Formarea imaginilor mintale si rolul lor in strategiile exploratorii tactil-kinestezice

Formarea imaginilor mintale si rolul lor in strategiile exploratorii tactil-kinestezice

In atentia cercetatorilor au stat, printre altele, procesele formatoare ale imaginilor mintale, ca "sistem de semnificatii" sau de semnalizare (Mounoud, 1972, p.269). Se stie ca originea reprezentarilor rezida in activitatile exploratorii ale subiectului. In timp ce inregistrarea miscarilor oculare, la vazatori si la ampliopi, a fost utilizata mai mult pentru studierea mecanismelor perceptive si a raporturilor acestora cu operatiile si strategiile gandirii (Preda, 1988), pentru explicarea formarii imaginilor perceptive si a reprezentarilor (adesea nedisociate de gandire) s-au utilizat explorarile tactil-kinestezice (Piaget, Inhelder, 1948; Gibson, 1966, Gibson, 1969; Mounoud, 1971, Lomov, 1966). Perceptia optica, respectiv explorarea tactil-kinestezica, s-a utilizat de unii cercetatori (Gibson si Gibson, 1966, 1969) pentru studierea relatiilor intersenzoriale sau intermodale ("cross modal transfer").

Important pentru psihopedagog ni se pare constientizarea faptului ca, dupa cum spune si Mounoud (1972, p. 270), este dificil sa se considere explorarile vizuale sau tactil-kinestezice sub unghiul desfasurarii lor, ca marturii fidele ale operatiilor subiectului sau ca origine directa a unui mod de cunoastere (de tip reflex sau de tipul inferentei probabilistice). Dupa Mounoud (1972), precum si dupa rezultatele experimentelor noastre (1988), absenta explorarii materiale desfasurate larg poate foarte bine exprima un mod deja dobandit de organizare a cunoasterii figurative, imagistice si a celei operative, in timp ce o explorare foarte laborioasa, minutioasa poate fi cel mai edificator semn al unei organizari pe cale de elaborare.

Gratie filmarilor, analiza detaliata a explorarilor tactile a figurilor geometrice manevrabile, libere, nefixate pe vreun suport, i-a permis lui Mounoud sa puna in evidenta modul in care copiii ajung la mai multe niveluri ale explorarii exhaustive a obiectului. Etapele, stadiile in cadrul carora sistemele de "tratare" si organizare a informatiilor sunt achizitionate, treptat, se situeaza in jurul varstei de 7 ani, 10 ani si 14 ani. Mai intai, explorarile consista in a urma in mod "fidel" conturul obiectului (in mod "servil"), realizand intr-o anumita maniera o imitatie a formei sale. Acest mod de explorare este numit de Mounoud "strategie de tip imitativ".

"Strategiile de tip imitativ" corespund posibilitatii de restituire corecta a figurilor prin desen, in cazul subiectilor vazatori. Desigur, la nevazatori, desenul tiflografic are unele particularitati (Roth, 1964, p. 130-135), determinate de mai multi factori, inclusiv de fidelitatea sau gradul de adecvare a imaginii-perceptive si a imaginii-reprezentare in raport cu obiectul perceput tactil-kinestezic.

Dupa cum au demonstrat Piaget si colaboratorii sai, precum si Lomov, strategiile de tip imitativ nu se confunda cu o "cunoastere copie", intrucat si aceasta imitatie este "schematizanta".

Mounoud a pus in relatie strategia de tip imitativ cu strategiile care o preced. Aceste explorari mai discontinue, procedand prin punerea in relatie, uneori cu o aparenta mai sistematica, traduc constituirea sistemelor de tratare a informatiilor si constituirea reprezentarilor. Este vorba de strategii de tip constitutiv. O data elaborate, aceste sisteme vor putea sa integreze informatii succesive si sa efectueze puneri in relatie in mod mai putin costisitor, cu ajutorul strategiilor de tip imitativ.

"Gestul palpatoriu", prin care deficientul vizual cunoaste obiectul (conturul, forma, structura obiectului) capteaza o informatie relativa la unele proprietati sau elemente referentiale pentru care subiectul are reprezentari "normative", respectiv "patternuri" motorii corespunzatoare Aceste proprietati sau elemente sunt integrate prin sisteme constituite de tratare a informatiei, actionandu-se, deci, in sensul unei schematizari.

