Etica in Mesopotamia antica

Etica in Mesopotamia antica

Analiza documentelor comerciale, a codurilor de legi, a sentintelor judiciare, a povestilor cu eroi si a miturilor releva o serie de concepte valoroase. In primul rand, ele atesta faptul ca societatea situata intre Tigru si Eufrat era organizata pe baze birocratice si ca diferitele aspecte ale vietii erau reglementate de norme.

Arhivele regale mentioneaza conduita monarhilor care se faleau cu ocuparea si subjugarea teritoriilor invecinate. Nici o norma privind drepturile universale ale omului nu cerea protejarea popoarelor cucerite, transformarea bunurilor personale in prada de razboi sau transformarea barbatilor, femeilor si copiilor in sclavi. Cadrele guvernarii monarhice ale templului stat consemnau unirea Bisericii cu statul pentru a putea controla pamantul si populatia. Granitele teritoriale atestau identitatea cetatenilor. Stapanul teritorial al locurilor, in calitate de administrator personal al zeului, controla proprietatea divina . Regele guverna dupa un cod dezvaluit de zeitatea suprema, dar care reprezenta o reflectare a realitatilor sociale ale templului . Templul functiona ca o primarie din zilele noastre, fiind centrul care administra dreptatea. Violarea regulilor din codurile divine erau interpretate ca jigniri aduse zeilor, cazurile fiind audiate la poarta templului si apoi mutate in incinta acestuia, daca se impunea audierea martorilor si a impricinatilor.

Au fost cunoscute mai multe clase sociale, iar economia locala se baza pe munca sclavilor, care proveneau din cuceririle altor teritorii si dintre bastinasii care si-au pierdut proprietatile. Sclavii erau considerati bunuri ce puteau fi vandute sau lasate mostenire urmasilor.

Decretele regale slaveau pacea, acordau atentie dreptului familiei, dreptului asupra proprietatii si de mostenire pentru copiii nascuti de sotia sau sotiile legale, de sclave sau de prostituate. Nu era recunoscuta egalitatea intre indivizi sau intre sexe. Unele legi prevedeau etica afacerilor, datoriile, contractele sociale si limitarea averilor particulare sau eliminarea ostilitatilor.

Cel mai faimos cod de legi mesopotamice, Codul lui Hamurabi al Babilonului, reprezenta o codificare a principalelor reguli din codurile anterioare. Hamurabi a fost "ales de zei" pentru a asigura bunastarea supusilor sai cu dreptate, eliminarea raului si a vicleniei. Multe capitole se refereau la dreptate in sens economic, la proprietate, la actiunea in justitie, la practica comerciala si la contracte. Justitia facea distinctie intre clasele sociale. Pentru injuriile aduse membrilor aristocratiei se aplica legea Babilonului. Legea familiei stabilea intaietatea tatalui. Luarea in casatorie a unei sotii fara contract nu avea baza legala. Sotiile acuzate de infidelitate erau aruncate intr-un rau pentru ca zeul sa decida asupra vinovatiei sau a nevinovatiei acestora. In general, legea il favoriza pe barbat in fata femeii si pe aristocrat in fata omului de rand sau a sclavului .