Conflicutul intre persoanele de varsta a III-a,ca efect al mediului institutional din Centrul de Ingrijire si Asistenta

Conflicutul intre persoanele de varsta a III-a,ca efect al mediului institutional din Centrul de Ingrijire si Asistenta

Cap.I. Batranetea-Introducere..

I.1. Imbatranirea populatiei la nivel mondial

I.2. Imbatranirea demografica

I.3. Varstnicii din Romania

I.4.Morbiditatea si mortalitatea

I.5.Geriatria- gerontologia romaneasca

I.6. Varstele de regresie

Caracteristici psihice

Dezvoltarea proceselor psihice complexe

Cap. II. Institutionalizarea si conflictul

Tipuri de conflicte. Etapele conflictelor

II.1.Cauzele si efectele institutionalizarii varstnicilor

II.2. Conflictul intre varstnici, ca efect al mediului institutional

II.3. Comunicarea

II.4. Rezolvarea problemelor

Cap. III. Asistenta sociala a persoanelor de varsta a III-a

Legislatie specifica

Serviciile sociale

III.1. Asistenta sociala pentru rezolvarea conflictelor

Medierea conflictelor

Cap.IV. Metodologia cercetarii

IV.1. Ipotezele,scopul si obiectivele cercetarii

IV.2. Centru de ingrijire si asistenta

IV.3. Raport privind studiul de caz(repere metodologice)

IV.4. Studii de caz

IV.5.Interventia

IV.6. Programe de asistenta sociala pentru virstnici in Centru de ingrijire

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Cap.I. Batranetea-Introducere

Inainte de toate, celor varstnici le datoram foarte multe deoarece datorita lor existam si ne bucuram de viata. Ei sunt parintii si bunicii nostri, sunt tinerii de ieri, suntem noi, cei de maine.

Ei ne cer foarte putin, dar pentru ei este vital acest putin. Isi doresc atentie, respect, afectiune, sa le zambim uneori , sa nu-i izolam si sa nu-i parasim. Ca o rasplata pentru ceea ce au facut si ei la randul lor pentru noi este sa-i intelegem , sa-i ingrijim daca este nevoie si sa nu-i parasim.

Experienta si intelepciunea lor pot sa ne ajute, este o sursa care trebuie valorificata.

Din pacate, de cele mai multe ori, retragerea unei persoane din activitatea profesionala si din circuitele sociale aferente acesteia, care ii impune centrarea accentuata pe relatiile de familie, este o adevarata drama. Membrii familiei nu ii mai respecta statutul anterior si acest lucru nu ar fi inca atat de nefavorabil acestuia cat este bruschetea, lipsa de tact si intelegere.

Pe masura inaintarii in varsta, ca urmare a unor grave invaliditati, sindromul de imobilizare, dementele, incontinentele, pierderea autonomiei si a capacitatii de autoservire, la care se adauga factori sociali ca: diminuarea veniturilor, lipsa familiei sau imposibilitatea acesteia de a asigura supravegherea si ingrijirea, apare cresterea solicitarilor in institutii speciale.

Pentru varstnici, familia constituie factorul vital fundamental. De aceea resursele familiei trebuie valorificate intotdeauna. Conflictul dintre generatii exista, dar nu este o regula. Fenomenele de respingere si violentele fata de varstnic trebuie cunoscute, combatute in masura posibilitatilor.

Mediul cel mai prielnic pentru varstnic ramane familia, dar in cazurile mentionate mai sus trebuie sa intervina asistenta sociala care se acorda la cererea persoanei varstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instantei judecatoresti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a politiei, a organizatiei pensionarilor, a unitatilor de cult recunoscute in Romania sau a organizatiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenta sociala a persoanelor varstnice.

Dreptul la asistenta sociala se stabileste pe baza unei anchete sociale care se elaboreaza luandu-se in considerare toate datele privind afectiunile ce necesita ingrijire speciala, capacitatea de a se gospodari si de a indeplini cerintele firesti ale vietii cotidiene, conditiile de locuit, precum si veniturile efective sau potentiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vietii. Nevoile persoanelor varstnice care si-au pierdut total sau partial autonomia, nevoi ce pot fi de natura medicala, sociomedicala, psihoafectiva, se stabilesc pe baza grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice.

Serviciile comunitare care se asigura in baza Legii nr. 17/2000 constau in: ingrijire temporara sau permanenta la domiciliu; ingrijire temporara sau permanenta in Centre de Ingrijire si Asistenta Sociala pentru persoane varstnice; ingrijire in centre de zi.

I.1. Imbatranirea populatiei la nivel mondial

Imbatranirea populatiei reprezinta o problema sociala, de ordin international, european si nu in ultimul rand national. Aceasta problema afecteaza un numar foarte mare de persoane, interesand nu doar populatia respectiva ci si factorii decizionali si societetatea in general, care, suporta consecinte majore. Acest fenomen reclama actiuni sociale in ceea ce priveste bunastarea vietii varstnicilor si a unei imbatranirii sanatoase.

Statisticile demografice ale ultimilor ani indica o crestere masiva a ponderii persoanelor varstnice in cadrul populatiei lumii. ' In anul 1990, aproape o jumatate de miliard de oameni, adica 9% din populatia mondiala avea varsta peste 60 ani indicand o accentuare a proceselui numit: imbatranirea populatiei'(Radulescu,2000,pag.349).

In ceea ce priveste ponderea populatiei de peste 65 ani, putem spune ca acestia numara 12%- 60 milioane in tarile dezvoltate economic si 4%- 20 milioane in tarile care se afla in curs de dezvoltare.

Tot aici se preconizeaza ca pana la sfarsitul anului 2010 numarul de persoane care va avea varsta de peste 65 ani va ajunge la aproximativ la 75 milioane numai in tarile dezvoltate economic.

In concordanta cu datele unei cercetari intreprinse de Banca Mondiala asupra varstnicilor ( Averting the old age crisis, a World Bank policy research report, Oxford University Press), majoritatea batranilor traiesc in tarile sarace care sunt si cele mai populate. Estimarile arata ca in anul 2030, aproximativ trei sferturi din varstnici se vor gasi si in tarile neidustrializate, peste jumatate in Asia si circa peste un sfert in China.

Europa este una dintre primele regiuni care este afectata de imbatranire si din acest motiv a fost preocupata de elaborarea unor serii de masuri politice pentru a face fata acestui fenomen.

'Ponderea populatiei varstnice creste, asa cum observa demografi, si in functie de venitul pe cap de locuitor. In tarile cu un venit mic pe cap de locuitor populatia in varsta de 60 ani si peste, reprezinta aporoximativ 70% din numarul populatie totale. Aceasta pondere creste intre 12-16% in tarile cu venit mediu si la peste 17% in cele cu venit mare pe cap de locuitor' (Radulescu,2000,pag.347)

Pe langa declinul demografic, schimbarile vizeaza structura pe grupuri de varsta a populatiei. Si aici vorbesc despre cresterea populatiei in vasta de 65 de ani si peste. In ultimii 50 de ani (Les tendaces en matiere de populacion en europe et leur sensibilite aux messures des pouvoirs publics, Asamblee parlamentarie) populatia varstnica (65 de ani +) s-a dublat, ajungand de la 46 la 112 milioane iar in raport cu populatia totala a ajuns de la 8% in anul 1950 la peste 14% in anul 2000. Europa, dupa cum am sugerat si mai devreme, are cea mai varstnica populatie din lume.

Aceasta problema, a varstei este importanta nu doar pentru demografie ci si pentru toate celelalte stiinte care se ocupa de populatie: sociologie, economie, etc.

I.2. Imbatranirea demografica

Demografia este o stiinta sociala care are ca obiect studiul populatiilor umane, private din perspectiva dimensiunii lor numerice si a schimbarilor de volum.

Patru tipuri de evenimente influenteaza nemijlocit dimensiunea demografica:

Nasterile si decesele;

Imigrarile si emigrarile;

Cele patru evenimente demografice fundamentale pot fi clasificate doua ca [S1] fiind " intrari" in populatie (nasterile si imigrarile), iar celelalte doua (decesele si emigrarile) reprezentand "iesiri".

Fertilitatea foarte scazuta, are consecinte clare asupra structurii pe varste, in sensul avansarii imbatranirii demografice. Din cauza configuratiei varstelor in anul de baza, 1998, se vede ca, in prima parte a perioadei de proiectare, grupele mari de varsta nu se schimba foarte mult; modificarile radicale apar in al doilea sfert al secolului, cand ponderea varstnicilor ajunge la aproape 35% si scade cu 10 puncte procentuale si ponderea grupei medii. Mai departe, lucrurile se stabilizeaza, asa cum e firesc sa se intample ca urmare a constantei conditiilor de proiectare. Ar mai fi de mentionat ca, in aceeasi ipoteza de fertilitate foarte scazuta, in primii 25 de ani ponderea populatiei medii nu numai ca nu scade, dar si sporeste usor, ceea ce inseamna o ameliorare a raportului de dependenta (bonus-ul demografic). Totusi, structura interna a acestei grupe se modifica; ponderile celor trei subgrupe distinse inauntrul populatiei adulte practic se inverseaza. Altfel spus, chiar daca grupa mijlocie nu-si modifica ponderea in total, populatia imbatraneste in interiorul acestei grupe. Aceasta constatare se regaseste aproape intotdeauna in astfel de etape ale evolutiei imbatranirii demografice.

Un factor care isi pune si el amprenta asupra nivelului imbatranirii demografice il constituie migratia. Acolo unde intalnim o imigratie masiva, in care sunt angrenate de obicei persoane in varsta de munca si capabile sa procreeze, ponderea varstnicilor este, ceteris paribus, mai redusa. Si invers, o emigratie puternica a adultilor diminueaza si ponderea grupei mijlocii si cea a copiilor, contribuind direct la imbatranirea demografica.

Pentru demografi, imbatranirea populatiei inseamna, simplu, cresterea procentului reprezentat de persoanele de 60 de ani si peste - sau de cele de 65 de ani si peste - in cadrul efectivului total.[S2] 

Asistam la o imbatranire a unei populatii (cresterea procentului de varstnici) urmare a faptului ca, intr-o perioada relativ scurta de timp, a avut loc emigrarea unui numar mare de indivizi mai tineri, deteriorandu-se efectivele celorlalte grupe de varsta. In acest caz, nu imbatranirea indivizilor e responsabila de imbatranirea populatiei.

Cateva dintre concluziile unui material de sinteza (ONU,2002), elaborat pentru pregatirea celei de a doua Adunari mondiale asupra imbatranirii, din 8-12 aprilie 2002, de la Madrid. Raportul ajunge la 4 concluzii importante:

Imbatraniea populatiei este un fenomen fara precedent, care nu a avut echivalent in istorie. Ea se realizeaza prin scaderea concomitenta a proportiei tinerilor, care va fi depasita, pana in 2050, de cea a varstnicilor (60 ani si peste), pe plan mondial.

Imbatranirea populatiei este un fenomen universal, care afecteaza pe toata lumea. Cresetra numarului varstnicilor in raport cu populatia in varsta de munca are repercusiuni directe asupra echitatii si soldaritatii intre generatii.

Imbatranirea populatiei este un fenomen de mare intindere, in masura in care el are repercusiuni majore asupra tuturor aspectelor vietii umane.

Imbatranirea este un fenomen durabil. De la 8%, in 1950, ponderea varstnicilor de 60 de ani si peste a urcat la 10% in anul 2000 si va ajunge la 21% in 2050.

I.3. Varstnicii din Romania

Romania este o tara in care acest proces de imbatranire demografica a inceput mai tarziu decat in celelalte tari europene si a avut si o intensitate mai scazuta, caracterizata prin ritmuri lente de crestere

'Maturizarea demografica a populatiilor vest-europene are implicati profunde in toate domeniile de dezvoltare. Fenomenul respectiv se produce insa pe scara diferita si in tarile estice' (calitatea vieti, XIV, numaru II, 2003 pagina 75).

In Romania, situatia persoanelor varstnice s-a inrautatit in ultimii ani.

In perioda 1990-2000, s-a inregistrat o scadere continua a nivelului de trai. Se constata o degradare accentuata a nivelului de viata la peste 84% dintre pensionarii de asigurari sociale de stat.

La ora actuala, in Romania, persoanele in varsta de 60 de ani si peste, reprezinta un procent de 18,3% din totalul populatiei Romaniei, iar pentru anul 2030, se preconizeaza un procent de 22,3%. Numai in ultimii 8 ani populatia varstnica a inregistrat o crestere de 2,3 procente.

Populatia imbatrineste si copiii se imputineaza. Numarul adultilor este insa in crestere, ceea ce inseamna ca Romania traieste un moment benefic, de bonus demografic, in tranzitia de la o populatie formata predominant din tineri la una in care batrinii constituie majoritatea.

Pe plan global, trei evenimente demografice sint semnificative pentru secolul XXI. Cresterea sperantei de viata cu 1,5 ani la un deceniu, declinul fertilitatii si pensionarea generatiei baby-boom din anii '50, care va accelera rata persoanelor in virsta dependente dupa 2010. Romania se confrunta deocamdata doar cu a doua problema.

Veniturile persoanelor varstnice in ultimii ani, s-au degradat continuu, ele marcand scaderi semnificative, atat fata de salariu mediu net pe economie, dar mai ales fata de indicele mediu de crestere al preturilor acestor servicii.

Imbatranirea populatiei este o problema resimtita la nivelul intregii tari, este o problema sociala,intrucat afecteaza un numar mare de persoane,si are consecinte nu numai asupra populatiei respective,ci si asupra societatii in general,deoarece influenteaza economia si bunastarea tuturor.

In prezent, in Romania, functioneaza:

• 19 camine pentru persoane varstnice, cu o capacitate de 2.121 paturi, aflate in coordonarea metodologica a Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei;
• 84 de centre de ingrijire si asistenta pentru adultii cu handicap, cu o capacitate de 10.230 paturi, reprezentand fostele camine de batrani si camine spital aflate in coordonarea metodologica a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (39 foste camine de batrani si 45 foste camine spital care nu si-au schimbat profilul initial):
• 17 institutii de asistenta sociala (camine pentru persoane varstnice si centre de zi) sustinute financiar de organizatii neguvernamentale, pentru care se acorda subventii de la bugetul de stat, cu o capacitate totala de 776 locuri;
• 39 de servicii la domiciliu subventionate de la bugetul de stat (Sursa: Raportul anual de asistenta sociala al directiei de specialitate din cadrul Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei)

Morbiditatea si mortalitatea

Morbiditatea si mortalitatea sunt parametrii traditionali ai sanatatii. Problema morbiditatii si, in special, a incapacitatii, raman cruciale pentru viitor si aceasta deriva din caracteristicile pe care morbiditatea le are la varstnici:

- rata ridicata: persoanele varstnice au tendinta de a fi mai des bolnave;

- exista boli care se intalnesc predominant la varstnici: cancer, afectiuni cardio-vasculare, infirmitati fizice si tulburari mentale;

- cronicitatea: persoanele varstnice au nevoie de mai mult timp pentru a se reface si prezinta un risc crescut de cronicizare a unor boli. Dementa este o afectiune tipica varstei foarte inaintate si necesita servicii si ingrijiri profesioniste;

- multimorbiditatea - persoanele varstnice au un risc mai mare de a suferi, in acelasi timp, de mai multe afectiuni.

Se considera ca oricate progrese ar interveni in viitor, ameliorarea starii de sanatate ii va privi pe seniori si mai putin grupul de varsta foarte inaintata. In ceea ce priveste dementa, este de asteptat sa creasca considerabil numarul de pacienti.

