Sensurile si fundamentele eticii

Sensurile si fundamentele eticii

Am convenit asupra faptului ca deontologia este partea eticii care se ocupa de indatoririle profesionale, de datoriile specifice unei profesii, dar si ca etica este stiinta care studiaza normele morale: viata, obisnuintele, defectele, caracterele. Etica este o disciplina practica si normativa care are scopul de a ne spune cum trebuie sa traim si sa ne comportam. Exista diverse forme de etica, care se diferentiaza prin gradul lor de generalizare , prin obiectul lor sau prin fundamentarea lor . In toate aceste situatii, etica trebuie sa raspunda la intrebarea: Ce si cine face, pentru a face bine ?

Etica generala stabileste criteriile de a judeca daca o actiune este buna sau rea si pentru a stabili motivatiile si consecintele unui act sau ale unei fapte. Finalitatea eticii face din aceasta o activitate eminamente practica. Vorbim despre faptul ca nu este vorba de a stabili ceva nou pentru ea insasi, ci de a oferi solutii pentru a actiona in mod responsabil. Ea este, astazi, perceputa ca fundamentul eticii aplicate, al eticii individuale, al eticii sociale si ale diferitelor forme de etica specializata, care se confrunta cu problemele normative ale propriului domeniu particular.

Este o chestiune delicata incercarea de a determina raporturile dintre morala si etica, intrucat diferenta dintre cei doi termeni este, ea insasi, diferenta dintre mai multe moduri de gandire. In sensul sau cel mai rudimentar, termenul de etica este sinonim cu morala si semnifica o practica care are drept obiect stabilirea unei forme de a trai conform cu scopurile vietii umane: cautarea bunei cuviinte sau a virtutii.

Totusi, o diferentiere curenta consta in a intelege prin morala ansamblul de norme specifice unui grup social sau unei populatii la un moment dat al istoriei acestora si de a apela la etica pentru a face bine, incepand cu momentul conceperii actiunilor individuale. Astazi, utilizam termenul de etica pentru a codifica reflectiile teoretice critice cu privire la moralitatea actiunilor. Vorbim, spre exemplu, despre comitetul de etica in interiorul institutiilor administrative sau al institutiilor politienesti. Etica are fundamentele sale in luarea unor decizii, asa-zis rationale, plecand de la dialogul liber intre cunostinte, ca bogatii de traditii si de coduri ideologice asimilate.

O alta distinctie este propusa de catre o serie de filozofi contemporani pentru a putea defini morala ca ansamblul datoriilor si etica ca realizarea rezonabila a dorintelor si aspiratiilor .

Morala este, de asemenea, atasata unei traditii idealiste, de tip kantian, care distinge intre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie, in timp ce etica este alaturata unei traditii materialiste, de tip spinozian, care incearca doar sa imbunatateasca realul printr-o atitudine rezonabila de a cauta bunastarea in toate.

Dreptul si normele sale este deosebit fata de morala si de etica, in sensul ca nu se pronunta cu privire la valoarea actelor, bine sau gresit, bun sau rau, si nu defineste decat ceea ce este permis sau interzis, deci aparat de stat, intr-o societate data. Pe de alta parte, deontologia este, la randul sau, ansamblul obligatiilor pe care o profesiune se angajeaza sa le respecte pentru a garanta o practica conforma cu etica.

Exista o serie de domenii legate de etica. De pilda, etica este mai intai inseparabila de filozofie, in punctul in care se confunda cu filozofia morala. Drept urmare, se considera frecvent ca etica este o ramura principala a filozofiei, in special a filozofiei morale.

Apoi, etica este intim legata de meta-etica, cu toate ca in dezbaterile contemporane se considera ca trebuie facuta o diferentiere neta intre ele. Meto-etica, drept urmare, are obiectul de a analiza materia enunturilor, normelor si procedurilor eticii. Ea constituie disciplina care ii permite eticii sa se intoarca in mod reflexiv asupra ei insasi.

Un alt domeniu inseparabil este politica, mai precis filozofia politica. Este traditional in filozofie de a considera cetatea drept cadrul natural si ca prelungire a comandamentelor etice. Nu in ultimul rand, dar intr-o masura mai mica, este traditionala legarea eticii si a filozofiei actiunii, si aceasta, dupa Aristotel, in masura in care teoria actiunii intereseaza o serie de probleme fundamentale pentru etica, ca o problema de responsabilitate a agentului sau functionarului, de intentionalitatea unei actiuni sau de a defini ceea ce inseamna un functionar.