ROLUL FACTORILOR DE PERSONALITATE IN EDUCATIE

ROLUL FACTORILOR DE PERSONALITATE IN EDUCATIE

"Succesul la invatatura este dependent nu numai de nivelul dezvoltarii intelectuale ci, intr-o insemnata masura si de natura trasaturilor de personalitate ale elevilor, ceea ce impune necesitatea cunoasterii si a influentarii pozitive a acestor trasaturi". ( A. Chircev, in T. Kulcsar - Factorii psihologici ai reusitei scolare, pag. 53)

Din cercetarile lui T. Kulcsár reiese ca 42,7% din elevii cu insucces scolar pe care i-a investigat isi datorau esecul unor factori nonintelectuali, ce tineau de personalitatea si relatia lor cu familia, cu grupul de apartenenta si cu scoala.

Printre factorii de personalitate cu puternic impact educational putem enumera:

temperamentul,

-caracterul/ orientarea axiologica,

- vointa,

-curajul,

-initiativa,

- perseverenta,

-capacitatea de autocontrol (stapanirea de sine),

- capacitatea de organizare/planificare,

- atitudinea fata de sine si fata de ceilalti,

- receptivitatea/influentabilitatea,

- capacitatea de cooperare(comuniune sociala),

- maturitatea afectiv-relationala,

nevoile, interesele,motivatia;

creativitatea etc.

1. Temperamentul

Temperamentul reprezinta dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii, dimensiune remarcata inca din antichitate: Hipocrate (400 i.e.n) si Galen (e.n.) au intuit determinarea endocrina a temperamentului si au conturat cele patru tipuri temperamentale clasice, care sunt utilizate si astazi ca reper in analiza trasaturilor temperamentale ale personalitatii. Ele au fost denumite in functie de "umoarea" care domina in corpul persoanei:

sanguinic - (sange);

-flegmatic - (flegma);

-melancolic - (bila neagra);

-coleric - (bila galbena).

Cel care la inceputul secolului XX actualizeaza explicatia stiintifica a fiziologiei temperamentale este Pavlov. Cercetarile sale de laborator confirma observatia anticilor ca cele patru temperamente sunt determinate endocrin si depind de particularitatile activitatii sistemului nervos central. Astfel:

-metabolismul celulei nervoase determina energia sistemului nervos;

-viteza de regenerare a substantelor functionale care construiesc neuronul determina mobilitatea proceselor nervoase, mobilitate de care depinde rapiditatea reactiilor sau timpul necesar pentru schimbarea unor obisnuinte;

raportul dintre excitatie si inhibitie (procese fundamentale ale activitatii nervoase superioare care tind spre starea de echilibru) determina gradul de stabilitate al manifestarilor psiho-motorii si emotionale.

In functie de modul in care se combina aceste particularitati fundamentale ale activitatii nervoase superioare, energia (forta), mobilitatea si echilibrul, se pot contura patru tipuri de sistem nervos ce corespund celor patru tablouri temperamentale descrise inca din antichitate:

-sanguinicul - energic, mobil, echilibrat, (caracterizat prin energie, ritmicitatea si echilibrul proceselor nervoase). In plan comportamental se remarca prin:

- extrovertit (vorbaret),

-entuziasm,

-altruism (spirit de grup)

-adaptabilitate,

- buna dispozitie,

-optimism,

-rapiditate in actiuni,

-uneori, superficialitate si nestatornicie generate de marea sa mobilitate cerebrala

-rezistent la efort daca este ajutat sa-si organizeze bine activitatea etc.

-colericul - energic, mobil, neechilibrat (predomina excitatia). In plan comportamental se remarca prin:

-excitabilitate crescuta (neastampar, irasscibilitate, reactivitate),

-instabil psihomotric,

-rapiditate in reactii,

- energie actionala,

-creativitate,

-agresivitate,

- expresivitate (usor de "citit"),

-excentricitate,

-orgoliu,

-dificultati de concentrare in activitati de lunga durata,

-are multe idei si incepe simultan multe proiecte dar finalizeaza putine,

-potrivit pentru activitati care cer reactii rapide si precise etc.

