Asepsia medicala

ASEPSIA MEDICALA

Asepsia = fara putrefactie (infectie)

1 Dezvoltarea microbiologiei.Istoric al asepsiei

MICROBIOLOGIA - stiinta care se ocupa cu studiul microorganismelor care nu se vad cu ochiul liber furnizand informatii de baza pentru organizarea unor metode largi de scoatere a omenirii din marile flagele infectioase (malaria,variola,ciuma,tifosul exantematic).

Inca din cele mai vechi timpuri persoanele care practicau medicina au cautat sa utilizeze diferite mijloace si metode pentru combaterea infectiilor. Astfel, in perioada prehipocratica se recomanda spalarea ranilor proaspete cu apa calda si pansarea lor cu fesi albe.In perioada lui Hipocrate, in raport cu nivelul cunostintelor din acea vreme, se aplicau o serie de reguli privind actul chirurgical(aranjarea campului operator, pozitia chirurgului),curatenia care trebuia respectata (spalarea mainilor si unghiilor) si modul de tratare a unei plagi (curatire cu apa calda,vin vechi,ulei cald si protejarea lor cu fesi albe).

In evul mediu, in vremea lui Ambroise Paré (isi leaga numele de descoperirea fenomenului de contagiune), pe masura dezvoltarii cunostintelor, se stabileste notiunea de infectie, modul de contagiune si se intrevede legatura intre existenta posibila a microorganismelor si aparitia infectiei.

Intemeietorii microbiologiei au fost Luis Pasteur (1822-1895) si Robert Koch (medic 1843-1910). Astazi, in practica medicala, locul principal in cadrul sterilizarii in chirurgie il ocupa asepsia.

ASEPSIA = o actiune profilactica, de prevenire a contaminarii plagilor cu germeni patogeni, folosind un ansamblu de masuri(de la spalarea mainilor,protejarea cu manusi sterile pana la dezinfectia campului operator,sterilizarea tuturor instrumentelor si materialelor folosite intr-o interventie chirurgicala si terminand cu aplicarea pansamentului steril).

ANTISEPSIA = totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni de pe tegumente, prezenti intr-o plaga sau in mediul extern.

2 Microbiologia si practica nursing

Infectiile intraspitalicesti (nosocomiale)

Infectiile nosocomiale sunt imbolnaviri de natura infectioasa, manifeste clinice, contractate in spital si care apar in timpul spitalizarii sau dupa externarea bolnavului

La aceste infectii, care apar la persoanele asistate, se adauga si infectiile contractate de la personalul medical, in timpul acordarii ingrijirilor.

Infectiile se impart in:

a) boli transmisibile (contagioase) - contractate in spital si determinate de germeni patogeni.

b) infectiile cu germeni 'conditionat patogeni' care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la infectii ( nou-nascuti, varstnici,bolnavi cu boli cronice,bolnavi cu defecte imune, la cei expusi unor proceduri medico-chirurgicale, punctii,examinari endoscopice,perfuzii,transfuzii,dializa).

Transmiterea infectiei de la o persoana la alta este un proces desfasurat intr-un lant de 6 verigi :

-varste exteme -pacientul -sange

- bolnavi cronici - alimentele - urina

- bolnavi subnutriti - personalul medical - fecale

- bolnavi cu imunitate - lichide contaminate - secretii

compromisa - echipamentul medical - aer expirat

- persoanele supuse

manevrelor invazive

- digestiva - contact - direct(mana) - bacterii

- respiratorie - indirect(alimente, - virusuri

- cutanata lichide,vectori) - paraziti

- fungi

Procesul nursing pentru asepsia medicala

Strategii de prevenire a infectiilor nosocomiale

Prevenirea si combaterea infectiilor nosocomiale este o operatiune complexa, dificil de realizat, care necesita eforturi educative, tehnico-organizatorice si economice.

Strategii tehnico-organizatorice

a) precizarea diagnosticului de infectie nosocomiala , a tratamentului si masurilor de combatere:

- obligativitatea medicului de a consemna in F.O. si registrul de infectii nosocomiale, constatarea aparitiei infectiilor nosocomiale, indicarea si urmarirea efectuarii tuturor examinarilor necesare pentru precizarea diagnosticului,izolarea germenilor si testarea sensibilitatii lor la antibiotice.

- examenele bacteriologice se vor repeta ori de cate ori este nevoie, se va utiliza antibioticul la care germenul izolat este cel mai sensibil.

b)asigurarea conditiilor igienico-sanitare

- igiena aerului :pentru salile de operatie trebuie sa existe aer filtrat, pentru restul spitalului ventilatia libera si expunere maxima la lumina si raze ultraviolete, dezinfectia periodica a saloanelor prin formolizare, de preferinta saloanele sa fie mici, cu 1 - 3 paturi.

- lenjeria de pat se schimba zilnic sau ori de cate ori este nevoie.

- salteaua nou-nascutilor se acopera pe o portiune cu o musama, care va fi zilnic sau ori de cate ori este nevoie, spalata si dezinfectata.

- scutecele murdare se transporta in saci de plastic inchisi, pe un traseu special.

- termometrele - sunt de preferat cele de unica folosinta sau cu invelis protector de unica folosinta sau pastrate in solutie de cloramina 1 %

- pardoseala, peretii si mobilierul se spala zilnic cu apa, detergenti, cu solutie dezinfectanta de 2 ori pe zi sau ori de cate ori este nevoie.NU se folosesc maturi,ci aspiratoare, carpe umede si perii. Peretii si mobilierul se dezinfecteaza zilnic.

c)dezinfectia profilactica

Dezinfectia - distrugerea agentilor patogeni ( bacterii, virusi,paraziti, fungi) sau conditionat patogeni de pe tegumente si obiecte din mediul extern.

Exista 2 tipuri de dezinfectie :

- zilnica - saloane, aparatura, diferite suprafete, incubatoare.

- terminala - la aproximativ 5 - 7 zile, in saloane, sali de nastere, sali de operatie .

d)circuitele functionale din spital

Circuitul bolnavului - igienizarea la internare, recoltarea unor probe bacteriologice ( daca este cazul), repartitia in sector cu potential septic sau aseptic, efectuarea zilnica a toaletei generale a nou-nascutului dupa protocoale bine stabilite, necesitatea existentei unei camere de externare a nou-nascutului de unde va fi preluat de familie.

