Conditii si variabile ale procesului de invatare

Conditii si variabile ale procesului de invatare

Situatia de invatare

Contribuie la :

Construirea trebuintelor si intereselor elevului ;

Implicarea elevului in procesul invatarii, angajarea ;

Ajutarea elevilor sa invete unulde la altul ;

Relatiile de grup in clasa ;

Disciplina si situatia de invatare ;

Limitarea ale subrealizarii (Lindgren, 1967, p.478)

Conditiile invatarii (R. Gagne)

F   Interne

F   Externe

Conditii interne ale invatarii

a)     factorii biologici :

varsta, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea nervoasa superioara, starea sanatatii organismului, bioritmul intelectual ;

b)     factorii psihici :

stadiul dezvoltarii structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective si sociomorale; nivelul inteligentei, aptitudinile speciale, aptitudinea scolara, mecanismele psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile de munca intelectuala si nivelul de cunostinte anterioare.

Conditii externe ale invatarii

pregatirea profesorului (planificarea materiei de predat, proiectarea lectiei in conformitate cu programa scolara si nivelul de pregatire ale elevilor) ;

factori socio-organizationali : precizarea obiectivelor invatarii la fiecare lectie si cunoasterea acestor obiective de catre elevi; asigurarea receptarii materialului in conditii optime; asigurarea transferului cunostintelor si a intelegerii aplicabilitatii lor; informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii;

factorii temporali : distributia in timp a invatarii (esalonata vs. comasata, cu pause mai scurte la inceput apoi din ce in ce mai lungi);

factorii psihoergonomici : resursele materiale (aparate, calculatoare) care asigura rationalizarea eforturilor elevilor si profesorilor; evitarea factorilor stresanti (zgomote, subnutritia, supraincarcarea). (R. Gagne, 1975)

Activitatea si procesul invatarii

conceptul de invatare – definitii, teorii, modele explicative

structura si dinamica invatarii – factori cognitive si noncognitivi; mecanisme si legi; reglarea si autoreglarea activitatii de invatare.

Diferente individuale in invatare – natura si masurarea diferentelor individuale ; inteligenta si creativitatea ; strategiile invatarii, stilul cognitive si stilul de invatare

Niveluri, forme si tipuri de invatare

Definitii, teorii si explicatii psihologice ale invatarii

“Capacitatea de a invata, atat a omului cat si a animalului este una dintre cele mai remarcabile acte naturale, alaturi de reproducere si ereditate” (Woodwoth, Marquis, 1965, p.492)

Modalitati de definire a invatarii

Perspectiva conexionista – Thorndike

Perspectiva actionala – Itelson

Perspectiva constructivista – Plaget

Definitia invatarii in sens restrans

Activitatea pe care individual uman o desfasoara sistematic, intr-un cadru socialmente organizat, in vederea asimilarii de informatii in forma cunostintelor, a elaborarii unor ansambluri de operatii si deprinderi, precum si a unor capacitate de intelegere, interpretare si explicare a fenomenelor din natura si societate” (M.Golu, 2000, p.117).

Definitia invatarii in sens larg

Trecerea unui system instruibil dintr-o stare initiala A0, de neinstruire (slaba organizare, absenta experientei necesare pentru abordarea eficienta a “situatiilor problematice”, absenta unor informatii, a unor operatii etc.) intr-o forma finala An, de instruire (pregatire), care permite realizarea unor obiective specifice de reglare. (M. Golu, 2000, p.516)

Teoriile asociationiste ale invatarii

Teoriile asocierii prin contiguitate (Contiguity Theories of Conditioning) – legatura S-R se formuleaza atunci cand stimulul conditional si stimulul neconditional sunt contigue (apropiate temporal sau unul de altul) – Pavlov, Watson sau Gutherie.