Populatia varstnica are in mod deosebit probleme de sanatate, in special boli cronice de lunga durata, dar o atentie speciala va trebui acordata dementelor (si indeosebi boala Alzheimer), care au progresat in ultimii ani si care au un impact economic si social considerabil. Toate studiile conchid ca frecventa bolii are tendinta sa creasca odata cu varsta: 0,6 din persoanele de 65-69 ani sufera, in medie, de aceasta boala, procentul ajungand la 22%, la persoanele de peste 90 ani.[S3] 

Varstnicii, pe masura ce avanseaza in varsta sunt expusi multimorbiditatii si devin mai dependenti in ceea ce priveste indeplinirea activitatilor cotidiene. Studii recente arata insa ca riscul de boala sau riscul de ingrijiri de sanatate este descris de o curba a carei inflexiune incepe cu mult inainte de varsta treia sau a patra (pentru cel putin o boala care implica incapacitate),

I.4. Geriatria- gerontologia romaneasca

In general, o persoana se considera varstnica daca are peste 65 de ani. Aceasta varsta, este aleasa aleator, fiind practic varsta de pensionare a persoanelor din statele dezvoltate. In fapt, putem vorbi de patru tipuri de varste: varsta cronologica, varsta biologica, varsta psihologica si varsta sociala. Varsta cronologica este un prag artificial si nu reflecta complexitatea fenomenului. Nici un individ nu seamana, nu se simte si nu sufera la fel cu un altul la aceeasi etate. Varsta biologica ar fi cel mai aproape de adevar in a defini persoanele varstnice. Si varsta de pensionare este o conventie: ea vine de la reformele cancelarului prusac Biskmark, care a instituit, dupa Revolutia de la '48, la femei la 50 de ani, iar la barbati la 60 de ani. Dar e de remarcat un lucru: pe vremea aceea speranta medie de viata era sub 50 de ani. Au urmat progresele in medicina: igiena, care a redus incidenta bolilor infectioase, tratamentul antibiotic, hipotensor etc. Acestea au crescut speranta medie de viata la nastere, astfel incat s-a ajuns in ultimii ani la varsta de 80 de ani, chiar 82 de ani in tarile dezvoltate. De aceea, s-a pus problema, in unele tari dezvoltate, de crestere a varstei de pensionare. Deci, varsta cronologica nu reflecta procesul de imbatranire.

Pe de alta parte, varsta biologica ar fi cea mai apropiata de realitatea individuala. Dar este o problema: ea este foarte greu de definit si de cuantificat, de masurat. Profesorul britanic Michael Horan sustinea ca varsta biologica ar putea fi evaluata dupa rezerva functionala a fiecarui individ. Astfel, imbatranirea ar putea fi definita ca scaderea acestei rezerve functionale a organismului. Este de altfel ceea ce vedem in viata de zi cu zi. O persoana in varsta, daca nu este supusa unui stres, unei presiuni, face fata foarte bine vietii de zi cu zi. Insa, daca apare un factor stresor, pentru ca ar trebui supus organismul la un stres maximal, este riscant la varstnic.[S4] 

Imbatranirea biologica, spre deosebire de imbatranirea patologica, se realizeaza fara seisme prea evidente, dat fiind faptul ca organismul antreneaza rezervele compensatorii si parcurge forme de echilibrare proprii, extrem de complexe. Se produc o serie de modificari biochimice(hormonale), trofice de consistenta si functionale ale structurilor biologice.

Din acest punct de vedere, un fenomen mai semnificativ este si cel al scaderii energiei instinctelor (scaderea libidoului, mai ales la barbati si pierderea capacitatii de procreare la femei, prin aparitia menopauzei). Despre "persoana varstnica si imbolnavirile" putem spune ca s-a observat ca pe masura inaintarii in varsta creste vulnerabilitatea la imbolnaviri; bolile sunt contactate mai usor, evolutia este mai indelungata, vindecarea se obtine mai greu.

Aspectul cel mai caracteristic al imbolnavirilor in cazul persoanelor varstnice este: polipatologia, (polidiagnosticul sau polimorbiditatea), adica faptul de a avea concomitent doua sau mai multe boli, cele mai multe studii au constatat o medie de 4-5 boli. In timp ce la celelalte varste exista in general o singura boala, la varstnic, ca urmare a scaderii rezistentei puterii de aparare, uzurii organelor si aparatelor organismului, se instaleaza ca o regula mai multe boli care evolueaza concomitent (de exemplu, la o persoana in varsta putem intalni: cardiopatie, hipertensiune arteriala, cataracta, diabet, reumatism cronic sau alte formule de asocieri: emfizem pulmonar, insuficienta cardiaca, osteoporoza, adenom de prostata etc.)

Aspectul descris al polipatologiei varstnicului creeaza probleme deosebite privind calitatea vietii, necesarul de tratamente(si costurile ridicate ale acestora), nevoile de ingrijire, riscurile de complicatii si agravari, starea de dependenta etc.

Cronicizarea este o alta caracteristica importanta a imbolnavirilor persoanelor varstnice. Exista boli cronice care se instaleaza in continuarea unei boli acute care nu se vindeca; exista boli cronice care sunt caracterizate de evolutii cronice de la inceput (ex.: arteroscleroza, osteoporoza, diabetul) pe fondul evolutiilor cronice putandu-se dezvolta episoade acute, crize sau accidente, ca de exemplu: infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, fracturile (in osteoporoza) s.a.

Morbiditatea prin boli cronice este in crestere in toate tarile lumii in legatura in mod special cu imbatranirea populatiei, fiind un important factor de influenta al politicilor sociale si de sanatate prin costurile in crestere pe care le impune in domeniul tratamentelor, ingrijirilor, serviciilor sociale.

In Romania, unul din organismele stiintifice pentru studierea batranetii, cu reputatie internationala, este Institutul National de Geriatrie si Gerontologie, fondat de preofesor doctor Ana Aslan in anul 1952, la care se adauga, astazi, Fundatia de Gerontologie cu acelasi nume. Fundatia "Ana Aslan" a elaborat, in anul, 1993 un program national pe termen mediu de 6-10 ani. Prevederile acestui program stipuleaza:

o        varstnicii trebuie sa beneficieze de toate drepturile omului asa cum sunt stabilite de O.N.U.;

o        statul si organizatiile neguvernamentale trebuie sa participe in mod eficient la realizarea programelor elaborate pentru varstnici;

o        serviciile medico-sociale trebuie sa fie adaptate cerintelor varstnicilor si in acelasi timp trebuie sa fie de buna calitate;

o        programele socio-culturale intreprinse pentru batrani trebuie sa indeplineasca cerintele acestei grupe de varsta ;

o        varstnicului trebuie sa i se acorde, de catre stat, posibilitatea de a lucra in continuare dupa pensionare, atata timp cat poate. Acest lucru il ajuta sa-si mentina independenta materiala si in acelasi timp sa amane cat mai mult ocrotirea sa de catre societate ;

o        sa fie sprijinite familiile care doresc sa-si pastreze caracterul traditional cu trei generatii;

o        sa fie stimulate prin popularizare radio, TV, presa scrisa, toate actiunile voluntare intreprinse in favoarea varstnicilor ;

o        imbunatatirea starii de sanatate si de integrare sociala a varstnicilor, cu prelungirea perioadei active de viata;

o        imbunatatirea si diferentierea nivelelor de pensii, asa cum se practica in tarile dezvoltate ;

o        stimularea judetelor spre a crea conditii cat mai bune si specifice fiecarui judet pentru imbunatatirea vietii personale de varsta a treia (R. Demetrescu, 1994).

I.5. Varstele de regresie

Perioada de regresie este cunoscuta si ca varsta a III-a sau ca varsta batranetii in care domina fragilitatea si involutia.

Etapele de dupa 65 ani pun mult mai multe probleme decat celelalte varste.

Varstele terminale ale vietii se afla sub semnul iesirii din munca activa (pensionarea).

Exista o serie de aspecte sociale ale batranetii - cresterea longevitatii reale si potentiale si protejarea sociala a acesteia; folosirea sociala a experientei profesionale si sociale a varstelor batranetii, data fiind valoarea sa; profilaxia batranetii si lupta impotriva bolilor de degenerescenta.

Se poate vorbi de 3 stadii:

stadiul de trecere spre batranete 65 - 75 ani;

stadiul batranetii medii 75 - 85 ani;

stadiul marii batraneti - peste 85 ani.

Subidentitatile intra intr-o serie de noi pozitii.

Tipul fundamental de activitate = adaptarea la un nou orar de activitati.

Tipul de relatii = se modifica restrangandu-se din aria profesionala, dar si din aria altor activitati.

Perioada de trecere - subidentitatea profesionala se dezoficializeaza si se integreaza in subidentitatea social - obsteasca. Subidentitatea maritala ramane esentiala. Subidentitatea parentala - relativ expansiva. Perioada de o oarecare fragilitate biologica.

Perioada batranetii propriu - zise. Subidentitatea parentala se contracta usor, subidentitatea sociala se exercita in teritoriul social accesibil. Bolile degenerescente reduc mobilitatea. Mortalitatea este mai mare.

Perioada marii bataneti - subidentitatile suprapuse se contracta; uneori poate avea loc o disolutie de sine.

Durata medie a vietii - 70 ani la barbati si 75 ani la femei.

Scaderea energiei instinctelor si a eficientei adaptarii. Imbatranirea fizica se realizeaza fara seisme prea evidente, jucand un rol important imbatranirea celulelor, a tesuturilor si a organelor.

Procesul de imbatranire este amplificat de modificarile hormonale ce survin mai ales dupa 65 ani.

Degradarea si imbatranirea sistemului nervos este legata de reducerea capacitatii organismului de a satisface exigentele alimentare foarte mari ale creierului (irigarea, oxigenarea, alimentarea).

Caracteristici psihice

Activitatea psihica poarta amprenta experientei de viata si a proceselor de reechilibrare a organismului.

Impactul planului senzorial se manifesta in prima etapa ca dominant periferic apoi impactul central(scade functionalitatea ANS), proces lent 65-70 ani, accelerat 70-75, stabilizat la valori reduse 75-85 ani. Ex: degradarea vazului, degradarea auzului, sensibilitatea tactila se degradeaza(dupa 50-55), e.t.c.

Dezvoltarea proceselor psihice complexe

Sunt influentate de experienta cultural-intelectuala si de capacitatile functionale. Degradarea memoriei de scurta durata (MSD) e mai pregnanta iar memoria de lunga durata (MLD) e mai rezistenta.

Concomitent are loc o exacerbare a emotionalitatii, nervozitatii, irascibilitatii, tulburarea functiilor psihice-slaba cooperare, anxietate, capricii, e.t.c.

Inteligenta poate sa se mentina relativ activa.

La batranete scade fluenta ideilor, se manifesta o inflexibilitate a opiniilor, rationamentelor, confuzionism spatial, emotiile devin ceva mai primitive, hipertrofiere a sinelui, amnezie infantila de origine afectiva, tulburari de memorie.

Se manifesta o tendinta de crestere a fondurilor sociale de pensionare si de asistenta sociala, de constituire a cadrului socio-ocupational al persoanelor in varsta. Dupa 70-75 ani apar pregnant cazuri de dementa senila si psihoze, trairea in trecut, vidul de idealuri si aspiratii.

Se diferentiaza moartea biologica (degradarea proceselor psihologice), moartea psihologica (disolutia comportamentului, a constiintei) si moartea sociala (inregistrarea mortii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii, rezolvarea schimbarilor sociale).

Cap. II. Institutionalizarea si conflictul

Institutionalizarea consta in actiunea si procesul prin care se confera caracterul institutional, oficial, in baza unor norme clar definite referitoare la status-roluri sociale, care au menirea de a promova si proteja un segment de valori comune.

Literatura de specialitate consemneaza ca acest proces include mai multe etape succesive, astfel: pornindu-se de la nevoi si interese particulare care, printr-o generalizare cel putin partiala se tranforma in nevoi si interese ale colectivitatilor umane, membrii acestora cauta modalitati practice si eficiente de satisfacere a lor; aparitia unor obiceiuri standardizate, in urma depistarii si utilizarii frecvente a modelelor practice de actiune; codificarea, legiferarea de norme care sa consacre obiceiurile care, pe un plan mai larg, sunt relevante social, ca urmare a extinderii si diversificarii lor.

Varstnicii reprezinta o categorie de persoane care se afla in situatii extreme datorita resurselor materiale reduse, a problemelor legate de batranete si de starea de sanatate.

Pentru a se evita institutionalizarea persoanelor varstnice, un rol important il are si consilierea membrilor familiilor varstnicilor care se afla in riscul de a fi institutionalizati.

De cele mai multe ori, unul din motivele institutionalizarii batranilor il reprezinta si teama de responsabilitati a familiei, lipsa de putere pentru a face fata situatiei de a-si ajuta varstnicul. Consilierea este un pas important in determinarea abandonului institutionalizarii.

Odata cu fenomenul general de imbatranire a populatiei, societatea va trebui sa faca fata: unui numar crescut de pensionari, unui numar crescut de persoane care traiesc singure, unui numar crescut de persoane varstnice, incapacitatii familiei de a-si rezolva singura problemele legate de ingrijirea acelor membri aflati la varste inaintate, nevoii crescute de servicii sociale si medicale destinate ingrijirii personale.

Varsta a treia este acompaniata de singuratate, izolare, precum si de riscul crescut de a prezenta boli invalidante, generatoare de dizabilitati, implicit de dependenta.

Fara o asistenta medicala si sociala de lunga durata, existenta insasi a persoanelor varstnice poate fi compromisa.

Impactul asupra familiei, indus de existenta unei persoane varstnice care si-a pierdut autonomia si depinde de ajutorul altei persoane pentru a-si desfasura actele de baza ale vietii zilnice, este deosebit de puternic si conduce la dezorganizarea modului obisnuit de viata a familiei.

Toate aceste persoane necesita un numar mare de servicii medicale, institutionalizare sau servicii la domiciliu.

Problematica varstnicului, prin dimensiuni si valori, in trecut, se afla in grija familiei, in societatea moderna se impune, insa, interventia statului.

Societatea a creat o retea de institutii specializate de asistenta medicala si ocrotire sociala, variabila de la o tara la alta, in raport cu unii factori ca: ponderea populatiei varstnice, resurse economice etc.

In tara noastra sistemul serviciilor sociale destinate persoanelor varstnice este inca insuficient dezvoltat. Desi cadrul legal este in curs de definire pentru ansamblul serviciilor sociale, in beneficiul persoanelor varstnice s-au infiintat si functioneaza pana in present relativ putine servicii comunitare, atat ca varietate cat si ca numar. Aceste servicii sunt promovate de organizatii neguvernamentale, de biserici / culte religioase - serviciile publice fiind in general asimilate celor pentru persoane cu handicap.

Daca in mediul urban exista o serie de servicii, datorita dezvoltarii ONG-urilor si a accesului mai facil la surse de finantare, in mediul rural lipsesc aproape cu desavarsire. Doar centre rezidentiale - camine de batrani sau camine spital - institutii de talie mare din categoria celor de tip cazon, ascunse in sate rupte de lume, "mostenire" a vechii societati.

 Asistentul social respecta politica, principiile si regulamentele interne ale institutiei angajatoare. Asistentul social participa la imbunatatirea politicilor si procedurilor institutiei angajatoare si la sporirea eficientei serviciilor oferite.

 Asistentul social se asigura ca institutia angajatoare cunoaste obligatiile etice ale profesiei de asistent social prevazute de Codul Etic si implicatiile practice ale acestor obligatii.

