Didactica generala

DIDACTICA GENERALA

Didactica generala este o stiinta pedagogica fundamentala care defineste si analizeaza conceptele de baza, stabilizate epistemic la nivelul unei 'teorii a instruirii care este o subteorie a teoriei despre educatie': proces de invatamant; obiective pedagogice, continutul invatamantului, metodologia didactica, evaluarea didactica; proiectarea pedagogica (a procesului de invatamant) - vezi Noveanu, Eugen, in Didactica, coordonator, Salade, Dumitru, 1982, pag. 13)

Importanta didacticii generale este evidenta la nivelul stiintelor educatiei/pedagogice. Alaturi de teoria educatiei - care studiaza conceptele fundamentale ale pedagogiei - didactica generala formeaza nucleul epistemic tare al 'stiintelor educatiei', activat la nivelul pedagogiei generale.

Didactica generala, in calitatea sa de stiinta pedagogica fundamentala, poate fi definita ca teorie a instruirii sau a procesului de invatamant. Continutul sau este sugerat de etimologia cuvantului, provenit din limba greaca: didaskein = a invata; di-daktikos = instructie, instruire; didasko = invatare, invatamant; didaktike = arta invatarii.

Istoria didacticii reflecta evolutia conceptiilor despre invatamant si invatare, proiectate pe fondul dezvoltarii doctrinelor pedagogice si a institutiilor scolare. Ca parte a pedagogiei generale, didactica reprezinta 'arta de a invata pe toti toate' (J.A. Come-nius, Didactica magna, 1657).

Fundamentarea didacticii, in cadrul unui discurs pedagogic autonom, implica parcurgerea a trei etape distincte, prelungite in planul interpretarilor actuale pana la nivelul 'teoriei curriculumului':

- etapa didacticii traditionale, de tip magistxocentrist (secolele XVII-XIX): accent pe activitatea de predare; sursa principala a cunoasterii: perceptia; dirijarea autoritara a invatarii;

etapa didacticii moderne, de tip psihocentrist sau sociocentnst (sfarsitul secolului XEX-prima jumatate a secolului XX): accent pe activitatea de predare-invatare, sursa principala a cunoasterii: actiunea determinata psihologic (curentul psihocentrist) sau social (curentul sociocentnst); dirijarea psihologica sau sociala a invatarii;

- etapa didacticii postmoderne, de tip curricular (a doua jumatate a secolului XX); accent pe activitatea de predare-invatare-evaluare; sursa principala a cunoasterii: actiunea determinata psihosocial, interiorizata deplin prin strategii adecvate (curentul tehnocentrist); autodirijarea psihosociala a invatarii - vezi Gabaude. Jean-Marc; Not, Louis, 1988).

in acceptia sa actuala, didactica poate fi interpretata chiar la nivelul unei 'teorii a curriculumului' sau a unei 'metodologii generale' care reprezinta 'ansamblul de principii normative, reguli si procedee, aplicate, in mod egal. in toate situatiile care a-par in cadrul procesului de instruire' (De Landsheere, Viviane, 1992, pag.120).

Termenul de didactica generala ramane valabil in literatura de specialitate, cel putin la nivelul unor culturi pedagogice reprezentative: Germania, Rusia, tarile din Europa Centrala si de Est Obiectul cercetarilor sale este orientat 'prioritar asupra procesului de invatamant, a conditiilor de realizare a diferitelor achizitii (). a obstacolelor care apar in calea instruirii' (Drouin, Anne-Marie, 1993, vezi pag.34-37).

Obiectul de studiu al didacticii generale viTeaza definirea procesului de invatamant din perspectiva: caracteristicilor generale si a dimensiunilor sale specifice; a structurii sale de functionare, bazata pe corelatia obiective-continut-metodologie-eva-luare; a sistemului de proiectare dezvoltat la nivelul activitatii didactice/educative, realizata in mediul scolar si extrascolar.