Circuitul vizitatorilor - vizitele la nou-nascuti sunt permise familiei si prietenilor apropiati cu obligativitatea spalarii mainilor la intrarea in salon si inainte de manevrarea nou-nascutului, purtarea echipamentului de protectie corespunzator (halat, botosei).Vizitele la nou-nascuti sunt interzise persoanelor expuse la boli transmisibile,persoanelor cu febra sau simptome de boli acute (infectii respiratorii, digestive).

Circuitul personalului medical - echipament de spital, evitarea mutarii personalului din sectorul septic in cel aseptic, interzicerea intrarii in tura a persoanelor cu afectiuni respiratorii, digestive, cutanate.

Circuitul medicamentelor - dupa eliberarea lor de la farmacie se vor depozita in locuri speciale (dulapuri,frigidere),evitandu-se manipularea lor nejustificata.

Colectarea si transportul rezidurilor solide - trebuiesc folosite recipiente metalice cu capac, existente in fiecare salon, spalate si dezinfectate dupa fiecare golire,reziduurile organice se distrug prin ardere in crematoriu,evitarea manipularii seringilor si acelor folosite,care se vor colecta in recipiente speciale,de unica folosinta.

Circuitul lenjeriei (murdara si curata)

Precautiuni universale

Spalarea pe maini - este cel mai important element al controlului infectiei,mana este principala cale de transmitere a infectiei .Exista 3 tipuri de spalare pe maini:

a) Spalarea igienica uzuala

- se face inainte si dupa contactul cu un pacient sau cu un obiect al pacientului

- inaintea folosirii materialului steril

- inaintea interventiilor asupra corpului pacientilor,inaintea efectuarii injectiilor, perfuziilor,alimentatiei.

- dupa atingerea unei parti a corpului bolnavului,posibil contaminata cu microbi

- dupa manipularea secretiilor pacientului (urina,fecale,sange)

- dupa scoaterea manusilor de lucru

TEHNICA- spalarea se face 2 minute cu apa curecta,sapun, periute, pe toate fetele mainilor si interdigital.

b)Spalarea de decontaminare a mainilor

- dupa ingrijirea pacientului cu boli infectioase (hepatita)

- dupa contactul cu un material infectat (urina,fecale,sange, sputa s.a secretii)

- dupa curatirea instrumentelor (folosirea de manusi )

TEHNICA - dupa spalarea normala se aplica 5 ml solutie dezinfectanta si se lasa sa se usuce.

c)Spalarea inaintea interventiei chirurgicale

Inaintea efectuarii unei operatii este total interzisa realizarea oricaror pansamente, examene rectale sau vaginale, unghiile taiate cat mai scurt pentru a nu retine murdaria.

TEHNICA - spalarea mainilor se face cu apa sterila, peristerila si sapun sau lufe (bucati de tifon sterile, imbibate cu sapun steril).

Etape :

1. - se spala de la mana pana la cot

- se clateste cu apa din abundenta astfel incat apa sa se scurga de la mana spre cot

- dureaza 4 - 5 minute

2. - se incepe de la mana pana la jumatatea antebratului

- se limpezeste cu apa dinspre mana spre cot

- dureaza 4 - 5 minute

3. - spalarea pana la treimea inferioara a antebratului

- limpezire spre cot

Dupa spalare mainile raman ridicate, cu palma spre cot, sunt dezinfectate cu alcool si lasate sa se usuce in aceeasi pozitie.

Folosirea echipamentului de protectie

a. HALATELE

- se folosesc halate speciale pentru spital, de preferat cu maneci scurte

- trebuie sa fie sterile in sala de nastere, de operatie, sectoare septice,la unele manevre invazive

- inainte interventiilor chirurgicale, halatul steril este interzis a fi imbracat direct pe piele, deoarece transpiratia compromite asepsia.

b. CALOTA SI MASCA

- purtarea lor nu este obligatorie pe sectie, se poarta doar ca echipament de protectie in sala de operatie, de nastere si la unele manevre invazive (punctii, transfuzii)

-masca se foloseste in cazul persoanelor cu infectii respiratorii.

c.MANUSILE

- sunt folosite cand se vine in contact cu sange sau alte lichide, la toate manevrele invazive (intubatie, montarea perfuziilor, punctii lombare, endoscopie, etc.)

- la schimbarea scutecelor

- la manipularea instrumentelor

- nesterile- la manipularea lenjeriei murdare, la stergerea suprafetelor contaminate cu sange sau alte secretii

- obligatoriu, dupa folosire, spalarea pe maini.

d.BOTOSEI IMPERMEABILI SI OCHELARII DE PROTECTIE

-pentru salile de operatie si cele de nasteri

Materiale consumabile

- acele si seringile de unica folosinta - se depoziteaza dupa folosire in cutii speciale care se incinereaza

- instrumentele metalice de utilizare indelungata se spala (pense, spatule), se tin in solutie dezinfectanta si se sterilizeaza adecvat

- sondele de intubatie, de aspiratie, cateterele trebuie sa fie de unica folosinta

Ingrijirea profilactica a nou-nascutului

- baia se face cand starea lui clinica si temperatura mediului ambiant o permite. Spalarea se face cu apa curenta, sapun. Pielea uscata si fisurata se ingrijeste cu creme emoliente.

-profilaxia oftalmiei gonococice - este de preferat sa se foloseasca unguente(eritromicina 0,5%), evitandu-se instilatiile oculare (solutie penicilina 20 mii unitati, solutie cloramfenicol 5%) care pot produce leziuni la nivelul retinei. Toaleta zilnica a ochiului se face folosind ser fiziologic.

- ingrijirea bontului ombilical - necesita toaleta locala cu alcool sanitar in concentratie de 70%, urmata de pansament steril, manopera care se face odata pe zi.

- imunizarea - prin vaccinare antivirus B (hepatita), vaccinare BCG si impotriva tetanosului.

Pregatirea nou-nascutului pentru practici invazive

- tratamentele intravenoase necesita dezinfectia locului de punctionat cu alcool iodat, fixarea corecta si verificarea pentru a sesiza extravazarile, schimbarea locului de perfuzie la 48-72 ore, oprirea perfuzarii la aparitia oricarui semn de complicatie.

