ANEMIILE

ANEMIILE

Anemiile reprezinta cele mai frecvente boli hematologice la copii. In primii doi ani de viata anemia este mai frecventa decat la orice varsta, datorita ritmului rapid de crestere a copilului precum si carentelor de aport nutritional si de ingrijire, care apar mai usor la aceasta varsta.

Diagnosticul nu se va stabili numai dupa aspectul clinic al copilului, deoarece, pe de-o parte, paloarea anemica poate fi mascata de congestia fetei, iar pe de alta parte, la copiii cu distonie neurovegetativa, paloarea poate fi consecinta unui spasm vascular vasomotor (pseudoanemie). Deshidratarea, frecventa la varsta sugarului si copilului mic, prin hemoconcentratia pe care o determina, poate masca o anemie (anemie ascunsa), simuland o policitemie.

Diagnosticul trebuie sa parcurga o serie de etape:

anamneza completa:

starea copilului la nastere (varsta gestationala, patologia neonatala);

regimul alimentar, in special in primii ani de viata;

icterul si anamneza familiala a anemiei si/sau a suferintei veziculare biliare;

evidentierea unei hemoragii acute, intermitente sau cronice.

examenul clinic de ansamblu (talia si inaltimea, culoarea tegumentelor) si pe aparate. Paloarea poate fi alba (carenta de Fe), teroasa (carenta de acid folic si/sau vit B₁₂) sau icterica (anemiile hemolitice cronice).

3. determinarea hemoglobinei, hematocritului si a numarului de hematii, HEM, CHEM, VEM si a frotiului sanguin din sangele capilar

daca Hb, hematocritul, CHEM si examinarea frotiului sanguin evidentiaza o hipocromie si microcitoza trebuie cautata o anemie prin deficit de Fe sau, mai rar, o b-talasemie minora. Examenele complementare vor viza: sideremia, capacitatea totala de legare a Fe, feritina serica, proteinele serice, evidentierea sangelui in scaun, examenul coproparazitar, etc.

determinarea reticulocitozei, cu urmatoarele interpretari: reticulocitopenie (defect de productie - studiul maduvei osoase); reticulocitoza crescuta (anemie hemolitica sau anemie posthemoragica acuta). In ultimul caz se vor efectua: frotiul sanguin si testul Coombs. Daca testul Coombs este negativ, se va determina rezistenta globulara osmotica, testul autohemolizei, electroforeza Hb, determinarea Hb fetale si corpii Heinz. Daca nu se identifica o sferocitoza sau o hemoglobinopatie se vor studia enzimele eritrocitare (glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza), piruvat-kinaza, etc.