Asistentul social se asigura ca practicile, politicile si procedurile institutiei in cadrul careia isi desfasoara activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului Etic.

Asistentul social actioneaza astfel incat sa previna si sa elimine orice forma de discriminare in activitatile, politicile si practicile institutiei angajatoare.

Conflictul din punct de vedere sociologic, reprezinta o opozitie deschisa, o lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale divergente sau incompatibilitate, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale.

Din definitie rezulta faptul ca atata vreme cat puterea se exercita asupra unui adversar extern sau intern, in acest din urma caz impotriva unei organizatii, grupari, clase etc. exista si posibilitatea conflictului.

Factorii de disociere - ura, invidia, nevoia, dorinta - sunt cauzele izbucnirii conflictului; acesta are misiunea de a rezolva dualismele divergente amintite; el reprezinta o modalitate de a reconstrui o anumita unitate, chiar cu pretul "distrugerii" complete a uneia din partile aflate in conflict.

Schema de tratare a conflictelor este valida, incepand cu cele interpersonale si terminand cu cele "obiective" (ce implica reprezentanti ai unor interese colective). Astfel, Simmel elaboreaza o tipologie de rezolvare a conflictelor: victorie, compromis, conciliere, refuzul definitiv al oricarei solutionari pentru a permite o noua coexistenta.[S5] 

La nivel social, in afara posibilitatii de a reconstrui o noua unitate, conflictul are si o alta valenta, denumita "functia pozitiva a inamicului" si care ajuta la cresterea coeziunii interne (factor ce a contribuit la formarea statelor europene centralizate).

Un aspect important in teoria lui Simmel il constituie raportul "diada - triada".

Diada opune si uneste doi actori sociali; sosirea celui de-al treilea creeaza premisele formarii unor aliante. Al treilea poate ramane obiectiv si poate actiona ca mediator - interesele sale nu intervin in conflict. El poate fi insa legat de una din parti si medierea sa este ambigua, dupa cum poate profita de conflict pentru a-si realiza propriile interese (al treilea castigator - "tertius gaudens"). Modelul lui Simmel, cu doua parti aflate in conflict si un mediator, este foarte adecvat pentru analiza si rezolvarea oricarui tip de conflict.

Tipuri de conflicte. Etapele conflictelor

a) Exista o tipologie diversa a conflictelor: conflictul dintre clasele sociale, conflictele industriale, revolutiile, miscarile sociale ce adopta confruntarea etc.

b) Dinamica manifestarilor conflictuale este diversa. Un model complet al desfasurarii conflictului cuprinde cinci etape:

dezacordul;

confruntarea;

escaladarea;

de-escaladarea;

rezolvarea (Donelson R. Forsyth).

Dezacordul debuteaza prin simple neintelegeri, diferentierea indivizilor sau grupurilor prin modul lor de a fi si a gandi, divergente minore, nesemnificative pentru interactunea sociala, de grup, dar care, necontrolate la timp, pot evolua in conflicte reale.

Confruntarea adanceste diferentele dintre indivizi, grupuri, clase etc., acestea fiind percepute de catre parti ca importante pentru interactiunea de grup, ca amenintand unitatea grupului; in aceasta faza fiecare parte isi sustine pozitia sa, accentuand-o pe baza unei ideologii justificative (se intensifica angajarea partilor pe linia dezacordului initial; fiecare parte subliniind erorile din gandirea celeilalte; este faza in care fiecare parte se convinge pe ea insasi ca trebuie sa convinga adversarul sa-si schimbe parerea, sa renunte la pozitia lui, acceptand argumentele sale; actiunea de persuasiune devine exagerata, poate degenera in actiuni de forta, de coercitie, cu efect de "boomerang" asupra partilor; expresia emotionala domina asupra argumentelor logice; rata comunicarii in grup scade; sunt antrenate mecanisme psihologice si interpersonale ale luptei care duc la stress crescut, atmosfera tensionata, frustrari succesive ce antreneaza in lant ostilitati, forme de violenta, agresivitate in limbaj; lipsa de incredere creste; apare necesitatea unei solutii.

Escaladarea conflictului distruge normele reciprocitatii pozitive, inlocuindu-le cu unele de tip negativ (Schlenker, Goldman, 1978) care sustin un comportament concurential exagerat; tensiunile si ostilitatile din grup sunt scapate de sub control; reactia de autoaparare a fiecarei parti starneste violente fizice si simbolice, agresivitate maxima; in aceasta etapa conflictul atinge punctul culminant, "de varf" care poate distruge total interactiunea de grup, ajungand uneori chiar pana la distrugerea fizica a partilor.

De-escaladarea si rezolvarea conflictului presupun orientarea spre solutii rationale, spre interventii legale de tip institutional, prin negocieri si compromisuri treptate, prin stimularea posibilitatilor de comunicare deschisa intre parti, prin captarea bunavointei partii adverse, prin aparitia "celei de a treia parti" in calitate de mediator, moderator, facilitator, diplomat, sfatuitor, constientizator, judecator, expert etc. (Johnson Pruitt 1970), toate avand ca scop integrativ, de refacere a interactiunii sociale normale. Pentru a avea reusita in timp si eficienta in procesul interactiunii sociale, de grup, compromisul final cerut de rezolvarea conflictului nu trebuie sa fie privit de nici una din parti ca un semn al slabiciunii sale, nu trebuie sa fie speculat in procesul concilierii de nici o parte, ci apreciat prin functia lui pozitiv-integrativa pentru unitatea si pacea sociala. Incapacitatea adoptarii unor solutii constructive, mutual acceptate duce fie la dezagregarea sistemului, fie la generarea unui echilibru precar si provizoriu.

Ca teoreticieni consacrati in analiza conflictelor, contradictiilor sociale, ale puterii si divergentelor de interese sociale pot fi amintiti: Machiavelli, Hobbes, Durkheim, Max Weber, R. Dahrendorf, Collins, David Lockwood, Simmel, Lewis Coser, Marx, Gouldner, Gumplowitz, Parsons, Deutsch, J. R. P. French, Goldman Schlenker, Johnson Pruitt etc.[S6] 

II.1.Cauzele si efectele institutionalizarii varstnicilor

Desi actualmente tendinta este de dezinstitutionalizare, in toata lumea exista forme de ocrotire a varstnicului in asemenea asezaminte.

O institutie reprezinta o organizatie care are statut, reguli de functionare stabilite prin regulamente si/sau legi, avand functia sociala de a satisface anumite nevoi colective (Zamfir, Vlasceanu, 1993).

In Romania, exista mai multe tipuri de institutii specializate de ocrotire. in functie de perioada cat varstnicul este ocrotit, institutiile pot presta servicii pe termen lung sau temporar, ele apartinand pana nu demult unor ministere diferite, astfel :

a)pe termen lung: sub tutela Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a consiliilor locale se afla caminele de pensionari unde acestia se pot interna ca urmare a deciziei DGASPC-ULUI; sub tutela Inspectoratelor Teritoriale pentru Persoanele cu Handicap, exista camine-spital unde sunt internati varstnicii si dependentii sau camine pentru persoane fara nici un fel de venit;

b)temporar: cel mai frecvent, apartinand unor fundatii sau organizatii negu- vernamentale. Ocrotirea temporara presupune accesul in centre de zi in care varstnicul isi poate petrece sub supraveghere timpul liber in mod placut sau poate fi ingrijit (in cazul dementului) pe perioada cat familia (apartinatorii) isi desfasoara alte activitati (serviciu, cumparaturi); de asemenea, varstnicii pot desfasura diverse terapii fizice si ergoterapeutice, in cadrul unor programe recuperatorii si profilactice organizate.

Decizia privind institutionalizarea pe termen lung trebuie sa fie o decizie elaborata de o echipa pluridisciplinara formata din asistent social, medic, psiholog, la care va participa obligatoriu varstnicul in cunostinta de cauza, eventual si familia varstnicului; este o decizie de mare raspundere care vizeaza viitorul persoanei si are numeroase repercusiuni psihice, morale, financiare. Varstnicul este o persoana matura, responsabila, care are dreptul de a decide ce este mai bine pentru el, dar poate fi sprijinit, consiliat, prezentandu-i-se riscurile si beneficiile traiului singur sau in institutie.

Cauzele institutionalizarii pe termen lung ar fi:

singuratatea si lipsa retelei de suport;

dorinta manifesta a varstnicului;

lipsa veniturilor;

diferite afectiuni cronice;

handicapul fizic sau mintal;

pierderea locuintei;

lipsa adaptarii in cadrul serviciilor la domiciliu;

"crize' in sanul familiei de origine;

imobilizarea la pat;

violenta domestica sau a celor ce s-au angajat sa-1 ingrijeasca.

Populatia in institutiile de ocrotire este relativ omogena pe grupe de virsta in caminele pentru varstnici predomina persoanele de sex feminin (70%); de asemenea, din distributia pe varste, rezulta ca 80% dintre persoanele institutionalizate depasesc 70 ani si aproape 60% se situeaza peste 75 ani. Nivelul de instructie al varstnicilor din aceste institutii este de peste 50% sub nivelul mediu, intre acesta si statutul social al pensionarului existand o relatie directa.

Desi dupa 1990 s-au schimbat multe in privinta institutiilor pentru varstnici, totusi batranii din multe institutii spun ca sunt deprimati, nefericiti, inadaptati; studiile au demonstrat ca au mai putina vitalitate, mai putina activitate si mor mai repede decat persoanele de aceeasi varsta din societate. Schultz si Bremmer raportau in 1977 tulburari de ordin psihologic si tristete in cazul acestor varstnici, mai ales atunci cand transferul era involuntar.

 Procedeul de admitere in aceste institutii se face prin adresabilitatea varstnicului sau apartinatorilor catre serviciul de asistenta sociala, ceea ce demonstreaza o redusa implicare a serviciului de asistenta sociala in actiunea de cunoastere a starii si conditiilor persoanelor varstnice care se afla in risc major; categoric, varstnicii cu nevoi speciale sunt mult mai multi, dar lipsa retelei de ocrotire privind persoana varstnica, precum si marginalizarea problemelor varstnicilor au dus la slaba monitorizare si la lipsa solutionarii multor probleme ale acestor categorii de persoane. in general, procedeul de admitere aduce daune individului, care este adesea privit ca un "obiect' usor de prelucrat, este privat de la intrare de propriile sale haine si este o victima a agresiunii verbale si, uneori, fizice a personalului. Nu rareori, rezidentii sunt pusi in situatia de a implora personalul pentru lucruri minore (un pahar cu apa sau permisiunea de a folosi telefonul). O atitudine ce accentueaza scaderea stimei de sine este "stigmatizarea' (personalul sau ceilalti rezidenti pot ponegri un anumit pacient, il pot arata cu degetul sau pot vorbi despre el ca si cum n-ar fi prezent).

 Consider deosebit de importante respectarea deontologiei medicale,[S7]  cresterea nivelului de comunicare dintre medic si pacient, dar si rezolvarea retribuirii adecvate a personalului medical si de ingrijire, care trebuie recompensat adecvat, pe masura conditiilor de lucru si a responsabilitatii pe care si-o asuma.

Efectele institutionalizarii

Este unanim recunoscut ca internarea intr-o institutie pentru batrani, determina intotdeauna , chiar daca uneori este mai putin evidenta , o trauma importanta, deoarece comporta o schimbare radicala de viata, o renuntare definitiva la anumite deprinderi si obiceiuri, de care, odata cu trecerea anilor, varstnicul se simte din ce in ce mai legat.

Batranul trece de la o viata personala organizata dupa anumite necesitati, la o viata in comun cu niste straini, constrans la un program si regim alimentar diferit, obligat la respectarea unor reguli necesare intr-o institutie, privat de propria intimitate, eliberat de orice obligatii si responsabilitati familiale.

Intrarea intr-o institutie pentru batrani se face atunci cand varstnicul a suferit deja experienta dureroasa a pierderii partenerului,sau neputintei familiei de a-l ajuta, la aceasta adaugandu-se o noua pierdere, aceea a caminului in care a trait pana atunci. Se realizeaza, astfel, o debarasare de toate bunurile si fiintele care alcatuiau esenta si sensul vietii sale. Batranul este depersonalizat prin disparitia persoanelor si lucrurilor care il ajutau sa-si defineasca identitatea. Se regaseste, astfel, saracit, intr-un mediu uneori ostil, in care nevoia de afectivitate este foarte sumar satisfacuta, singur si resimtind acut lipsa unei persoane care sa-l inteleaga intr-un mod autentic. Uneori, absenta familiei este compensata prin apropierea de o persoana din camin - fie membru al personalului, fie coleg de camera , dar, de cele mai multe ori, prezenta acestora este interpretata ca o limitare a intimitatii personale. O a doua ruptura se realizeaza la nivel mai subtil, ea vizand cultura celui ce intra in camin. Pentru a se putea adapta noului mediu, schimbarea culturala este imperios necesara, varstnicul fiind nevoit, de cele mai multe ori, sa internalizeze acea cultura a saraciei specifica acestui spatiu. Adaptarea la conditiile de aici, inseamna renuntarea la o mare parte din vechile sale comportamente si achizitionarea altora noi, care frecvent nu sunt caracteristice pentru personalitatea varstnicului, dar sunt necesare pentru ca acesta sa poata face fata solicitarilor exterioare. Cei care nu mai au puterea de a face acest lucru raman neintegrati,izolati si deci singuri, devenind treptat apatici si indiferenti la ceea ce se intampla in jur. La aceasta se adauga faptul ca batranul este nevoit sa-si imparta spatiul vital cu alte persoane straine, astfel incat frontiera impusa intre propria sa persoana si ceilalti indivizi este abolita, iar viata sa intima este profanata.

Un aspect deloc de neglijat este violarea intimitatii, existand inca institutii in care toaletele nu sunt despartite in cabina, camerele au 7-10 locuri, dulapurile si hainele sunt comune etc.

 Aceste neajunsuri, ce nu se pot generaliza pentru toate institutiile, isi au originea in incercarea acestora de a satisface nevoile de baza ale varstnicului in limita bugetului.

 Se pune problema de ce in 20 ani nu s-a putut schimba mai mult; pentru ca exista inca structuri rigide si persoane in pozitii de decizie care nu doresc schimbarea, personalul este foarte putin numeros si adesea necalificat, exista foarte putine cursuri care au ridicat nivelul de pregatire al personalului, personalul nu este selectat (pentru ca, in general, cei care doresc un astfel de post au o situatie social-economica precara, el fiind o alternativa a existentei lui, si nu o alegere).

Aparitia bolii, doliul, suferinta, constientizarea mortii posibile, fac ca persoana de varsta a III-a sa recurga la religie ca la un ultim refugiu unde isi poate gasi consolarea in credinta. Perceperea sa ca fiinta morala si religioasa constituie un punct forte al imaginii de sine.

[S8] 

II.2. Conflictul intre varstnici, ca efect al mediului institutional

Conflictul poate aparea oriunde, oricand,in orice situatie.

A crea conflicte e usor, mai greu este sa le rezolvi.

Conflictele nerezolvate se soldeaza cu pierderi de timp si energie.

Conflictele pot fi bazate pe neintelegeri privind metodele folosite,scopurile prevazute,procedurile administrative,delegarea responsabilitatii,principii si valori morale,fapte, actiuni.

Conflictele pot fi bazate pe dezacorduri de idei privind stilul personal,lupta pentru putere,amenintarea stimei de sine, gelozie, dispret.