- terapia respiratorie creste riscul contaminarii nou-nascutului, este necesara utilizarea tehnicii aseptice, se folosesc solutii sterile pentru umidificare, curatirea si dezinfectarea oricarui echipament ori de cate ori este nevoie.

- cateterul venos sau artificial necesita insertie si ingrijire locala aseptica, minimalizarea manipularii cateterului si pastrarea lui in conditii aseptice.

Tehnici de izolare a nou-nascutului

Izbucnirile epidemice sunt precedate de supraaglomerarea si supraincarcarea activitatii cadrelor medicale.

De aceea:

-trebuie evitat un numar crescut de zile de spitalizare;

-personalul din salonul unde a izbucnit o epidemie va continua sa lucreze doar acolo;

-este necesara o dezinfectie generala la externare;

-se fac recoltari bacteriologice de la contacti si de la personalul medical

- se vor trata cu antibiotice nou-nascutii bolnavi pe o perioada scurta de timp

- antibioticele nu vor fi utilizate ca inlocuitor al masurilor de asepsie. Se face doar in cazuri epidemice bine stabilite si pe o perioada scurta de timp, pentru ca aparitia unor tulpini rezistente la germeni tine si de folosirea nerationala a antibioticelor.

- alimentatia trebuie sa fie pe cat posibil naturala si preparatele artificiale sa fie pregatite in conditii aseptice si in locuri special amenajate (bucatarii dietetice).

Schema pentru dezinfectia pielii

Tipul I

- comporta un risc redus de infectie

- se aplica dezinfectantul pe piele, timp de 30 secunde

- se face in cazul injectiilor subcutanate, intravenoase si a recoltarilor de sange

Tipul II

- risc mediu

- se curata pielea cu un tampon dezinfectant, apoi cu un tampon steril de doua ori, timp de 30 secunde

- la cateterizarea venelor, pentru perfuzii endovenoase, la efectuarea injectiilor musculare, recoltarea sangelui pentru hemoculturi

Tipul III

- risc crescut

- se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza, se degreseaza, se aplica de doua ori dezinfectantul, la intervale de 2 - 2 si 1/2 minute, durata totala 5 minute

- in operatii, punctii arteriale, punctii cavitare, punctii articulare

IGIENA

1 Patul pacientului

In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care-si petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirea. Satisfacerea nevoii de a se misca si de a avea o buna postura impune crearea unor conditii de confort.

Calitatile patului:

- sa fie comod

- sa fie de 2 cm lungime, 80-90 cm latime si 60 cm inaltime pana la saltea pentru a satisface atat cerintele de odihna ale bolnavului, cat si pentru manipularea lui de catre personalul medical

- sa-i permita pacientului sa se poata misca liber, fara limitarea miscarilor

- usor de manipulat si de curatat; patul se confectioneaza din tuburi usoare de metal, vopsit in alb, pentru a se observa cele mai mici urme de murdarie

- somiera ( partea principala a patului ) sa fie confectionata din sarma inoxidabila, bine intinsa pe un cadru de fier si elastica; somiera laxa, slaba, cedeaza usor sub greutatea pacientului, oferindu-i o suprafata concava ceea ce duce la pozitii incomode, obositoare.

Tipuri de pat :

Patul este adaptat special pentru ingrijirea anumitor categorii de bolnavi. Acestea sunt :

- patul simplu cu somiera dintr-o bucata

- patul simplu cu rezemator mobil; treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica pana la 45 de grade

- patul cu somiera mobila ( ortopedic ) - somiera este compusa din 2, 3 sau 4 bucati articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitii foarte variate

- patul universal

- patul universal pentru tratamentul afectiunilor aparatului osteo-articular

- patul inchis cu plasa ( pentru bolnavii agitati, psihici )

- patul pentru sugar si copii ( cu gratii mobile )

- patul pentru terapie intensiva ( cu aparatori demontabile )

Accesoriile patului

1) salteaua - confectionata din buret; material plastic, acestea se curata si se dezinfecteaza mai usor

- saltelele din cauciuc sau material plastic umplute cu apa sau aer au avantajul prevenirii escarelor

prin umflarea succesiva a compartimentelor dupa necesitate

2) pernele - in numar de doua; dimensiuni de 55 cm latime si 75 cm lungime

3) patura - confectionata din lana moale, trebuie sa se poata spala usor

4) lenjeria necesara este compusa din :

- un cearsaf simplu si unul plic; trebuie sa aiba dimensiuni corespunzatoare pentru a se fixa bine sub saltea

- musamaua - confectionata din cauciuc sau material plastic, rolul sau este de a proteja salteaua de diferite dejectii

- aleza acopera musamaua - este confectionata din panza si trebuie sa fie mai lata decat musamaua pentru a o acoperi perfect

5) fata de perna - se va incheia cu snur in partea laterala sau fara snur, cu deschizatura suprapusa ( nasturii incomodeaza pacientul )

6) utilajul auxiliar - mese adaptate la pat; agatatoare pentru usurarea mobilizarii active, aparatoare laterale, rezemator de picioare, etc.

2 Pregatirea si schimbarea patului

Scop: asigurarea conditiilor igienice, de confort, pentru si ingrijirea bolnavului.

Materiale necesare : - cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, patura.

Timpi de executie :

- se indeparteaza noptiera

- materialele pregatite se pun pe un scaun langa pat in ordinea intrebuintarii

- cearsaful simplu se pune la mijlocul saltelei si se intinde fiecare parte catre un capat al patului

- se introduce cearsaful adanc sub saltea la ambele capete

- executarea colturilor ( in forma de plic ) - cu mana de langa pat se prinde partea libera a cearsafului,

- la o distanta de colt egala cu lungimea marginii care atarna si se ridica langa saltea, din triunghiul format se introduce sub saltea partea care depaseste salteaua,

- se lasa in jos partea ridicata la marginea saltelei si se introduce sub saltea restul triunghiului impreuna duce sub saltea restul triunghiului impreuna cu partea laterala a cearsafului.

