Politica IPT privind incluziunea elevilor cu cerinte educationale speciale

1. Introducere

Aceasta politica se refera la incluziunea elevilor cu cerinte educationale speciale (CES) in invatamantul obisnuit. Accentul pus pe incluziune este o componenta importanta si solicita scolilor sa isi adapteze sistemele, politicile, procedurile si curriculumul pentru a raspunde unei game largi de cerinte ale elevilor. Pe de alta parte, integrarea implica faptul ca elevii vor trebui sa se adapteze la oferta existenta.

Dezvoltarea unor practici incluzive va permite scolilor sa raspunda unor nevoi tot mai variate ale elevilor, inclusiv ale celor cu cerintelor educationale speciale. Scolile care urmeaza aceasta cale vor fi treptat mai capabile sa serveasca comunitatea din care fac parte si sa raspunda nevoilor populatiei locale.

Aceasta politica reflecta atat principiile cuprinse in acordurile internationale cat si politica nationala si strategia guvernului. Mai mult, precizeaza asteptari si ofera scolilor indrumari privind dezvoltarea capacitatii de a deveni mai incluzive si, ca urmare, de a raspunde nevoilor elevilor cu cerinte educationale speciale.

2. Definitii

Este important sa existe o baza comuna in folosirea termenilor cheie utilizati in acest document, mai ales a celor de: "cerinte educationale speciale", "dizabilitate", "incluziune" si "integrare". Definitiile acestor termeni sunt prezentate mai jos.

Cerinte educationale speciale

Elevii cu cerinte educationale speciale se confrunta cu dificultati de invatare sau dizabilitati din cauza carora le este mai greu sa invete si sa progreseze decat majoritatii elevilor de aceeasi varsta. Acesti elevi vor avea nevoie de o "oferta educationala speciala".

"Oferta educationala speciala" este definita ca o oferta "suplimentara" sau "diferita" de cea asigurata in general pentru elevii de aceeasi varsta in scolile obisnuite.

Gravitatea si complexitatea cerintelor educationale speciale pot varia considerabil. Cerintele educationale speciale pot lua forma dificultatilor pe termen scurt sau pot fi dificultati ori dizabilitati pe termen lung.

Numeroase cerinte educationale speciale au fost caracterizate prin descriptori care se bazeaza pe o terminologie medicala. Adesea, acesti termeni nu sunt utili deoarece sunt formulati intr-un limbaj care se concentreaza asupra deficitelor si descrie ce nu poate sa faca un tanar in loc sa indice abilitatile acestuia si modul in care poate progresa. Este mult mai util sa prezentam nevoile elevilor in termeni educationali, care indica ce anume trebuie intreprins pentru a raspunde nevoilor elevului.

Unul din cinci elevi se poate confrunta cu cerinte educationale speciale la un moment dat in parcursul scolar. Daca se intervine in mod adecvat, multe dintre acestea vor fi atenuate sau depasite. Pentru un procent redus (2-3% din populatia scolara), cerintele educationale speciale vor necesita interventia pe termen lung a specialistilor. Unii dintre ei, se vor confrunta cu acestea si in viata de adult.

Anexa A cuprinde descrieri suplimentare ale celor mai des intalnite categorii de cerinte educationale speciale.

Dizabilitate

Termenul de dizabilitate poate fi definit ca deficienta fizica sau mentala, care are un efect advers pe termen lung asupra capacitatii unei persoane de a indeplini activitati zilnice normale. Poate include persoane cu:

deficiente fizice sau motorii,

deficiente de vedere,

deficiente de auz,

dislexie,

boli diagnosticate

dificultati legate de sanatatea mintala.

Numeroase cerinte educationale speciale, mai ales cele pe termen lung, pot fi descrise si ca dizabilitati. Totusi, exista dizabilitati (de exemplu astmul sau diabetul) care nu sunt cerinte educationale speciale.

Integrarea

Pericolul este plasarea accentului pe adaptari pentru fiecare elev, nu pe mediul de invatare.

Integrarea elevilor cu cerinte educationale speciale presupune sa li se ofere acestora posibilitatea de a urma curriculumul predat in scolile obisnuite si de a se adapta la aspectele sociale ale vietii in aceste scoli. Cu toate acestea, exista pericolul de a plasa accentul pe adaptari pentru fiecare elev, nu pe mediul de invatare. Adesea, aceasta conduce la elaborarea unei serii de planuri educationale in scopul de a ajuta elevul sa se "integreze".

Incluziunea

Incluziunea se concentreaza asupra adaptarii mediului de invatare astfel incat sa fie accesibil unei game cat mai largi de cerinte ale elevilor. Aceasta da posibilitatea multor elevi cu cerinte educationale speciale si celor din grupuri dezavantajate si vulnerabile sa aiba acces integral la curriculum si la aranjamentele pentru evaluare.

3. Contextul educational incluziv

Evolutia catre un invatamant incluziv are un caracter international.

Acordurile cheie (vezi Anexa B) includ:

o       Conventia ONU privind drepturile copilului (1989);

o       Regulile Standard ONU privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu dizabilitati (1993); si

o       Declaratia UNESCO de la Salamanca (1994).

Temele cheie ale acestor acorduri sunt foarte variate si se refera la:

o       principiul sanselor egale si necesitatea de a combate atitudinile discriminatorii;

o       drepturile copiilor cu dizabilitati la servicii adecvate, asigurate in institutii integrate, care vor promova increderea in sine, ii vor ajuta sa duca o viata activa si responsabila si sa isi dezvolte intregul potential;

o       necesitatea de a implica parintii copiilor cu dizabilitati si organizatiile reprezentand persoane cu dizabilitati in planificarea si livrarea serviciilor;

o       dezvoltarea unor servicii de sprijin permanente, care sa raspunda diferitelor cerinte.

