Testele ca instrumente de masura

Testele ca instrumente de masura

Ca instrumente de masura, testele au fost elaborate si dezvoltate de psihologia aplicata, incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea.

Testul este definit (Asociatia Internationala de Psihologie): „Testul este definit o proba determinata, ce implica o sarcina de indeplinit, identica pentru toti subiectii examinati pe baza unei tehnici precise, in scopul aprecierii succesului sau esecului sau notarii numerice a reusitei . Sarcina poate fi relativa fie la cunostintele dobandite , fie la functii senzori-motrice sau mentale” (H. Pieron, 1968)

Testul consta dintr-o proba, mai frecvent, dintr-o serie de probe constituite in scopul stabilirii prezentei (sau absentei) unui aspect, a particularitatilor de manifestare sau a gradului dezvoltarii lui.

Conditiile in care o proba este un test sunt:

1. Standardizarea

a) stimulilor prezenti pentru a provoca reactiile ce vor fi inregistrate cat mai exact si cat mai complet;

b) instructiei date in legatura cu sarcina ce trebuie executata;

c) al modului de cotare a reactiilor.

2. Etalonarea

consta in faptul ca rezultatele individuale sunt apreciate (masurate) prin raportarea lor la cele obtinute de o populatie cat mai reprezentativa, atat din punct de vedere numeric, cat si al compozitiei sale.

Pentru clasificarea testelor exista o serie de criterii ce pot fi luate in considerare:

Criteriul: un aspect al conditiilor de examinare:

- teste individuale

- teste colective

Criteriul: natura relatarilor subiectului:

- teste verbale (orale)

- teste creion - hartie

- teste de performanta

In functie de aspectul masurat:

- teste de eficienta

(teste de inteligenta, aptitudini, cunostinte)

- teste de personalitate

Examinarea valorii diagnostice a testelor (testarea testelor), adica valoarea testului ca instrument de diagnostic si pronostic, depinde de:

- fidelitate

- validitate

- sensibilitate

Fidelitatea unui test ne indica in ce masura rezultatele obtinute cu ajutorul lui sunt demne de incredere. Cunoscand coeficientul de incredere al unui test, putem aprecia daca diferentele individuale obtinute cu ajutorul lui sunt determinate de diferentele reale dintre subiecti, sub aspectul trasaturilor masurate sau sunt efectul unor factori variabili.

Principalele aspecte sub care un test trebuie sa fie fidel sunt:

- stabilitatea in timp a rezultatelor obtinute cu ajutorul lui;

- stabilitatea rezultatelor (in cazul cand aceiasi subiecti sunt examinati de persoane diferite)

- caracterul adecvat al tuturor probelor care constituie testul in ansamblu;

- omogenitatea probelor.

Validitatea unui test. In sensul cel mai larg, prin validitatea unui test se intelege faptul ca el masoara in mod adecvat trasatura propusa.

Procedee de validare:

* validitatea empirica este utilizata atunci cand testul a fost alcatuit in scopul unei selectii;

* validitatea predictiva arata in ce masura subiectii care au avut o buna reusita in cadrul testului, vor avea o reusita asemanatoare in activitatea reala, in care respectiva trasatura este considerata esentiala;

* validitatea de concurenta - cel care alcatuieste un test trebuie sa se asigure ca toate aspectele majore, care constituie continutul trasaturilor masurate, sunt surprinse in diferite probe si apar intr-o dozare corecta.

Sensibilitatea defineste finetea de discriminare a testului, adica numarul de valori pe care le prezinta pentru un item.

Testele sunt unidimensionale, cand masoara o singura caracteristica (temperament, anxietate) si multidimensionale, cand masoara mai multe caracteristici. Exemplu: „inventare de personalitate”, bateria de teste pentru masurarea fortei (a bratelor, a picioarelor, a abdomenului, a spatelui - prin probe dinamometrice, tensiometrice sau probe de teren (sarituri), bateria pentru capacitatea motrica (fitness = conditie), care cuprinde probe pentru masurarea vitezei, fortei, coordonarii, rezistentei s.a.

Alte metode

Analiza structurala

Prin structura, in acceptia filosofica si metodologica, se intelege alcatuirea interna a unui sistem. In analiza structurala se are in vedere complexul de relatii dintre componentele care definesc un anumit sistem.

J. Piaget defineste structura ca un sistem prezentand legi sau proprietati ale ansamblului. Structura se caracterizeaza prin complexul de relatii care atribuie sistemului integralitate si omogenitate, in raport cu elementele sale componente.