- se intinde bine cearsaful, sa nu prezinte cute

- se aseaza musamaua la mijlocul patului acoperita cu aleza

- se aseaza cearsaful de patura astfel :

cu cearsaf simplu:

- se aseaza al doilea cearsaf peste care se intinde patura

- marginea cearsafului dinspre cap se rasfrange peste patura

- patura si cearsaful se introduc sub saltea la capatul de la picioare, dupa ce s-a efectuat o cuta

pentru a permite miscarile picioarelor pacientului

- se executa colturile paturii si cearsafului

b) cu cearsaf plic:

- se indoaie patura in lungime

- se introduce patura in cearsaful plic

- se face cuta pentru ca picioarele sa stea comod

- se aseaza pernele introduse in fetele de perna curate

- se reaseaza noptiera langa pat

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul imobilizat

Obiective:

- pacientul sa prezinte - o stare de bine

- confort fizic si psihic

- stare de igiena permanenta

- pentru asistenta medicala este o ocazie de : - a comunica cu pacientul

- a-l observa

- a-l mobiliza pentru a preveni complicatiile

- a-i da posibilitatea pacientului sa-si exprimesentimentele, sa-si usureze starea sufleteasca

- a-i asigura conditii corespunzatoare de igiena, de relaxare si odihna

Schimbarea lenjeriei se face, de obicei, dimineata, dupa masurarea temperaturii, pulsului si toaleta pacientului sau de mai multe ori pe zi daca este nevoie.

Schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului cand pacientul poate fi intors in decubit lateral si in latime cand pacientul poate fi sprijinit in pozitie sezand.

Materiale necesare

- lenjeria de pat asezata pe un scaun in ordinea intrebuintarii :

- patura si cearsaful se impaturesc in trei, sub forma de armonica

- aleza si musamaua se ruleaza in latime ( daca schimbarea patului se face in lungime ) sau in lungime

( daca schimbarea patului se face in latime )

- cearsaf de pat rulat in functie de modul de schimbare a lenjeriei

Pregatirea psihica a pacientului :

- pacientul va fi informat, i se va explica simplitatea tehnicii ( pentru a nu-i crea stari emotive )

Asigurarea conditiilor de mediu :

- se evita curentii de aer

- se asigura intimitatea pacientului

- se asigura masurile de asepsie ( spalare pe maini cu apa si sapun )

Tehnica schimbarii lenjeriei de pat cu pacientul in decubit lateral

Schimbarea lenjeriei se face de doua asistente medicale asezate de o parte si de alta a patului.

Observatii

Bolnavul va fi mentinut acoperit in tot timpul manoperei pentru a nu raci si va fi miscat cat mai putin pentru a nu-l obosi.

Musamaua, aleza si cearsaful se vor intinde bine, pentru a nu produce iritatii ale pacientului.

Aleza se va schimba ori de cate ori este nevoie.

La bolnavii mobilizabili in pozitie sezanda, schimbarea lenjeriei de pat se face in latimea patului, dupa aceeasi tehnica, dar derularea cearsafului se face transversal.

Dupa efectuarea fiecarei proceduri pacientul va fi asezat cat mai confortabil.

13 Toaleta pacientului - generalitati

Pentru a asigura confortul si igiena pacientului este necesar efectuarea toaletei acestuia.

Mentinerea pielii in stare de curatenie perfecta si prevenirea leziunilor cutanate este o conditie esentiala a vindecarii.

Toaleta pacientului poate fi :

- zilnica - pe regiuni

- saptamanala sau baia generala.

In functie de ajutorul acordat pacientului toaleta se face :

- fara ajutor

- are nevoie de sprijin fizic si psihic

- are nevoie de ajutor partial

- necesita ajutor complet

Obiective :

- indepartarea de pe suprafata pielii a statului cornos descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare, substante straine care adera la piele

- activarea circulatiei cutanate si a intregului organism

- deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii

- mobilizarea anticorpilor prin hiperemia activa a pielii

- crearea unei stari placute de confort

Principii :

1) se asigura o temperatura adecvata in salon pentru a feri pacientul de raceala

2) se evita curentii de aer prin inchiderea usilor si geamurilor

se evita o toaleta prea lunga pentru a nu obosi pacientul

se izoleaza pacientul de restul salonului printr-un paravan

se pregateste materialul necesar pentru ca ingrijirea sa se desfasoare operativ

se descopera progresiv partea care se va spala

buretele sau manusa de baie se va stoarce corect pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav

se sapuneste si se clateste fara brutalitate pentru a favoriza circulatia sanguina

apa calda trebuie sa fie din abundenta si se schimba ori de cate ori este nevoie

se insista la pliuri, spatiile interdigitale, sub sani, la maini, coate, axile

se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele expuse escarelor

ordinea in care se face toaleta pe regiuni este spalat, clatit, uscat

musamaua si aleza de protectie se muta in functie de regiunea pe care o spalam.

Etapele toaletei

Succesiunea toaletei este :

fata

gat si urechi

brate si maini

partea anterioara a toracelui

abdomen

fata anterioara a coapselor

spatele, fesele si fata posterioara a coapselor prin intoarcerea pacientului in decubit lateral

gambele, picioarele

organele genitale externe

par

cavitate bucala

Observatii

1) Inainte de baia pe regiuni, asistenta medicala va colecta date cu privire la starea pacientului - puls, tensiune, respiratie, ce mobilizare i se permite in ziua respectiva.

2) Toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor si observarea unor modificari : roseata, iritatie si luarea unor masuri terapeutice.

3) Regiunile expuse escarelor se vor frictiona cu alcool mentolat pentru activarea circulatiei sanguine.

4) trebuie evitata udarea aparatului gipsat sau a pansamentului in timpul baii pe regiuni a pacientului.

14 Efectuarea toaletei pe regiuni

14.1 Ingrijirea ochilor

Scop :- prevenirea infectiilor oculare

- indepartarea secretiilor

Pregatirea : - materialelor : comprese, prosop, tampoane din tifon, manusi de baie, apa

- pacientului - se informeaza asupra necesitatii tehnicii

Tehnica

- secretiile oculare se indeparteaza cu un tampon steril de la comisura interna spre cea externa

- ochii se spala, se clatesc si se sterg cu prosop curat

La pacientul inconstient pentru a mentine supletea corneei se picura " lacrimi artificiale " in fiecare ochi.