Varstnicilor le este foarte greu sa se desparta, chiar si numai temporar, de mediul, de rutina zilnica. Schimbarea locului, a tabieturilor reprezinta aproape un soc pentru pacientul varstnic. Adaptarea la nou este un efort mare. Mediul de institutie este stresant, nu este asa de usor de suportat. La Centru, pentru a usura adaptarea varstnicilor, pot sa aduca lucruri marunte cu care sa-si personalizeze locul din camera, am incercat sa cream un mediu mai apropiat, mai familiar. In masura posibilului se tine cont si de afinitati sau preferinte. Camerele sunt mari , cu 3-14 paturi si nu ofera intimidate asistatilor. De asemenea, grupurile sociale si baia principala , desi moderne si functionale, sunt amplasate pe hol si se folosesc in comun.

Este dureros, o spun toti. Dar toti stiu, insa nu o spun, si faptul ca nimeni nu ar vrea sa-si lase casa lui pentru a merge sa traiasca intr-un azil.

Sa te trezesti dintr-o data ca traiesti cu persoane straine, pe care nu le-ai vrut si nu le-ai ales, este oare intr-adevar, un mod de a invinge singuratatea? Se intampla ca vrei sa te odihnesti si nu reusesti, pentru ca nu suporti zgomotul celorlalti, faptul ca tusesc, obiceiurile lor diferite de ale tale. Se spune, apoi, ca la batranete devi putin exagerat. Dar nu este exagerat faptul ca daca doresti sa citesti, cineva iti stinge lumina, sau daca vrei sa vezi o emisiune la televizor, fie ceilalti se uita la alta, fie nu este program.

Intr-un centru de ingrijire pentru varstnici, pana si problemele cele mai banale devin grele: sa ai ziarul in fiecare zi, sa-ti repari ochelarii imediat ce se rup, sa cumperi lucrurile de care ai nevoie daca nu poti iesi.Se intampla adesea sa-ti schimbe lenjeria cu a alteia, cand o dai la spalat, si sa nu poti sa-ti pastrezi nimic al tau. Ceea ce este si mai rau - admitand ca mancarea e buna - este ca nu poti hotari aproape nimic: cand sa te ridici si cand sa ramai in pat, cand sa aprinzi si cand sa stingi lumina, cand si ce sa mananci. Si apoi, cand esti batran (si esti jenat, pentru ca te simti mai putin frumos decat inainte), esti constrans sa ai totul in comun: boala, slabiciunile fizice, durerea, fara nici un pic de intimitate si pudoare.

Toate aceste lucruri mentionate mai sus, aparent banale, pot fi motive conflictuale intre varstnicii institutionalizati.

Trebuie sa afirm faptul ca un comportament social ia nastere ca urmare a structurii interne a omului, a nevoii sale de a se relationa in permanenta cu ceilalti si ca, comportamentul social este o contopire a unora dintre caracteristicile indivizilor ce alcatuiesc un grup.

II. 3 Comunicarea

Relatiile intre oameni nu se pot realiza fara comunicare.

Multe persoane varstnice sufera adesea mai mult din cauza izolarii, ignorarii, marginalizarii, lipsei de comunicare cu cei din jur, decat ar suferi din cauza unei boli. A-i vorbi unui varstnic, in graba, rastit, plictisit, indiferent, fara a te asigura ca te-ai adaptat intelegerii sale, nivelului de cultura, capacitatii de receptie, capacitatii auditive, poate sa-i faca rau, adancindu-i suferinta si izolarea.

Le putem oferi foarte usor ajutorul nostru, acestor persoane, pur si simplu comunicand cu ei. Comunicarea are un rol esential nu numai in investigarea si cunoasterea nevoilor, dar si in actul ingrijirii. Comunicarea devine afectiva atunci cand

Factorii de mediu, pot la randul lor influenta pozitiv sau negativ comunicarea prin cresterea tensiunii sau discomfortului:

- fizici-zgomot, cromatica, lipsa intimitatii, neacomodare;

- sociali- prezenta sau absenta altor persoane incuraja comunicarea cu un individ sau, dimpotriva o poate stopa.

Comunicarea cu o persoana varstnica capata o calitate mai buna, cu cat determina din partea persoanei varstnice, o deschidere cat mai mare, totala chiar, care se bazeaza pe increderea pe care persoana cu care intra i-a inspirat-o.

Increderea este cheia deschiderii, premisa obtinerii unui maximum de date privind nemultumirile si nevoile persoanei. In acelasi timp, increderea este si o baza pentru un posibil efect terapeutic al comunicarii, cum ar fi psihoterapia.

Comunicarea poate fi incurajta prin ascultarea persoanei si pentru a se realiza o ascultare eficienta este necesar ca timpul sa fie rezervat ascultarii (nu graba, expedierea sau superficialitatea; concentrarea sa fie asupra comunicarii deoarece persoanele varstnice isi pierd mult mai usor sirul si fluenta vorbirii,daca sunt intrerupte; acceptarea perioadelor de liniste necesare pentru un varstnic inainte de a raspunde.

Ingrijirea varstnicului si, mai ales, calitatea acestei ingrijiri sunt parti integrante ale politicii de bunastare si de sanatate a fiecarei tari, motiv pentru care profesionistii sunt primii chemati sa se ocupa de aceasta categorie de varsta. Logica apelarii la profesionisti este foarte simpla: daca pentru a asigura normalitatea vietii este nevoie de profesionisti, cu atat mai mult este nevoie de ei in situatiile de "avarie". Aici se aplica la modul cel mai direct spusa Mantuitorului: nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Evident, ca in orice activitate, nu sunt suficiente doar cunostintele desi importanta lor nu mai are nevoie de demonstratie. Important este insa ca aceste cunostinte sa fie sustinute de un caracter caritabil, de o viziune umanista, de o simpatie din care sa rezulte relatia de complementaritate intre eu si celalalt. Acest fapt va duce la manifestarea sentimentelor de respect si de afectiune. Adevar etern, spre care trimite esenta Legii: "sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti", adevar tradus de intelepciunea populara in formula paremiologica simpla: "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!".

Devine evident ca a oferi la ora fixa medicamentul prescris de medic, a servi masa la ora fixa, a avea grija sa nu uitam punerea perfuziei, a-l intreba in treacat ce mai face - si asa mai departe - nu este suficient. Pe acestea trebuie sa le facem, dar mai este ceva care nu trebuie uitat: empatia cu cel in dificultate. As face un pas mai departe: fiind alaturi de cel in dificultate, suntem alaturi de noi insine, fiindca, asa cum remarca Marc Auge : sensul celorlalti ne pune in fata cu evidenta sensului pe care il elaboreaza ceilalti, fie ei indivizi sau colectivitati. Caci sensul despre care este vorba este cel social, cu alte cuvinte, ansamblul raporturilor simbolizate, instituite si traite intre unii si altii, in sanul unei colectivitati, acest ansamblu permitand a fi identificat ca atare. Aceasta, pentru ca nu exista societati care sa nu fi definit, intr-un mod mai mult sau mai putin strict, o serie de raporturi normale (instituite si simbolizate) intre generatii, intre cei varstnici si cei mai tineri, intre barbati si femei, intre aliati, intre neamuri, intre clase de varsta, intre oameni liberi sau nu, bastinasi si straini etc.

Asa cum se poate observa cu usurinta, persoana varstnica este o persoana dezavantajata la modul general si nu particular: propriul ei organism nu se mai afla in deplinatatea facultatilor fizice, societatea ii da certificat de eliminare de pe piata muncii prin pensionare, copiii ii transmit semnale ca i-a trecut vremea - singurul culoar pe care este lasata sa alerge, dar pe tacutelea, fara opinie - este bucataria. Si daca apare si boala, iar ea, vai!, apare in majoritatea covarsitoare a cazurilor, persoana varstnica devine o povoara. Si tocmai acum, resursele materiale ating cota de jos.

Ii putem ajuta pe varstnici, implinindu-le nevoile. Si daca sistemul romanesc de asistenta sociala a gasit solutii pentru indeplinirea nevoilor de la baza piramidei, prin institutionalizare, prin crearea de centre de ingrijire si asistenta pentru persoane de varsta a treia, initiative nu putin costisitoare, atunci de ce sa nu invatam sa ducem lucrurile pana la sfarsit si sa incercam sa le implinim toate nevoile varstnicilor din institutii.

II.4. Rezolvarea problemelor

Atunci cand cineva nu reuseste sa-si rezolve problemele si apeleaza la alte persoane in

care are incredere, cand are nevoie de ajutor material sau cand are nevoie de o persoana careia sa-i poata impartasi temerile si fricile, ea apeleaza la una dintre sursele de suport social ce-i stau la dispozitie: familie, prieteni, colegi, vecini, specialisti (asistenti sociali, consilieri, psihologi etc) sau grupuri de suport comunitare.

Fazele situatiei problematice sunt:

1. CRIZA

2. TRANZITIA

3. PERIOADA DEFICITARA/CRONICA

Importanta este sincronizarea dintre suportul social si etapa situatiei problematice

(criza, tranzitia sau faza cronica/finala).

Functiile particulare ale suportului social, important in diferite momente, sunt:

a) suportul emotional:

b) suportul informational

c) suportul prin valorizare

d) suportul instrumental/material[S9] 

Asa cum a demonstrat Ed.Goblot, in multe cazuri se cere o transformare a figurii, a expresiilor, a situatiilor, efectuarea unor actiuni mintale, a unor operatii.

Imaginara unor operatii corespunzatoare este cheia succesului in asemenea probleme. In general, solutionarea problemelor presupune :

a) o analiza a datelor;

b) o analiza a scopului, a situatiei finale;

c) transformarea acestor date-operatiile implicate.

Aceste operatii sunt calificate ca "operatori". Un operator poate fi o actiune fizica urmarind transformarea situatiei date sau poate sau poate fi o actiune mintala, o operatie cognitiva transformand o cunostinta in alta.

In unitatile pentru varstnici ( centrele de ingrijire si asistenta sociala, camine de batrani, camine-spital), asistenta trebuie asigurata in echipa (medic generalist, medic geriatru, psihiatru,asistent social, psiholog, fizioterapeut). Calitatile morale ale acestora, nicaieri nu sunt mai necesare ca in aceste unitati. Echipa trebuie sa insufle bolnavului incredere, curaj, si sa-i ridice tonusul. Suportul psiho-afectiv, respectul pentru demnitatea varstnicului sunt conditii de baza.

Nevoie - termenul desemneaza necesitatile umane fundamentale, care daca nu sunt satisfacute produc neplaceri persoanei si impiedica participarea sociala deplina a acesteia. Nevoile difera de dorinte deoarece dorintele sunt exclusiv individuale si subiective, in timp ce nevoile pot fi determinate in mod obiectiv. In acest ultim sens, acestea pot fi clasificate in nevoi normative, comparative, exprimate si simtite.

 Nevoile umane de baza sunt acele "nevoi care trebuie satisfacute intr-o anumita masura inainte ca actorul sa poata participa efectiv la viata si pentru a sustine anumite scopuri valorizate" (Doyal, Gough, 1991, pag. 50)

Abraham Maslow (1970) defineste nevoia in termeni de forta motivationala stimulata de o stare de dezechilibru sau de o tensiune aparuta in organism din cauza unei lipse specifice. Pentru acest autor este reprezentativa reprezentarea grafica a unei "piramide a nevoilor umane". Specificul acestei reprezentari este dat de faptul ca implinirea unei nevoi de tip superior (ex.: stima si statut) este conditionata de satisfacerea nevoilor de baza (ex.: nevoile fiziologice).

Situatie de criza - starea care apare  la un moment dat in viata unei persoane/familii si care genereaza un dezechilibru, persoana/familia neavand resursele necesare pentru depasirea acesteia.

Asistentul social abordeaza probleme la diferite niveluri, incepind cu cel individual, continuind cu rezolvarea problemelor interpersonale (terapia familiei, a relatiilor dintre soti, parinti si copii, relatii in cadrul cuplului etc.), trecind la nivelul activitatii profesionale (terapia persoanelor cu probleme de integrare in munca si a somerilor) si sfirsind cu nivelul comunitatii (rezolvarea conflictelor etnice, grupale, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru rezolvarea problemelor comune).

Cap. III. Asistenta sociala a persoanelor [S10] de varsta a III-a

Asistenta Sociala - desemneaza un asamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesonalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor, cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care datorita unor motive de natura economica, socio-culturala, bilogica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii, un mod normal, decent de viata!

Nicoleta Neamtu (2001:13) - este un "proces prin care se realizeaza lucruri", printr-o serie de activitati relationate intre ele, concetrate asupra realitatii scopurilor si indeplinite prin intermediul oamenilor si a resurselor organizationale (Certo:1989).

Principiul etic: Scopul principal al activitatii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate in dificultate implicandu-se in identificarea, intelegerea, evaluarea corecta si solutionarea problemelor sociale.

Asistentul social abordeaza probleme la diferite niveluri, incepind cu cel individual, continuind cu rezolvarea problemelor interpersonale (terapia familiei, a relatiilor dintre soti, parinti si copii, relatii in cadrul cuplului etc.), trecind la nivelul activitatii profesionale (terapia persoanelor cu probleme de integrare in munca si a somerilor) si sfirsind cu nivelul comunitatii (rezolvarea conflictelor etnice, grupale, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru rezolvarea problemelor comune).

Legislatie specifica[S11] 

In anul 2000, in baza Legii nr. 16 se infiinteaza Consiliului National al Persoanelor Varstnice, in scopul institutionalizarii dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice, pentru protectia drepturilor si libertatilor acestora.

Printre activitatile cele mai importate ale Consiliului National al Persoanei Varstnice, enumeram:

• sprijina buna functionare a institutiilor de asistenta sociala si propune masuri de imbunatatire a activitatii acestora;
• sprijina organizarea asociativa a persoanelor varstnice si participarea lor activa la viata sociala;
• reprezinta persoanele varstnice din Romania in relatiile cu organizatii similare din alte tari sau cu organizatii internationale ale persoanelor varstnice.

Pentru ca aceste atribute sa fie cat mai adecvat solutionate, in structura Consiliului National al Persoanelor Varstnice pot fi constituite comisii de specialitate pentru solutionarea unor probleme pe domenii de activitate.

De asemenea, pentru solutionarea pe plan central si local a problematicii persoanelor varstnice, in cadrul aparatului propriu al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si, respectiv, al fiecarei directii generale de munca si protectie sociala vor fi desemnate persoanele care vor asigura colaborarea permanenta cu Consiliul National al Persoanelor Varstnice si cu consiliile judetene ale persoanelor varstnice, respectiv al municipiului Bucuresti.

Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Consiliului National al Persoanelor Varstnice se asigura din: donatii, sponsorizari, alte activitati nonprofit, realizate in conditiile legii, si din transferuri de la bugetul de stat care se prevad in bugetul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Asistenta sociala a persoanelor varstnice a capatat forma de act normativ odata cu adoptarea Legii nr. 17/2000. Astfel, se stabilesc termeni de referinta:

• persoana varstnica este persoana care a implinit varsta de pensionare stabilita de lege,
• persoanele varstnice beneficiaza de servicii si prestatii sociale,
• conditiile in care o persoana varstnica poate beneficia de asistenta sociala: nu are familie sau nu se afla in intretinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozitiilor legale in vigoare; nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit pe baza resurselor proprii; nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare; nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire specializata; se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile sociomedicale, datorita bolii ori starii fizice sau psihice.

Legea nr. 17/2000, introduce ideea de evaluare a situatiei persoanelor varstnice care necesita protectie speciala, fiind stabilite cateva repere necesare pentru a putea face aceasta evaluare:

• date cu privire la afectiunile ce necesita ingrijire speciala,
• capacitatea de a se gospodari si de a indeplini cerintele firesti ale vietii cotidiene,
• conditiile de locuit, precum si veniturile efective sau potentiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vietii.