Mesajele cheie pentru scoli includ necesitatea de a intelege ca:

• este normal ca oamenii sa fie diferiti, iar oportunitatile de invatare ar trebui adaptate in functie de nevoile copilului, in loc sa se astepte din partea copilului sa se adapteze la acest proces;
• invatamantul pentru cerinte educationale speciale cuprinde metode verificate de predare, de care pot beneficia toti copiii;
• scolile incluzive ofera o educatie adecvata majoritatii copiilor si imbunatatesc eficienta si, in cele din urma, rentabilitatea intregului sistem educational;
• este necesar un curriculum flexibil, ca si adoptarea unor masuri suplimentare sau adaptate pentru anumiti elevi.

Cu toate acestea, este evident ca practicile incluzive nu se dezvolta peste noapte si ca solicita timp si resurse. Ca urmare, este recomandata adoptarea unei abordari graduale pentru a dezvolta scoli incluzive.

La nivel national, multe dintre principiile adoptate de comunitatea internationala sunt reflectate in politicile sustinute de Ministerul Educatiei si Cercetarii

• fiecare copil are dreptul la educatie
• societatea trebuie sa ofere oportunitati egale de acces la educatie.
• forma actuala de scolarizare este scoala obisnuita.
• copiii cu cerinte educationale speciale au nevoie de sprijin suplimentar pentru a se adapta, a se integra si a invata cu rezultate bune intr-o scoala obisnuita.
• scolile speciale sunt recomandate ca o solutie educationala numai atunci cand scolile obisnuite nu pot raspunde unor cerinte de baza sau atunci cand elevul nu se poate integra.
• fiecare judet trebuie sa infiinteze centre de resurse pentru a coopera cu scolile obisnuite si a oferi servicii educationale. aceasta este un pas esential catre integrare.
• administratiile centrale si locale sunt responsabile pentru asigurarea fondurilor pentru educatie.
• subventiile asigurate de stat la nivel individual reprezinta aceeasi suma, indiferent de tipul institutiei in care invata elevul.

Acest document evidentiaza importanta crearii unor servicii de sprijin care sa ajute scolile sa isi elaboreze oferta pentru elevii cu cerinte educationale speciale si sugereaza ca interventiile ar trebui sa se schimbe, trecand de la modelul medical la cel in care accentul cade pe aspectul educational si pe pregatirea pentru viata de adult.

4. Principii

Principiile de mai jos reflecta contextele national si international si au fost formulate pentru a sta la baza dezvoltarii practicilor incluzive in invatamantul profesional si tehnic. Acest lucru va ajuta la includerea elevilor cu cerinte educationale speciale in sistemul scolar obisnuit.

Principiile care ar trebui sa stea la baza tuturor modificarilor in domeniul invatamantului profesional si tehnic sunt:

o       toti elevii beneficiaza de sanse egale;

o       dezvoltarea practicilor incluzive trebuie sa fie principala tema a planurilor si proceselor de dezvoltare a scolii;

o       toti elevii trebuie sa aiba acces la oportunitati educationale concepute pentru a-i pregati pentru o viata de adult responsabil si pentru a le da posibilitatea de a-si dezvolta intregul potential;

o       identificarea timpurie a cerintelor educationale speciale este esentiala pentru stabilirea interventiilor adecvate;

o       educatia in cadrul scolilor obisnuite trebuie sa fie varianta preferata pentru elevii cu cerinte educationale speciale, atunci cand acestea au o oferta adecvata;

o       toate actiunile si interventiile trebuie sa se concentreze asupra intereselor elevului;

o       elevii cu cerinte educationale speciale trebuie sa beneficieze de sprijin si interventii specializate, adecvate, in functie de dificultatile cu care se confrunta la momentul respectiv;

o       scolile trebuie sa depuna eforturi pentru a colabora cu agentiile abilitate, cu centrele de resurse si organizatiile nonguvernamentale pentru a promova dezvoltarea unor structuri de sprijin pentru elevii cu cerinte educationale speciale si pentru cei din grupuri vulnerabile;

o       scolile trebuie sa se angajeze in parteneriate active cu parintii si alte persoane care se ocupa de elev;

o       scolile trebuie sa isi adapteze curriculumul si metodele de predare astfel incat sa se asigure ca sunt destul de flexibile incat sa raspunda nevoilor tuturor elevilor care studiaza acolo;

o       scolile au un rol important, in cadrul comunitatii mai largi, in combaterea atiutudinilor discriminatorii si in eforturile de a construi o societate incluziva.

5. Formularea politicii

Oferta IPT din Romania ar trebui sa aiba la baza practici educationale incluzive, de care sa beneficieze si elevii cu cerinte educationale speciale si cei din grupuri dezavantajate sau vulnerabile.

Educatie incluziva inseamna copii si tineri, cu dizabilitati si fara, care studiaza impreuna in scoli obisnuite, beneficiind de retele de sprijin adecvate.

Incluziunea inseamna sa li se ofere elevilor posibilitatea de a participa la viata si activitatile din cadrul institutiilor de invatamant obisnuite, pe masura abilitatilor pe care le au, indiferent de cerintele educationale speciale cu care se confrunta.

Educatia incluziva este importanta deoarece elevii, indiferent de dizabilitatea sau dificultatea de invatare cu care se confrunta, trebuie sa joace un rol in societate dupa terminarea scolii. Educatia in scolile obisnuite reprezinta cea mai buna pregatire pentru o viata integrata. Segregarea limiteaza masura in care ne intelegem unii pe altii. Familiaritatea si toleranta reduc teama si respingerea. Educatia incluziva contribuie la asigurarea sanselor egale pentru toti membrii societatii.

Elevii cu cerinte educationale speciale au in mod egal dreptul de a face parte din aceleasi grupuri ca orice alti elevi. O educatie segregata limiteaza acest drept si oportunitatile de a-si realiza intregul potential. Cei cu dizabilitati sau dificultati de invatare nu au nevoie sa fie separati sau protejati.