Daca ochiul ramane deschis ( corneea se usuca ) ser aplica comprese imbibate in ser fiziologic si se indeparteaza secretiile oculare in mod regulat.

14.2 Ingrijirea mucoasei nazale

Scop : - prevenirea infectiilor nazale; mai ales daca pacientul prezinta sonde introduse pe cale nazala ( pentru oxigenoterapie, evacuarea continutului gastric )

- mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare

Pregatirea :- materialelor - tampoane sterile montate pe bastonase, ser fiziologic, apa oxigenata, tavita renala, manusi de cauciuc

- pacientului - se explica necesitatea tehnicii

Tehnica:

- fosele nazale se curata fiecare cu cate un tampon umezit in ser fiziologic

daca pacientul prezinta o sonda : - se dezlipeste romplastul cu care este fixat

- se retrage sonda cu 5-6 cm

- se curata sonda

- crustele de pe mucoasa nazala se indeparteaza cu tamponul imbibat in apa oxigenata

- se retrage sonda si se fixeaza

- se verifica functionalitatea sondelor si se supravegheaza respiratia pacientului

. 3 Ingrijirea urechilor

Scop : - indepartarea cerumenului sau a secretiilor patologice

- mentinerea igienei pavilionului urechii si a conductului auditiv extern

Pregatirea - materialelor : tampoane sterile montate pe betisoare, apa, sapun, tavita renala, manusa de baie, prosop

- pacientului - se informeaza, se intoarce capul de partea opusa

Tehnica :

- se curata conductul auditiv extern cu tampon uscat

- pavilionul urechii se spala, insistand in santurile pavilionului urechii si regiunea retroauriculara

- se limpezeste, se usuca pavilionul urechii cu prosopul

- fiecare ureche se curata cu un tampon separat

- in caz de scurgere prin conductul auditiv extern de sange, lichid cefalorahidian se informeaza medicul

- se evita introducerea tamponului peste limita vizibilitatii ( pericol de lezare a timpanului )

14.4 Ingrijirea cavitatii bucale

Scop : - profilaxia infectiilor cavitatii bucale

- profilaxia cariilor dentare

- obtinerea unei stari de bine a pacientului

Pregatirea materialelor : - pentru pacientul constient : periuta, pasta de dinti, prosop, pahar cu apa, tavita renala

- pentru pacientul inconstient : tampoane sterile, comprese, deschizator de gura, spatula linguala, pensa porttampon, glicerina boraxata 20 %, tavita renala, manusi de cauciuc sterile

- pacientul - constient - se aseaza in pozitie sezand sau in decubit lateral stang, cu prosopul in jurul gatului

- inconstient - se pune pacientul in decubit dorsal cu capul intr-o parte, cu prosopul sub barbie

Tehnica

- pacientul constient va fi servit cu materialele necesare si la nevoie va fi ajutat

- pacientul inconstient : - se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare

- limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadelor dentare se sterg cu tampoane imbibate in glicerina boraxata, cu miscari dinauntru in afara

- dintii se sterg cu alt tampon

- buzele uscate se ung cu glicerina boraxata

La pacientii inconstienti care prezinta proteza dentara, se va scoate, spala si pastra intr-un pahar cu apa.

Toaleta cavitatii bucale la pacientul inconstient se face cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind imbracata in manusa.

Se evita contactul mainilor cu secretia salivara a pacientului sau cu materialul folosit.

14.5 Ingrijirea unghiilor

Scop : - indepartarea depozitului subunghial

- evitarea leziunilor de grataj la pacientii cu prurit sau agitati

Zilnic se spala cu apa si sapun. Pentru spalarea piciorului acesta se introduce intr-un lighean cu apa, dupa care se va taia unghiile.

Pregatirea : - materialelor : apa, sapun, periuta, forfecuta de unghii, pila, prosop

- pacientului : se informeaza si se aseaza comod

Tehnica :

- unghiile se taie cu atentie, se degaja partile laterale pentru a nu se aduna murdaria, apoi se pilesc

- dupa utilizare instrumentele se dezinfecteaza

- se evita lezarea tesuturilor adiacente, mai ales la diabetici, pentru ca exista riscul de infectii sau la hemofilici datorita riscului de hemoragie

14.6 Ingrijirea parului

Scop : - igienic pentru distrugerea parazitilor

- pregatirea pentru operatii la nas, fata, cap

- pregatirea pentru electroencefalograma

Contraindicatii : - fracturi ale craniului

- pacientii cu stare generala alterata, febrili, cu boli ale pielii capului

- traumatisme mari

Zilnic se face perierea, pieptanarea si eventual impletirea parului.

Pregatirea : - materialelor : sapun, sampon, lighean, apa calda, musama, aleza, prosoape, pieptene

- pacientului : va fi informat, pozitia va fi in functie de starea sa : sezand pe un scaun sau in pat; decubit dorsal in pat cu salteaua indoita sub torace sau decubit dorsal oblic in pat

- conditiilor de mediu : evitarea curentilor de aer prin inchiderea usilor si ferestrelor; temperatura de 22- 24 grade celsius

Tehnica :

- se protejeaza patul cu musama si aleza

- se umezeste si se samponeaza parul

- se maseaza pielea capului cu pulpa degetului si se spala de 2-3 ori

- se limpezeste parul din abundenta si se acopera cu prosopul uscat

- parul se usuca si se piaptana cu blandete

- capul se acopera cu boneta

- obiectele folosite se dezinfecteaza

14.7 Efectuarea toaletei gatului

Scop : - prevenirea leziunilor cutanate

Pregatirea : - materialelor : apa, sapun, prosop, lighean, musama, aleza

- pacientului va fi informat

Tehnica :

- gatul pacientului se va descoperi

- se spala cu apa si sapun

- se clateste si se sterge cu prosop

14.8 Efectuarea toaletei membrelor superioare

Scop : - asigurarea unei igiene confortabile pentru pacient

- prevenirea leziunilor cutanate

Pregatirea : - materialelor : apa, sapun, lighean, musama, aleza, prosop

- pacientului - va fi informat asupra necesitatii tehnicii

Tehnica :

