Rolurile profesorului

Rolurile profesorului

Ca si medicul, carturarul, artistul, educatorul (invatator, institutor, profesor) nu poate fi un simplu functionar, ci un om care este constient si stie ca are o vocatie si o misiune de indeplinit. Profesiunea presupune o "ocupatie, indeletnicire cu caracter permanent pe care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare" (Dictionarul explicativ al limbii romane, 1975).

Educatorul este definit ca o persoana ce raspunde de exercitarea unor influente educative

de natura sa conduca la dezvoltarea unor fiinte umane (Dictionar de pedagogie, 1979).

În scoala, profesorul este conducatorul activitatii didactice pentru realizarea obiectivelor prevazute in produsele curriculare. Informatiile din programele si manualele scolare constituie doar premise latente din punct de vedere al formarii personalitatii umane, ele prezinta valoare educativa ca urmare a prelucrarii si transmiterii lor de catre educator. Educatorul are influenta pozitiva asupra elevului sau asupra colectivitatii de elevi, contribuind la modelarea personalitatii acestora.

Profesorul este figura centrala a reformei educationale contemporane. El trebuie sa renunte la rolul sau traditional si sa se transforme, in conditiile in care scoala se restructureaza in echipe de elevi si profesori, intr-un planificator al activitatilor de grup, intr-un facilitator al interactiunii elevilor si intr-un consultant. El este cel care trebuie sa invete sa-si alieze computerul in activitatea educativa, sa faca din acesta un puternic catalizator al interactiunii dintre elevi. De el depinde prefacerea travaliului in clasa intr-o activitate agreabila, desfasurata intr-un mediu afectiv, cald si securizat. Dupa cum de el depinde introducerea perspectivei interdisciplinare si raspandirea practicii predarii in echipa (team-teaching). Numai un profesor care a reflectat asupra rolului sau si care detine cunostinte psihopedagogice poate deveni protagonistul acestei reforme.

Rolul sau nu poate fi restrans doar la cel de simpla sursa de cunostinte, putand astfel fi suplinit si de un mijloc tehnic. Profesorul este cel care prin personalitatea sa amplifica valentele educative ale cunostintelor. Misiunea pe care o are de indeplinit educatorul se refera la: instruirea, educarea si formarea de personalitati autonome integrabile social, capabile de invatare permanenta, cu capacitati de gandire critica si creativa, cu o inalta profesionalitate si nu in ultimul rand cu un profil civico-moral autentic (D. Cretu, 1999). "A fi educator nu inseamna a exercita o meserie, inseamna a indeplini o misiune, a face un apostolat" - spune G. Mialaret.

Activitatea didactica a educatorului implica o serie de activitati care se refera la procesul de instructie pe de o parte si la procesul de educatie, pe de alta parte . În toate timpurile, in toate comunitatile, educatorul a fost considerat ca fiind un "purtator, distribuitor si transmitator de cultura" (Vasile Marcu, 2003). În plus societatea democratica solicita educatorului sa faca eforturi si pentru a oferi sansa fiecarui individ in functie de propriile-i cerinte, aspiratii, aptitudini, etc.

Educatorul indeplineste roluri multiple. "Educatorul este agent al instruirii si educatiei, misionar al transmiterii valorilor culturii si civilizatiei, raspunzator de calitatea umana a urmasilor, animator al transmiterii valorilor culturii si civilizatiei, modelator al personalitatii, indrumator al emanciparii, socializarii, coautor al formarii tinerei generatii" - spune E. Macavei.

1. Profesorul, ca expert al actului de predare - invatare

Se refera la cresterea si valorificarea potentelor educative ale instructiei care duc la cresterea randamentului invatarii, prin dezvoltarea abilitatilor intelectuale si practice. Una din orientarile, respectiv directiile de studiu si actiune ale didacticii este intensificarea procesului de invatare, astfel incat intr-un timp scurt procesul de asimilare de cunostinte si formare de abilitati sa fie realizat.

Nu trebuie sa uitam ca relatia dintre educator-educat este unul dintre factorii esentiali ce concura la bunul mers al procesului instructiv - educativ.

Este cunoscut faptul ca doi profesori cu aceeasi pregatire si care obtin rezultate bune, fiecare le realizeaza prin modalitati proprii de abordare a comuniunii cu elevul. Daca ar schimba intre ei modul de lucru, si-ar imprumuta metodele, ar incerca sa se "copieze" unul pe celalalt, cu siguranta rezultatele nu ar fi mai valoroase (Vasile Marcu, 2003). În acest caz creativitatea joaca un rol deosebit de important, fiind generatoare de nou, avand acceptiunile de formatiune complexa de personalitate si interactiune psihosociala. Dar progresul depinde nu doar de existenta creatiei, ci si de modul ei de utilizare.

Profesorul poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de invatamant. Dascalul trebuie sa fie patruns de adevarul ca o mare parte a valorii procesului instructiv-educativ este data de valoarea celui care il realizeaza. Prin urmare, in cadrul acestui rol, profesorul se identifica si cu ipostaza de "creator al situatilor de invatare". Oricare ar fi natura talentului creativ, profesorul poseda aceasta aptitudine intr-un grad mai ridicat. Problematica creativitatii in randul educatorilor este una noua si actuala; in urma cu 35 de ani notiunea de creativitate nici nu era mentionata in dictionarele de specialitate (C. Hanga, 2003)[2].

