Despre just si injust

Despre just si injust

La fel de importante pentru analiza pe care o propunem beneficiarilor nostri sunt si conceptele de justitie, de just si de injust raportate la comportamentul oamenilor in serviciu, in societate sau in propria familie. Aici nu ne referim exclusiv nici la ideea de justitie si nici la ideea de institutie judiciara, ci mai mult la ceea ce este just, adica in conformitate cu adevarul, cu echitatea, cu legitimitatea si cu legalitatea, cu ordinea lucrurilor, cu realitatea sociala la un moment dat. Opusul lui just ne conduce la ideea de nedrept, incorect, nelegitim, nepermis, inechitabil, nelegal, imoral s.a.

La fel, noi abordam justitia si ca virtute morala. Denumirea de justitie o regasim in latinescul Justitia, care deriva din justus = conform dreptului, la randul lui provenit din jus/juris = drept. Sensul originar al lui jus este religios, avand conotatia de jurare, de angajare printr-o formula sacra; drept consecinta, in antichitate juramantul era sacru, reprezentand angajamentul de a suporta o pedeapsa in cazul incalcarii sau a nerespectarii acestuia . Justitia latina a separat chestiunea binelui de lumea religioasa, incepand cu cele douasprezece table, afirmand ca ea este construita pentru a face bine si nu rau in societate .

Justitia este virtutea prin care fiecaruia i se acorda drepturile. Ea se intemeiaza pe respectarea drepturilor altuia. Institutiile judiciare fac dreptul si impun respectarea acestuia in numele legii si al adevarului. Din punct de vedere moral si filozofic justitia este, totusi, un termen ambiguu, intrucat poate desemna justitia care exista intr-o societate (ca institutie judiciara) sau justitia ca trasatura de caracter al fiecarui individ, deci ca virtute moral-etica. Diferenta dintre cele doua sensuri este evidenta . Din aceasta cauza apare o tensiune fundamentala in cadrul filozofiei politice si morale: justitia sociala trebuie sa se intemeieze pe virtutile cetatenilor si, daca nu, acest fapt nu antreneaza oare conflicte intre un om just si acelasi om in calitate de cetatean ? Un bun cetatean, care respecta prevederile legilor si normelor moral-etice, poate fi, in acelasi timp, si injust din punctul de vedere al virtutii ? Inversand lucrurile, un om just este necesarmente si un bun cetatean ?

Se cuvine sa precizam ca termenul de justitie, in sens de virtute, apartine in mod esential filozofiei morale antice si se opune conceptiei liberale moderne.

Justitia sociala este un concept socio-economic care, plecand de la conceptia ca societatea are aspecte injuste, cere ca aceste nedreptati sau incorectitudini sa fie corectate. In sens negativ, se afirma ca este injust tor ceea ce nu este socialmente acceptabil. Spre exemplu, inegalitatile salariale dintre meserii, care presupun calificari diferite, sunt cel mai adesea considerate ca juste, pentru ca sunt socialmente acceptate de catre majoritatea populatiei. Sunt extrem de rare cazurile cand un lucrator obisnuit revendica salariul unui cadru superior . Deci nu putem confunda justitia sociala cu egalitatea. Este esential sa facem proiectia spre o societate mai justa, ceea ce nu este un scop in sine, intrucat vor exista intotdeauna si inechitati. Actiunile care urmaresc sa acorde fiecarui membru al sau sanse de reusita vorbesc intotdeauna despre "egalitate de sanse". Este interesanta afirmatia filozofului Rawls, fost profesor la Universitatea Harvard, decedat in anul 2002, care avea garantia ca societatea poate fi justa daca respecta trei principii, in urmatoarea ordine: 1) garantarea libertatilor de baza pentru toti; 2) egalitatea "echitabila" la sanse; 3) mentinerea numai a acelor inegalitati care sunt profitabile celor defavorizati. Corectiile necesare pentru a mentine un asemenea echilibru pot fi legislative, sociale, financiare si culturale. Aceasta conceptie a ramas de referinta pentru conceptul contemporan de justitie sociala .