Ca metoda de cercetare, analiza structurala urmareste sa evidentieze ceea ce este comun, esential si unitar in diversitatea elementelor unei realitati cercetate.

Structuralismul considera obiectele ca sisteme, deci ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin procedee definite.

Cercetarea operationala

Cercetarea operationala este o disciplina metodologica si aplicativa, care urmareste sa stabileasca indici sau criterii de eficacitate maxima a proceselor ce se desfasoara in orice domeniu de activitate si sa elaboreze procedee rationale de organizare a activitatii in general.

Cercetarea operationala este un instrument de lucru avand la baza conlucrarea disciplinei respective cu unele discipline matematice. Principalul aparat matematic utilizat de cercetarea operationala este dat de teoria probabilitatilor, in organizarea activitatilor complexe fiind necesara luarea in considerare a factorilor aleatori.

Rezolvarea unei probleme prin cercetare operationala are urmatoarele etape:

1. enuntarea problemei (pregatirea cercetarii;

2. determinarea parametrilor activitatii date (constructia modelului);

3. alegerea criteriilor de eficacitate (gasirea solutiei optime);

4. cercetarea legaturilor reciproce dintre parametri, determinarea cailor de sporire a eficacitatii (testarea modelului);

2.       luarea deciziei pe baza rezultatelor cercetarii si aplicarea in practica a masurilor care duc la sporirea eficacitatii activitatii.

Metoda studiului de caz

Este un instrument de cercetare descriptiva a unui caz, folosind tehnicile observatiei, culegerii datelor pe teren, interviului, studiului documentelor.

Aceasta metoda este folosita frecvent in medicina, psihologie, pedagogie, criminologie.

Scopul acestei metode este de a usura intelegerea situatiilor asemanatoare si, in baza analizei unui numar suficient de cazuri, sa formuleze generalizari, pe baza unor ipoteze verificate in practica.

Metoda sistemica

Stiinta contemporana cunoaste, in ultimul timp, o raspandire tot mai mare a notiunii de sistem, termenul fiind utilizat in cele mai diverse domenii. Notiunea de sistem este aplicabila in egala masura in orice domeniu al cercetarii stiintifice, indiferent daca este vorba de fenomene materiale sau ideale.

Termenul de sistem este inteles diferit in diverse domenii ale stiintei. W. Ross Ashby (1964) considera ca un sistem ar consta din orice sir de variabile alese sau abstracte, indiferent daca ele sunt sau nu inter-dependente, iar L. von Bertalanffy defineste sistemul ca un complex de elemente aflate in interactiune, iar A. Hall si R. Fagen ca multimea obiectelor, impreuna cu relatiile dintre obiecte si dintre atributele lor. In conceptia lui Z. Zadeh, sistemul reprezinta totalitatea obiectelor legate printr-o anumita forma de interactiune si inter-dependenta.

Pentru definirea clara si cuprinzatoare a notiunii de sistem este necesar sa se apeleze la categoriile de obiect, insusire, relatie.

Un singur obiect devine sistem daca este reprezentat ca totalitatea partilor sale sau ca totalitate a calitatilor sale. Totalitatea se defineste ca obiect impreuna cu relatia sa interioara. Obiectele in sine, fara relatii intre ele, nu formeaza sisteme.

Savantul biolog L. von Bertalanffy a elaborat Teoria Generala a Sistemelor (TGS). Dupa Bertalanffy, teoria generala a sistemelor cuprinde urmatoarea ierarhie a sistemelor, cu diferite trepte de complexitate: particule elementare; atomii elementelor chimico-moleculare; compusii macromoleculari; celule cu nuclee si citoplasma; tesuturile, organele, sistemele de organe, care formeaza intregul organism; coloniile de animale, sistemele simbiotice si de populatii; populatiile umane, iar unitatea cea mai inalta este integralitatea (totalitatea) vietii pe pamant.

Verificati-va cunostintele:

1. Cum se defineste testul?
2. Ce instrument este testul in cadrul unei cercetari:?

de inregistrare;

de observare;

de masurare.

3. Care sunt conditiile ca o proba sa fie teste?
4. Ce urmareste analiza structurala, ca metoda de cercetare?
5. Cum se defineste structura?
6. Ce se intelege prin cercetarea operationala?
7. Ce tip de metoda este studiul de caz:?

metoda de investigare;

metoda masurare;

metoda de interpretare.

8. Cum este inteles termenul de sistem?