Formele divortului

Formele divortului

Cresterea dramatica a divortialitatii a avut loc in ultimii 20 de ani. Rata divortialitatii in Anglia a crescut de 6 ori intre 1960 si 1980, iar numarul cuplurilor care au divortat in anii '70 este de 3 ori mai mare decat numarul cuplurilor care au divortat in deceniul precedent. Multe cupluri traiesc impreuna fara casatorie, dar cresterea inregistrata in coabitare nu au afectat sensibil rata divortialitatii, de vreme ce coabitarea este adesea preludiul casatoriei, mai degraba decat un stil de viata alternativ.

Casatoria ca institutie ramane foarte populara, iar experienta divortului nu impiedica neaparat oamenii sa se casatoreasca din nou 80% dintre cei care divorteaza sub varsta de 30 de ani se recasatoresc in urmatorii 5 ani, si dupa tendintele actuale se estimeaza ca circa un om din cinci se va casatori de cel putin doua ori pana in anul 2000. Recasatoriile sunt totusi mai putin stabile decat primele casatorii : statistic ele au o probabilitate mai mare de a se termina cu un divort decat primele casatorii care au loc la aceeasi varsta. In 1985, 22% din divorturile din Anglia implicau un re-divort pentru unul sau ambii parteneri, comparati cu numai 9% in 1971²⁰.

Cuplul casatorit traind impreuna cu copiii lor in comunitati stabile, ar putea fi, mai degraba, un mit decat o realitate istorica .

Stone²¹ sugereaza ca ratele recasatoriilor din secolul al XVII-lea, consecutive decesului unuia dintre parteneri ar putea sa fie la fel de ridicate ca cele de astazi, consecutive divortului.

Unul dintre primii autori care au conceptualizat divortul ca fiind un complex psiho-social in aceeasi masura in care este un proces juridic, a fost Bohannan²², care a identificat 6 dimensiuni sau "ranguri" ale experientei de divort:

emotionala ;

legala ;

economica ;

parentala ;

comunitara ;

psihica (psihologica).

Cuplurile aflate in divort pot sa se confrunte cu probleme din toate aceste domenii in acelasi timp, iar conflictul poate sa se raspandeasca repede dintr-un domeniu in altul. Invers, intelegerea si cooperarea intr-un domeniu pot incuraja cooperarea si in altele. Cu toate acestea, exista putin ajutor multi-disciplinar la dispozitie, care sa se adreseze tuturor acestor domenii dintr-o data.

Divortul emotional :

Un divort emotional poate avea loc cu mult inainte ca un cuplu sa se separe fizic. Invers, el poate ramane incomplet multa vreme dupa ce divortul legal a fost terminat. Cercetatorii au sugerat ca apropierea si departarea emotionala in casnicie pot fi in acelasi timp dorite si temute. Bohannan sugereaza ca inabilitatea de a tolera schimbarile si dezvoltarea unuia dintre parteneri produce un divort emotional, fie ca este sau nu insotit de un divort legal. Daca propria casnicie esueaza in incercarea de a satisface nevoile fiecarui partener, insatisfactiile pot fi innabusite, dar foarte adesea partenerii se acuza reciproc intr-un fel sau altul. Se pot indeparta treptat unul de celalalt, gasind probabil compensatie in alte relatii sau activitati. Pentru unii dintre ei, divortul legal este numai o formalitate care confirma o separare si acceptata, iar ajutorul profesional poate fi necesar numai pentru formalitatile legale si financiare. Unele cupluri tinere se despart fara a fi ajuns vreodata la o atasare profunda a partenerilor, in vreme ce unele dintre cuplurile mai vechi trec printr-o diminuare treptata a caldurii si afectiunii in care prezenta celuilalt devine mai mult iritanta decat confortabila.

