Inovatia pedagogica

INOVATIA PEDAGOGICA

Inovatia pedagogica reprezinta un stadiu superior al creativitatii pedagogice, care poate fi atins la nivel de produs al activitatii, in contextul sistemului de invatamant si in cadrul procesului de invatamant.

Calitatile inovatiei, originalitatea si relevanta sociala, angajeaza realizarea unui produs nou si util prin strategii de restructurare care vizeaza asigurarea progresului in orice domeniu de activitate (vezi Landau, Erika, 1979).

In domeniul educatiei inovatia reprezinta 'orice transformare adusa intentionat si metodic unui sistem de invatamant in vederea revizuirii obiectivelor acestuia'. Dintr-o astfel de perspectiva, relevanta la nivel de politica a educatiei, inovatia pedagogica vizeaza:

a) structura scolara (durata invatamantului general, organizarea pe trepte, cicluri; profiluri de studii);

b)  programele de tip curriculum, proiectate in functie de obiectivele generale si specifice definite - la nivel de politica a educatiei - in raport cu structura scolara adoptata;

c) practica activitatii didactice/educative (metodologia pedagogica, sistemul de e-valuare, noile tehnologii didactice) - vezi De Landsheere. Gilbert, 1992, pag. 166.

Perspectiva reformei invatamantului impune realizarea unor inovatii pedagogice deosebite fundamental de schimbarile curente inregistrate, de regula, la nivelul practicii pedagogice (perfectionarea metodologiei de predare-invatare-evaluare, imbunati-rea bazei didactico-materiale, elaborarea unor manuale materiale de invatare etc). In acest context, inovatia pedagogica devine un principiu al reformei care vizeaza restructurarea sistemului in vederea depasirii dezechilibrelor constatate la nivelul relatiilor interne si a consecintelor acestora, multiplicate la nivelul activitatilor didactice/educative curente (vezi Vlasceanu, Lazar, 1979, pag.28-34).

Perspectiva practicii educative/didactice evidentiaza importanta inovatiilor pedagogice care asigura inclusiv 'introducerea unor noutati relative intr-un sistem existent in vederea ameliorarii acestuia prin diferite modalitati de difuzare'. Inovatiile respective au un caracter contextual (ceea ce le deosebeste de invetiile sau descoperirile curente), angajand o multitudine de forme de proiectare si de realizare si o procesualitate desfasurata ciclic (intre antecedentele psihologice ale celor implicati - motivatiile sociale asumate in activitatea de creatie - strategiile de adaptare si de readaptare a rezultatelor obtinute in timp) - vezi Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la for-mation, 1994, pag.525-529).

Relatia dintre inovatie si cercetare devine in conditiile invatamantului o miza sociala sustinuta continuu in plan psihologic, sociologic, politic, economic. in aceasta perspectiva se impune aprecierea inovatiei dupa metodele pedagogiei experimentale si ale cercetarii pedagogice in functie de ameliorarea raportului cost-eficacitate, perfectibil pe termen mediu si lung. - Vezi Creativitatea pedagogica.