'noile educatii'

'NOILE EDUCATII'

'Noile educatii' sunt definite in programele UNESCO, adoptate in ultimele decenii, 'ca raspunsuri ale sistemelor educationale la imperativele lumii contemporane' de natura politica, economica, ecologica, demografica, sanitara eic.

Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la toate nivelurile, dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in termenii unor o-biective pedagogice prioritare care vizeaza: educatia relativa la mediu, educatia pentru buna intelegere si pace, educatia pentru participare si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru o noua ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna (vezi Noile educatii, coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., 1986).

'Noile educatii' sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile acestora dar si de 'ciclurile vietii' si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, caic poate fi integrata la nivelul educatiei morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si educationale.

Metodologia valorificarii 'noilor educatii' vizeaza toate dimensiunile (intelectuala, morala, tehnologica, estetica, fizica) si formele (formala, nonformala, informa-la) educatiei. Procesul declansat stimuleaza trecerea de la demersurile specifice la abordarile globale, interdisciplinare, care permit aprofundarea unor probleme sociale care cer solutii concrete: pacea, democratia, justitia sociala, dezvoltarea, mediul, alimenta-

tia, sanatatea, protejarea copiilor si a tinerilor, promovarea invatamantului si a cercetarii stiintifice

Implementarea 'noilor educatii' presupune elaborarea si aplicarea unor strategii pedagogice si sociale speciale. Ele vizeaza:

patrunderea 'noilor educatii' in programele scolare si universitare sub forma u-nor recomandari sau module de studiu independente, difuzate si prin sistemele de comunicare moderne: televiziune, radio, retele de calculatoare etc;

implicarea 'noilor educatii' in programele educationale ca alternative proiectate in diferite formule pedagogice: module de instruire complementara (formala-nonfor-mala), ghiduri, indrumari metodologice, lucrari fundamentale centrate asupra problemelor mari ale lumii contemporane (dezvoltarea economica, tehnologia societatii informatizate, educatia permanenta, democratizarea scolii, reforma educatiei):

regandirea sistemelor de selectare si de organizare a informatei' in cadrul unui curnculum care, fie 'introduce module specifice'- pentru 'noile educatii' - integrate ca discipline distincte in planul de invatamant (educatia ecologica, educatia pentru o noua ordine economica internationala), fie introduce continuturile specifice unei 'noi educatii' in sfera mai multor discipline, printr-o 'abordare infuzionala' (vezi Vai-deanu, George, 1988, pag.109,110).

Aceste strategii pot dezvolta si o alta tendinta tipica proiectelor transdisaplinare: abordarea unei probleme sau chiar a unei discipline de invatamant cu contnbutia unor cunostinte metodologice provenite din directia tuturor continutunlor integrate generic in formula 'noile educatii'.

Evolutia 'noilor educatii' raspunde provocanlor 'emergente, grave si de anvergura planetara' inregistrate mai ales dupa 1989 sub genericul 'problematicii lumii contemporane' (JP.L.C.) - vezi Vaideanu, George, 1996, pag.65-67.

'Noile educatii' reprezinta, intr-un fel, o continure a curentului pedagogic afirmat la inceputul secolului XX, sub numele de 'Educatia noua'.

'Educatia noua' era centrata indeosebi asupra innoirii raportului metodologic educator - educat.

'Noile educatii' sunt centrate, mai ales, asupra unor obiective si mesaje noi, care determina continuturile si strategiile educatiei in conditiile lumii contemporane.

'Noile educatii' evolueaza in functie de procesarea realizata la nivelul obiectivelor propuse care dau si 'denumirea' fiecarei structuri de continut, care poate fi proiectat ca modul sau disciplina de studiu conceput strategic in plan disciplinar, dar mai a-les in plan interdisciplinar si transdisciplinar.

Educatia ecologica sau educatia relativa la mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

Educatia pentru schimbare si dezvoltare vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele decenii ale secolului XX, in perspectiva secolului XX3.

Educatia pentru tehnologie si progres vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor generale si speciale si a atitudinilor afective, motivationale si caracteriale, deschise in directia aplicarii sociale a cuceririlor stiintifice in conditii economice, politice si culturale specifice modelului societatii postindustriale de tip informational.

Educatia fata de mass-media vizeaza formarea si cultivarea capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizata de presa, radio, televiziune etc, in conditii de diversificare si de individualizare care solicita o evaluare pedagogica responsabila la scara valorilor sociale.

Educatia demografica sau educatia in materie de populatie vizeaza cultivarea responsabilitatii civice a personalitatii si a comunitatilor umane in raport cu problemele specifice populatiei, exprimate la nivelul unor fenomene: crestere, scadere; densitate, migratie; structura profesionala, pe varste, sex; conditii de dezvoltare naturale, sociale (economice, politice, culturale, religioase etc.) - situate in context global, regional, national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru pace si cooperare vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civice de abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national, teritorial, zonal, local.