Ca urmare a acestor evaluari se pot repera nevoile indiviaduale ale persoanelor varstnice aflate in situatia de pierdere totala sau partiala a autonomiei, care pot fi de natura medicala, sociomedicala, psihoafectiva. In acest sens a fost elaborata Grila Nationala de Evaluare a Persoanelor Varstnice, prin Hotararea nr. 886/2000, la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Sanatatii.

Ingrijirea persoanelor virstnice in camine reprezinta o masura de asistenta sociala care se dispune numai cu titlu de exceptie. Accesul unei persoane varstnice in camin se face avandu-se in vedere urmatoarele criterii de prioritate: necesita ingrijire medicala permanenta deosebita, care nu poate fi asigurata la domiciliu; nu se poate gospodari singura; este lipsita de sustinatori legali sau acestia nu pot sa isi indeplineasca obligatiile datorita starii de sanatate sau situatiei economice si a sarcinilor familiale; nu are locuinta si nu realizeaza venituri proprii. In cadrul caminelor pentru persoane varstnice se asigura conditii corespunzatoare de gazduire si de hrana, ingrijiri medicale, recuperare si readaptare, activitati de ergoterapie si de petrecere a timpului liber, asistenta sociala si psihologica. Serviciile medicale asigurate in camin constau in: consultatii si tratamente la cabinetul medical, in institutii medicale de profil sau la patul persoanei imobilizate; servicii de ingrijire-infirmierie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale; consultatii si ingrijiri stomatologice. Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii si sunt ingrijite in camine, precum si sustinatorii legali ai acestora, au obligatia sa plateasca lunar o contributie de intretinere, stabilita pe baza costului mediu lunar de intretinere. In cazul persoanelor virstnice care nu au venituri si nici sustinatori legali, contributia de intretinere este asigurata din bugetele locale sau judetene, dupa caz.

Caminele de batrani se incadreaza in categoria unitatilor de asistenta medico-sociale, a caror organizare, functionare si finantare este reglementata de Normele din 2 aprilie 2003, aprobate prin HG nr. 412/2003 si prin Instructiunile nr.1 din 28 iulie 2003 de aplicare a acestor Norme.

O masura speciala de protectie sociala luata de statul roman a fost aceea de a subventiona de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale, asociatiile si fundatiile romane care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala. In acest sens, a fost adoptata Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala. Potrivit Normelor Metodologice din 2001 de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998, pot beneficia de subventii asociatiile si fundatiile romane care acorda de cel putin 12 luni servicii de asistenta sociala in cadru organizat, respectiv printr-o unitate de asistenta sociala. Serviciile de asistenta sociala acordate de aceste asociatii si fundatii sunt subventionate daca indeplinesc urmatoarele conditii: se incadreaza in liniile de subventionare prioritare in domeniul asistentei sociale; se desfasoara intr-un spatiu adecvat sau la domiciliul persoanelor asistate; sunt utilizate si alte resurse pentru acordarea serviciilor de asistenta sociala.

O prevedere importanta a legii nr. 17/2000, cu caracter de protectie a persoanelor varstnice, este reprezentata de art. 30 din lege, potrivit caruia persoana varstnica va fi asistata, la cererea sa ori din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana virstnica respectiva.

Prin Legea nr. 16/2000 a fost infiintat Consiliul National al Persoanelor Varstnice, organism autonom, consultativ, de interes public, avand drept atributii: sprijinirea institutiilor statului in aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale a Persoanelor Varstnice; urmarirea aplicarii reglementarilor legale privind persoanele varstnice si sesizarea organelor competente despre abaterile constatate; avizarea proeictelor de acte normative care privesc persoanele varstnice; sprijinirea organizarii asociative a persoanelor varstnice si a participarii lor active la viata sociala. In teritoriu, functioneaza consilii judetene ale persoanelor varstnice. Pentru solutionarea pe plan local a problematicii persoanelor varstnice, in cadrul fiecarei directii de munca, solidaritate sociala si familie judeteana, este desemnata o persoana care asigura colaborarea permanenta cu consiliile judetene ale persoanelor varstnice.

Unul dintre cele mai importante acte normative in domeniul protectiei sociale este reprezentat de Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala (care la data intrarii sale in vigoare a abrogat Legea 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala). In conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 47/2006, principiile care stau la baza functionarii sistemului de asistenta sociala sunt: universalitatea (potrivit careia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala in conditiile legii); respectarea demnitatii umane (potrivit careia fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii); solidaritatea sociala (conform careia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale); subsidiaritatea (potrivit careia, in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locala si structurile ei asociative si, complementar, statul). Pentru asigurarea aplicarii politicilor sociale in domeniul protectiei populatiei (inlcusiv a persoanelor varstnice), consiliile locale si consiliile judetene infiinteaza si organizeaza in subordinea lor servicii publice de asistenta sociala.

Privitor la jurisdictia sistemului national de asistenta sociala, decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale si prestatii sociale poate fi contestata la comisia de mediere sociala. Comisia de mediere sociala este obligata a se pronunta in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, printr-o decizie, aceasta din urma decizie putand fi atacata, la randul sau, in termen de 30 de zile de la data emiterii, potrivit prevederilor legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar daca, in ceea ce priveste legislatia in materie de protectie sociala, s-au facut progrese considerabile si s-a elaborat un cadru legislativ adecvat pentru protectia sociala a persoanelor varstnice, cea mai importanta problema cu care ne confruntam ramane cea a punerii in practica a tuturor instrumentelor de protectie sociala create, deoarece sunt evidente disfunctionalitatile existente in prezent in sistemul de protectie sociala a varstnicilor.

Pentru ca interactiunile asistentilor sociali cu persoanele varstnice institutionalizate sa poata fi cat mai benefice pentru acestia din urma, sunt necesare anumite abilitati si atitudini ale specialistilor din acest domeniu. Unele dintre acestea au un caracter general fiind necesare in orice domeniu al asistentei sociale iar altele prezinta un anume grad de specificitate, tinandu-se cont de caracteristicile particulare ale relationarii cu persoanele varstnice in genere, si cu cele institutionalizate, in special.

Plecand de la un sistem solid de cunostinte teoretice si avand ca ghid valorile si atitudinile, asistentul social realizeaza impreuna cu clientul o serie de activitati, acestea necesitand anumite abilitati si deprinderi. Astfel asistenta sociala apare ca o combinare a acestora si care transpune in practica anumite cunostinte teoretice si valori.

Avand in vedere faptul ca, si in cazul tarilor dezvoltate, protectia varstnicilor nu este adaptata in totalitate nevoilor acestora, pe plan national se impune cu prioritate asigurarea protectiei sociale in general, si a asistentei sociale a persoanelor varstnice in special, pentru ca persoanele varstnice sa poata beneficia de securitatea sociala necesara.

Serviciile sociale

In ultimii ani s-a constatat o crestere a numarului de varstnici ingrijiti in institutii. In prezent, marea majoritate a varstnicilor traiesc independent sau sunt ingrijiti in familie. Se pare insa ca numarul persoanelor care necesita suport de la serviciile sociale va continua sa creasca.²⁰

Persoanele varstnice sunt evaluate individual si li se face un plan de ingrijire astfel incat serviciile furnizate sa satisfaca nevoile, iar acestea sa poata fi monitorizate in mod regulat. 

       In afara examinarii schimbarii distributiei dupa varsta si sex  a persoanelor varstnice in viitor, analizele demografice fac posibile proiectii cum ar trebui sa fie distribuite gruparile de varsta dupa studii, nivelul educational, fondul de pregatire rezidentiala si ocupationala, ca si numarul copiilor. Aceste proiectii vor clarifica faptul ca varstnicii din urmatoarele decade vor fi destul de diferiti de cei de acum. De exemplu, varstnicii in viitorul apropiat vor fi cu mai multe studii, mai educati, mai urbanizati si avand mai putini copii in viata decat varstnicii generatiei actuale. Aceste schimbari in compozitie au implicatii importante in ceea ce priveste cererea din partea persoanelor varstnice de suport pentru ingrijiri de sanatate ca si pentru suport formal sau informal ca urmare a schimbarilor in numar.

       Totusi, cresterea rapida in numar a populatiei varstnice si schimbul inevitabil in structura varstei populatiei in imbatranire trezeste doua importante arii de interes pentru cei ce fac politicile la nivel guvernamental: cum se asigura ingrijiri de sanatate adecvate si suport adecvat economic si social pentru varstnicii membri ai societatii. Din perspectiva academica si a politicilor, cea mai importanta problema a demografiei imbatranirii este de a se ocupa de bunastarea varstnicilor in cadrul schimbarilor sociale si economice asociate cu dezvoltarea. In realitate, dezvoltarea nu va avea impact, fara doar si poate, asupra tuturor varstnicilor in acelasi mod. Totusi, o alta problema a demografiei imbatranirii va fi sa ajute sa se defineasca in mod potrivit, sa se identifice si sa se evalueze numarul acelor persoane varstnice care sunt in mod particular in nevoie.²¹

III.3. Asistenta sociala pentru rezolvarea conflictelor [S12] 

Rolul decisiv in rezolvarea unei probleme a persoanei defavorizate apartine , incontestabil, asistentului social, care stabileste diagnosticul social pe baza unei investigatii stintifice de specialitate, in scopul instituirii unor demersuri adecvate si a unei terapii sociale precise si constructive. Aceasta presupune o munca calificata de asistenta sociala si, totodata, asigurarea domeniului social cu cadre care sa dispuna de cunostinte sociologice, psihologice, pedagogice, etice, de experienta, intr-un cuvant de pregatire complexa.

Asistenta sociala se va folosi de cunostinte dobandite din alte stiinte sociale, dar nu se va limita la acestea.

Asistentul social trebuie sa stie sa colaboreze cu alti oameni, respectiv sa medieze intre ei. Competenta in desfasurarea unor astfel de activitati nu se dobandeste in sala de curs, ci prin practica.

Medierea conflictelor

Medierea este o metoda confidentiala si privata, prin intermediul careia mediatorii, persoane independente si cu o pregatire speciala, ajuta partile sa-si defineasca mai clar obiectivele, interesele si le indruma astfel incat sa construiasca impreuna variante reciproc avantajoase de solutionare a conflictului. Medierea ofera persoanelor si grupurilor oportunitatea de a-si asuma responsabilitatea rezolvarii disputelor si de a mentine permanent controlul asupra deciziilor care le afecteaza viitorul. Se evita astfel folosirea masurilor abuzive si deteriorarea relatiilor dintre parti, incurajandu-se dialogul, colaborarea, respectul reciproc.

Medierea este o interventie adecvata doar atunci cand partile, in cazul nostru ambii varstnici, au luat decizia de a participa la mediere, in cunostinta de cauza.

Asistentul social trebuie sa ajute partile sa-si clarifice nevoile, asteptarile.

Medierea are urmatorii pasi :

Informare si o atenta evaluare a cazului

Intalniri initiale cu ambele parti

Intalniri repetate si dialog direct al partilor, in prezenta mediatorului.

Acest dialog direct, prin care sunt exprimate frustrari reciproce intr-um mod nejignitor si se lamuresc asteptari este benefic pentru toti varstnicii si chiar pentru atmosfera din institutie.(Medierea conflictelor pag.78-79)

Rolul de mijlocitor [S13] Actul medierii e asumat de catre asistentul social, care inlesneste exprimarea verbala a nemultumirilor sociale, faptul in sine poate juca si rolul unei anume terapii: oamenii sunt ajutati sa constientizeze si sa-si exprime sentimentele de frustrare, anxietate, tristete etc. Asistentul social isi asuma uneori rolul de "tap ispasitor" care trezeste si centralizeaza asupra sa patimile si nemultumirile celorlalti. Pentru unii aceste nemultumiri sunt atat de adanc ingropate in subconstient, incat iti trebuie o mare indemanare si rabdare pentru a le facilita exprimarea.

Usurarea[S14] : este cunoscut faptul ca simplul fapt de a vorbi cu altcineva despre problemele intalnite diminueaza stressul provocat de acestea. Posibilitatea de a se exprima ii permite acestuia sa-si vada situatia cu mult mai multa obiectivitate. Sarcina celui care conduce discutia este, inainte de toate, de a asculta si intelege, de a nu subestima dificultatile, ci, dimpotriva, de a le considera cu seriozitate, ca si persoana in cauza.

Consilierea: Aceasta relatie are scopul de a permite persoanei de varsta a III-a sa-si exprime liber problemele, situatia, relatiile si chiar intregul trecut, oricat ar fi de confuz si sa se gandeasca la acestea impreuna cu interlocutorul sau. Sarcina specialistului consta, printr-un joc de intrebari si raspunsuri, in a-l ajuta pe batran sa-si inteleaga situatia, cauza dificultatilor sale si posibilitatile de a le rezolva.

Intalnirea cu familia

Asociata cu consilierea individuala intalnirea cu familia garanteaza un mijloc natural de a obtine echilibrul psihic al persoanelor varstnice. Nu trebuie omisa ipoteza conform careia pensionarea echivaleaza, uneori, cu acutizarea unor boli, ceea ce implica efort fizic si material din partea familiei pacientului vastnic.

In aceste cazuri scopul intalnirii este de a egaliza nivelul de informare al familiei intregi cu cel al ingrijitorului batranului, de a raspunde la intrebari, de a identifica necesitatile celui care ingrijeste, de a rezolva problemele din interiorul familiei si de a dezvolta un sistem de sprijin familial.

Este necesar ca varstnicul sa cunoasca faptul ca familia sa incearca sa-i inteleaga noua forma de trairi, trebuinte, aspiratii, constituind principalul sprijin in caz de urgenta. Asistentul social va avea grija ca aceasta idee sa nu se transforme intr-o alta, degenerata, conform careia, odata cu pensionarea, batranul este total dependent de familie, pierde din consideratia celor din jur, idealurile sale se "rotesc" in jurul ideii de supravietuire. La intalnirile cu familia pot participa si vecinii mai apropiati atingandu-se, astfel, obiectivul interactiunii dintre diferitele subsisteme ale sistemului principal al clientului.

Se intampla, adesea, in raporturile interpersonale ca neintelegerile si dificultatile sa survina atunci cand interfereaza cu experiente traite cu mult timp in urma. Multi indivizi duc cu ei, o mare parte din timp, probleme nerezolvate in relatiile cu parintii lor, fratii si surorile sau cu proprii copii.

Cap.IV. Metodologia cercetarii

Pentru a intelege mai bine specificul metodologiei folosite in investigatia problemelor persoanelor varstnice, am tinut cont de factorii sociali si psihosociali ce detin un loc important.

In timpul practicii efectuate la Centrul de Ingrijire si Asistenta am folosit metoda interviului nestructurat si observatia participativa pentru ca asistatii sa fie mai cooperanti.

Sunt importante increderea, respectul si confidentialitatea, astfel incat, persoanele varstnice sa se poata simti in siguranta pentru a-si putea dezvalui si sonda propria viata din perspectiva cunoasterii, afectivitatii si actiunii.

Cu ajutorul informatiilor dobandite am realizat fundamentarea teoretica a lucrarii, in care am insistat asupra cunoasterii particularitatilor relatiei cu familia; am acordat o atentie deosebita literaturii de specialitate care scotea in evidenta consecintele pe care conditia de "varstnic institutionalizat" o are asupra acestuia. Din convorbirile dirijate, purtate cu personalul de la Centru am aflat numele subiectilor, varsta acestora, date privind situatia lor familiala.