Totusi, foarte adesea unul dintre parteneri incearca sa sfarseasca relatia in vreme ce celalalt se lupta sa o mentina. S-a descoperit ca amplificarea cu privire la temerile casniciei era asociata cu dispute cu privire la alte probleme si cu o proasta adaptare post-divort. Daca unul dintre soti se simte respins de celalalt, ea sau el pot reactiona in moduri variate, dintre care multe sunt contraproductive. Negarea faptului ca si casnicia este terminata, adesea contribuie la mentinerea conflictelor de vreme ce chiar si o lupta apriga este preferabila variantei de a lasa partenerul sa plece. Cel care pleaca, la randul sau, se poate comporta contradictoriu, in modalitati care sugereaza ca are unele dubii cu privire la terminarea definitiva a relatiei.

Studii recente in Olanda si S.U.A. au aratat o mare variatie in modul in care cuplurile se relationeaza, unul la celalalt, dupa divort²³. Relatiile prietenoase si cooperative post-divort par sa devina obisnuite pentru tinerele cupluri si printre cei cu studii superioare.

S-a masurat puterea atasamentului existent la cuplurile divortate , la indivizii care intentau divort, dar cu 6-10 luni inainte. ¾ dintre ei erau separati de mai putin de un an. Cu exceptia a 13%, toti au exprimat o anumita continuare a atasamentului fata de fostul partener, si, desi aceste sentimente paleau odata cu timpul, majoritatea inca se mai simteau partial atasati unul de altul in momentul aplicarii celui de-al 3-lea interviu, la peste 4 ani de la separarea fizica. Sentimentele dureroase de atasament erau adesea revitalizate in momentul in care parintii intrau in contact cu problemele referitoare la copii²⁴.

Divortul legal :

Conceptul destramarii iremediabile a casniciei ca singurul temei pentru divort a fost introdus relativ tarziu, in 1969, ceea ce a condus la o oarecare explozie de divorturi in toate tarile. Noua lege a facut posibil ca petitionarii sa obtina un divort cu consimtamantul celeilalte parti dupa 2 ani de separare si se spera ca aceasta abordare mai civilizata va reduce numarul divorturilor bazate pe « ofensa matrimoniala ». Cu toate acestea, numai 22% dintre divorturile din 1985 erau bazate pe separarea vreme de 2 ani, cu consimtamant, in vreme ce 40% erau intemeiate pe « comportament nerezonabil » al partii, iar 30% pe adulter. Cele mai multe cereri care fac apel la «comportamentul nerezonabil », sunt completate de femei (cam 9 din 10)²⁵.

Divortul economic :

Pentru cele mai multe familii, divortul aduce sau agraveaza dificultati financiare, iar cuplurile divortate vor fi mult mai probabil angrenate in lupta pentru bani, decat pentru copii. In 1981, 62% din certificatele de ajutor legal in divort si alte cazuri matrimoniale au fost acordate pentru procedurile de pensie alimentara, comparate cu 15% pentru contestarea incredintarii copilului, si 7% referitor la divortul insusi. In marea majoritate a cazurilor, marimea pensiei alimentare hotarata de instanta de judecata nu acoperea in intregime costurile intretinerii copiilor.

Divortul accentueaza diviziunile economice existente in societate, aruncand gospodariile deja sarace in pauperitate²⁶.

Divortul parental

Divortul inseamna o desfiintare a casatoriei, nu a parentatii, dar multi parteneri divorteaza efectiv unul de altul si ca parinti odata cu terminarea casatoriei, casniciei. Optiunea custodiei in comun asupra copiilor poate nici macar sa nu fie luata in considerare, accesul parintelui la copil, in cazul in care are loc, fiind o sursa continua de incriminari.