Incluziunea in invatamant solicita scolilor sa:

• recunosca dreptul elevilor de a studia in localitatea din care provin
• aprecieze elevi si personalul in mod egal;
• sporeasca participarea elevilor la cultura si comunitatea scolii;
• isi restructureze culturile, politicile si practicile astfel incat sa raspunda diversitatii elevilor din localitate;
• reduca obstacolele in calea invatarii si participarii tuturor elevilor, inclusiv a celor cu cerinte educationale speciale;
• invete din incercarile de a depasi obstacolele in calea accesului si participarii anumitor elevi si sa extinda modificarile facute in beneficiul elevilor;
• considere diferentele dintre elevi ca pe resurse pentru a sprijini procesul de invatare, nu ca pe probleme care trebuie depasite;
• imbunatateasca facilitatile atat pentru personal cat si pentru elevi;
• accentueze rolul in construirea comunitatii si dezvoltarea valorilor, ca si in obtinerea unor rezultate mai bune;
• stimuleze relatii de sprijin reciproc intre scoli si comunitati;
• recunoasca faptul ca incluziunea in invatamant este un aspect al incluziunii in societate.

Procesul incluziunii in scoli poate fi sprijinit de dezvoltarea scolii, care presupune:

• implicarea in dezvoltarea practicilor incluzive si dorinta de a raspunde nevoilor individuale
• schimbare a atitudinilor, inclusiv formarea profesorilor pentru a sprijini incluziunea
• intelegerea faptului ca cele mai dificile obstacole in calea incluziunii sunt ridicate de societate, nu de dificultati de ordin medical.
• respingerea modelului medical de dizabilitate si o atitudine pozitiva fata de modelele social si educational
• intelegerea faptului ca practicile incluzive stau la baza unor practici eficace in cazul cerintelor educationale speciale
• elaborarea unui curriculum "pentru toti", incluzand o diferentiere adecvata
• asigurarea suportului moral necesar pentru a sprijini procesele de indrumare, stabilire a obiectivelor, monitorizare, revizuire si evaluare
• stabilirea unor bune relatii de colaborare cu parintii
• intelegerea necesitatii si importantei identificarii timpurii si a unei corecte evaluari initiale, ca si a schimbului eficace de informatii pentru a stabili clar care sunt nevoile elevilor si cum trebuie acestia ajutati
• asigurarea resurselor si sprijinului adecvat pentru cerintele identificate
• dezvoltarea unei evaluari pe baza competentelor care este adecvata scopurilor si flexibila, la dispozitia elevilor atunci cand sunt pregatiti
• implicare in indrumare, planificare si sprijin pe parcursul perioadei de tranzitie
• revizuirea frecventa si stabilirea obiectivelor individual, pentru fiecare elev
• accentul pus pe invatarea activa si pe participarea elevilor la procesul de invatare
• accentul pe autoevaluare si pe implicarea deplina a elevilor in procesul de invatare si progresele facute catre rezultatele dorite;
• crearea unei relatii de colaborare eficiente cu servicii din exterior si organizatii non-guvernamentale, pentru a raspunde nevoilor elevilor.

In stabilirea abordarilor pe care le vor adopta in ceea ce priveste curriculumul si predarea acestuia, scolile ar trebui sa se asigure ca:

• se accentueaza importanta unui curriculum placut si stimulativ ;
• elevii au posibilitatea de a incerca activitati de invatare care se adreseaza unor categorii ocupationale largi;
• profesorii folosesc o abordare ce implica impartirea activitatilor pe etape mici, elevii primind frecvent feedback si avand oportunitati de evaluare;
• se tine cont de stilurile de invatare preferate de elevi pentru a le facilita accesul si se pune accent pe capacitatea elevilor de a-si extinde seria de stiluri de invatare;
• profesorii sunt incurajati sa elaboreze materiale inclusive, care raspund diverselor cerinte, si sa adapteze materialele pentru a raspunde cerintelor individuale identificate, dupa caz;
• se pune accentul pe invatarea centrata pe elev, mai ales in legatura cu activitatile de feedback si stimulare, ce au un impact major;
• exista legaturi permanente si explicite cu agentii economici si posibilitatea de a face practica profesionala, simulari ale situatiilor de munca
• planificarea curriculumului include oportunitati pentru elevi de a exersa abilitatile, inclusiv activitati care asigura consolidarea celor invatate
• exista oportunitati pentru dezvoltarea si exersarea abilitatilor cheie
• predarea curriculumului ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta si folosi abilitatile personale si sociale
• elevii au frecvent posibilitatea de a simti ca activitatile lor au succes.

6. Progresul pana in prezent

In cadrul programului PHARE, Invatamant profesional si tehnic: Asistenta tehnica, au fost desfasurate trei tipuri de activitati pentru a spori sansele de incluziune a elevilor cu cerinte educationale speciale. Acestea sunt:

Oportunitati de formare pentru profesori si maistri din toate cele 122 de scoli implicate in acest program, cu scopul de

v        a-i informa in legatura cu incluziunea si dimensiunea internationala a acesteia;

v        a-i stimula sa dezvolte practici incluzive;

v        a-i ajuta sa inteleaga mai bine natura si diversitatea cerintelor educationale speciale;

v        a le dezvolta capacitatea de a concepe si aplica strategii adecvate pentru largirea incluziunii elevilor cu cerinte educationale speciale;

v        a-i ajuta sa elaboreze materiale de invatare mai incluzive.

Elaborarea unei serii de materiale de invatare inclusive pentru toate domeniile din invatamantul profesional, care au fost concepute pentru a fi mai accesibile pentru toti elevii, dar mai ales pentru cei cu cerinte educationale speciale. Aceste materiale au fost elaborate pentru nivelul 1 (clasele a IX-a si a X-a) si nivelul 2 ( an de completare).