Informatiile au fost stranse in cursul vizitelor efectuate la Centru de Ingrijire si Asistenta si ca instrument de cercetare am folosit chestionarul la 30 de asistati si-n urma studierii chestionarului am aplicat ghidul de interviu la 8 rezidenti si studiu de caz la 4 dintre rezidenti deoarece reiese din chestionarul aplicat anumite probleme conflictuale. In urma ghidului de interviu am folosit discutii libere,nedirijate, observatia participativa, fapt ce m-a ajutat sa inteleg problemele asa cum au fost ele percepute de catre asistat.

Pentru ca interactiunile asistentilor sociali cu persoanele varstnice institutionalizate sa poata fi cat mai benefice pentru acestia din urma, sunt necesare anumite abilitati si atitudini ale specialistilor din acest domeniu. Unele dintre acestea au un caracter general fiind necesare in orice domeniu al asistentei sociale iar altele prezinta un anume grad de specificitate, tinandu-se cont de caracteristicile particulare ale relationarii cu persoanele varstnice in genere, si cu cele institutionalizate, in special.

Plecand de la un sistem solid de cunostinte teoretice si avand ca ghid valorile si atitudinile, asistentul social realizeaza impreuna cu clientul o serie de activitati, acestea necesitand anumite abilitati si deprinderi. Astfel asistenta sociala apare ca o combinare a acestora si care transpune in practica anumite cunostinte teoretice si valori.

IV.1. Ipotezele,scopul si obiectivele cercetarii

Ipotezele

Am ales aceasta tema deoarece varstnicii fac parte dintr-o categorie vulnerabila, persoane care se afla in situatii extreme datorita resurselor materiale reduse, a problemelor legate de batranete, de starea de sanatate si afecteaza in mod semnificativ viata multor persoane. In unitatile pentru varstnici ( centrele de ingrijire si asistenta sociala, camine de batrani, camine-spital), sunt conflicte intre beneficiari, beneficiari - personal, fapt ce nu se prea vorbeste in literatura de specialitate.

[S15] 

Scopul[S16]  acestei cercetari a fost de a cunoaste problemele cu care se confrunta persoanele de varsta a III a in mediul institutionalizat si care sa duca in mod eficient la imbunatatirea calitatii vietii, a sigurantei personale si a respectarii drepturilor persoanelor varstnice.

Obiectivele cercetarii

• imbunatatirea calitatii vietii varstnicilor institutionalizati
• [S17] informarea asistentilor sociali despre problemele cu care se confrunta varstnicii din mediul institutionalizati

Ce fel de cercetare ai facut? Calitativa , adica pe baza studiu de caz si de interviu cu instrumentul sau de culegere adatelor ghidul de interviu./???

Cant. Adica ancheta sociologica pe baza de chestionar ?

Trebuie sa scrii asta sa explici de ce . sa prezinti instrumentele de culegere a datelor / ele trebuie sa apar apoi si in Anexe

IV.2. Centru de ingrijire si asistenta

Centrul de Ingrijire si Asistenta Cluj Napoca, institutie de stat in sistem rezidential, are ca obiect de activitate ingrijirea persoanelor varsnice, cu probleme sociale, medicale si cu handicap, si nu conditioneaza internarea si ingrijirea in nici un fel: de etnie, religie, sex, nivel de instruire, mediu de provenienta si situatie financiara.

Au dreptul la asistenta sociala, in conditiile legii, toti cetatenii romani cu domiciliu in Romania, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, nivel de instruire, religie, sex, opinie,apartenenta politica, avere sau origine sociala.

Scurt istoric

Cladirea actualului Centru de Ingrijire si Asistenta a fost construit in 1855 si terminat in 1870, fiind adapost pentru saraci. Deasupra intrarii principale, in firida centrala, este amplasata o statuie din piatra care o reprezinta pe Sf. Elisabeta oferind paine unui batran infirm si unei mame cu un copil mic in brate.

Din 1912, de ingrijirea batranilor s-a ocupat surori de caritate din Satu Mare.

In 1948, " Casa batranilor saraci Sf. Francisc si Sf. Elisabeta" devine institutie de stat pentru ingrijirea batranilor, sub numele de " Camin de Batrani", cu regim de azil.

In anul 1997, acesta se transforma in " Camin-Spital pentru Bolnavi Cronici Somatici", iar in 2002 isi schimba numele in "Centrul de Ingrijire si Asistenta", pastrand acelasi obiect de activitate.

De la 01.01.2005 institutia isi pierde personalitatea juridica si trece in subordinea Consiliului Judetean Cluj, prin Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Misiunea Centrului

Misiunea acestui Centru de Ingrijire si Asistenta este de a oferi servicii persoanelor varstnice cu probleme sociale ( fara locuinta, locuinta improprie, imposibilitatea familiei de a le asigura ingrijirea necesara sau lipsa spatiului vital intr-o familie armonioasa), cu probleme medicale( cu afectiuni somatice invalidante care merg pana la pierderea capacitatii de autoservire si imobi;izarea la pat) si cu handicap, avand astfel nevoi speciale.

Rezidentii de la Centru primesc ingrijire medicala permanenta, ingrijire sociala, ingrijire generala , medicamente, incaltaminte. In caz de deces, Centrul asigura inclusive serviciile de inmormantare, atunci cand rezidentii nu au rude sau acestea nu pot suporta costul inmormantarii.

Toate ingrijirile acordate sunt asigurate de personal calificat.

Accesibilitate

Acte necesare pentru aprobarea internarii:

Cerere pentru aprobarea internarii;

Acte privind starea civila;

Componenta familiei si situatia familiara;

Adeverinta medicala;

Ancheta sociala(situatia persoanei);

Cadrul juridic

Functionarea Centrului de Ingrijire si Asistenta a fost si este reglementata prin sistemul legislativ in vigoare, aflandu-se sub incidenta dinamicii modificarilor legislative.

Din punct de vedere metodologic este subordonat Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Handicap.

Centrul de Ingrijire si Asistenta din Cluj Napoca a fost infiintat pri Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002.

Organizare

Intreaga activitate a Centrului se desfasoara in conformitate cu reglementarile legale si se supune normelor de igiena si epidemiologice, avand toate autorizarile necesare de functionare.

In urma lucrarilor de modernizare si reamenajare s-au imbunatatit atat circuitul pacientilor, cat sic el medical si alimentar.

Servicii si dotari oferite:

cazare in camera impreuna cu alti asistati cu afectuiuni similare;

incalzire centrala de la centrala termica proprie;

camere cu ferestre termopan si pardoseala din covor vinilic;

televizor color in fiecare camera, racordat la televiziunea prin cablu(32 programe);

baie si toalete functionale adaptate la starea biologica a pacientilor;

lenjerie de pat, lenjerie personala si incaltaminte;

spalarea si calcarea lenjeriei la spalatoria Centrului;

ingrijire permanenta asigurata de personal calificat;

asistenta medicala 24 de ore din 24;

tratament adecvat si adaptat in permanenta pentru bolile existente;

medicamente;

tratament de mentinere si recuperator, masaj la pat sau in sala de gimnastica;

investigatii si internare in clinici de specialitate;

posibilitatea de a primi vizite si de a-si vizita familia si prietenii;

posibilitatea de a participa la slujbe religioase oficiate in cadrul institutiei;

acces la clubul Centrului, dotat cu televizor si o biblioteca cu carti in 5 limbi;

posibilitatea de a beneficia , pe langa serviciile si facilitatile oferite de Centru, de toata priceperea si experienta personalului;

Date demografice (la data 27 decembrie 2008)

Media de varsta a asistatilor este de 73 de ani si predomina femeile: sunt 67 de femei si 43 de barbati.

Adaptarea varstnicilor la mediul institutional

Pentru cei 110 asistati exista 17 camere. Repartizarea in camere se face in principal in functie de starea pacientilor . In masura posibilului se tine cont si de afinitati sau preferinte. Pentru a usura adaptarea , cei care vin la Centru pot sa aduca lucruri marunte cu care sa-si personalizeze locul din camera. Pare de necrezut , dar adaptarea bolnavilor la noile conditii sociale se face mai greu decat adaptarea la starea de invaliditate.

Atitudinea personalului din Centru este de a pastra legatura cu familia, colaborand indeaproape ori de cate ori este posibil, in folosul pacientului.

Pentru a-si satisface necesitatea de comunicare si pentru a ramane integrati in viata sociala, asistatii pot primi vizite sau pot pleca, chiar sip e mai multe zile, dar trebuie respectat tratamentul, programul de masa si de odihna, viata in institutie fiind reglementata de Regulamentul de Ordine Interioara, care cuprinde si drepturile si obligatiile asistatilor.

Oriunde in lume este greu sa schimbi total mediul si modul de viata, mai ales la o varsta inaintata. Intodeauna trecerea de la o viata solitara la o viata in colectiv este foarte grea.

Asistenta medicala si ingrijirea

Patologia tipica a Centrului este asteroscleroza[S18] , cu tot cortegiul ei de manifestari, la care se adauga bolile cardio-vasculare, respiratorii, digestive, renale, degenerative,cancer, rheumatism, etc. Majoritatea tratamentelor necesare sunt asigurate in cadrul Centrului. Cazurile care depasesc competenta sau posibilitatile Centrului sunt trimise la clinici de specialitate. Asistatii mai beneficiaza si de sprijinul benevol al onor medici de specialitate si psihologi, care vin si asigura consultatii si tratamente gratuite. Dintre cei 110 asistati , cca 60 au nevoie de ingrijire si supraveghere permanente, 30 dintre ei fiind imobilizati la pat, iar ceilalti 50 au capacitatea de autoservire pastrata.

Aspecte financiare

Principala sursa de finantare o reprezinta bugetul judetean.

Alti bani provin din surse extra-bugetare. Cei internati trebuie sa plateasca o contributie de 175 RON pe luna , stabilita prin lege. Aceasta suma reprezinta doar 19% din cat se cheltuieste cu un asistat pe luna din banii primiti de la buget. In cazul in care pacientul nu are o pensie suficienta , lui ii ramane in mana 20% din pensie, restul fiind completat de rudele de gradul I, dar si acestea platesc integral, partial sau de loc, in functie de venitul pe membru de familie. Asistatii care nu au nici un venit, nu platesc nimic.

O alta sura de finantare o reprezinta sponsorizarile si donatiile.

Sponsori principali:

din tara: S.C. Electromontaj S.A, Regia Autonoma Judeteana de Apa-Canal, S.C. Astral-Telecom, Antena 1, Adevarul de Cluj , S.C. Somesul S.A, fundatii neguvernamentale etc

din strainatate: Olanda: Organizatia " De Runne" si " Hulp aan Roemenie";

Germania: "Lions Clubs International";

Elvetia: " Simona Hohl Esseiva"

Parteneriat si cooperare

Cea mai constanta, indelungata si benefica colaborare pe care o are Centrul este cu "De Runne"din Goirle, Olanda. Aceasta cooperare se refera atat la sprijin material si financiar, cat si la schimb de experienta privind managementul acestui tip de institutii.

Exista o colaborare stransa cu biserica; de asemenea in clubul Centrului se organizeaza intalniri cu membri ai diverselor organizatii si fundatii, se primesc musafiri, sau se tin spectacole.

Fundatia "Partners in Progress" si S.C.Palas S.R.L. contribuie in mod constant si sustinut la imbunatatirea hranei asistatilor.

Programe de asistenta sociala a varstnicilor in Centru de ingrijire

In vederea inlaturarii singuratatii si a petrecerii timpului liber intr-un mod placut si util. Activitati desfasurate in cadrul Centrului de Ingrijire si Asistenta:

activitati pentru petrecerea timpului liber (jocuri de sah, rummy, vizionare TV, organizare de excursii, zile de nastere, etc.) -

consiliere medicala, psihologica si sociala - educatie sanitara - kinetoterapie, kinetoprofilaxie, kinetoterapie recuperatorie pre si post operatorie - masaj .

Activitati

Petrecere lunara cu sarbatorirea zilelor de nastere a beneficiarilor

Fonduri: 100 RON/luna - sponsor: D.D, persoana fizica

Mod de desfasurare: petrecere cu muzica, dans, oferirea de fursecuri si suc, oferirea de cadouri pentru sarbatoriti

Numar de beneficiari participanti: in medie 35 de persoane

Responsabili: Muresan Roxana - Asistent social

Bolos Adriana - Psiholog

Lastoievsky Laura Victoria - Voluntar

Evenimentul se realizeaza cu asistenta din partea voluntarilor, studenti de la Facultatea de Asistenta sociala.

Descriere: Petrecerea are loc la club, dupa cina. Beneficiarii sunt invitati sa vina la club, iar cei care nu se pot deplasa singuri sunt ajutati de catre personal sau voluntari.

Sarbatoritii care nu pot fi prezenti la petrecere isi primesc cadourile in camera in aceeasi seara.

Activitati de grup desfasurate in perioada 01.02.2009 - 29.05.2009 , destinate in principal beneficiarilor cu un grad crescut de autonomie care se pot deplasa singuri in salile in care se desfasoara activitatea( clubul, sala de mese)

Scopul principal al acestor activitati a fost imbunatatirea relatiilor sociale intre beneficiari, crearea unei atmosfere de colaborare si buna intelegere intre acestia si cresterea sentimentului de autovalorizare pentru fiecare persoana in parte si pentru grup in ansamblu sau. Desi gradul de participare la activitatile de grup nu a fost constant, unii dintre ei renuntand pe parcurs, in general prezenta a fost una imbucuratoare. Rata participarii din partea femeilor a fost cu mult mai mare fata de rata participarii a barbatilor, motiv pentru care pe viitor se va cauta organizarea de activitati care sa vizeze mai mult si interesele manifestate de barbati.

Activitati desfasurate de voluntari

• Insotirea beneficiarilor pentru plimbari in aer liber in cadrul centrului sau in afara sa.
• Discutii de suport cu beneficiarii.
• Lectura de carti sau presa pentru beneficiari.
• Activitati recreative pentru beneficiari(sah, table,etc.)
• Asistenta pentru grupul de suport coordonat de psiholog.
• Asistenta in realizarea petrecerilor lunare de sarbatorire a zilelor de nastere a beneficiarilor.
• Partea asat de prezentare a centrului cred ca trebuie pusa la partea de teorie. Nu aici!

IV.3. Raport [S19] privind studiul de caz(repere metodologice)

Potrivit Mariei Roth Szamoskozi[S20] , un studiu de caz trebuie sa cuprinda urmatoarele aspecte:

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

• Descrierea identitatii asistatului (o persoana, o familie, , un grup sau o comunitate). Vor fi notate datele care circumscriu identitatea cazului.
• Prezentarea problemelor asa cum au fost ele receptate de la client, precum si a problemelor considerate de catre asistent.
• Specificatia problemei sau a problemelor asupra carora s-a lucrat in procesul de asistenta.

2. Istoria problemei

• Circumstantele in care s-a recurs la asistenta sociala; se noteaza daca cererea a venit din partea asistatului sau din partea altor persoane sau organizatii.
• Eforturile anterioare acestui caz, incercarile sale anterioare de a cere ajutor si efectele acestora.

3. Evaluarea capacitatilor , a resurselor, a relatiilor, a caracteristicilor, a nevoilor si

a slabiciunilor persoanei

• Subsistemul individual

Se vor mentiona diverse aspecte ale vietii individului:

a.      Caracteristicile fizice, biologice(starea de sanatate , de nutritie)

b.     Caracteristicile mentale, cognitive (capacitate de intelegere, de rezolvare a problemelor, de evaluare, de decizie).

c.      Caracteristici motivational-emotionale

d.     Experientele anterioare de viata

e.      Nevoile individului(cele apreciate ca obiectiv necesare si cele considerate subiective)

• Subsistemul familial si interpersonal (relatii cu familia, prietenii, persoanele semnificative, persoanele resursa, conflicte interpersonale, asteptari de rol, date privindstatutul financiar al persoanei si familiei, nevoi).

