Influentele temperamentului asupra formarii insusirilor caracterului

Influentele temperamentului asupra formarii insusirilor caracterului

Particularitatile temperamentului lasa o amprenta asupra manifestarilor caracterului, determinand particularitatile dinamice ale aparitiei si decurgerii lor.

In ultima instanta trasaturile temperamentului si caracterului formeaza, practic, un aliaj indisolubil, ce determina oblic chipul general al omului, caracteristica lui individuala.

Caracterul se formeaza pe baza oricarui tip temperamental: melancolic, coleric, sangvinic sau flegmatic.

Tipurile temperamentale nu sunt prin ele insele determinante pentru un anume tip caracterial, fiecare dintre ele putand convietui cu cele mai diverse trasaturi de caracter: perseverenta, fermitate, atitudine pozitiva fata de munca, sarguinta, principialitate, incapatanare, indolenta, totodata, dar fiecare tip de caracter poarta amprenta unui temperament dat.

Particularitatile temperamentului se pot opune sau pot contribui la dezvoltarea anumitor laturi ale caracterului:

a)     Unui flegmatic ii este mai greu decit unui coleric sau sanguinic sa-si formeze initiativa si fermitatea.

b)     Pentru un melancolic o problema serioasa este depasirea timiditatii si nelinistirii.

c)     Formarea caracterului, ce se infaptuieste intr-un grup de un nivel inalt de dezvoltare, creeaza conditii favorabile pentru dezvoltarea:

la colerici a stapanirii de sine mai mari si autocriticii,

la sanguinici - sarguinta,

la flegmatici-activitatea.

In explicarea relatiei dintre temperament si caracter au existat trei pozitii distincte:

1. Unii autori, neputandu-le diferentia, au recurs la amestecul lor. Dovada o constituie tipologiile caracteriale care sunt, in esenta, tipologii temperamentale.

2. Alti autori, pornind de la constanta temperamentului de-a lungul vietii individului, au ajuns la concluzia separarii lor, ajungandu-se pana la autonomia si ignorarea temperamentului in formarea personalitatii; iar caracterul era un simplu strat care se suprapune peste temperament.

3. O a treia categorie de autori sustin ideea interactiunii dintre cele doua dimensiuni, dar intr-un mod antagonist, conflictual.

Alte solutii au implicat relatiile dialectice, dar aplicand-o nediferentiat si nespecific au ajuns la echivalenta lor, apoi la integrarea temperamentului in caracter, in ambele cazuri pierzandu-se specificul lor.

Solutia reala este relevarea interinfluentelor reciproce cu efecte benefice sau dezechilibratoare asupra personalitatii

Influenta temperamentului asupra caracterului

-coloreaza manifestarea trasaturilor caracteriale (generozitatea e diferita la un coleric fata de un melancolic);

-predispune la anumite manifestari caracteriale (colericul e predispus spre perceptii rapide);

-avantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi caracteriale (echilibrul sangvinicului si flegmaticului are influente benefice in formarea unor trasaturi caracteriale).

Modalitatea de exteriorizare a caracterului este insa influentata de temperament:

-un individ la care predomina procesele de excitatie va fi mai prompt in luarea hotararilor decat unul la care predomina inhibitia,

-un individ la care inhibitia e mai puternica se va stapani mai usor in fata unor situatii lezante sau amenintatoare decat cel la care predomina excitatia.

Caracterul nu este determinat de temperament, ci poate fi doar influentat, nuantat in forma de expresie a unor anumite trasaturi.

Nu temperamentul este determinant in dezvoltarea caracterului, ci educatia, deoarece caracterul este o achizitie a dezvoltarii individuale intr-un anumit mediu social, fiind dependent ca atare de imprejurarile concrete in care a trait si traieste omul.

Insusirile de caracter nu pot fi derivate mecanic din particularitatile temperamentale, dupa cum nici temperamentul insusi nu poate fi rupt de caracter, el insusi nuantandu-si expresia in timp - dupa tipul de caracter format.

Faptul ca laturile personalitatii nu sunt separate, independente unele de altele este un truism. Ele interactioneaza unele cu altele, se organizeaza, se relationeaza reciproc, se ierarhizeaza dand nastere unei structuri ce dispune de o arhitectonica specifica. Modul in care acestea se structureaza fiind mai important decat prezenta sau absenta lor sau gradul de dezvoltare.

Rezumand, intre laturile personalitatii exista relatii de:

ierarhizare (caracterul domina),

interinfluentare (cu efecte pozitive, sustinatoare sau negative, inhibitoare),

compensare (astfel incat unitatea globala a personalitatii sa nu fie afectata),

feed-back (efectele produse de o latura in alta repercutandu-se chiar si asupra laturii declansatoare).

5. bibliografie:

1. Gorgon,W.Allport,"Structura si dezvoltarea personalitatii" E.D.P., Bucuresti 1991
2. Tinca, Cretu "Psihologie generala" ed. Credis 2007 pag. 334-344
3. Ann Birch, Sheila Hayward, "Diferente interindividuale" Ed. Tehnica, Bucuresti 1999
4. Mihai, Golu, "Fundamentele psihologiei", vol.II Ed. Fundatia Romania de Maine", Bucuresti 2000
5. Mihaela, Corina Tutui, "Psihologia personalitatii", Ed. Fundatia Romania de Maine", Bucuresti 2005
6. Mielu, Zlate, "Fundamentele psihologiei" Ed. Pro Humanitate, Bucuresti 2000
7. Tudora, Sima, "Elemente de personologie", Ed. Victor, Bucuresti 2004
8. Dorina, Slavescu, "Psihologia educatiei" suport curs CREDIS 2005