Elaborarea unui pachet educational pentru fiecare dintre cele 22 de centre de resurse, pentru a le ajuta sa sprijine dezvoltarea practicilor incluzive in toate scolile implicate in acest program, si nu numai

Aceste materiale includ:

v        indicatii detaliate, materiale de formare si un instrument de audit al incluziunii;

v        indrumari pentru o colaborare eficienta cu alte agentii si organizatii;

v        informatii si materiale de formare pe tema cerintelor educationale speciale;

v        indicatii specifice si sugestii de strategii practice referitoare la o gama larga de cerinte educationale speciale;

v        exemple de buna practica referitoare la o gama larga de cerinte educationale speciale, preluate din studii de caz;

v        indrumari si instrumente practice pentru identificarea timpurie si pre-evaluarea elevilor cu cerinte educationale speciale;

v        indicatii privind aranjamentele speciale pentru a asigura o evaluare corecta a progreselor inregistrate de elevii cu cerinte educatioanle speciale;

v        indicatii privind rolul strategic al centrelor de resurse in sprijinirea retelelor de profesori responsabili cu cerintele educationale speciale in scolile implicate in program;

v        materiale de formare si indrumari avand ca scop dezvoltarea capacitatii profesorilor de a elabora materiale de invatare incluzive;

v        materiale de formare si indrumari pe tema diferentierii si a modului in care se raspunde stilurilor de invatare diferite;

v        materiale curriculare inclusive pentru nivelurile 1 si 2

v        indrumari si materiale de formare pe tema promovarii comportamentului pozitiv in scoli si a managementului comportamentului elevilor;

v        surse de informatii privind incluziunea si cerintele educationale speciale

7. Sistemele scolare

Scolile trebuie sa dezvolte sisteme clare pentru

o          identificarea timpurie a cerintelor educationale speciale

o          evaluarea cerintelor educationale speciale

o          dezvoltarea unei oferte educationale speciale, conceputa pentru a raspunde cerintelor educationale ale elevilor

o          implicarea sprijinului din exterior, in functie de cerintele elevilor

o          revizuirea si evaluarea ofertei educationale speciale

Fiecare scoala ar trebui sa aiba cel putin un profesor care a beneficiat de formare suplimentara si are cunostinte de specialitate in domeniul cerintelor educationale speciale.

Acesti profesori trebuie sa:

o       stie care sunt sistemele si organizatiile care pot asigura sprijin pentru elevii cu cerinte educationale speciale;

o       inteleaga rolurile si responsabilitatile tuturor celor implicati in asigurarea sprijinului pentru elevii cu cerinte educationale speciale;

o       fie informati in legatura cu studiile recente pe tema cerintelor educationale speciale

o       inteleaga bine ce este invatamantul incluziv si metodele de predare si abordarile incluzive

o       aiba capacitatea de a selecta si utiliza instrumente adecvate de pre-evaluare a CES

o       fie capabili sa stabileasca obiective adecvate pentru elevii cu cerinte educationale speciale si sa evalueze progresele pe care le fac in functie de aceste obiective

o       fie capabili sa-si sprijine colegii in dezvoltarea abordarilor in procesul de predare-invatare pentru a raspunde cerintelor tuturor elevilor, inclusiv ale celor cu cerinte educationale speciale

o       aiba oricand acces la sprijin specializat din  exterior.

Toti profesorii si maistrii trebuie sa beneficieze de o formare de baza pentru identificarea cerintelor educationale speciale si sa fie sprijiniti in aceasta sarcina de catre un profesor responsabil cu cerintele educationale speciale.

Profesorul responsabil cu cerintele educationale speciale trebuie sa isi ajute colegii pentru a dezvolta strategii si interventii adecvate. Trebuie intocmit un plan individual, care va identifica oferta educationala speciala, care este suplimentara sau diferita de cea disponibila pentru ceilalti elevi. Acest plan trebuie sa mai precizeze persoana responsabila pentru aplicarea interventiilor sau strategiilor, timpul alocat si rezultatele anticipate. Deasemenea acest plan trebuie stabilit si convenit impreuna cu elevul si parintii sau alte persoane in ingrijirea carora se afla acesta si sa includa revizuiri frecvente. Toti profesorii care predau elevului respectiv trebuie sa fie informati despre cuprinsul planului si despre rolul lor in aplicarea lui.

Profesorul responsabil cu CES rebuie sa tina evidenta tuturor elevilor identificati cu CES. Periodic, trebuie sa se procedeze la o revizuire a ofertei privind CES in cadrul scolii pentru a asigura ca raspunde nevoilor elevilor cu CES.

8. Rolul centrelor de resurse

Rolul centrelor de resurse este esential pentru a ajuta scolile sa devina mai incluzive si sa raspunda unei game mai largi de cerinte educationale speciale. Centrele de resurse trebuie sa dobandeasca un inalt nivel de competenta in domeniul cerintelor educationale speciale. Mai mult, trebuie sa colaboreze la nivel regional pentru a asigura accesul la sprijinul necesar pentru a raspunde intregii game de cerinte educationale speciale din zona respectiva.

Centrele de resurse trebuie sa isi perfectioneze capacitatea de a oferi consultanta si a asigura formare pentru a-si ajuta colegii din alte scoli sa raspunda cerintelor educationale speciale ale elevilor. De asemenea, centrele de resurse vor avea acces la instrumente de pre-evaluare a CES, echipamente specializate pentru anumite cerinte si o gama larga de resurse de invatare.

Centrele de resurse trebuie sa ofere sprijin profesional profesorilor responsabili cu CES in scoli si sa ii incurajeze sa formeze retele de cooperare si sa faca schimb de experienta si cunostinte de specialitate. Centrele de resurse trebuie de asemenea sa stabileasca legaturi solide cu agentiile externe si organizatiile non-guvernamentale abilitate si sa joace un rol proactiv in dezvoltarea ofertei si gamei de servicii de sprijin pentru elevii cu cerinte educational speciale.

Curriculum si evaluare: indrumari

Pentru a elabora un curriculum incluziv, profesorii trebuie sa se asigure ca li s-au stabilit elevilor obiective de invatare adecvate. Profesorii trebuie sa incerce sa ofere fiecarui elev posibilitatea de a simti ca a facut progrese si de a ajunge la un standard cat mai inalt.

Profesorii trebuie sa foloseasca metode de predare adaptate in functie de abilitatile elevilor si sa adopte o abordare flexibila. Pentru elevii ale caror rezultate sunt semnificativ inferioare celor prevazute, va fi nevoie de o mai atenta diferentiere. Pentru cei care depasesc semnificativ nivelul asteptat, profesorii vor trebui sa planifice activitati adecvate, care sa-i stimuleze.