Functiile pedagogice exercitate de la nivelul didacticii generale reflecta capacitatea acestei stiinte pedagogice fundamentale de a fi o teorie care asigura analiza articulata, coerenta, a conceptelor de baza definitorii pentru explicarea si intelegerea procesului de invatamant.

In calitatea sa de teorie a procesului de invatamant sau de teorie a instruirii, didactica generala indeplineste o dubla functie pedagogica: o functie normativa, care stabileste dimensiunea functionala - structurala - operationala a activitatii acpredare-invatare-evaluare; o functie prescriptiva, care stabileste 'conditiile ierarhice' ale activitatii de predare-invatare-eva luare (obiectivele-continutul-metodele-evaluarea) si posibilitatile tehnologice de proiectare si de realizare a acestora in sens traditional - modern - postmodern (curricular).

Aceste doua functii intervin la nivel epistemologic (prin teoria care sta la baza didacticii generale) si praxiologic (prin teoria aplicata in cadrul metodicii diferitelor discipline de invatamant/didactici aplicate). Ele evidentiaza calitatea didacticii generale de stiinta pedagogica fundamentala, preocupata, pe de o parte, de aprofundarea 'unui domeniu bine circumscris, analizat printr-un 'vocabular precis', iar pe de alta parte, de definirea unor principii si concepte de baza, 'aplicabile la toate continuturile, la toate abilitatile scolare si la toate treptele de invatamant' (Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.369).

Abordarea problematicii didacticii generale din perspectiva curriculara presupune raportarea permanenta a obiectului sau de studiu - procesul de invatamant - la conceptele pedagogice fundamentale, dezvoltate la nivelul teoriei educatiei: educatie, sistem de educatie/invatamant, finalitati ale educatiei, reforma educatiei. Aprofundarea acestora permite intelegerea, analiza-sinteza si aprecierea critica a elementelor componente ale procesului de invatamant (obiectivele - continuturile - metodologia -evaluarea), a mecanismelor de proiectare curriculara a activitatii didactice/educative, aplicabile in mediul scolar si extrascolar.

Didactica generala dezvolta propriile sale concepte de baza: proces de invatamant, principii pedagogice ale procesului de invatamant; obiective pedagogice ale procesului de invatamant; continut pedagogic al procesului de invatamant; metodologie pedagogica a procesului de invatamant; evaluare pedagogica a procesului de invatamant; proiectare pedagogica a activitatii didactice/educative.

Aprofundarea conceptelor de baza ale didacticii generale asigura premisa elaborarii metodicilor de specialitate, necesare la toate disciplinele si treptele de invatamant, metodici de specialitate, incluse in planul Departamentului universitar pentru pregatirea cadrelor didactice/Seminarului pedagogic. Conceperea lor la nivelul unor didactici aplicate asigura perfectionarea continua a proiectelor pedagogice angajate de fiecare educatoare, invatator sau profesor, in cadrul diferitelor activitati de predare-invatare-eva luare.

in calitatea sa de teorie a instruirii, didactica generala defineste si sustine fundamentele stiintifice ale procesului de invatamant. Practica pedagogica o impune astfel ca 'didactica normativa-' dar si ca 'didactica critica si prospectiva', angajata in activitatea de cercetare fundamentala, orientata, de regula, la nivelul proiectarii si al dezvoltarii curriculare (vezi Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, 1994, pag.254).

Deschiderea acestora spre diferite cercetari operationale asigura trecerea de la didactica generala la didactica aplicativa, in acceptia sa de didactica experimentala, didactica specifica si de metodica a activitatilor didactice/educative care trebuie proiectate si realizate conform programelor scolare determinate pedagogic la nivelul planului de invatamant (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.368-370). - Vezi Departamentul pentru pregatirea personalului didactic; Instruirea; Procesul de invatamant; Stiintele pedagogice/educatiei, Teoria instruirii.