- se verifica temperatura apei din lighean

- musamaua si aleza se introduc sub membrul superior

- se sapuneste circular de la umar spre capatul distal insistand in axila

- se limpezeste si se sterge cu prosopul curat

- se trece de partea opusa si se spala si membrul superior opus

14.9 Efectuarea toaletei toracelui

Scop : - asigurarea starii de confort a pacientului

- prevenirea leziunilor cutanate

Pregatirea : - materialelor : apa, sapun, lighean, musama, aleza, prosop

- pacientului - se informeaza despre necesitatea tehnicii

Tehnica :

- se descopera partea anterioara a toracelui

- la femei se sapuneste si se insista la pliurile submamare

- se limpezeste si se sterge prin tamponare

14.10 Efectuarea toaletei spatelui

Scop : - prevenirea leziunilor de decubit ( escare )

- activarea circulatiei sanguine

Pregatirea : - materialelor : apa, sapun, lighean, musama, aleza, prosop, pudra de talc

- pacientului - se informeaza despre necesitatea tehnicii

Tehnica :

- pacientul va fi intors si sustinut in decubit lateral

- sub pacient se aseaza aleza si musamaua

- se sapunesc spatele si regiunea lombosacrata

- se limpezesc si se sterg prin tamponare

- se pudreaza cu talc

- se indeparteaza musamaua si aleza

- se readuce pacientul in decubit dorsal

14.11 Efectuarea toaletei abdomenului

Scop : - asigurarea igienei si starii de confort a pacientului

- prevenirea leziunilor cutanate

Pregatirea : - materialelor : apa, musama, sapun, aleza, unguente cu vaselina, alcool

- pacientului : se informeaza asupra necesitatii tehnicii

Tehnica :

- musamaua si aleza se aseaza sub abdomenul pacientului

- se sapuneste abdomenul insistand asupra regiunii ombilicale

- se limpezeste si se sterge

- regiunea ombilicala se unge cu vaselina

- se indeparteaza materialele folosite si musamaua cu aleza

14.12 Efectuarea toaletei membrelor inferioare

Scop : - prevenirea leziunilor cutanate

- asigurarea starii de confort a pacientului

Pregatirea : - materialelor : apa, musama, sapun, aleza, prosop, pudra de talc, manusa de baie

- pacientului - se informeaza asupra necesitatii tehnicii

Tehnica

- se aseaza musamaua si aleza

- se imbraca manusa de baie

- se sapunesc coapsele apoi gambele, insistandu-se in regiunea poplitee si spatiile interdigitale

- se limpezesc si se sterg cu un prosop curat

- se frictioneaza membrele inferioare cu alcool, iar plicile se pudreaza cu talc

- materialele folosite se indeparteaza, la fel si musamaua si aleza

14.13 Efectuarea toaletei organelor genitale externe

Scop : - igienic

- mentinerea unei stari de confort fizic si psihic

Partile intime ale corpului sunt expuse infectiilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplacute datorita anatomiei si fiziologiei lor ( glande, organe excretoare, pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului ).

Se executa de mai multe ori pa zi la pacientii inconstienti, cu sonde vezicale, inaintea interventiilor chirurgicale in regiunea anala, organe genitale sau pe caile urinare si in perioadele menstruale.

Pregatirea : - materialelor : paravan, sapun, apa, manusi de cauciuc si de baie, musamaua, aleza, tampoane sterile din vata, bazinet

- pacientului : - se asigura intimitatea, se informeaza asupra necesitatii tehnicii

- se pune pacientul in pozitie ginecologica si se protejeaza patul cu musamaua si aleza

Tehnica :

- pacientul va fi servit cu bazinetul pentru a-si goli vezica urinara

- se indeparteaza bazinetul

- se imbraca manusa de cauciuc, apoi cea de baie

- se introduce bazinetul

- se spala regiunea dinspre regiunea pubiana spre anus pentru a preveni contaminarea regiunii genitale cu microorganisme

- la barbat se degaja glandul de preput si se spala cu prudenta pentru a preveni patrunderea sapunului in uretra

- se limpezeste abundent, se scoate bazinetul

- regiunea genitala si anala se usuca

- pliurile se pudreaza cu talc

- se indeparteaza materialele

- pacientul va fi asezat comod in pat

IV. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI

PATOLOGICE

4.1 Analiza sucului gastric

Secretia gastrica a acidului clorhidric se exploreaza prin teste de stimulare :

- teste cu analogi ai histaminei ( histalog )

- teste cu pentagastrina

- teste cu insulina ( Hollander )

In practica se utilizeaza cel mai frecvent cu histamina ( histalog ).

Etape :

1) pregatirea materialelor si instrumentelor necesare

- sonda Einhorn, seringi, histamina, romergan, ace sterile, eprubete, tavita renala

2) pregatirea psihica si fizica a pacientului

- terapia medicamentoasa se suspenda cu 24 -48 ore inainte de executia testului

- se explica pacientului necesitatea testului

- pacientul nu trebuie sa manance si sa bea lichide, sa nu fumeze cu 12 ore inainte si nici in dimineata examinarii

- se aseaza pacientul pe un scaun cu speteza cu spatele cat mai drept

3) introducerea sondei

- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

- imbraca sortul de cauciuc si isi pune manusile sterile

- umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag

- se fixeaza capul cu mana stanga, iar cu mana dreapta se prinde sonda ca pe un creion

- se cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si se introduce capatul sondei pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand pacientul sa inghita

- prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa atent spre stomac ( la marcajul 40-50 cm citit la arcada dentara )

- se verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului stomacal

4) extragerea sucului gastric

- se extrage toata cantitatea de suc gastric existenta in monentul respectiv in stomac ( lichid de staza ); se colecteaza separat, se masoara si se noteaza volumul

- se continua extragerea secretiei gastrice timp de o ora - timp de 15 minute - esantionul I, apoi timp de 15 minute esantionul II

- se injecteaza apoi intramuscular pacientului un antihistaminic de sinteza ( 50-100 mg ); se administreaza cu 30 minute inaintea administrarii histaminei pentru prevenirea unor eventuale fenomene alergice ( hiperemia tegumentelor, tahicardia, cefalee, ameteli )

- se continua aspiratia sucului gastric timp de 30 minute, probele fiind colectate in doua esantioane tot la 15 minute interval respectiv esantionul III si IV

Aceste esantioane reprezinta cantitatea de secretie gastrica spontana pe un interval de o ora = debit acid bazal ( DAB) sau debit orar bazal ( DOB ) care in conditii normale este de 60-80 ml.