-melancolicul - slab energetic, mobilitate redusa, neechilibrat (predomina inhibitia) Comportamentul sau se remarca prin:

-introvertit,

-calm (mobilitate redusa),

-lentoare actionala,

-exigenta fata de sine,

-hipersensibilitate emotionala,

-timiditate,

-anxios (lipsa de incredere in sine),

-lipsa de rezistenta la efort de lunga durata,

-spirit analitic,

-meticulozitate,

-scrupulozitate, se

devotament, seriozitate,

-rigiditate,

-pesimism etc.

-flegmaticul: - energic, echilibrat, mobilitate redusa. Comportamentul sau se remarca prin:

-introvertit,

-timp de reactie mai lung,

-calm imperturbabil (pasivitate),

-dificultati de adaptare,

-demn de incredere,

-meticulos,

-perseverent,

-rezistent la efort indelungat,

-grijuliu,

-orgolios,

-ambitie (incapatanare)

-pesimism,

-rigiditate ideatica si comportamentala,

-autocontrol (sentimente reprimate, risc de a dezvolta complexe de inferioritate etc.

Cele trei coordonate fiziologice ale principlelor temperamente au fost redate de multi alti psihologi preocupati de studiul personalitatii umane sub diverse denumiri: "stenie - astenie" (cu privire la energie), "stabilitate-instabilitate" (cu privire la echilibru), "mobilitate - inertie"(cu privire la mobilitate), introvertit - extrovertit (cu privire la modul de comunicare - relationare).

Este evident ca, in realitate, cele patru tipuri clasice de temperament nu se regasesc decat rareori in stare pura. Cei mai multi dintre noi prezinta o combinatie de trasaturi apartinand celor 4 temperamente. De aceea, preocuparea pentru o mai precisa incadrare temperamentala a personalitatii a persistat de-a lungul timpului.

Carl Gustav JUNG este cel care in cartea sa "Tipuri psihologice" aparuta in 1921, a structurat si argumentat mai consistent teoria temperamentala initiata de Hipocrate. El postula existenta a trei dimensiuni ale personalitatii prin a caror combinare rezulta opt tipuri de personalitate.

Pornind de la teoria lui Jung, Katrine BRIGGS si fiica sa Isabel BRIGS MYERS impun o noua teorie conform careia putem vorbi de patru dimensiuni ale personalitatii si de saisprezece tipuri de personalitate. Pentru identificarea facila a acestora, dupa anii 40, ele perfecteaza un chestionar de personalitate (MBTI - Myers -Briggs Type Indicator), care se utilizeaza si astazi cu succes atat pentru identificarea trasaturilor de personalitate, cat si pentru identificarea directiilor profesionale compatibile cu acestea.

Asa cum se observa, o mare parte din felul in care se contureaza personalitatea noastra depinde de aspecte endocrine, al caror control nu sta in puterea noastra: de exemplu, atunci cand un copil coleric este neastamparat, mereu in miscare sau irascibil exprima comportramental aspecte fiziologice ale activitatii sale nervoase superioare, deci greu controlabile fara un antrenament educational constant. Iata de ce este pe cat de absurda pe atat de ineficienta pedepsirea drastica a copilului pentru dificultatile sale de autocontrol emotional si psihomotor.

2. Stabilitate - instabilitate emotionala

Un instabil emotiv prezinta comparativ cu persoanele echilibrate o capacitate mai redusa de adaptare la mediu. Adaptabilitatea poate fi cu atat mai scazuta cu cat instabilitatea sa emotiva este mai pronuntata si cu cat cerintele mediului - in raport cu care trebuie sa-si autoregleze comportamentul -sunt mai complexe, mai nuantate, mai pretentioase." (id. pg. 65)

Astazi scoala intampina mari dificultati in a se adapta problematicii ridicate de un numar tot mai mare de copii hiperactivi ce prezinta dificultati de concentrare a atentiei si de acceptare a sarcinilor scolare. Problematica nativa a acestor copii este amplificata prin grave greseli educationale mai intai in familie, apoi in mediile educationale. Suprasolicitarea, nerespectarea ritmului propriu al copilului, ignorarea fragilitatii emotionale a acestuia duce la instituirea un climat educational conflictual in care copilul nu se simte nici securizat nici valorizat si din care incearca sa evadeze fie in comportamente antisociale, fie in tentative de autopedepsire.

Scoala acorda atentie indeosebi copilului puternic, stabil, extrovertit sau usor introvertit (sanguinic, flegmatic), ignorand adesea problematica profunda a copilului melancolic si accentuand-o pe cea a copilului coleric, hiperactiv, (instabil emotional). In mod firesc, exact acesti copii ar trebui sa beneficieze de mai multa implicare, atentie, tehnici educationale adaptate, munca in echipa etc.