Educatia pentru democratie vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta {reprezentarea, separarea puterilor, legitimitatea) si a institutiilor sale recunoscute la scara universala, care promoveaza drepturile omului, incluse si in programele scolare si universitare in cadrul unor module sau discipline de invatamant.

Educatia sanitara moderna vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor specifice de proiectare si de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice educatiei pentru petrecerea timpului liber, educatiei casnice moderne, educatiei nutritionale, educatiei sexuale

Evolutia 'noilor educatii' marcheaza si procesul de valorificare metodologica a a-cestora la nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi astfel de un demers intelectual al 'noilor educatii'; un demers moral al 'noilor educatii'; un demers tehnologic al 'noilor educatii'; un demers estetic al noilor educatii; un demers fizic - sanitar si sportiv - al 'noilor educatii'.

Raporturile metodologice deschise intre dimensiunile educatiei si 'noile educatii' angajeaza urmatoarele patru demersuri pedagogice institutionalizate, deja, la nivelul sistemelor moderne de invatamant.

A) Demersul 'infuzional' angajeaza 'noile educatii' in aria unor discipline scolare diferite dar si a unor dimensiuni ale educatiei diferite. De exemplu, problemele educatiei ecologice sunt abordate simultan la biologie,chimie, fizica, geografie, dar si la nivelul educatiei intelectuale-morale-tehnologice-estetice-fizice (sanitare).

Acest tip de demers ridica doua probleme metodologice de maxima importanta pedagogica si sociala: necesitatea de a integra informatia adusa de la nivelul 'educatiei ecologice' in structura programei scolare, eliminand practica juxtapunerii acesteia doar ca o anexa, la sfarsitul unui capitol sau manual; necesitatea de a realiza efectiv o sinteza curriculara intre cele doua tipuri si circuite informationale.

B) Demersul modular/disciplinar angajeaza 'noile educatii' in cadrul unor discipline de studiu integrate la nivelul unor trepte scolare dar si la nivelul unor dimensiuni ale educatiei. De exemplu, 'educatia ecologica' este abordata ca 'modul' in cadrul biologiei, in invatamantul liceal, cu obiective specifice dimensiunii educatiei intelectuale.

Acest tip de demers ridica problema corelatiei existente intre diferitele 'module' introduse in cadrul unor discipline de invatamant. De asemenea, ridica problema riscului unilateralizarii obiectivelor specifice in cadrul aceleiasi dimensiuni a educatiei.

C) Demersul disciplinar anagajeaza 'noile educatii' in cadrul unei discipline scolare distincte. De exemplu 'educatia ecologica' apare ca disciplina de invatamant, integrata in planul de invatamant, proiectat la nivelul sistemului scolar respectiv, cu obiec-

tive pedagogice institutionalizate la nivelul programei scolare, care proceseaza adecvat resursele generale si specifice ale tuturor dimensiunilor educatiei.

Acest tip de demers a consacrat deja in planurile de invatamant noi discipline scolare: educatia ecologica, educatia civica, educatia pentru drepturile omului, educatia sanitara, educatia demografica si mai ales educatia tehnologica.

Problema metodologica pe care o ridica demersul disciplinar tine de statutul special al disciplinelor scolare promovate pe aceasta cale. Ele nu au baza academica specifica stiintelor particulare, care dau si titulatura majoritatii disciplinelor scolare. Proiectarea lor presupune, astfel, in mod obiectiv, depasirea tendintelor monodiscipli-nare in favoarea strategiilor pluridisciplinare centrate simultan asupra continutunlor stiintifice preluate informativ dar si a efectelor sociale, aplicative prelucrate formativ, in sens intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic.

D) Demersul transdisciplinar angajeaza 'noile educatii' la nivelul unor 'sinteze stiintifice' propuse trimestrial sau anual de 'echipe de profesori'. De exemplu, problemele globale si speciale ale educatiei ecologice sunt abordate de o echipa formata din profesori de filosofie, sociologie, economie; biologie, chimie, fizica, etc., in cadrul unor lectii de sinteza, seminarii etice, conferinte tematice, dezbateri ideologice, concursuri scolare etc.

Acest tip de demers, 'probabil cel mai interesant, mai promitator, dar si mai greu de pus in aplicare' (Vaideanu, George, 1996, pag.67). raspunde unor teme incluse in continutul 'noilor educatii', care reflecta tensiunea ideologica si psihosociala a problemelor lumii contemporane: democratia; dezvoltarea economica; apararea mediului natural, valorificarea timpului liber, relatiile dintre sexe. rolul religiei, raportul dintre national si international in viata politica; raportul dintre national si universal in creatiile culturale; cultura societatii postindustriale de tip informatizat

Dificultatile metodologice inerente acestui demers angajeaza sensibilitatea si responsabilitatea sociala a educatorilor: capacitatea lor de abordare globala (intelectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica) a activitatii d&formare-dezvolFare a personalitatii: atitudinea lor de deschidere fata problemele instruirii permanente: vointa lor de auto-perfectionare profesionala continua. - Vezi Continutul educatiei, Dimensiunile educatiei.