Pentru a raspunde diverselor nevoi ale elevilor, profesorii ar trebui sa stabileasca asteptari inalte pentru toti elevii si sa planifice pentru toti posibilitati de a le realiza. Trebuie sa tina cont de faptul ca atunci cand ajung la acea scoala elevii vin cu experiente si asteptari diferite, care vor influenta modul in care invata. Profesorii trebuie sa isi planifice abordarile adoptate in procesul de predare-invatare astfel incat elevii sa poata participa efectiv si pe deplin la ore.

Profesorii trebui sa actioneze pentru:

a crea medii de invatare in care:

v        este pretuita contributia tuturor elevilor

v        toti elevii se simt in largul lor si capabili sa contribuie corespunzator;

v        elevii invata sa aprecieze si sa priveasca in mod pozitiv diferentele pe care le observa la ceilalti

v        elevii invata sa isi asume raspunderea pentru propriile comportamente si actiuni; si

v        toate formele de agresivitate si hartuire sunt combatute si se iau masuri cand apar.

a asigura ca elevii sunt motivati si atenti

v        folosind metode de predare adecvate diferitelor stiluri de invatare

v        folosind o gama de abordari organizatorice (de ex. impartirea pe grupuri sau activitatile individuale)

v        varierea continutului si prezentarii curriculumului astfel incat sa raspunda nevoilor elevilor

v        planificand activitatile in functie de experientele elevilor si de ce le trezeste interesul; si

v        planificand si monitorizand ritmul de lucru astfel incat toti sa aiba posibilitatea de a invata efectiv si a progresa.

stabilirea tintelor pentru invatare care

v        tin cont de experientele, cunostintele, interesele si punctele forte ale elevilor pentru a reduce slabiciunile si a demonstra progresele inregistrate de-a lungul timpului

v        pot fi realizate, dar ii si stimuleaza pe elevi si ii ajuta sa devina mai increzatori in capacitatea lor de a invata si sa aiba mai mult respect de sine.

depasirea potentialelor obstacole in calea invatarii si evaluarii pentru grupuri de elevi si individual

v        profesorii sprijina elevii - pe grupuri si individual - pentru a fi capabili sa participle efectiv la curriculum si evaluare

v        planificarea curriculumului si a evaluarii pentru elevii cu CES trebuie sa tina cont de tipul si gravitatea dificultatii cu care se confrunta elevul.

Profesorii vor intalni elevi cu CES foarte variate. In multe cazuri, o mai atenta diferentiere a sarcinilor si materialelor va fi de ajuns pentru a raspunde nevoilor unui elev. Un numar mai mic de elevi poate avea nevoie de acces la echipamente si abordari de specialitate sau de activitati adaptate, implicand consiliere si sprijin asigurate de specialisti din exterior, dupa caz. O sarcina esentiala pentru profesori este sa identifice acele aspecte ale curriculumului care pot deveni dificultati sau obstacole pentru elevi.

Pentru elevii cu cerinte educationale speciale care au nevoie de ajutor in ceea ce priveste comunicarea, limbajul sau abilitati de citire/scriere, profesorii trebuie sa ia masuri specifice pentru a asigura accesul la invatare:

folosind texte pe care elevii le pot citi si intelege;

folosind materiale scrise si vizuale in formate diferite, inclusiv afise, sistem Braille, dupa caz

folosirea tehnologiei informatiei si comunicarii (TIC), a altor echipamente

tehnologice si a materialelor inregistrate

folosirea comunicarii alternative sau augmentative, incluzand semne si simboluri

planificarea, daca este cazul, pentru a-i ajuta pe elevi sa inteleaga, prin stimularea tuturor simturilor si folosirea experientei acestora:

v            folosind materiale pe care elevii le pot percepe prin vaz, atingere, auz, gust sau miros

v        folosind descrieri prin cuvinte si alti stimuli pentru a compensa lipsa perceptiei directe

v            folosind TIC, materiale vizuale si de alt tip pentru a largi cunostintele elevilor despre lume

v            incurajand elevii sa ia parte la activitati zilnice, cum ar fi jocuri de rol, vizite cu clasa sau explorarea mediului inconjurator.

Planificand participarea elevilor la procesul de invatare si la activitatile practice

v  folosind interpreti, persoane care ii ajuta sa comunice si eventual transcriu pentru ei

v        folosind echipamente specializate

v        asigurand sprijin din partea adultilor sau colegilor, atunci cand este necesar

v        adaptand sarcinile sau mediul

v        alocand activitati alternative, cand este necesar

Ajutand elevii sa isi controleze comportamentul, pentru a participa efectiv si in siguranta la procesul de invatare si a ii pregati

v      stabilind solicitari realiste si formulandu-le explicit

v      folosind managementul comportamentului pozitiv, inclusiv o structura clara de

v      recompense si sanctiuni

v      dand elevilor toate sansele cu putinta si incurajandu-i sa dezvolte abilitatile de care au

v      nevoie pentru a lucra bine cu un partener sau intr-un grup

v      invatandu-i pe elevi sa pretuiasca si sa respecte contributia altora

v      incurajand si dezvoltand abilitatea de a lucra individual

v      invatandu-i norme esentiale de siguranta.

Ajutand elevii sa-si stapaneasca emotiile, mai ales in situatii de stres sau in urma unor traume, si sa participe la procesul de invatare:

v      identificand acele aspecte ale procesului de invatare in care se vor angaja elevii si planificand pe termen scurt obiective pe care le pot atinge cu usurinta in activitati selectate

v      asigurand feedback pozitiv pentru a-i incuraja sa invete si a le spori respectul de sine

v      alegand sarcini si materiale astfel incat sa evitati stresul suplimentar pentru elevi

v      creand un mediu de invatare propice, in care elevul se simte in siguranta si capabil sa se apuce de invatat

v      acordand timp elevului sa se apuce de invatat si diversificand treptat gama activitatilor si cerintelor.