3. "Stenie" si "astenie" la elevi

In cartea sa, "Factorii psihologici ai reusitei scolare", T. Kulcsár vorbeste de "stenie - astenie" la elevi si pune problema puterii de munca, vivacitatii ritmului si eficientei activitatii scolare.

Inadaptarea elevului lent fiind frecvent de "origine psiho-somatica" - nu putem vorbi de "rea - vointa" din partea elevului:

"Orice incercare bruscanta, venita din partea scolii sau a familiei, de a-l face pe elev mai rapid, poate duce - arata M. Prudhommeau - la confuzii, la esec, care agraveaza situatia tensionala a elevului".

1. Elevul astenic

-prezinta o oboseala de integrare a informatiilor si de coordonare a verigilor activitatii care face ca elevul sa fie lipsit de vigoare si de eficienta intelectuala.

-caracteristici:

- inertie

- apatie

- lentoare

- pasivitate

- imaturitate afectiva

- relatii conflictuale

- tulburari de ritm

- lipsa de initiativa etc.

-in concluzie, observa T. Kulcsár, "inteligenta scolara depinde, alaturi de perseverenta, si de rapiditatea functionarii mintale".

2. Elevul activ (stenic)se caracterizeaza prin:

- mare capacitate de a invinge dificultatile exterioare

- perseverent

- elan (entuziasm)

- rapid

- energic

- vesel

- vioi

- intreprinzator

- optimist

- rezistenta la efort fizic si mintal

- uneori exces de ambitie - tendinta de discriminare, de inlaturare a rivalilor (p.63)

4. CARACTERUL

Reprezinta latura relational-valorica si de autoreglare a personalitatii. Ea include profilul psiho-moral al persoanei (valorile morale dupa care actioneaza si se relationeaza cu lumea si cu ceilalti semeni) si atitudinile (modelele relationale specifice unei persoane).

In legatura cu caracterul, este importanta cunoasterea atitudinilor constante, reprezentative pentru personalitate (unitatea de comportament, stabilitatea, taria de caracter, expresivitatea, originalitatea, creativitatea, flexibilitatea, plasticitatea, influentabilitatea, aspectele volitionale etc.

4.1. Atitudinile

Reprezinta modalitati de raportare la diferitele categorii de obiecte, fenomene, fiinte etc.

- se formeaza educational, depizand substantial de mediul socio-cultural, politic, geografic, economic etc.

- au si o componenta nativa, configurata genetic, dependenta de nevoile fundamentale ale speciei, incepand cu cele fiziologice.

- spre deosebire de trasaturile temperamentale, cele caracteriale se pot remodela educational si se pot modifica pe masura inaintarii in varsta sub influenta propriei experiente:

-educatia permanenta joaca un rol esential in formarea si reorientarea atitudinilor. Scolile moderne de psihologie se ocupa sa perfectioneze tehnici de schimbare "dintr-o lovitura" a atitudinilor gresite sau neconforme cu certintele unei anumite colectivitati umane.

- atitudinile prezinta:

-o componenta interna (orientetiva, motivationala, cognitiva, afectiva)

-o componeneta externa (volitiva, executiva)

Putem vorbi despre atituduinea fata de:

sine,

ceilalti semeni,

societatea (grupul social) din care face parte,

munca,

ideologie etc

G. Allport inventariaza in sistemul de atitudini:

trasaturi cardinale (una, doua)

trasaturi principale ( pana la 15)

trasaturi secundare (cateva mii)

5. Relatia dintre imaginea de sine si nivelului de aspiratie

In procesul interactiunilor sociale se dezvolta capacitatea de autocunoastere si se contureaza IMAGINEA DE SINE a copilului. Pe baza cunoasterii propriilor capacitati se construieste capacitatea de adaptare progresiva a eforturilor la cerintele mediului. Mecanismul ADAPTATIV permite ajustarea nivelului de aspiratie printr-o apreciere din ce in ce mai realista a raportului:

- satisfactie - insatisfactie,

- placere - neplacere,

- aprobare - dezaprobare,

- reusita - nereusita.