Parintii non-custozi tind sa se simta descalificati si inutili. Daca accesul este permis cateva ore pe luna sau chiar mai putin, relatia lor cu copiii tinde cu usurinta sa se atenueze si sa devina artificiala si se poate stinge treptat. Unii tati considera ca copiii se vor descurca mai bine daca ei inceteaza sa-i viziteze, poate din cauza ca ei insisi considera vizitele scurte si repetatele despartiri insuportabil de dureroase. E mult mai usor sa joci rolul unui parinte maturizat care renunta la incercarile de a vedea copiii, decat sa te lupti sa mentii o relatie cu ei in fata ostilitatii celuilalt parinte si a indiferentei uneori profunde din partea copilului insusi. Unele mame se simt securizate numai daca reusesc sa se rupa total de partenerul lor anterior, mai ales in cazurile in care fusese implicata violenta²⁷.

Un tata care se simte dat afara din familie e mult mai putin probabil ca va plati pensia alimentara pentru copiii sai, si daca accesul la copii este conditionat de plata pensiei, rezultatul poate fi o infundatura caracteristica si de lipsa accesului si de lipsa pensiei alimentare. O asemenea «ruptura vinovata »este, de obicei, foarte daunatoare pentru copii, cu exceptia cazurilor in care parintele absent a fost violent, sau e o sursa profunda de tulburari.

Divortul comunitar ( social ) :

Hart a descoperit ca 80% din divortatii cuprinsi in studiul sau, considerau singuratatea ca cea mai presanta problema a lor²⁸. Astazi, deprivarea materiala provoaca, probabil, tot atata mizerie cat si efectele psihologice ale separarii. In studiul lui Hart, jumatate din femei si 1/3 din barbati trebuiau sa-si gaseasca alte locuinte dupa separare. Tulburarile produse de mutarea departe de mediul familiar, vecini si prieteni, maresc traumele personale pentru adulti si copii, si aceasta afecteaza parintii care mentin copiii in intretinere, ca si pe copii, mult mai mult decat se presupune de obicei.

Cand o casnicie se descompune, unul dintre parteneri cauta, adesea, refugiu la parintii sai, care pot fi gata sa ofere ajutorul practic si sprijinul de care au atat de mare nevoie. El, astfel, reinnoieste dependenta de proprii lor parinti si aceasta implica o pierdere a statutului de adult si a autorespectului.

Hart a descoperit ca acele cupluri care in timpul casatoriei s-au bazat pe prietenii comune, s-au simtit deosebit de izolate dupa separarea lor²⁹. Multi au evitat tovarasia fostilor prieteni si cunostinte, din cauza ca se temeau de cinismul si barfele acestora. O persoana separata tinde sa se simta stinghera in intalniri mondene, unde, de obicei, oamenii au parteneri. Una din sarcinile care poate dura ani pana sunt realizate, dupa separare sau divort este construirea treptata a unei retele sociale.

Divortul psihologic :

Indivizii care raman afectati de pierderea partenerului, pot sa aiba dificultati in constituirea unei noi relatii si activitati. Bohannan a definit divortul psihologic ca « separarea sinelui de personalitatea si influenta ex-sotului »³⁰. El a recunoscut ca a invata sa traiesti fara dependenta fata de cineva, poate fi extrem de dificil. Aceasta implica auto-cunoasterea si auto-valorizarea ca o fiinta umana independenta, si care reuseste sa-si fie autosuficienta, cu sau fara sprijin de la rude, prieteni sau colegi. Pentru divortati, aceasta inseamna invatarea de a se descurca cu problemele practice de care, pana atunci, se ocupa fostul partener.

Principala sarcina in divortul psihologic este, din aceasta cauza, de a confrunta si de a stapani problemei autonomiei personale. Aceasta implica asumarea intregii responsabilitati pentru deciziile si greselile proprii, fara a mai putea sa dai vina pe partener(sau pe altcineva), cand lucrurile merg prost.

Bohannan considera ca cel mai puternic argument impotriva casatoriei la varsta adolescentei, sau a recasatoririlor grabite, este ca indivizii inlocuiesc o forma de dependenta cu o alta, fara sa devina in stare sa se bazeze pe ei insisi³¹.