Urmarile divortului

Urmarile divortului

Dezorganizarea familiei prin divort ridica probleme si dificultati puternice pentru parteneri, afectand stabilitatea familiei, casatoriei si antrenand dupa sine multiple efecte demografice si sociale negative. Si aceasta in conditiile in care majoritatea statisticilor indica cele mai inalte frecvente ale impactului negativ al dezbinarii si destramarii cuplului familial asupra copiilor, si chiar asupra vietii ulterioare a partenerilor. Dincolo de aspectele sale anomice pentru functionarea intregii vieti sociale, dezorganizarea familiei prin divort impiedica, o perioada mai mult sau mai putin indelungata, pe adulti si, in permanenta, pe copil, sa primeasca sprijinul emotional si securitatea atat de necesare unui echilibru si unei dezvoltari armonioase a personalitatii. Dintre toate evenimentele negative care pot exista la un moment dat in viata indivizilor -absenta afectiunii, conflictele intre soti, confruntarea cu probleme economice indisolubile, alcoolism, privarea de libertate a unuia dintre parinti, etc - divortul pare a exercita cele mai puternice influente negative asupra copilului, in special a adolescentului, care este extrem de sensibil la aceste crize si este traumatizat profund sufleteste de ruptura care se produce in urma despartirii parintilor sai³². Cu cat varsta lor va fi mai mica, cu atat traumele pe care le vor simti, ca urmare a separarii parintilor, vor fi mai puternice.

Scopul nostru principal nu este acela de a sublinia traumele psihologice ale partenerilor cuplului conjugal si, mai ales, ale copiilor, produse de divort. Desi insemnate din punct de vedere emotional si foarte importante in evolutia ulterioara a indivizilor si copiilor implicati, acestea nu vor constitui subiectul principal al acestui subcapitol. Le vom trata mai detaliat in capitolul urmator. Scopul acestui subcapitol este acela de a relata evolutia indivizilor ulterioara divortului, si de a vedea ce model de afiliere vor imbratisa, ocupandu-ne in special de recasatorie.

Consecintele divortului sunt diferite in functie de gradul de implicare al fiecarui membru al cuplului conjugal, de existenta sau neexistenta copiilor. Cert este ca statutul social al persoanei in cauza sufera modificari, ceea ce determina adoptarea unui nou model de asociere, de convietuire al acesteia. Gasirea sau nu a unui nou partener, legalizarea sau nu a noii relatii determina diferite tipuri constitutive ale familiei restructurate. Ca urmare, am incercat sa le conturam pe cele mai importante:

1. Celibatul. Acesta reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Pentru multi celibatul este o etapa temporara in drumul spre recasatorire. Totusi, pentru unii indivizi divortati sau vaduvi acesta este un mod de viata preferat. Deci, o categorie importanta de celibatari este cea formata din acele persoane care nu se mai casatoresc³³. Majoritatea acestora este formata din femei varstnice. Barbatii divortati sunt in mai mare masura dispusi sa-si transforme celibatul intr-o casatorie, pe cand recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor, astfel incat femeile raman singure in numar mult mai mare si, in general, pe perioade mai indelungate³⁴. Unul din motivele acestui fenomen este durata din ce in ce mai scurta a mariajelor care ajung la divort, "rupturile" cuplurilor fara copii fiind mult mai numeroase. Cauzele extinderii fenomenului de celibat in randul persoanelor divortate sau vaduve ar putea fi:

-existenta unor imagini deformate a persoanei asupra familiei si sarcinilor ei, in urma experientei neplacute pe care au avut-o;

-lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale in relatia cu un alt partener;

-psihotraume datorate conflictelor conjugale grave din familia anterior avuta, etc.

In acelasi timp, trebuie mentionat ca celibatul se confrunta cu o serie de probleme de ordin psihologic si social, cum ar fi³⁵ :

-sentimentul de frustrare in raport cu colegii, cunoscuti sau rude care isi au familiile lor;

-sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;

-sentimentul izolarii si abandonului;

-sentimentul egoismului si individualismului, etc.

Mai mult, cu cat inainteaza in varsta, cu atat celibatarii se confrunta cu mai multe probleme, iar sentimentul abandonului se accentueaza, la care se adauga sentimentul de insecurizare sociala. Este adevarat ca exista cazuri de celibatari ajunsi in aceasta situatie datorita divorturilor sau vaduviei, si care pot avea copii, insa copii respectivi au propria lor organizare familiala, deci nu mai sunt supusi influentelor socializatoare.

2.Concubinajul (uniunea libera ). Acesta reprezinta un model de asociere, unui mod de a trai impreuna in afara contractului casatoriei. Aceasta relatie devine foarte populara si are la baza o multitudine de cauze ce pleaca fie de la constientizarea faptului ca uniunea libera este un mod mai economic, mai placut, mai confortabil de a trai impreuna, fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal. La acestea se adauga, fireste, satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior. Daca in casatorie unele asteptari privind fidelitatea mutuala devin, in ultimele decenii tot mai incerte, la ambele sexe, uniunile libere propaga regula fidelitatii liber consimtite, cu mai multa tarie chiar decat mariajul.