Pentru elevii cu dizabilitati, profesorii trebuie sa:

Planifice timpul astfel incat sarcinile sa fie corespunzator indeplinite

v        tinand cont de ritmul foarte lent in care unii elevi reusesc sa isi inregistreze activitatea, ori manual ori cu ajutorul echipamentelor specializate si de efortul fizic necesar

v        tinand cont de nivelul inalt de concentrare necesar unor elevi atunci cand citesc sau interpreteaza texte sau grafice

v        alocand suficient timp, destule oportunitati si accesul la echipamentele necesare elevilor pentru a obtine informatii prin activitati experimentale si observatie

v        fiind constienti de eforturile pe care le fac unii elevi, de exemplu cei cu deficiente de auz, pentru a urma instructiuni verbale si de oboseala sau imposibilitatea de a se concentra, care pot aparea in consecinta

Planificarea posibilitatilor, atunci cand este cazul, pentru dezvoltarea abilitatilor practice

v        asigurand activitati sau abordari adaptate, modificate sau alternative pentru pregatirea practica si ca acestea permit elevilor sa progreseze adecvat

v        asigurandu-va ca elevii sunt inclusi si pot participa in conditii de siguranta la vizite desfasurate in afara scolii.

10. Anexe

Anexa A: Cerinte educationale speciale: Un ghid pentru cele mai intalnite categorii de CES

Cerintele educationale speciale pot fi grupate in patru categorii mari:

cunoastere si invatare

comunicare si interactiune;

senzoriale si fizice;

sociale, emotionale si comportamentale

Cu toate acestea, este important sa recunoastem ca acestea variaza ca intensitate si complexitate si este adesea util sa ne amintim ca cerintele unui elev se afla adesea intr-un punct al spectrului. De asemenea, este important faptul ca cerintele nu raman aceleasi de-a lungul timpului si ca pot deveni mai grave sau pot scadea in intensitate, in functie de situatia respectiva si de interventiile aplicate. Unii elevi se confrunta cu cerinte complexe, care acopera mai multe categorii.

Cunoastere si invatare

Dificultate de a invata specifica

Elevii cu dificultati de invatare specifice au o dificultate anume de a invata sa citeasca, scrie, scrie corect sau folosi numerele, astfel incat performanta lor in aceste zone se situeaza sub aceea din alte zone. De asemenea, ei pot avea dificultati cu memoria de scurta durata, cu abilitatile de organizare si coordonare.

Elevii cu dificultati de invatare specifice acopera intreaga gama de abilitati, iar seriozitatea problemelor lor variaza foarte mult. Printre dificultatile de invatare specifice se numara: dislexia, discalculia si dispraxia.

Dificultati de invatare medii (DIM)

Elevii cu dificultati de invatare medii ating niveluri de performanta semnificativ sub cele asteptate in majoritatea ariilor curriculare, in ciuda interventiilor corespunzatoare.

Ei au o dificultate mult mai mare decat colegii lor in dobandirea de abilitati de scriere, citire si calcul de baza si in intelegerea conceptelor. De asemenea, se pot confrunta cu o incetineala in vorbire si utilizarea limbajului, cu un respect de sine scazut, cu un nivel scazut de concentrare si cu abilitati sociale insuficient dezvoltate.

Dificultati de invatare serioase (DIS)

Elevii cu dificultati de invatare serioase au probleme intelectuale sau cognitive serioase. Aceasta are un efect major asupra capacitatii lor de a face fata curriculum-ului scolar fara ajutor.

Ei pot de asemenea avea dificultati de miscare si coordonare, comunicare si perceptie si in dobandirea de abilitati care sa le permita sa se ajute singuri, si pot necesita predarea tehnicilor de deprindere a unor astfel de abilitati, a independentei si abilitatilor sociale.

Unii pot folosi semne si simboluri, insa majoritatea sunt capabili sa sustina conversatii simple. Au nevoie de ajutor in toate ariile curriculare.

Dificultati de invatare mari si multiple (DIMM)

Elevii cu dificultati de invatare mari si multiple au nevoi educationale complexe. Pe langa dificultatile de invatare foarte severe, acestia prezinta alte dificultati semnificative, precum dizabilitati fizice, probleme senzoriale sau probleme medicale serioase.

Acesti copii si tineri au nevoie de foarte mult sprijin din partea adultilor, atat in ceea ce priveste nevoile lor de invatare cat si ingrijirea lor. Este posibil sa aiba nevoie de stimulare senzoriala si de impartirea curriculum-ului in fragmente foarte mici. Unii comunica prin gesturi, prin indicarea cu privirea sau simboluri, altii printr-un limbaj foarte simplu.

Comunicare si interactiune

Dificultati cu limbajul

Elevii cu dificultati de folosire a limbii pot prezenta dificultati sau intarziere in dezvoltarea unor abilitati de exprimare prin limbaj (capacitatea de a se exprima prin limbaj) sau a celor de receptionare a limbajului (capacitatea de a asimila si intelege limbajul folosit de altii). Multi prezinta dificultati in ambele zone. De asemenea, exista deseori o conexiune stransa intre dificultatile cu limbajul si un comportament dificil.

Tulburare din spectrul autist (TSA)

Tulburarea din spectrul autist confirma faptul ca exista un numar de subgrupe in spectrul autist. Elevii din spectrul autist impartasesc acelasi tip de dificultati si le este dificil sa:

inteleaga si sa foloseasca comunicarea non-verbala si verbala;

sa inteleaga comportamentul social - care afecteaza capacitatea lor de a interactiona cu cei de aceeasi varsta si cu adultii;

sa gandeasca si sa se comporte flexibil - ceea ce se poate manifesta prin activitati limitate, obsesive sau repetate.

Sindromul lui Asperger

Elevii care sufera de sindromul lui Asperger impartasesc acelasi tip de dificultati ca si elevii care sufera de tulburarea din spectrul autist, insa au o capacitate intelectuala si de folosire a limbajului mai dezvoltate.

Senzorial si fizic

Deficiente senzoriale

Acestea se refera de obicei la deficiente vizuale sau auditive, variind ca gravitate, si include elevii orbi sau surzi.