Explorarile active, cu punerea in relatie prin actiune sau prin strategii constitutive sunt necesare pentru elaborarea noilor sisteme de relatii si a elementelor lor sau a proprietatilor referentiale, iar ulterior, strategiile de tip imitativ nu au semnificatie decat ca priza a informatiei. Numai in acest caz se poate utiliza expresia lui Claparède, dupa care, "a palpa" inseamna "a silabisi" forma obiectului. Aceasta remarca este corecta in masura in care subiectul poseda un cod ("un lexic") si "o gramatica", deci semnificanti constituiti si un sistem de relatii. Toate aceste aspecte sunt evidente la nevazatori in cazul citirii Braille, a decodificarii desenelor, schemelor, hartilor geografice etc.

In explorarea datelor spatiale, oculomotricitatea si motricitatea mainii-la vazatori si la ambliopi-respectiv investigarea tactil-kinestezica la nevazatori permit in moduri diferite o organizare spatio-temporala a elementelor, organizare care in reprezentare este decodificata si transformata intr-o structura spatiala. Daca explorarea spatiala permite elaborarea reprezentarilor vizuale, ea insasi este sustinuta prin scheme imagistice care evolueaza cu varsta, cu experienta perceptiva si cognitiva in general si cu dezvoltarea intelectuala. In procesul cunoasterii nemijlocite a realitatii, miscarile de explorare participa la constituirea imaginii obiectului, fiind, totodata, ele insele, determinate de imaginea-reprezentare actuala a acestui obiect, asigurandu-se programarea miscarilor exploratorii (Blanc-Garin, 1974). Astfel, activitatile exploratorii perceptive desfasurate asupra obiectului-stimul in experienta anterioara apar, in acelasi timp, ca "surse" si ca "martori" ai reprezentarilor.

De asemenea, stimularea copiilor cu deficiente de vedere de a face cat mai precoce trasee grafice de tipul "mazgaliturilor", iar apoi desene si, in sfarsit, stimularea de a scrie are efecte benefice asupra dezvoltarii psihomotorii, in zona miscarilor fine ale mainii, precum si asupra structurarii perceptiv-motorii a spatiului grafic si asupra imaginilor mintale. Dintre avantajele unor asemenea demersuri stimulative, Gapany (1978) aminteste:

Activitatea grafica permite conservarea experientei, fie ea motrica, ca in "mazgalituri" ("gribouillage"), simbolica, ca in desen sau conventionala, ca in scriere. Mai mult decat copiii vazatori, copiii deficienti vizuali au nevoie de o oarecare permanenta a exprimarii a ceea ce traiesc.

Activitatea grafica favorizeaza structura reprezentarilor imagistice. Recunoasterea unui desen permite imitarea (reproducerea) lui, modificarea, ameliorarea, imbogatirea lui sau combinarea cu alte elemente grafice.

Activitatea grafica ofera nevazatorilor o alta sursa de expresie. In compararea cu limbajul care este un sistem de semne socializate, desenul lasa un larg spatiu de expresie a trairilor interioare. Copilul nevazator poate face experienta acestei originalitati a simbolului creat de el insusi, sa-l compare cu cele ale altor copii.

Activitatea grafica ofera copiilor nevazatori o noua sursa de comunicare intre ei. Descoperirea reprezentarilor imagistice ale colegilor nevazatori este o sursa de interes pentru copii. Aceasta forma de comunicare prin imagini tactile antreneaza o oarecare adecvare a desenelor prin imitatie.

Activitatea grafica permite copiilor nevazatori si celor vazatori sa comunice intre ei, altfel decat sub forma verbala. Transmitand desenele lor, copiii nevazatori si copiii vazatori ajung la o imbogatire mutuala. Copiii vazatori pot relativiza semnificatii vizuale adesea privilegiati, in detrimentul altor semnificanti, cum ar fi miscarile sau localizarea. La randul lor, copiii nevazatori pot avea experienta limitarilor aspectelor vizuale care nu permit, de exemplu, de a reprezenta in acelasi timp interiorul si exteriorul lucrurilor. Ei realizeaza, de asemenea, experienta campului vizual in simultaneitatea sa.

Activitatea grafica dezvolta experienta tactila fina, necesara scrierii. Atunci cand copilul nevazator cu resturi de vedere va fi familiarizat cu simbolismul imagistic si cand va ajunge sa relativizeze semnele grafice, marimea lor, formele lor si cand nivelul sau de expresie grafica va fi comparabila celui al unui vazator de 6-7 ani, el va putea invata sa scrie. De asemenea, decodificarea limbajului scris cu un aparat ca Optaconul se realizeaza pe baza unei experiente tactile bogata in surse de informatii.