Comparatii cu teoria teleologica

Comparatii cu teoria teleologica

Numerosi filozofi s-au alaturat lui John Rawls pentru a sustine teoria potrivit careia exista doua categorii de norme care epuizeaza in totalitate variantele de formulare a teoriei referitoare la actiunea corecta: cea teleologica si cea deontologica. Potrivit acestuia " cele doua concepte principale cu care opereaza etica sunt binele si corectitudinea" . De aceea, afirma in continuare autorul citat, " structura teoriei etice este determinata in mare masura de modul in care defineste si imbina aceste doua notiuni fundamentale". El recunoaste ca cea mai simpla modalitate de relationare este oferita de teoriile teleologice, conform carora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definita ca un element de maximizare a binelui .

Dimpotriva, si in contrast cu viziunea teleologica, doctrina deontologica este considerata drept "o teorie care fie nu defineste binele independent de corectitudine, fie nu interpreteaza corectitudinea ca pe un factor de maximizare a binelui" .

Deontologii au respins mereu ideea definirii corectitudinii prin sensul de bine, precum ei nu sunt de acord nici cu cei care sustin ca binele ar fi intotdeauna premergatorul corectitudinii. Ei au incercat si se mentin pe linia de a nu face o legatura directa intre a face ceea ce este corect si a face ceea ce este bine, pentru a ajunge la un rezultat bun. Si este, sa recunoastem, o abordare normala, intrucat faptul ca urmarile finale sunt pozitive nu garanteaza corectitudinea actiunilor care le-a produs. Dupa cum afirma Fried , aceste doua aspecte - corect si bine - nu sunt doar diferite din punct de vedere deontologic, ci, mai mult decat atat, intotdeauna corectitudinea trebuie sa stea inaintea binelui.

In sens deontologic, pentru a actiona corect, orice individ trebuie sa se abtina de la acele fapte care sunt deja catalogate ca fiind gresite. Aceste comandamente restrictive se concretizeaza in reguli, norme, legi, respectiv in constrangeri, interdictii, restrangeri sau incompatibilitati pe care, in general, le denumim constrangeri deontologice. Conform acceptiunii deontologice, orice individ este obligat sa se abtina de la acele fapte gresite chiar si in situatia in care prevede ca refuzul de a actiona astfel va atrage dupa sine un rau si mai mare, adica mai putin bine.

Din constatarile si din afirmatiile anterioare ne dam seama de faptul ca teoriile deontologice sunt departe de a fi consecintialiste sau comparatiste. Din punctul de vedere al teoriei si practicii deontologice, o actiune nu este un pas gresit pentru faptul ca produce efecte negative in situatii particulare sau generale, ci pentru faptul ca insasi natura ei este gresita si ea ramane un fapt gresit chiar si atunci cand eventual consecintele pe care le-ar produce ar putea fi pozitive.

Fortand putin evaluarea noastra, putem ajunge la concluzia ca perspectiva deontologica, spre deosebire de cea consecintialista, nu este fundamentata pe o abordare impartiala a intereselor si a bunastarii celorlalti. Astfel, cerandu-ni-se sa nu facem vreun rau unui om nevinovat, chiar daca prin aceasta atitudine punem in pericol viata altor cinci persoane nevinovate, este evident ca interesele celor sase nu sunt luate in considerare in aceeasi masura. Daca ar fi asa, ar rezulta ca ar fi permisa salvarea celor patru sau cinci persoane in detrimentul unuia singur, prin incalcarea propriilor constrangeri deontologice. Si mai mult, chiar daca ne-am opune sugestiei de a cumula interesele celor multi, practic ale tuturor celor implicati, se stie ca perspectivele deontologice nu trateaza interesele in mod impartial .

Perspectivele deontologice se deosebesc de impartialitatea consecintialista si sub un alt aspect. De pilda, nu este permis sa faci un lucru care incalca o regula deontologica nici chiar in situatia in care eventualitatea savarsirii lui ar inlatura posibilitatea ca cei patru sau cinci persoane implicate sa fie nevoite sa incalce ele insele o regula deontologica, fie sa permita producerea unui incident mai grav. Din punct de vedere deontologic, ne este interzis nu doar de a face rau unei persoane nevinovate, pentru ca prin aceasta sa diminuam numarul altor crime sau fapte antisociale, ci si de a face rau cuiva pentru a diminua numarul crimelor nejustificate savarsite de catre cei ale caror motivatii sau caractere nu sunt inferioare din punct de vedere moral fata de cele ale noastre.

De pe acest plan, au fost facute numeroase critici pozitiei impartiale ale consecintialismului pe motivul ca acesta afecteaza sau dimensioneaza libertatea individului. S-a spus ca, atata vreme aspiram la un anumit mod de viata in virtutea propriilor noastre principii, nu putem trata interesele, planurile si preocuparile personale de pe o pozitie de neutralitate, ca si cand acestea s-ar regasi printre multe altele, apartinand altor indivizi . Din contra, va trebui sa le acordam o mai mare importanta pentru simplul motiv ca sunt ale noastre.

Observam, asadar, ca deontologia isi extinde toleranta in raport cu acest favoritism. In numele libertatii personale, individul are posibilitatea, in anumite situatii , de a-si plasa propriilor preocupari, planuri sau valori inaintea intereselor celorlalti. Perspectiva si viziunea deontologica nu numai ca pune un accent mai mare pe evitarea faptelor gresite decat pe interesele sau viata ori bunurile celorlalti, ci, in plus chiar, ne determina sa acordam o mai mare atentie propriilor noastre actiuni gresite, in sensul evitarii acestora, decat pe greselile generate de altii. Altfel spus, in sens deontologic, recunoasterea importantei evitarii greselilor nu imbraca forma unei obligatii sau unei libertati de a reduce greselilor altora. Drept urmare, din punct de vedere deontologic, este mai importanta pastrarea propriilor virtuti decat apararea virtutilor si intereselor celorlalti. Judecand in extremis, s-ar putea chiar afirma, de pilda, ca nu este posibil si nici permis sa salvezi o viata prin minciuna, chiar daca acest lucru ar impiedica decesul altuia, prin inducerea in eroare a criminalului care ar fi planuit sa ucida si pe alti oameni nevinovati.