tratarea globala si nu numai ca obiect al educatiei a elevilor ceea ce franeaza dezvoltarea performantelor scolare pe baza de capacitati, aptitudini, interese, aspiratii ale acestora.

- lipsa de cooperare dintre profesori ceea ce poate duce la paralelisme de continuturi suparatoare, la supraancarcarea elevilor.

- relatii de tutelare, nedemocratice, autoritariste fata de elevi care ii jignesc si le indeparteaza interesul fata de invatatura.

-existenta unui grup scolar neunitar, dezorganizat care se manifesta ca un factor negativ de invatatura si educatia elevilor.

- orientarea scolara si profesionala necorespunzatoare care determina dezinteres sau preocupari la limita fata de pregatirea scolara si profesionala.

- evaluarea subiectiva incorecta a rezultatelor scolare care nedreptateste pe elevi si ii demobilizeaza la invatatura.

- insuficienta contributie a mass-media si a altor factori educativi (societatile comerciale,institutiile culturale,asociatiile de tineret si de alta natura cu preocupari educationale) in sustinerea rolului scolii in constientizarea tineretului fata de necesitatea pregatirilor de calitate.

-lipsa preocuparilor socio-educative de dezvoltare a calitatilor necesare integrarii eficiente socio-profesionale la absolvirea scolii pentru evitarea alienarii profesionale.

-insuficienta aprecierii si sprijin limitat pentru dezvoltarea invatamantului ca domeniu social prioritar,din partea factorilor de decizie la nivel macrosocial precum si neasigurarea conditiilor gasirii unui loc de munca corespunzator pregatirii scolare si profesionale la absolvirea scolii,constitue o cauza deosebita a realizarii la limita a pregatirii si chiar a esecului scolar,deoarece elevii nu au certitudinea implinirii aspiratiilor lor.