Deficiente multi-senzoriale

Elevii cu deficiente multi-senzoriale prezinta o combinatie de dificultati cu vederea si auzul. Uneori sunt numiti ,orbisurzi', insa pot vedea inca si/sau auzi. Unii au de asemenea dizabilitati suplimentare, insa nevoile lor complexe fac dificil de stabilit nivelul capacitatii lor intelectuale.

Ei au dificultati cu perceptia, comunicarea si asimilarea informatiilor. Invatarea intimplatoare este limitata. Combinatia poate duce la o mare anxietate si o privare multi-senzoriala.

Dizabilitati fizice

Elevii cu dizabilitati fizice acopera toata gama de abilitati, iar gravitatea acestora variaza extrem de mult. Unii pot avea dificultati legate de motricitatea fina si/sau grosiera (adica acele abilitati folosite la realizarea miscarilor usor de controlat si acelea folosite la realizarea miscarilor importante)

Social, emotional si comportamental

Aceasta zona acopera o gama foarte larga de cerinte, care sunt legate de factori emotionali si comportamentali, dar care recunoaste de asemenea impactul foarte puternic exercitat de factorii sociali asupra capacitatii de a invata a unor elevi. Printre trasaturile comune elevilor cu aceste dificultati se numara: respect de sine scazut, sentimentul unei imagini proprii defavorabile, a unei valori si increderi in sine scazute.

Cerinte comportamentale

Aceasta zona include o serie de cerinte, ce pot acoperi comportamente obisnuite (insa inacceptabile) pana la comportamente ce indica o boala mintala serioasa.

Elevii cu cerinte comportamentale afiseaza adesea tipare repetate de comportament agresiv, anti-social sau chiar violent. Unii dintre ei se pot afla intr-o conditie speciala, precum tulburarea hiperactiva cu deficit de atentie.

Cerinte emotionale

Aceasta zona acopera de asemenea un spectru larg de nevoi, incluzand printre altele: depresie, anxietate, tulburari legate de alimentatie, accesul de panica, mutism selectiv, tulburare obsesiva/compulsiva si tulburarea stres de post-traumatic. 

Anexa B: Contextul international al incluziunii

Conventia ONU privind Drepturile Copilului a fost ratificata de 177 de tari din toata lumea si a pus bazele invatamantului incluziv prevazand ca

Toti copiii trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi fara nici o discriminare si mentioneaza in mod particular dizabilitatea (articolul 2).

In toate actiunile interesul copilului ,trebuie sa constituie consideratia de baza'(articolul 3)..

Fiecare copil are dreptul inerent la viata si ca fiecare tara ar trebui sa asigure supravietuirea si dezvoltarea maxima a copilului (articolul 6).

Dreptul copilului sa-si exprime opinia si sa aiba opinia luata in considerare in orice privinta sau procedura care afecteaza copilul (articolul 12)..

Dreptul copiilor cu dizabilitati sa se bucure de o viata deplina si decenta, in conditii care sa le asigure demnitatea, sa promoveze sprijinul propriu si sa faciliteze participarea activa a copilului la viata comunitatii (articolul 23);

dreptul copilului cu dizabilitati la ingrijire speciala, educatie, ingrijirea sanatatii, formare, reabilitare, pregatire pentru angajare si oportunitati de recreere; toate acestea trebuie sa fie astfel concepute incat copilul sa ajunga la ,cea mai deplina integrare sociala si dezvoltare individuala, dezvoltarea culturala si spirituala inclusiv.' (articolul 23);

Dreptul copilului la educatie si spune ca aceasta se va face avand la baza egalitatea de sanse (articolul 28)

Educatia copilului trebuie sa urmareasca dezvoltarea personalitatii si talentelor copilului si a abilitatilor sale mentale si fizice la ,maximum de potential' (articolul 29).

Invatamantul trebuie sa pregateasca elevul pentru o viata de adult activa si responsabila, promovand respectul pentru drepturile fundamentale ale omului si marind respectul pentru valorile culturale si nationale ale copilului si cele ale celorlalti (articolul 29).

Regulile Standard Ale ONU Cu Privire La Egalitatea De Sanse Pentru Persoanele Cu Dizabilitati (1993)

Educatia, rezumata dedesubt, este Regula 6 dintr-un total de 22 de reguli. Regulile standard au stabilit un standard international pentru elaborarea de strategii si actiunile referitoare la persoanele cu dizabilitati.

Tarile trebuie sa recunoasca principiul egalitatii de sanse a copiilor, tinerilor si adultilor cu dizabilitati in privinta invatamantului primar, secundar si tertiar, in medii integrate. Ele ar trebui sa asigure conditiile ca educatia persoanelor cu dizabilitati sa devina o parte integranta a sistemului de invatamant.

Ar trebui sa existe un interpret si alte servicii de sprijin precum accesibilitatea adecvata; grupurile de parinti si organizatiile de persoane cu dizabilitati ar trebui sa fie implicate in procesul educational la toate nivelurile; iar in acele state in care invatamantul este obligatoriu, ar trebui ca acesta sa fie pus la dispozitia fetelor si baietilor cu toate nivelurile de dizabilitati, incluzandu-le pe cele mai grave. Ar trebui sa fie acordata o atentie speciala copiilor foarte mici cu dizabilitati; copiilor prescolari cu dizabilitati si adultilor cu dizabilitati, in special femeilor.

Pentru a implementa invatamantul inclusiv, statele ar trebui sa dispuna de o politica clar formulata care sa fie inteleasa la nivelul scolii si al comunitatii mai largi; ele ar trebui sa permita un curriculum flexibil precum si completari si adaptari; si sa ofere materiale de calitate, formarea continua a profesorilor si profesori asistenti. Programele invatamantului inclusiv si bazate pe comunitate ar trebui sa fie percepute ca niste abordari complementare ale unui invatamant si formari rentabile pentru persoanele cu dizabilitati. Comunitatile ar trebui sa dezvolte resurse locale pentru a furniza acest invatamant.

