Modalitati de realizare a educarii in domeniul deontologiei

Modalitati de realizare a educarii in domeniul deontologiei

Problema educarii in domeniul deontologic este centrala nu numai pentru un corp profesional administrativ, ci si pentru orice institutie publica sau privata care se inarmeaza si utilizeaza un instrument deontologic: cod, carta, regulament, directiva, dispozitie s.a. Dar cine face aceasta educatie si care ar fi cea mai buna functie educativa pentru acesti adevarati profesori de etica?

Asemanator oricarei probleme de educatie, educarea in domeniul deontologiei se poate formula in termeni de obiective (finalitatea urmarita prin formare) si de mijloace pedagogice pentru indeplinirea lor. De fapt, de ce formam personalul in probleme deontologice ? Practica arata ca educarea in problemele deontologice nu este practic decat o invatare a cadrului deontologic si o aplicare a prevederilor acestuia, prin studii de caz sau analiza unor situatii practice in curs de derulare. Dar poate aceasta educare, formare in etica si deontologie sa ofere o alta dimensiune de dezvoltare ? Este posibila dezvoltarea altor finalitati educativ-formative ? Care sunt valorile, dar eficacitatea lor ? In ce context, invatamantul universitar poate indeplini un rol mai decisiv ?

Problematica educarii si formarii deontologice dezvaluie dimensiunea sociala si culturala a acesteia: transformarea societatii romanesti dupa evenimentele din 1989. Codurile deontologice au fost create si adaptate pentru corpurile profesionale care au inclinatie spre valorile crestine, umaniste si sociale, de tipul institutiilor administrative din domeniul apararii nationale, securitatii si ordinii publice, educatiei si invatamantului, sanatatii si protectiei sociale, finantelor publice, vamii si frontierelor de stat s.a.m.d.

Formarea in domeniul moralei se asigura prin institutiile sistemului de educatie, de la cel primar si pana la cel universitar. Dar, formarea prin sistemul national de educatie este suficienta ? Daca sistemele primar si secundar asigura suficiente informatii, cel universitar ii pregateste pe oameni pentru viata economica si publica ? Aceste chestiuni privitoare la formarea morala, etica si/sau deontologica, prezente sau absente intr-o societate, afecteaza ansamblul vietii institutiilor publice si intreprinderilor, functie de perceptia despre esenta si rolul deontologiei. Uneori deontologia este perceputa ca normativitate a mediului organizatoric si functional al unui organism social, ca normativitate juridica sau ca o problema de etica. In plus, programele de formare in deontologie depind si de obiectivele fixate; exista programe care urmaresc formarea unei atitudini, altele care construiesc stiinta de a face. Se urmareste, cu alte cuvinte, fie modificarea perceptiilor, valorilor, modalitatilor de reflectare, fie dezvoltarea posibilitatilor de raspuns plecand de la analiza informatiilor variate cu privire la un anumit subiect.

Initiatorii programelor de formare pot urmari sa dezvolte un program de modificare a atitudinilor, dar un astfel de proiect nu poate fi realizat decat in anumite conditii educative: marimea optima a grupului tinta si intinderea formarii. De asemenea, trebuie sa se tina cont de interesul actual al evolutiei societatii. Reintoarcerea la etica si recurgerea la codurile deontologice trebuie insotita de cultivarea conceptului de responsabilitate si de intelegerea conceptului de culpabilitate, apeland la dimensiunea juridica si la cea disciplinara ale eticii.

Problematica deontologiei, a codurilor si a celorlalte instrumente menite sa coordoneze conduita profesionala nu are sens decat daca procesul de formare se axeaza pe continutul acestora, pe obiectivele si scopurile urmarite prin adoptarea si implementarea lor. Tendintele ultimilor ani releva existenta unei legaturi directe intre intoarcerea la etica si implementarea moralitatii totale in viata publica. Ea transgreseaza serviciile publice iar esenta consta in punerea cetateanului in centrul existential al serviciilor, asemanator societatilor comerciale care pun in centrul activitatii clientul, beneficiarul produselor acestora. Filozofia noului concept, transformarile propuse, valorile vehiculate de el intereseaza in cel mai mare grad si serviciile publice. Noul Management Public este vehiculat si utilizat in majoritatea statelor din vestul Europei, tarile nordice si statele continentului nord-american, aducand cu sine o mai mare si reala autonomie si o mai mare responsabilitate pentru conducatori si pentru functionari.

Cercetarea noastra va demonstra ca eforturile de a adopta si implementa codurile etice si/sau codurile deontologice este revendicata si de noul concept al Managementului calitatii totale, care urmareste deopotriva sa intareasca controlul asupra activitatii functionarilor, dar si sa dezvolte responsabilitatea la toate nivelele organizatorice si functionale. Pe de alta parte, trebuie sa acceptam si ideea ca, prin respectarea eticii, organizatiile publice si private dobandesc un mijloc de imbunatatire a imaginii publice, deci un mijloc de marketing. Multi dintre scepticii si criticii Noului Management Public afirma ca elementele acestuia nu ar corespunde si nu ar avea legaturi cu problemele de etica. Conceptul revolutionar invocat nu corespunde si nu va raspunde unei necesitati reale de etica si deontologie, ci unor motivatii economice, de eficacitate si eficienta, de profit , prin asigurarea unei calitati superioare a serviciilor, mentinand un cost competitiv al produselor oferite pietei .

Daca ne referim, insa, numai la autoritatile administrative si la serviciile publice, motivatia profitului nici nu se pune in discutie. In ceea ce priveste calitatea activitatii, ideea eficientei si eficacitatii nu vizeaza decat reusita in deservirea populatiei, clientul final al activitatii. Aceasta presupune, cu necesitate, trecerea de la modelul serviciilor ierarhizate, de control ierarhic al structurilor inferioare si al functionarilor, la modelul participativ, de cooperare, la care se adauga ideile de respect fata de beneficiar, respect fata de functionarii de executie, respect fata de mediu s.a. Finalitatea serviciului public - deservirea ireprosabila, prompta si totala a populatiei - devine primul obiectiv al organismelor administrative. Relatia cu populatie, cu beneficiarii directi ai serviciilor publice ne apare ca o problema de constiinta, de atitudine, de etica si de deontologie. In acest sens, aparitia codurilor deontologice in serviciile publice se inscrie in demersurile pentru asigurarea calitatii serviciilor furnizate.

Reflectiile asupra rolului educativ al eticii reprezinta, in fapt, o reflectie asupra ansamblului societatii contemporane si a mutatiilor pe care le traverseaza aceasta. Efervescenta creata in jurul eticii si a deontologiei se datoreaza vizibilului esec al individualismului. Contextul social actual resimte nevoia modificarii organizarii sociale, a muncii si functionarii aparatului administrativ, prin largirea raporturilor serviciilor publice cu cei pe care ii deservesc. Raman de clarificat cel putin doua teme. In primul rand, raportul dintre drept si etica: codurile etice si cele deontologice apartin dreptului sau pur si simplu eticii ? Mai putem vorbi astazi doar despre etica ? In fine, nu putem nega ca cererea de etica si de norme deontologice survine cu acuitate si devine presanta acolo unde sunt introduse constrangeri bugetare si sunt maximizate dimensiunile eficientei si eficacitatii.