Consecintele divortului asupra familiei reconstituite

Consecintele divortului asupra familiei reconstituite

Actiunea judecatoreasca pentru desfacerea oficiala a casatoriei, cu intreg ansamblul de evenimente premergatoare (certuri, neintelegeri, scandaluri, etc), poate duce la unele consecinte imediate, directe, cat si la unele indirecte, care se contureaza dupa o anumita perioada de timp de la pronuntarea divortului²⁴. In cadrul ansamblului de urmari imediate, ce pot apare in perioada dinaintea si dupa desfacerea oficiala a casatoriei, mentionam²⁵:

a)     psihotraumatizarea partenerilor in urma sirului neintrerupt de neintelegeri dintre ei, precum si in urma "divulgarii" publice a unor aspecte conjugale;

b)     psihotraumatizarea copiilor in perioada premergatoare divortului, cand pot fi solicitati de unul dintre parinti sa coalizeze impotriva celuilalt parinte; deasemenea, daca a depasit 10 ani in fata instantei, trebuie sa-si exprime optiunea in vederea ramanerii in continuare cu unul dintre parinti. Or, ce poate fi mai dureros pentru un copil decat sa-i ceri sa se desparta de cei care i-au dat viata si l-au crescut?

c)     indepartarea efectiva a copiilor de unul dintre parinti si chiar de amandoi; 

d)     separarea de unele bunuri comune, care aveau o anumita rezonanta emotional-afectiva pentru parteneri.

Insa, deosebit de grave pot fi consecintele indirecte, cele care nu se vad imediat, urmele adanci pe care le lasa atmosfera sau climatul familial dezorganizat asupra psihologiei partenerilor si, mai ales, a copiilor lor. Printre aceste consecinte indirecte, cele mai grave sunt urmatoarele²⁶: 

a)     comportamentul deviant al copiilor. Studiile asupra deviantei juvenile au aratat ca, in mare masura, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii acestora, ca urmare a divortului sau a climatului negativ din familia reconstituita, i-a determinat pe unii copii sa adopte unele acte asociale si antisociale. Un copil care nu s-a bucurat de ingrijirea afectuoasa a parintilor, nu se va putea dezvolta ca personalitate armonioasa²⁷, din cauza ca i s-a rapit fermentul socializarii, devine o persoana diminuata, incompleta.

b)     aversiune fata de partenerul de sex opus si fata de viata de familie. Climatul tensional si conflictual din cadrul familiei dezorganizate poate afecta atat de profund psihologia si comportamentul copiilor, incat acestia ajung sa perceapa deformat locul si rolul casatoriei in viata societatii: familia este locul chinurilor prelungite, a incalcarii demnitatii, al manifestarii autoritatii brutale. De aceea, unii tineri care traiesc intr-un asemenea climat, ajung printr-un proces de generalizare negativa, la manifestarile unei aversiuni fata de viata conjugala si familiala, precum si fata de reprezentantii sexului opus.

c)     cazul parintilor "multipli". in urma unor divorturi succesive, unii copii pot sa fie crescuti si educati consecutiv de mai multe "mame" sau mai multi "tati" sau, ca urmare a jocului nesfarsit de-a casatoria, sa ajunga pe mana unor persoane care inlocuiesc ambii parinti firesti. Lipsa de afectiune parinteasca, de grija atenta si control echilibrat, brutalitatea si indiferenta, climatul relational rece si neprimitor, nu numai ca provoaca mari modificari in planul lor psihologic si afectiv, in modul lor de a vedea lumea si de a se raporta la ea, ci fac din ei, adesea, victimele delicventei. Nu trebuie sa ajungem la concluzia, in urma unor generalizari multiple si pripite, ca ori de cate ori este vorba de recasatorirea parintilor divortati sau ramasi vaduvi, automat se contureaza o atmosfera negativa. Noul climat familial pentru copil depinde de miljloacele de ordin psihologic si afectiv folosite de inlocuitorii parintilor lui firesti in a-l atrage si a-l integra in noul sistem relational intrafamilial.

d)     instalarea tendintei continue de a divorta a unor copii cand devin adulti si se casatoresc. Cercetatorii au ajuns la rezultate care confirmau ipoteza aceasta, si anume au evidentiat faptul ca parintii divortati au fost adesea copii unor camine instabile, disociate sau divortate.

Recasatoria, devenind in mare parte, o recasatorie dupa un divort, a dobandit in reprezentarile sociale un statut foarte ambiguu: pe de o parte, participa la divort ea insasi, se inscrie printre "consecintele nefericite ale despartirii", si recasatoritii nu scapa de stigmatizarea ce se exercita asupra divortatilor, dar pe de alta parte, recasatoria este valoroasa pentru ca ajuta persoanele divortate sa se integreze intr-o forma de normalitate conjugala si familiala, pana intr-atat incat recasatoria poate aparea ca indicatorul unei bune adaptari, a unei stapaniri a situatiei creata de divort.