Copiii si nevoile lor

Copiii si nevoile lor

Kellmer-Pringle (1975) a aratat ca exista cel putin patru nevoi emotionale de baza ce trebuie asigurate pentru ca un copil sa se dezvolte armonios din punct de vedere al identitatii de sine si a  increderii in sine.

Prima nevoie ar fi cea de dragoste ai securitate, probabil cea mai importanta pentru ca un copil sa-si dezvolte abilitatea de a intra in relatii recompensatoare cu un cerc din ce in ce mai larg de persoane. Exista dificultati, insa, in a defini si masura aspectele calitative ale dragostei parintesti. Totusi, putem intelege prin aceasta o preocupare constanta in a intari bunastarea celuilalt prin oferirea de experiente recompensatoare, afectiune, satisfacerea necesitatilor vitale cum ar fi caldura, adapost, hrana, odihna, protectie fata de eventuale primejdii (securitate). Sentimentul de securitate se obtine prin relatii continue si stabile cu persoane semnificative.

In al doilea rand, copiii au nevoie sa exploreze, sa se afle in situatii noi de invatare, au nevoie de un nivel informational adecvat pentru a-si dezvolta inteligenta, increderea in sine si sentimentul de control asupra lumii in care traiesc. Cele mai importante elemente in acest context sunt oportunitatile de interactiune sociala, joaca si stapanirea limbajului. Un rol important aici il are insusirea limbajului cu accent pe gradul lui de dezvoltare, bogatia acestuia, frecventa conversatiilor cu copiii etc. care ai faciliteaza copilului interactiunile sociale si intelegerea corecta a semnificatiei schimburilor sociale, prin interpretarea corecta a mesajelor si capacitatea de a da un raspuns adecvat.

Cea de-a treia nevoie identificata de Kellmer-Pringle (1975) este cea de primire de laude si recunoastere. Devenirea unui copil ca adult socialmente capabil necesita o vasta cantitate de invatare sociala, emotionala si intelectuala care trebuie sustinuta si dezvoltata de-a lungul anilor. Pana sa ajunga la varsta unor recomense intrinseci, la satisfactta "muncii bine facute" copilul are nevoie de intariri pozitive din exterior care sa-l ajute sa treaca peste frustrari, conflicte, dezamagiri, confuzii inerente procesului de invatare. Recunoasterea, incurajarea si lauda din partea persoanelor semnificative este stimulatoare, benefica. Este important pentru pariti sa-si adecveze asteptarile in functie de capacitatile individuale ale copiilor. Solicitarile inadecvate pot genera frustrare, manie sau retragere.

In al patrulea rand, copiii au nevoie sa dezvolte un sentiment de responsabilitate prin independenta. Cresterea treptata a independentei copilului ii da posibilitatea sa inteleaga ca exista optiuni dar si niste limite social acceptabile care la inceput, pentru copiii mici, trebuie stabilite de catre parinti.

Autorul mentionat considera ca aceste nevoi pot fi satisfacute multumitor doar intr-un mediu familial, constituindu-se intr-un argument impotriva institutiilor de ocrotire si in favoarea cresterii copilului in familie. In cazul in care familia naturala nu poate raspunde cerintelor de a creste si ingriji copilul intr-un mediu sigur, in toate sistemele moderne de protectie a copilului exista posibilitatea ocrotirii minorilor in familii substitut (familii de plasament, sau adoptive). Prezentul suport de curs ofera cateva repere asupra aspectelor legislative si clinice ridicate de plasarea copiilor in familii substitut, respectiv de adoptarea lor.