"Creativitatea este forma superioara de manifestare comportamentala a personalitatii creatoare, prin care se produce, in etape, un bun cultural original, cu valoare predictiva pentru progresul social" (A. Stoica, 1983).

Se stie ca transformarea informatiei in cunostinta presupune antrenarea unor segmente suplimentare de ordin cognitiv, afectiv, atitudinal etc. Un bun profesor va specula acest cumul valoric suplimentar, care faciliteaza adaugarea elementului de noutate.

2. Profesorul, ca agent motivator:

Stimuleaza si intretine curiozitatea, interesul si dorinta elevilor in procesul instructiv-educativ. Una dintre principalele responsabilitati ale profesorului este si cea referitoare la dezvoltarea capacitatii de autoeducatie a elevilor. Daca este puternic motivata duce la perfectionarea abilitatilor

intelectuale si practice.

Profesorul trebuie sa demonstreze ca stie nu numai sa-i invete pe elevi, dar si sa-i aprecieze in mod obiectiv, sa-i stimuleze in munca, sa le creeze o motivatie corespunzatoare. Teoria si practica pedagogica confirma faptul ca un elev mediocru puternic motivat da rezultate deosebite.

3. Profesorul ca lider:

In aceasta calitate aptitudinile organizatorice sunt evidentiate, manifestandu-se in intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul. Îndrumarea activitatii colectivului de elevi, precum si planificarea propriei munci constituie repere privind optimizarea activitatii didactice.

Educatorul influenteaza, actioneaza asupra personalitatii in devenire - individual si in grup - prin activitatea didactica si extradidactica, cea extrascolara (vizite, excursii, concursuri, olimpiade), prin activitatea culturala (propagator al stiintei, tehnicii, artei).

În sistemul nostru de invatamant profesorul lucreaza cu sociogrupuri (clase de elevi, grupe, echipe, ateliere de educatie), dar si cu individualitati (cand se acorda asistenta psihoeducationala speciala unor elevi, cand realizeaza pregatirea pentru inalta performanta, etc.). Toate acestea presupun capacitatea profesorului si abilitatea de a fi un bun organizator al activitatii sociogrupurilor.

4. Profesorul ca model:

Cu modelul, de obicei te identifici. Indiferent daca este vorba despre modelele reale, despre cele ideale ori fictionale. În toate timpurile, profesorul a constituit un exemplu pozitiv pentru elevi, prin activitatea si comportamentul sau in cadrul procesului instructiv-educativ. În acelasi timp, se promoveaza ideea difuziunii prin educatie a modelelor culturale secventiale, demne de a fi incorporate, cunoscute, respectate de catre toti indivizii.

5. Profesorul in ipostaza de consilier:

Fiecare cadru didactic trebuie sa faca multiple si diverse eforturi pentru a se adapta, pentru a face fata noilor cerinte. Didactica actuala caracterizeaza profesorul ca fiind un indrumator/organizator, initiator, inovator, consilier care:

  faciliteaza si intermediaza invatarea;

  ajuta elevii sa inteleaga si sa explice punctele de vedere proprii;

  este partener de invatare.

Profesorul este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un indrumator persuasiv si un sfatuitor al acestora (I. Nicola, 2000).

Profesorul nu trebuie sa se considere un simplu slujbas care preda lectii, el trebuie sa fie un ghid de nadejde al elevului, caruia ii da sprijinul de care are nevoie.

6. Profesorul ca profesionist reflexiv:

În cadrul unui invatamant modern, aceasta functie a profesorului primeste greutate, profesorul studiaza si analizeaza fenomenele psihopedagogice cu care se confrunta. În aceasta ipostaza calitatile empatice joaca rol deosebit, profesorul permanent trebuie sa reflecteze asupra intamplarilor inedite din clasa.

7. Profesorul ca manager:

Este vorba despre un tip special de management si anume "managementul clasei", ceea ce include "toate deciziile si actiunile solicitate pentru mentinerea ordinii in clasa" (I. Nicola, 2000).

Aceasta calitate include aptitudinile organizatorice, care sunt prezente in intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul, incepand cu pregatirea si desfasurarea lectiilor, si continuand cu indrumarea activitatii colectivului de elevi. Acest tip de aptitudini organizatorice se refera si la activitatile desfasurate cu elevii in pauze, excursii, vizite, etc.

În cadrul acestui rol se remarca si capacitatea profesorului de a adopta usor diferite stiluri de conducere, capacitatea de a utiliza in mod adecvat autoritatea, capacitatea de a comunica usor si eficient cu grupul sau cu elevii separat, capacitatea de a influenta usor grupul de elevi, precum si elevii izolati (capacitati psihosociale sau factori psihosociali).

Un bun profesor are un fel de "simt al timpului" care-l va ajuta sa-si planifice activitatea scolara si extrascolara, sa fie punctual, corect, ordonat in toate aceste activitati, cat si fata de propria persoana (E. Bonchis, 2002).

8. Profesorul evaluator

Evaluarea reprezinta totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare in scopul emiterii unor judecati de valoare, pe care se bazeaza o anumita decizie pe plan educational. Raspunsurile elevilor pot fi asteptate cu rabdare, cu tact, intarite daca este nevoie. Sa amintim, in trecere, iarasi despre calitatile empatice ale educatorului, avand permanent in vedere relatia intrebari empaticeraspunsuri empatice.

Cercetarile pedagogice recente evidentiaza caracterul polivalent al calitatilor si rolurilor profesorilor.