• Subsistemul organizational (relatiile cu institutiile, organizatiile, comunitatile si asociatiile).

• Subsistemul mediului ecologic

4. Definirea problemei centrale si a liniilor generale de lucru

• Stabilirea factorilor care au influentat rezolvarea problemei(etnici, rasiali, culturali, sexuali, de varsta, de statut economico-social).
• Prezentarea factorilor care au actionat ca surse ale procesului de de asistenta
• Care au fost relatiile problemei alese cu celelalte probleme identificate anterior

5. Prezentarea obiectivelor, a planului de interventie si a procesului de rezolvare a problemei

Prezentarea metodelor de interventie folosite

• Cum a fost abordata problema aleasa?
• Care a fost directia dorita pentru schimbare?
• Care au fost obiectivele principale si cele intermediare ale clientului, respectiv ale asistentului social?
• Care au fost planul si etapele urmate in rezolvarea cazului?
• Descrierea metodelor si prezentarea datelor bibliografice( de exemplu, metoda centrarii pe sarcina, a centrarii pe client , a rezolvarii de probleme, a modelarii rolurilor, analiza rational-emotionala, cea a grupului psihodramatic, terapia familiala etc.)
• Sarcini implementate de cine si in ce ordine( incluzand referinte si colaborarea cu alte persoane).
• Probleme suplimentare aparute
• Legaturi noi stabilite in vederea rezolvarii problemei date
• Deficiente constatate in sistemul clientului sau in contextul de viata care au afectat rezolvarea problemei
• Posibilitati si limite ale agentiei( in cadrul careia functioneaza asistentul) reiesite pe parcursul procesului de sprijin acordat
• Durata planificata si cea realizata a interventiei

6. Evaluarea muncii de asistenta

• Descrierea rezultatelor
• Compararea cu rezultatele asteptate
• Cum au fost depasite obstacolele
• Metode de masurare si evaluare a rezultatelor[S21] 

[S22] 

IV.4. Studii de caz

Studiu de caz I

[S23] 

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

Doamna M.A. s-a nascut la data de 15.05.1939,in comuna Poienari , judetul Arges.

A urmat cursurile scolii generale, apoi o scoala medie tehnica cu durata de 3 ani, in orasul Curtea de Arges, calificandu-se ca tehnician horticol.

S-a casatorit in 1960 cu M.E. tehnician stomatolog, din aceasta casatorie rezulta doi copii:

• M.B.- nascuta in 1960, domiciliata in Sibiu, casatorita, un copil, ea fiind functionar public.
• M.I.- nascut in 1966, domiciliat in Cluj Napoca, casatorit, doi copii, liber intreprinzator.

Sotul M.E. , a decedat in 1990.

Doamna M.A. a locuit impreuna cu fiul, nora si cele doua nepoate in casa proprietate personala de pe strada Libertatii nr. 7, Cluj Napoca, este pensionata din 1990 si a participat activ la mentinerea gospodariei fiului si la cresterea celor doua nepoate.

In luna Februarie 2005 aluneca de pe o scara si isi fractureaza femurul drept, ramanand partial imobilizata si refuzand hrana , medicamentele si orice forma de comunicare cu cei din jur.

2. Istoria problemei[S24] 

In aceasta situatie, ingrijorat de inrautatirea starii fizice si psihice a mamei sale M.I. cere ajutor de la Centrul de Ingrijire si Asistenta Cluj Napoca, recunoscand ca este depasit de situatie si ca nici el nici sotia sa nu au timp destul pentru a se ocupa mai mult de mama, au incercat sa vorbeasca cu ea dar nu le raspunde.

[S25] 

3. Evaluarea capacitatilor , resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor si a slabiciunilor persoanei.

In urma unei anchete sociale doamna M.A. a fost primita in Centru, unde a fost tratata de depresie,subnutritie si recuperare fizica.

Nu a fost niciodata bolnava, singurele probleme de sanatate fiind generate de reumatism si discopatie lombara.

Este foarte atasata de familia ei in special de nepoatele ei pe care le-a crescut de la nastere.

Relatiile interpersonale sunt reduse la membrii familiei, pentru ca dupa moartea sotului, vechii prieteni s-au retras.

Desi este de religie ortodoxa , doamna M. nu frecventa biserica inainte de intrarea in centru si nici acum nu participa deloc la intrunirile religioase.

Din ghidul de interviu aplicat D-nei M. am putut observa ca relatiile cu ceilalti asistati de la Centru este in general buna doar ca uneori apar anumite conflicte, aparent banale, cu ceilalti asistati cu care locuieste in camera si din aceasta cauza este retrasa si nu participa la anumite activitati din incinta centrului.

4.Definirea problemei centrale

Problema centrala este ca D-na M. nu s-a adaptat prea bine la conditiile din centru deoarece este nevoita sa-si imparta spatiul vital cu prea multe persoane straine adica sunt 10 asistati in camera cu diverse boli grave,ceea ce consider ca este prea mult pentru personalitatea ei si de-aici vin conflictele.

5. Obiective, plan de interventie, proces de rezolvare a problemei

Obiectivul principal este diminuarea izolarii si rezolvarea starii conflictuale.

S-a purtat mai intai o discutie cu D-na M.A. daca doreste sa fie mutata intr-o camera cu mai putine persoane si care au cam aceleasi probleme de sanatate ca si ea., aceasta recunoscand ca isi doreste mult acest lucru.

Pentru a putea intelege mai bine de catre varstnici care este rolul asistentului social in institutie am impartit asistatilor pliante care sa-i informeze si sa apeleze cu incredere ori de cate ori au nevoi, probleme si/sau conflicte de orice gen.

Interventia a fost de scurta durata10.03. -30.03.2009 si a dat rezultatele scontate.

6. Evaluarea muncii de asistenta

Din punct de vedere psihic doamna M.A. a depasit faza de izolare si s-a adaptat foarte bine in noua ei camera unde sunt doar patru asistati cu boli similare. Este, de altfel, comunicativa si amabila. Familia o viziteaza frecvent si nepoatele o inconjoara cu atentie.

[S26] 

STUDIU DE CAZ II

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

B.F. s-a nascut la 08.01. 1942, in localitatea Mociu, judetul Cluj.

A urmat cursurile scolii primare din comuna, apoi lucreaza la treburile casei prin gospodarie avand grija intre timp si de mama sa care era paralizata .

In 1968, avea 26 de ani , pleaca fara consimtamantul familiei in orasul Cluj Napoca pentru a se angaja la munca, a-si intemeia propria familie.

Nu s-a casatorit niciodata, a lucrat timp de 22 de ani la o fabrica de tricotaje din Cluj Napoca.

Din diverse relatii au rezultat trei copii pe care i-a abandonat la Casa de copii din Gherla.

Copii rezultati au fost:

• N.L.F. - nascuta in 1968, casnica , casatorita, cu doi copii, domiciliata in Cluj Napoca.
• C.S.  - nascuta in 1970 , casnica , casatorita fara copii, domiciliata in Cluj Napoca.
• L.L..   - nascuta in 1972, secretara, divortata cu doi copii, domiciliata in Cluj Napoca.

Doamna B.F. se pensioneaza in 1997, isi paraseste ultimul concubin cu care a trait 4 ani, in localitatea Salistea, judetul Cluj si revine in Cluj Napoca unde detine o garsoniera. Se descurca cu pensia ei chiar daca este mica dar intre timp se aventureaza in diverse relatii. Relatiile dintre ea si ficele sale nu a fost niciodata buna dar acum relatiile dintre ele nu mai exista.

2. Istoria problemei[S27] 

Datorita vietii tumultoase care a avut-o are o stare de sanatate precara. Din punct de vedere fizic este diagnosticata cu sifilis, cataracta, arterioscleroza, cardiopatie ischemica cronica si reumatism. Psihic, este depresiva, anxioasa.

B.F. este anemica, se deplaseaza greu, nu se poate gospodari singura, necesita ajutor pentru prepararea hranei si alte probleme menajere.

A venit personal la centru pentru ca doreste sa fie institutionalizata.

3. Evaluarea capacitatilor , resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor si a slabiciunilor persoanei.

La intrarea in Centru a doamnei B.F., in urma anchetei sociale, a fost tratata, recuperata psihic si fizic, dar am dedus din ghidul de interviu aplicat ca prezinta ostilitate fata de ceilalti asistati si fata de personalul centrului.

Are nevoie inca de consiliere psihologica si ingrijire medicala.

Relatiile cu ficele sale sunt iremediabil compromise datorita conflictelor interpersonale. Este constienta de faptul ca a gresit abandonandu-si fetele, in tinerete, dar isi condamna ficele pentru reactia lor. Considera ca si ele sunt vinovate pentru situatia actuala creata si ca sunt chit.

Nu doreste sa apeleze la alte rude.

Are acum un singur prieten, pensionar in Cluj Napoca.

Venitul propriu consta in pensia de asigurari sociale, in valoare de 420 RON.

Nu are legaturi cu nici un fel de organizatii sau asociatii.

Participa la activitatile din incinta centrului si uneori si la slujbele religioase..

4. Definirea problemei centrale

Problema centrala este sentimentul de frustrare, starea de neincredere si neputinta, generata de trecutul doamnei B.F. , de varsta inaintata, precum si sanatatea subreda.

Prezentarea metodelor folosite

S-a facut consiliere in vederea reducerii stresului si anxietatii resimtite de B.F. folosindu-se abordarea centrata pe client, bazata pe ajutor, incredere, respect, intelegere si empatie.

S-a luat legatura cu cele trei fete. In urma discutiei acestea au recunoscut ca au resentimente fata de mama lor care le-a abandonat cand erau mici. Nu vor s-o accepte sub nici o forma in familie, dar in final au promis ca o vor vizita uneori la centru.

Interventia s-a desfasurat in perioada 06.02 - 17.05.2009

Evaluarea muncii de asistenta

Obiectivul principal a fost restabilirea legaturilor familiale dar pana in prezent doamna B.F. nu a fost vizitata de nici unul din membrii familiei, interventia nu a avut rezultatele scontate.

Singura persoana care o viziteaza este prietenul ei.

Ostilitatea fata de ceilalti asistati si fata de personal este diminuata, doamna B.F. este mai comunicativa, mai amabila, mai calma. Participa la toate activitatile din centru si nu mai iese in evidenta cu comportamentul ostil.

STUDIU DE CAZ III

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

N.N. s-a nascut la 07.07.1937, in comuna Lunca Corbului, judetul Arges.

A absolvit cursurile scolii generale din localitate si apoi un curs de calificare, dupa care in 1946 s-a angajat cartonier la CFR.

A cunoscut-o pe M.N., in 1961, s-au casatorit si s-au mutat in localitatea Gilau, judetul Cluj. Din aceasta casatorie au rezultat trei copii:

N.R. - nascut in 1962, emigrat in S.U.A in 1988

N.A. - nascuta in 1964, decedata in 1994

N.D. - nascuta in 1965, casatorita, un copil, muncitor calificat la o fabrica de incaltaminte din Cluj Napoca.

Sotia decedeaza in 1986, iar N.N. nu se recasatoreste. Iese la pensie in 1987 si locuieste singur in casa care si-a construit-o impreuna cu sotia in Gilau.

N.N. vine in fiecare sambata in Cluj Napoca, la fica sa care-i gateste mancarea necesara pe o saptamana. Aceasta ii pretinde , in schimb pensia , in valoare de 200 lei.

Istoria problemei

Constient de faptul ca nu se poate gospodari singur, N.N., accepta propunerea ficei sale de a-si parasi domiciliu si a se muta la ea. N.D. vinde casa cu acordul tatalui si la scurt timp relatiile dintre cei doi tata-fica se deterioreaza.

Ginerele lui N.D. face o cerere de institutionalizare catre Centru de Ingrijire si Asistenta, motivand ca nu mai poate sa-si asume responsabilitatea de a locui cu socrul sau datorita problemelor financiare.

3. Evaluarea capacitatilor , resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor si a slabiciunilor persoanei.

La ancheta sociala efectuata la intrarea in Centru a lui N.N., nu sufera de boli cronice, se poate autoservi, mobilitate buna. Are o memorie de lunga durata deosebita, in schimb memoria de scurta durata este afectata. Tulburari de vedere datorate varstei. Are sentimentul de abandon, sufera de o depresie evidenta, plange usor.

Relatiile dintre fica si N.N. nu sunt deloc bune deoarece se simte pacalit, pentru faptul ca i s-a vandut casa si a fost abandonat. Nu accepta vizitele ficei sale, accepta doar vizitele nepotului.

Nu are o retea de suport social datorita mutarii domiciliului, s-au desfacut vechile prietenii.

In Centru cu ceilalti asistati nu comunica deloc iar personalului din Centru le povesteste cum a fost pacalit de catre fica sa.

Nu participa deloc la activitatile de recreere, religioase din centru in schimb tot timpul este cu biblia la el.

4. Definirea problemei centrale

Este neintegrat,izolat si deci singur, devenind treptat indiferent la ceea ce se intampla in jur.

5. Obiective, plan de interventie, proces de rezolvare a problemei

Obiectivul central a fost remedierea relatiilor tata-fica si diminuarea izolarii.

S-a purtat mai intai o discutie cu N.D., careia i s-a explicat ca tatal sau se simte pacalit si abandonat de aceea nu se poate adapta la viata din institutie. Doamna N.D. a recunoscut ca asa s-au intamplat lucrurile dar nu considera un abuz faptul ca i-a vandut casa si ca l-a trimis la Centru, socotind ca, oricum la varsta lui nu are nevoie de casa si ca la Centru are totul.

Cu ajutorul preotului de la Centru care a stat de vorba de nenumarate ori cu N.N., discutand despre iertare si impacare, accepta in cele din urma si vizita ficei sale dar in prezenta asistentului social ca mediator.

Aceasta intrevedere a fost benefica pentru ambele parti.

N.N. si-a iertat fica iar doamna N.D. il duce la fiecare sfarsit de saptamana acasa la ea.

6. Evaluarea muncii de asistenta

Starea de izolare s-a ameliorat si s-a adaptat destul de bine la viata in colectiv si este dus saptamanal de fica sa in familie.

Participa uneori la activitatile din Centru dar mai ales la cele religioase. Si-a facut si prieteni printre asistati si personal.

Mai are uneori momente de izolare, tristete dar acest lucru este specific persoanelor institutionalizate.

STUDIU DE CAZ IV

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

M.A s-a nascut la 05.04.1941 in Cluj Napoca.

A lucrat timp de 30 de ani intr-o fabrica de sticla, in schimburi. Isi intregea venitul de la fabrica facand menaj in particular.

A locuit singura, nu a fost niciodata casatorita. Cea mai apropiata ruda este o verisoara care locuieste la 60 km distanta., celelalte rude locuind mult prea departe si de aceea se vad foarte rar.

D-ra M. a locuit ultimii 10 ani intr-un apartament inchiriat.

In 1999 iese la pensie.D-ra M. este bolnava de artrita de ceva timp. Aceasta ii provoaca dureri mari in special in coloana si in partea superioara a corpului. In urma cu un an, medicul de familie i-a diagnosticat osteoporoza de postmenopauza, boala degenerativa. Aceasta i-a ingreunat mersul si i-a incovoiat spinarea. D-ra M. nu are putere in articulatii si in muschi si ii este greu sa stea in picioare mai mult de cateva minute. In ultima vreme, aceste dificultati s-au agravat.

