Modelul holist de orientare centrata pe elev

Analiza relatiilor dintre orientare, alte tipuri de orientare si modelele de orientare din mediul educational arata ca in acordarea de sprijin pe parcursul dezvoltarii sunt implicati diferiti actori. Aceasta divergenta a dus la anumite discutii intre practicienii orientarii si educatori. Foarte des discutiile au fost purtate pentru a se defini "teritoriul" fiecaruia dintre actori. Cine ce poate sa faca, unde, cand si cum? Dar, apare adesea si o abordare negativista. In acest caz, se pune intrebarea ce anume nu poate fi facut de alti actori. In acest tip de discutii, consilierii de cariera sunt situati, de multe ori, in opozitie fata de consilierii personali sau psihologi. Consilierii de orientare sunt, adesea, strict delimitati de lucratorii din domeniul orientarii pe baza distinctiei dintre nivelul de specializare si de calificare oficiala. De asemenea, se dezbate si rolul profesorilor.

Evident, aceasta abordare nu este corecta si nu-i poate ajuta in nici un caz pe elevi sa-si rezolve problemele cu care se confrunta. In loc sa incerce sa defineasca ceea ce nu pot face altii, ar fi mult mai bine sa se abordeze problema in felul urmator: cum poate contribui fiecare persoana implicata in procesul educational la acordarea de sprijin si indrumare? Este foarte important sa incercam sa definim cine, ce si cum face, cum poate rolul sau actiunea lor sa fie consolidata de actiunea si activitatea celorlalti. Inainte de a face acest lucru este nevoie sa existe un model care sa permita definirea diferitelor roluri si primirea contributiei din partea diversilor actori.

Un concept interesant pentru un astfel de model a fost propus de mai multi practicieni. Propunerea se refera la o abordare pe trei niveluri, la integrarea a trei zone de orientare si la o idee axata pe elev. Aceste idei, desi nu sunt intotdeauna integrate, se regasesc in diverse modele. In functie de aceste modele diferite, a fost elaborat un model holist de orientare axata pe elev, in care rolul diversilor actori poate fi definit si in functie de zonele de orientare in care opereaza.

Figura 1: Un model holist de orientare axata pe elev

Primul nivel

Este un sprijin usor accesibil, integrat in procesul de invatare. Acesta acopera toate domeniile de orientare si este accesibil elevilor si grupului (clasei) in care functioneaza. La acest nivel se acorda o atentie deosebita prevenirii si observatiei. Aceasta trebuie sa conduca la detectarea posibilelor probleme si a situatiilor problematice. Se acorda un prim sprijin, dar nu se merge mai departe cu remedierea. Este evidenta nevoia de a se acorda sprijin prin participarea la programe speciale, efectuate si/sau supervizate de alti specialisti si experti. Acesta este, fara indoiala, cazul programelor referitoare la educatia in vederea dobandirii independentei si a calitatilor de auto-conducere.

Personalul implicat la acest nivel este reprezentat de profesorii care au fost pregatiti pentru a-si dezvolta simtul constientizarii problemelor si a situatiilor problematice si mai putin pentru a le rezolva. Acestia nu au o specializare intr-un anumit domeniu al orientarii, trebuind sa lucreze fara sa faca nici o distinctie intre diversele domenii. Persoanele care lucreaza in cadrul modelului indrumatorului, al mentorului sau al responsabilului de grupa trebuie considerate factori de nivelul intai.

Al doilea nivel

Acesta este un sistem de orientare structural dezvoltat in cadrul unei zone mai largi a activitatilor educationale. Acesta trebuie sa fie usor accesibil elevilor. Desi poate sa existe o anumita specializare in functie de domeniile de orientare, persoana implicata in acest tip de rol trebuie sa fie capabila sa opereze intr-o anumita masura si cu celelalte zone (vezi mai sus). Cu toate acestea, este de preferat ca acoperirea tuturor domeniilor de orientare sa se realizeze pe cale complementara prin specializarea consilierilor si prin munca in echipa. La acest nivel, principalele sarcini sunt diagnosticul diferentiat si aplicarea unor programe specializate de dezvoltare.

Personalul de la acest nivel este reprezentat, in primul rand, de specialistii interni care trebuie sa ramana implicati in procesul de predare. Acest personal va contribui in mod special la aplicarea programelor de dezvoltare si la prevenirea aparitiei problemelor. Activitatile de grup sunt esentiale in acest tip de abordare. La acest nivel pot fi implicati si expertii interni. Ei vor fi insa implicati, in special, in orientarea individuala si, mai ales, in diagnosticul diferentiat si activitatea de corectare.

Al treilea nivel

La acest nivel sprijinul in orientare este extern, situat in afara procesului de invatamant. Serviciile strict specializate sau consilierii vor acoperi numai parti ale unei anumite zone. Accesul la acest nivel trebuie sa se realizeze in urma unui referat facut de un consilier de la nivelul al doilea. Sarcina principala consta in diagnosticul diferentiat, remediere si sprijinul consilierilor de la nivelurile inferioare. Distinctia intre diversele aspecte ale terapiei este foarte greu de facut.

Personalul trebuie sa fie alcatuit din experti. De regula, acesta va fi un model de expert extern, desi pentru anumite aspecte expertii interni pot juca si ei un rol important.