Acolo unde scolile obisnuite nu pot face inca o oferta adecvata, poate fi luat in considerare invatamantul din scolile speciale, dar acesta ar trebui sa urmareasca pregatirea elevului pentru incluziunea in invatamantul curent. O asemenea amplasare separata ar trebui sa urmareasca aceleasi scopuri si standarde ca si sectorul obisnuit, incluzand resurse egale cu aceia fara dizabilitati. Statele ar trebui sa urmareasca o incluziune treptata; in unele cazuri, invatamantul special poate fi potrivit pentru unii elevi, mai ales pentru aceia surzi si surzi/orbi, desi ar trebui luata in considerare introducerea unor ore si module speciale in invatamantul normal. O formare receptiva din punct de vedere cultural va duce la dobandirea de maximum de abilitati de comunicare si independenta pentru astfel de persoane.

Declaratia UNESCO De La Salamanca (1994)

Acest raport al agentiei pentru invatamant a ONU cheama comunitatea internationala sa sustina abordarea scolilor inclusive prin implementarea unor schimbari de ordin practic si strategic.

In iunie 1994 reprezentanti ai 92 de guverne si 25 de organizatii internationale au participat la Conferinta Internationala asupra Educatiei celor cu Nevoi Speciale desfasurata la Salamanca, Spania. Participantii au cazut de acord asupra unei Declaratii noi si dinamice asupra educatiei tuturor copiilor cu dizabilitati, care a stabilit incluziunea drept regula. In plus, Conferinta a adoptat un nou Cadru de Actiune, principiul calauzitor al acestuia fiind ca scolile obisnuite trebuie sa-i integreze pe toti copiii, indiferent de conditia lor fizica, intelectuala, sociala, emotionala, lingvistica sau oricare alta. Toate strategiile educationale, se spune in Cadru, trebuie sa stipuleze urmatorul fapt: copiii cu dizabilitati pot sa mearga la scoala din vecinatate ,pe care ar frecventa-o daca copilul nu ar avea o dizabilitate.'

Declaratia incepe cu angajamentul fata de un invatamant pentru toti, recunoscand necesitatea si urgenta asigurarii educatiei pentru toti copiii, tinerii si adultii ,in cadrul sistemului de invatamant obisnuit.' Precizeaza ca acei copii cu nevoi educationale speciale ,trebuie sa aiba acces in scolile obisnuite' si ca:

Scolile obisnuite cu aceasta orientare inclusiva sunt cele mai eficace mijloace de combatere a atitudinilor discriminatoare, creand comunitati primitoare, construind o societate inclusiva si asigurand educatia tuturor; mai mult, acestea ofera o educatie eficace majoritatii copiilor si imbunatatesc eficienta si in ultima instanta rentabilitatea intregului sistem de invatamant.

Conferinta Internationala a cerut de asemenea guvernelor:

sa stabileasca cea mai potrivita strategie si prioritate bugetara pentru a imbunatati serviciile din invatamant astfel incat toti copiii sa fie inclusi, indiferent de diferente sau dificultati

sa adopte ca lege sau strategie principiul invatamantului inclusiv si sa inscrie toti copiii in scoli obisnuite exceptand situatiile in care exista motive serioase impotriva.

Sa elaboreze proiecte demonstrative si sa incurajeze schimburile cu tarile in care exista scoli inclusive.

Sa se asigure ca organizatiile persoanelor cu dizabilitati impreuna cu parintii si organizatiile comunitare sunt implicate in planificare si luarea deciziilor.

Sa depuna un efort mai mare in privinta strategiilor prescolare precum si a aspectelor profesionale ale invatamantului inclusiv

Sa se asigure ca atat formarea initiala a profesorilor cat si aceea pe parcurs se refera la oferta invatamantului inclusiv.

Declaratia solicita de asemenea comunitatii internationale sa sprijine abordarea educatiei inclusive si dezvoltarea invatamantului pentru cei cu nevoi speciale ca parte integranta a tuturor programelor de invatamant. Apeleaza pentru acest sprijin in special la UNESCO, UNICEF, UNDP si Banca Mondiala.

Cere ONU si agentiilor sale specializate sa ,isi mareasca contributia la cooperarea tehnica' si sa-si imbunatateasca munca pentru a obtine un sprijin mai eficient pentru oferta integrarii nevoilor speciale. Organizatiilor non-guvernamentale li se cere sa-si intareasca colaborarea cu organismele nationale oficiale si sa devina mai implicate in toate aspectele invatamantului inclusiv.

Agentiei pentru educatie a ONU i se cere sa:

se asigure ca invatamantul celor cu nevoi speciale face parte din orice discutie care dezbate educatia pentru toti.

imbunatateasca educatia profesorilor in acest domeniu apeland la sprijinul sindicatelor si asociatiilor profesorilor

stimuleze comunitatea scolara sa faca mai multe cercetari despre invatamantul incluziv si sa-si disemineze descoperirile si rapoartele.

foloseasca fondurile sale pe o perioada de cinci ani, 1996-2001 pentru a crea un program largit pentru scolile inclusive si proiectele de sprijin ale comunitatii, facand astfel posibila lansarea unor proiecte pilot.

Cadrul de Actiune spune ca, incluziunea si participarea sunt esentiale pentru demnitatea umana si pentru a te bucura si a-ti exersa drepturile umane.' In domeniul educatiei aceasta se reflecta in realizarea unei ,egalitati autentice de sanse.' Invatamantul pentru cei cu nevoi speciale include metode de predare dovedite ca bune de care pot profita toti copiii; presupune ca diferentele dintre oameni sunt ceva normal si ca invatarea trebuie sa fie adaptata nevoilor copilului, mai degraba decat sa potrivesti copilul cu procesul. Principiul fundamental al scolii inclusive, se adauga, este ca toti copiii trebuie sa invete impreuna, cand este posibil, si ca scolile obisnuite trebuie sa recunoasca si sa raspunda diverselor nevoi ale elevilor lor, oferind in acelasi timp un sprijin continuu si servicii care sa raspunda acestor nevoi. Scolile inclusive sunt ,cele mai eficace' in ceea ce priveste crearea unei solidaritati intre copiii cu nevoi speciale si ceilalti copii de aceeasi varsta.