Stilul pedagogic

STILUL PEDAGOGIC

Stilul pedagogic defineste mediul preferential de realizare a procesului de invatamant, in general, a activitatii didactice/educative, in mod special.

Acest concept operational permite analiza situatiilor concrete care apar in cadrul 'procesului de invatamant sub influenta celui care proiecteaza si realizeaza activitatea de educatie/instruire. Diversele stiluri pedagogice promovate in acest context pot fi delimitate in functie de trei sisteme de referinta:

1)  Maniera de conducere a procesului de instruire, relevanta la nivelul actiunii educationale/didactice, evidentiaza existenta a trei stiluri pedagogice (vezi Structura actiunii educationale/didactice):

a)  stilul pedagogic democratic, care valorifica integral resursele corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei, respectand autoritatea finalitatilor asumate dar si libertatea de interventie metodologica, perfectibila pe diferite circuite de conexiune inversa {externa si interna)',

b)  stilul pedagogic autoritar, care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei, prin accentuarea rolului educatorului in defavoarea celui educat, ceea ce blocheaza canalale de conexiune inversa externa, necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii educatorului;

c) stilul pedagogic permisiv/liberal, care dezechilibreaza corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei prin accentuarea rolului celui educat in defavoarea educatorului, ceea ce blocheaza canalale de conexiune inversa interna, necesare pentru perfectionarea permanenta a activitatii celui educat.

2) Modul de organizare a procesului de instruire permite delimitarea urmatoarelor trei 'stiluri de invatamant': a) stilul centrat pe: rezultate - actiunea elevului - actiunea cadrului didactic; b) stilul centrat pe: antrenarea - supervizarea elevului; c) stilul centrat pe instruire dirijata - autoinstruire (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993,pag.ll99-1200).

3) Modul de concepere a activitatii didactice permite delimtarea urmatoarelor patru 'stiluri de invatare': a) stil centrat asupra procesului de acomodare (situat la limita dintre experienta concreta si experimentarea activa); b) stil centrat asupra procesului de gandire convergenta (situat la limita dintre experienta activa si conceptualizare); c) stil centrat asupra procesului de acomodare (situat la limita dintre conceptualizare si observarea reflexiva); d) stil centrat asupra procesului de gandire divergenta (situat la limita dintre observarea reflexiva si experienta concreta) - idem, vezi pag. 1197.

- Vezi Actiunea educationala, Campul pedagogic, Situatia pedagogica.