5.1. Nivelul de aspiratie si trebuinta de performanta

"Nivelul de aspiratie tradeaza, de regula, nevoia de AUTOREALIZARE si AUTOCUNOASTERE, explicand in buna parte masura in care elevul se angajeaza intr-o sarcina scolara data". Nivelul de aspiratie si nivelul de performanta pot creste treptat sub influenta mobilizatoare a "TREBUINTEI DE PERFORMANTA", care poate sta la baza amplificarii eforturilor de AUTODEPASIRE. (T. Kulcsár, - Factorii psihologici ai reusiti scolare, pg. 60). Acesta este , de pilda cazul :

- elevilor care aspira "sa straluceasca";

- copiilor atrasi de sarcini cu grad mare de risc;

- elevilor supusi aspiratiilor grupului social din care fac parte

-elevii aflati intr-o concurenta acerba pentru intaietate, premii, etc.

Pe de alta parte, cu cat nivelul de aspiratie este mai ridicat, cu atat esecul este resimtit mai puternic.

Increderea in sine si autoreglarea

T. Kulcsár considera ca "Atitudinea caracterizata cel putin printr-un grad minim de autoevaluare pozitiva - formata pe baza sentimentului de incredere in sine si de competenta este premisa ECHILIBRULUI PSIHIC, a NORMALITATII PSIHICE". Asadar, "LA BAZA AUTOREGLARII STA AUTOCUNOASTEREA".(id., pg. 71)

. Capacitatea de mobilizare volitionala

Fiecare copil isi mobilizeaza resursele psiho - fizice intr-o activitate in functie de profilul sau temperamental, dar si de gradul de manifestare al celorlalti parametri de personalitate mentionati. Intre acestia, motivatia si interesul ocupa un loc esential, alaturi de implicarea afectiva si increderea in sine.

5.4. Motivatia

Motivatia este bazata pe interesul direct al copilului cu privire la activitatea pe care o desfasoara. Gradul de manifestare a interesului sau depinde de:

- dorinta/trebuinta

- aspiratie

- curiozitate

- receptivitate

- ambitie/spirit de competitie

- model/imitatie

- trairi afective fata de obiectul actiunii etc. (ex.: amplificarea interesului pentru un obiect de studiu datorita simpatiei pentru profesor, sau pentru un/o colega ce exceleaza la acea materie (activitate).

Motivatia este dependenta si de gradul de satisfactie pe care il procura copilului practicarea cu succes a unei activitati. Efortul incununat de succes accentueaza motivatia si stimuleaza vointa (perseverenta) de a spori eforturile corespunzator cresterii gradului de complexitate si dificultate al sarcinii.

Iata de ce educatorul are datoria SA ASIGURE FIECARUI COPIL SANSE DE SUCCES prin crearea unor situatii de invatare care sa corespunda posibilitati lor reale de rezolvare cu succes a problemelor de catre copii.

Motivatia evolueaza, se schimba, se aprofundeaza proportional cu gradul de maturizare psiho- intelectuala si afectiva: (ex.: elevul de clasa I-a poate prezenta o motivatie bazata mai mult pe imitarea celorlalti copii, curiozitate si placerea de a dovedi ca a crescut mare. Treptat el poate manifesta un interes selectiv pentru tipul de activitate desfasurat, in functie de propriile aptitudini, de succesele obtinute anterior, de puterea de influentare a unor persoane importante din viata lui etc.).

6. Initiativa si capacitatea de decizie

Ambele sunt dependente de:

- capacitatea de a actiona/vointa

- temperament/caracter

- interese/motivatii

- imaginea de sine

- curaj si incredere: - in sine

- in ceilalti

- in valoarea actiunii initiate

-exeperienta practica

Intentia este un concept esential pentru activitatea umana. Ea genereaza initiativa si perseverenta in activitate, fiind conditionata de vointa si activismul ce caracterizeaza personalitatea.

Initiativa se educa in conditiile in care copilului ii sunt oferite sanse repetate sa aleaga, sa propuna, sa ia decizii si sa organizeze activitati corespunzatoare varstei lui.

Educatia initiativei presupune un grad suficient de mare de motivatie si libertate pe care copilul sa-l resimta permanent in actiunile sale, chiar daca, in mod subtil, mana educatorului pastreaza controlul, orientand activitatea pe baza unor obiective educationale logic ierarhizate.

Bibliografie:

Kulcsár, Tiberiu -Factorii psihologici ai reusitei scolare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.