Goodman³⁶ defineste concubinajul ca un model de convietuire care se refera la impartirea unei gospodarii de catre un cuplu necasatorit. Aceasta practica nu este noua, dar frecventa ei a crescut repede, intrucat se bucura de acceptare sociala. Concubinajul este astazi deseori considerat o etapa de curtare ce poate duce la casatorie sau recasatorie.

Trebuie sa admitem ca exista o anumita realitate sociologica care este indicata de faptul ca pot exista familii reconstituite fara sa fie vorba de recasatorie, o familie formata dintr-un parinte, copilul sau copiii sai dintr-o casatorie anterioara, si noul sau concubin.

Concluzionand, uniunea libera poate fi doar o simpla etapa premergatoare recasatoriei sau poate fi un stil de viata rezultat dintr-o optiune de lunga durata sau definitiva. Realitatea sociala ne arata insa, ca uniunea libera se impune tot mai mult ca un model de convietuire susceptibil de a se extinde asupra intregii vieti, si de a inlocui mariajul in toate fazele sale³⁷.

3.Familiile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un singur parinte si copiii acestuia, menaje ce pot aparea in urma divortului, a decesului unui parinte, a abandonului familial sau a cresterii copiilor in afara casatoriei. Majoritatea sociologilor si psihosociologilor conchid, in esenta, ca este mai indicata pentru copil o familie monoparentala, decat una bantuita de certuri si probleme. De aceea, daca in trecut se considera ca familiile cu casatorii nereusite trebuie sa ramana impreuna de dragul copiilor, in prezent s-a ajuns la concluzia ca este mai bine pentru copii daca parintii se despart, decat sa-i supuna unui permanent climat negativ in familie.

Dintr-o alta perspectiva putem aprecia ca familia monoparentala prezinta o serie de particularitati fata de tipul clasic complet de familie, aceste particularitati vizand, in special, redimensionarea functiilor pe care ar trebui sa le indeplineasca³⁸. Deci, parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le atribuie institutiei familiale.

Familia monoparentala poate fi condusa de tatA sau poate fi condusa de mamA. In ceea ce priveste viata personala a celor doi parinti, barbatii-tati-singuri marturisesc "intalniri" cu impact erotic, dar ei nu isi fac imediat planuri de recasatorire, pentru viitorul apropiat³⁹. Activitatea sexuala este, de asemenea, recunoscuta, dar majoritatea barbatilor simt ca trebuie sa fie discreti in privinta acestui comportament, si ca orice coabitare cu o femeie necasatorita, nu este un model de "vizionat" pentru copiii lor. Femeile-mame-singure se recasatoresc mai repede decat tatii-singuri, motivul fiind criza financiara prin care trec femeile divortate sau vaduve.

4.Familiile reconstituite reprezinta modele de convietuire in care partenerii au mai fost casatoriti si au descendenti din mariajele anterioare. Acestea se aseamana cu familiile reorganizate, dar ceea ce le deosebeste este faptul ca in familiile reorganizate cel putin un partener nu are copii din mariajele anterioare.

Acest mod de convietuire constituie abordarea principala in capitolul urmator.

Note bibliografice

apud Banciu, Dan, Radulescu, Sorin,Voicu, Marin - Adolescentii si familia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 144

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, Nicolae - Familia de la A.la Z, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991

Banciu, Maria - Dreptul familiei. Teorie si practica, Editura ARGONAUT, Cluj Napoca, 1998

Filipescu, Ion, P. - Tratat de dreptul familiei, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2000

Banciu, Maria - Dreptul familiei. Teorie si practica, Editura ARGONAUT, Cluj Napoca, 1998

Avram, D., apud Mitrofan, Nicolae - Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Sicoe, Dana - Interpretari in domeniul sociologiei divortului, in Revista Romana de Sociologie, nr. 5-6, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1999

Apud op. cit., p. 530

Idem, p. 531

Mitrofan, Nicolae - Dragostea si casatoria, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984

Filipescu, Ion, P. - Tratat de dreptul familiei, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2000

Idem

Goodman, Norman - Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

Idem

Sicoe, Dana - Interpretari in domeniul sociologiei divortului, in Revista Romana de Sociologie, nr. 5-6, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1999

Booth, Alan, Edwards, John, N., Johnson, David, R. - Social Integration and Divorce, in "Social Forces", vol. 70, nr. 1, 1991

Filipescu, Ion, P. - Tratat de dreptul familiei, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2000

Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris, nr. 37, 1997

apud Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris, nr. 37, 1997, p.150

apud Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993, p. 37

Idem, p. 39

Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993

Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris, nr. 37, 1997

Idem

Francois de Singly - Sociologie de la famille contemporaine, Edition NATHAN, Paris, 1993

Apud Irene Thery - Remariage et familles composees: des evidences aux incertitudes, in L'Anee sociologique, Paris, nr. 37, 1997, p. 157

Idem, p. 158

apud Parkinson, Lisa - Separarea, divortul si familia, Editura Alternative, Bucuresti, 1993, p. 43

idem, p. 44

Banciu, Dan, Radulescu, Sorin,Voicu, Marin - Adolescentii si familia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987

Goodman, Norman - Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992

Roussel, L. apud Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998, p. 52

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998

Goodman, Norman - Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992

Voinea, Maria - Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranzitiei, Editura I.N.I., Bucuresti, 1996

Idem

Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Edit Press Mihaela SRL, Bucuresti, 1998