2. Istoria problemei

Viata d-rei M. devenea tot mai grea. Avea o proasta parere despre sine, un moral cazut, nu avea pofta de mancare, abia daca doarmea noaptea si nu mai avea pofta de viata. Medicul ei spune ca in ultimul timp a avut 'episoade de depresie' si ca i-a prescris medicatie anti-depresiva.

Verisoara d-rei M. a solicitat ajutorul Centrului de Ingrijire si Asistenta Cluj Napoca.

3. Evaluarea capacitatilor, resurselor, relatiilor si nevoilor personale

Dupa demararea procesului de intrare la Centru de Ingrijire si Asistenta, M.A. a primit asistenta medicala de specialitate, tratament adecvat si recuperator dar la scurt timp afla ca verisoara ei moare intr-un accident de masina.

Plange tot timpul, fapt ce deranjeaza pe ceilalti asistati. Nu se poate concentra mai mult timp, a inceput sa repete lucruri si uneori nu are reactie, tace si priveste in gol.

Are numeroase stari depresive, nu-si mai doreste sa traiasca. Datorita starii psihice se simte foarte rau si fizic.

Venitul personal este in valoare de 370 lei.

Nu o mai viziteaza nimeni.

Sunt anumite conflicte in camera in care locuieste din cauza ca se vaieta si plange tot timpul.

4. Definirea problemei centrale

Problema centrala este stressul si disperarea care au cuprinso pe M.A. datorita mortii verisoarei ei de care era foarte atasata.

5. Prezentarea metodelor folosite

S-a facut consiliere psihologica folosindu-se abordarea centrata pe client.

S-a luat legatura cu rudele iar in urma discutiei cu acestia au fost de-acord sa o viziteze lunar.

M.A. a fost mutata in alta camera pentru a nu-i mai deranja pe ceilalti asistati.

Interventia a inceput in 12.03.2009 si continua inca deoarece M.A. are nevoie de consiliere pe termen lung.

6. Evaluarea muncii de asistenta

In urma vizitei facute in 15.04.2009 la Centru de catre un verisor si un prieten din copilarie a lui M.A.,a inceput sa fie putin mai cooperanta. Cu trecerea timpului, supraveghere si consiliere psihologica adecvata speram ca isi va reveni.

Implicarea mea in practica desfasurata din data de 02.02.2009 - 29.05.2009 a fost:

• impartirea de pliante varstnicilor din centru care descriu explicit rolul nostru al asistentilor sociali, si sa apeleze cu incredere ori de cate ori au nevoi, probleme si/sau conflicte de orice gen.

• participarea la diferite activitati recreative pentru beneficiari(sah, table,etc.)
• insotirea beneficiarilor pentru plimbari in aer liber in cadrul centrului sau in afara sa.

Concluzii asupra cercetarii:

Din punct de vedere al starii afective, varstnicii au prezentat un nivel mediu al stabilitatii emotionale, tendinte depresive si anxioase (pe fondul frustrarilor cauzate de lipsurile materiale, deteriorarea starii de sanatate, retragerea din viata socio-profesionala).

Functiile cognitive ale asistatilor sunt caracterizate printr-o usoara deteriorare. Memoria de lucru si viteza de prelucrare a informatiei sunt afectate, apar, de asemenea, dificultati de concentrare a atentiei, precum si idei obsesive generatoare de anxietate.

Din punct de vedere medical starea de sanatate a varstniclor este una precara, fiind necesara realizarea a numeroase investigatii medicale primare si de specialitate, acordarea de tratamente si oferirea gratuit de medicamente.

In privinta comportamentului social, asistatii prefera compania celorlalti, doresc sa comunice, sunt dispusi sa ii ajute pe cei aflati intr-o situatie similara, dorind astfel sa depaseasca starile de plictiseala si singuratate.

Intrarea in Centru se face atunci cand varstnicul a suferit deja experienta dureroasa a pierderii partenerului,sau neputintei familiei de a-l ajuta, la aceasta adaugandu-se o noua pierdere, aceea a caminului in care a trait pana atunci. Se realizeaza, astfel, o debarasare de toate bunurile si fiintele care alcatuiau esenta si sensul vietii sale. Batranul este depersonalizat prin disparitia persoanelor si lucrurilor care il ajutau sa-si defineasca identitatea. Se regaseste, astfel, saracit, intr-un mediu uneori ostil, in care nevoia de afectivitate este foarte sumar satisfacuta, singur si resimtind acut lipsa unei persoane care sa-l inteleagaintr-un mod autentic. Uneori, absenta familiei este compensata prin apropierea de o persoana din camin - fie membru al personalului, fie coleg de camera , dar, de cele mai multe ori, prezenta acestora este interpretata ca o limitare a intimitatii personale. O a doua ruptura se realizeaza la nivel mai subtil, ea vizand cultura celui ce intra in camin. Pentru a se putea adapta noului mediu, schimbarea culturala este imperios necesara, varstnicul fiind nevoit, de cele mai multe ori, sa internalizeze acea cultura a saraciei specifica acestui spatiu. Adaptarea la conditiile de aici, inseamna renuntarea la o mare parte din vechile sale comportamente si achizitionarea altora noi, care frecvent nu sunt caracteristice pentru personalitatea varstnicului, dar sunt necesare pentru ca acesta sa poata face fata solicitarilor exterioare. Cei care nu mai au puterea de a face acest lucru raman neintegrati,izolati si deci singuri, devenind treptat apatici si indiferenti la ceea ce se intampla in jur. La aceasta se adauga faptul ca batranul este nevoit sa-si imparta spatiul vital cu o alta persoana straina, astfel incat frontiera impusa intre propria sa persoana si ceilalti indivizi este abolita, iar viata sa intima este profanata. Proximitatea fizica determina treptat si insidios o contaminare morala intre batrani.

     In urma analizei documentelor medicale existente, in cadrul cercetarii practice am constatat ca aproximativ o treime (0, 30) din persoanele internate in centrul de ingrijire prezinta tulburari depresive. Depresiile sunt considerate cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici, incidenta lor, apreciindu-se a fi 8-15% din populatia varstnica. Dupa 75 de ani par sa fie mai frecvente la barbati decat la femei, spe deosebire de depresiile varstei adulte.

Batranetea nu si-o doreste nimeni dar toti ajungem, candva, sa o experimentam. Cu totii speram ca societatea noastra va iesi din inertie si se va organiza intr-un mod eficient si util pentru a rezolva corect, demn si eficient problemele celor ajunsi o povara pentru ei si cei din jurul lor.

Atat in Romania, cat si in intreaga lume, se pune problema dezinstitutionalizarii, atat a copiilor cat mai ales a batranilor. Scoaterea batranului din familie, trebuie sa constituie ultima solutie la care sa se faca apel, solutie nefireasca pentru familie.

Persoanele varstnice au dreptul la autodeterminare, ele au dreptul de a-si alege liber locul de viata. Mary Marshall in lucrarea "Asistenta sociala pentru batrani", apreciaza ca decizia institutionalizarii este decizia cea mai dureroasa care se poate lua tinand cont de faptul ca in cele mai multe cazuri caminul reprezinta "statia finala a calatoriei in viata."

[S28] 

ANEXE

ANEXA 1

CHESTIONAR

Efectuez aceasta cercetare pentru a cunoaste atitudinile si opiniile privind viata varstnicilor institutionalizati.

Raspunsurile dumneavoastra sunt foarte importante pentru reusita cercetarii si va asigur ca vor ramane strict confidentiale!

1. Sunt o persoana comunicativa.

DA NU

2. M-am adaptat destul de bine la viata din Centru.

DA NU

3. Starea mea de sanatate este mai buna de cand sunt la Centru.

DA NU

4. Sunteti multumit de serviciile medicale de la centru?

DA NU

5. Sunt in relatii bune cu familia /cu rudele.

DA NU

6. Sunt adesea trist fara un motiv special.

DA NU

In general relatiile cu ceilalti varstnici din Centru sunt bune.

DA NU

8. Sunt conflicte la Centru.

DA NU

9.Am avut conflicte cu cineva din Centru.

DA NU

10. Ma enervez repede si am des accese de furie fata de alti varstnici sau personalul din Centru.

DA NU

11. Conflictele pe care le am sunt legate de conditiile din institutie.

DA NU

12. Sunt o fire pasnica, nu imi place sa provoc certuri.

DA NU

13. De cele mai multe ori sunt foarte suspicios.

DA NU

14. Imi sunt ascultate parerile.

DA NU

15.Sunteti multumit de asistenta sociala si psihologica de la centru?

DA NU

16. M-am gandit uneori,sa parasesc Centrul.

DA NU

17. Consider ca ar fi necesar sa fiu consiliat.

DA NU

18. Sunt multumit de viata la Centru.

DA NU

Va multumesc

Chestionarul alcatuit din 18 intrebari s-a facut intr-o maniera directa pentru a usura raspunsurile subiectilor si pentru a evita anumite interpretari gresite, am folosit intrebari inchise.

Chestionarul a fost aplicat pe 30 de subiecti, cu varste cuprinse intre 68 si 85 de ani, care fac parte din Centrul de Ingrijire si Asistenta Cluj Napoca .

1,2,3, si 4 - toate raspunsurile au fost DA

- 21 dintre varstnici DA iar 9 Varstnici NU

- 24 dintre varstnici DA iar 6 varstnici NU

- 28 dintre varstnici DA iar 2 varstnici NU

- toti varstnici au raspuns DA

- 12 dintre varstnici DA, 18 varstnici NU

- 8 dintre varstnici DA, 22 NU

- 4 varstnici DA, 26 NU

- 8 varstnici DA, 22 NU

- toti varstnici au raspuns DA

- 10 varstnici DA, 20 NU

- 28 varstnici DA, 2 NU

- 26 varstnici DA, 4 NU

- 25 varstnici DA, 5 NU

- 26 varstnici au raspuns DA, 4 NU

La analiza chestionarelor am constatat o stare de acceptare aproape generala fata de viata si relatia dintre varstnicii din Centru. La intrebarea 6, au raspuns cu DA 24 dintre subiecti si denota tendinte depresive si anxioase ale varstnicilor specific celor institutionalizati. La intrebarea 9 au raspuns cu DA 12 dintre subiecti,iar la 10 cu Da au raspuns 8 varstnici si din aceasta rezulta ca ei recunosc ca sunt si conflicte la Centru. La intrebarile 11 si 14 au raspuns afirmativ 4 si respectiv 10 dintre subiecti si rezulta la unii dintre varstnici accese de furie si suspiciune.

La intrebarea 16 raspunsul a fost DA pentru majoritatea, 26 din 30. Dorinta de a parasi institutia nu coreleaza integral cu trasaturile de temperament ci cu motivul internarii, cercetarile demonstrand ca peste 80% din batranii care s-au internat sunt lipsiti de familie si/sau posibilitati materiale de trai. Pentru aceasta categorie institutionalizarea a fost singura rezolvare a continuarii existentei.

Din acest chestionar aplicat celor 30 de rezidenti, am putut observa ca 8 dintre varstnici sunt in anumite situatii conflictuale si pentru a cunoaste in profunzime problemele cu care se confrunta voi folosi ca instrument de cercetare un ghid de interviu precum si observatia participativa.

Anexa 2

GHID DE INTERVIU

Va rog sa-mi raspundeti la cateva intrebari,referitoare la motivele care au stat la baza deciziei de a va interna intr-un Centru de ingrijire si asistenta,si la felul in care acest lucru v-a schimbat modul de viata.

Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale fiind folosite in vederea realizarii partii aplicative a lucrarii de licenta cu tema:' Conflictul intre persoanele de varsta a III-a, ca efect al mediului institutional din Centrul de Ingrijire si Asistenta".

Date despre persoana

1. De cat timp sunteti internat(a) in aceasta institutie?
2. Puteti sa-mi vorbiti despre motivele care v-au determinat sa cereti internarea in aceasta institutie?
3. Ce v-a determinat sa alegeti acest camin de batrani si nu altul?
4. Cum a fost la inceput,cand ati ajuns prima data in centru?
5. V-a fost greu sa va obisnuiti sa locuiti aici?
6. Ce anume vi s-a parut cel mai greu ca sa va obisnuiti aici?
7. Prin ce se deosebeste cel mai mult in bine viata dumneavoastra aici in centru de viata de dinainte?
8. Prin ce se deosebeste cel mai mult in rau viata dumneavoastra aici in centru de viata de dinainte?
9. Cum va intelegeti cu ceilalti varstnici,care locuiesc cu dumneavoastra in camera?
10. Aveti probleme(conflicte) de orice gen?
11. Cu cine? Din ce motive apar problemele(conflictele)?
12. Puteti sa-mi spuneti care sunt nevoile pe care le resimtiti in acest moment?
13. Care este relatia dumneavoastra cu familia/cu rudele(daca aveti)?
14. Cat de des va viziteaza?
15. Care este starea dumneavoastra de sanatate?
16. Cum va petreceti timpul,care este programul dumneavoastra zilnic?
17. S-a schimbat felul dumneavoastra de viata de cand locuiti aici(comparativ cu cel de dinainte)?
18. In ce fel v-a schimbat viata institutia?
19. Sunteti multumit de asistenta medicala pe care o primiti la Centru?
20. Sex M/f
21. Varsta
22. Starea civila
23. Ocupatia/profesia inainte de pensionare

Va multumesc!

Ghidul de interviu a fost aplicat la 8 dintre asistati care prezentau in urma chestionarului anumite conflicte interioare si/sau exterioare. Aceste conflicte avea repercursiuni si asupra celorlati asistati, iar in urma acestui ghid am studiat documentele puse la dispozitie de catre Centru si m-am implicat si contribuit indirect in 4 cazuri din care am efectuat studiile de caz.

Bibliografie:

1. Ana Balasa,Ioan Marginean., Calitatea vietii in Romania,Editura Expert, Bucuresti, 2002
2. Baciu Cristina et al., Interventia in criza, Universitas Napocensis,2005
3. Catalin Zamfir,Lazar Vlasceanu., Dictionar de sociologie,1993
4. CRIPS, Editura Model M., Retele comunitare de suport in favoarea persoanelor varstnice, Bucuresti, 2004
5. Denizia Gall., Asistenta sociala pentru varsta a treia, suport de curs,2008
6. Drimer Dolphi,Savulescu Matei, Aura., Speranta pentru varsta a treia, Bucuresti, Editura Tehnica, 1991
7. Erving Goffman.,Aziluri,1961
8. Sorina Poledna, Maria Roth, Cristina Baciu., Editura Presa Universitara Clujeana , 2004
9. Liliana Bolan .,Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare si diminuarea efectelor - Recenzie ,2005
10. Maria Roth Szamoskozi., Perspective Teoretice si practice ale asistentei sociale,2003
11. Marginean, Ioan ., Calitatea vietii in Romania ,2004
12. Nicoleta Neamtu., Managementul serviciilor de asistenta sociala, Editura Motiv,2001
13. Neamtu, George., Tratat de asistenta sociala, Iasi, Polirom, 2003
14. Radulescu S., Imbatranirea populatiei, 2000
15. Rotariu Traian .,  Demografie si sociologia populatiei. Fenomene demografice, Iasi: Polirom, 2003
16. Sempronia Filipoi., Psihologia varstelor, suport de curs,2007
17. Stefan Cojocaru ., Colectia: COLLEGIUM.Asistenta sociala, Editura: Polirom, 2005

Legislatia:

Legea nr.16/2000 privind protectia drepturilor si libertatilor acestora a persoanelor varstnice.

Legea nr.17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice,

Hotararea Guvernului nr.1021/2000 si Hotararea Guvernului nr.886/2000