- se injecteaza dupa o ora timp in care s-au obtinut cele 4 esntioane, 0,5 mg histamina subcutanat, dupa care timp de o ora se continua aspiratia sucului gastric in 4 esantioane

Aceste esantioane reprezinta secretia gastrica posthistaminica si se numeste debit orar secretor posthistaminic ( DOH ) sau debit acid maximal ( DAM ); in conditii normale este de 130-150 ml.

- dupa terminarea explorarii se extrage sonda cu prudenta

- probele obtinute se eticheteaza si se trimit la laborator, la laborator, se dozeaza acidul clorhidric, rezultatele se exprima in mEQ ^o/_oo

Valoarea normala a concentratiei acidului clorhidric este de 40-60 in mEQ ^o/_oo.

Testele cu histalog si pentagastrina au avantajul ca efectele secundare sunt mult mai reduse, nu necesita medicatie antihistaminca si au efect excitant mai mare, dar datorita costului ridicat ele nu se aplica.

Tubajul gastric nocturn

Determinarea secretiei acide bazale din timpul noptii se face prin tubajul gastric nocturn. Pacientul nu primeste nici un aliment sau apa incepand de la pranz. La ora 19 se introduce sonda Einhorn in stomac si se extrage sucul gastric din ora in ora pana la 7 dimineata, fara injectarea vreunui excitant. Cele 12 esantioane se trimit la laborator pentru determinarea debitului acid.

In mod normal exista o pauza secretorie de acid clorhidric liber in timpul noptii, intre orele 23 si 4 dimineata.In ulcerul duodenal exista o secretie continua in acid clorhidric liber ( stare dissecretorie ).De asemenea o secretie mult crescuta cu hiperaciditate se intalneste in sindromul ZOLLINGER- ELLISON ( gastrinom ). Anaclorhidria histaminorefractara este sugestiva pentru anemia Biermer, neoplasm gastric. Depistarea unei hipersecretii dupa rezectia gastrica explica recidivele de ulcer peptic.

4.2 Recoltarea sangelui pentru examene sanguine

Scopul examenelor sanguine este :

- completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective

- confirma sau infirma diagnosticul clinic

- reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului

- confirma vindecarea

- permit depistarea bolilor infectioase si a persoanelor sanatoase purtatoare de

germeni patogeni

Sangele se recolteaza pentru examene :

- hematologice

- biochimice

- bacteriologice

- parazitologice

- serologice

Recoltarea se face prin :

- intepare - la adult - pulpa degetului, lobul urechii

- la copil - fata plantara a halucelui, calcai

- punctie venoasa

- punctie arteriala

A. Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice ( hemoleucograma, timp de sangerare, timp de coagulare, examen parazitologic, grup sanguin )

Pregatirea : - materialelor - manusi de cauciuc, ace, tampoane, solutii dezinfectante, lame uscate, pipete Potain

- pacientului - se explica necesitatea tehnicii

Executie : - se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu, se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita

- se asteapta evaporarea alcoolului

- cu o miscare brusca se inteapa pielea degetului in partea laterala a

extremitatii perpendicular pe straturile cutanate

- se sterge cu un tampon uscat prima picatura, a doua picatura se recolteaza

cu pipeta sau lama

Pregatirea produsului pentru laborator - efectuarea frotiuliui

- la extremitatea lamei se pune o picatura de sange

- se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 ^o cu lama

- cu lama se trage spre partea libera a lamei pastrand aceeasi inclinatie

- se usuca lama, se eticheteaza si se trimite la laborator

B. Recoltarea sangelui venos pentru examene hematologice

Sedimentarea reprezinta asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sange necoagulabil lasat in repaus.

Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) reprezinta rapiditatea cu care se produce depunerea hematiilor.

Pregatirea : - materialelor - ace de punctie, solutie citrat de sodiu 3,8 %, seringa de 2 ml, stativ si pipete Westergreen, garou, vata, alcool 70 %

- pacientului - se explica necesitatea tehnicii

Executie : - spalare pe maini

- imbracarea de manusi sterile

- se aspira 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 % la care se adauga 1,6 ml sange obti-

nut prin punctie

- se omogenizeaza si se aspira in pipeta care se aseaza in stativ

Pentru hematocrit se recolteaza 2 ml sange cu 0,5 ml EDTA.

Pentru determinarea rezistentei globulare se recolteaza 5-6 ml sange care se pune intr-un balon Erlenmayer de 100 ml in care se afla 5-10 perle de sticla, se agita balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare.

V.N. = 0,42-0,34 %

Interpretarea rezultatelor :

Eritrocite : - 4,5-5,5 mil/mm³ , la barbati

- 4,2-4,8 mil/mm³ , la femei

Reticulocite : 10-15 %

Hemoglobina : - 15 +/- 2 g /100 ml , la barbat

- 13 +/- 2 g / 100 ml , la femei

Leucocite : 4200-8000 / mm³ din care : - polinucleare neutrofile - nesegmentate 0-5%

- segmentate 45-70%

- eozinofile 1-3 %

- bazofile 0-5 %

- limfocite 20-40 %

- monocite 4-8 %

Trombocite : 150000-400000 / mm³

VSH : - 1-10 mm/h, 7-15 /2h, la barbat

- 2-13 mm/h, 12-17 mm/2h, la femei

Constante eritrocitare : - hemoglobina eritrocitara medie (HEM ) =25-33 μg

concentratia eritricitara medie a hemoglobinei

( CHEM )= 32-37 %

- valoarea globulara (VG ) = 1

- volum eritrocitar mediu (VEM ) = 83-97 cm³

Pentru examenul "in picatura groasa " se recolteaza sangele sub forma de picatura groasa, la fiecare extremitate a lamei se pun 2-3 picaturi cat mai aproape intre ele, cu coltul unei lamei se amesteca picaturile, se continua amestecarea pana se formeaza un mic cheag = semnul unei defibrinari complete. Se foloseste pentru diagnosticul malariei ( recoltarea se face in cursul accesului febril cand numarul parazitilor in sange este foaret mare ).

C. Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

- se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind nemancat

- se recolteaza 5-10 ml sange simplu pentru a determina ureea, acidul uric, creatinina, colesterolul, lipide, teste de disproteinemie, bilirubina, fosfataza alcalina serica, TGO, TGP, amilaza, electroforeza, calcemie, sideremie, glicemie, ionograma sanguina, fibrinogen, timp de protrombina ( timpul Quick - TQ, timpul Howell - TH)

D. Recoltarea sangelui pentru examene serologice

Cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor in serul bolnavilor, pentru diagnosticul unor boli infectioase ( sifilis, febra tifoida, tifos exantematic ).

Se recolteaza 5-10 ml sange, dupa coagulare cheagul se desprinde, iar serul se decanteaza intr-o eprubeta : - serul hemolizat este roz, iar cel nehemolizat este galbui.

Ex : - reactia Weill-Felix pentru diagnosticul tifosului exantematic

- reactia de precipitare sau flocurare - VDRL, in sifilis

- reactia de fixare a complementului Bordet - Wassermann, in sifilis

- dozarea antisteptolizinelor = ASLO, in diagnosticul reumatismului articular

acut, scarlatina

- reactia Waaler-Rose pentru diagnosticul poliartritei reumatoide

- reactia de hemaglutinare, hemaglutinoinhibare in diagnosticul unei viroze

- reactia Widal si aglutinarea " Vi ", in diagnosticul febrei tifoide si paratifoide.

E. Recoltarea sangelui pentru examenul bacteriologic - hemocultura

Hemocultura reprezinta insamantarea sangelui pe un mediu de cultura.

Scop : - descoperirea bacteriilor cand se suspecteaza :

a) o septicemie cu stafilococ, meningococ

b) o bacteriemie : febra tifoida, bruceloza, endocardita maligna subacuta

Pregatirea : - materialelor - manusi sterile, seringi de 20cm³, ace, tampoane, doua recipiente cu bulion citrat, geloza semilichida, lampa de spirt, chibrituri, alcool iodat

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si se explica necesitatea tehnicii

Etape :

- pentru recoltarea sangelui e nevoie de doua asistente

Asistenta I - spala, degreseaza si dezinfecteaza regiunea

Asistenta II - imbraca manusile sterile, aseptizeaza regiunea cu iod

Asistenta I - aplica garoul, apinde lampa de spirt, imbraca manusile sterile si serveste seringa

Asistenta II - efectueaza punctia venoasa si aspira 20 ml sange

Asistenta I - desface garoul

Asistenta II - retrage seringa

Asistenta I - aseptizeaza locul punctiei, flambeaza dopul si gura balonului

Asistenta II - insamanteaza 2 ml in eprubeta cu geloza si 10 ml in bulionul citrat

Asistenta I - flambeaza din nou gura balonului, dopul si inchide eprubeta

Asistenta II - omogenizeaza prin miscari de inclinare si redresare

- dupa recoltare se eticheteaza cu data, ora si se trimit la laborator si se pun la termostat la 37 ^o C

Observatii

1) Pentru insamantarea germenilor anaerobi eprubeta cu geloza semilichida se incalzeste la bain-marie timp de 30 minute.

2) In timpul insamantarii balonul sau eprubeta cu mediul de cultura se pastreaza inclinat.

3) Flambarea se face fara a incalzi mediul de cultura.

4) Insamantarea se face imediat pentru a evita coagularea sangelui.

5) Hemocultura se efectueaza la debutul bolii si inainte de administrarea antibioticelor.

4.3 Recoltarea urinei

Scop : explorator - da informatii despre starea functionala a rinichilor si a intregului organism.

Pregatirea : - materialelor - plosca sau urinar, musama, aleza, eprubete sterile sau alte recipiente in functie de examenul cerut

- fizica si psihica a pacientului - se protejeaza patul cu musama si aleza, se face toaleta organelor genitale

Executie :

a) recoltarea urinei pentru examen sumar - din urina obtinuta se trimit 100-150 ml urina la laborator

b) recoltarea urinei pentru urocultura

- urocultura stabileste prezenta bacteriilor in urina

- urina se recolteaza dimineata ( concentratie mare de germeni ), inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice

- prima cantitate de urina emisa se elimina la toaleta, apoi fara sa se intrerupa jetul urinar se recolteaza aproximativ 5 ml urina intr-o eprubeta sterila

- eprubeta se astupa repede cu dopul

- se transporta la laborator

c) recoltarea urinei prin sondaj vezical

- se utilizeaza cand recoltarea la jumatatea mictiunii nu este posibila

- se utilizeaza sonde ( catetere )

- se face toaleta organelor genitale

- in caz de sonda permanenta nu se recolteaza urina din punga colectoare, ci numai prin punctie in portiunea proximala a sondei dupa dezinfectarea ei

d) recoltarea urinei prin punctie vezicala

- cand nu se poate face sondaj vezical sau nu se poate recolta urina la jumatatea mictiunii

Daca se face examen biochimic din urina emisa in 24 de ore se instruieste pacientul in legatura cu modul de recoltare, se omogenizeaza intreaga cantitate si se trimite un esantion la laborator precizand volumul din 24 de ore.

4.4 Recoltarea scaunului

Scaunul este constituit din resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul defecatiei.

Scop : explorator - depistarea de germeni patogeni

- depistarea unor purtatori sanatosi de germeni

- depistarea unor tulburari in digestia alimentelor

Materiile fecale pot fi examinate din punct de vedere :

bacteriologic - pentru depistarea unor boli infectocontagioase ( bacil tific, dizente-ric, enterobacterii )

2) biochimic - pentru descoperirea unor tulburari in secretia fermentilor digestivi, prezenta microscopica a sangelui

3) parazitologic - pentru depistarea oualelor de paraziti

Pregatirea : - materialelor - musama, aleza, tampoane sterilizate, tava medicala, tub de recoltare, materiale pentru toaleta perineala

- fizica si psihica a pacientului - seara se administreaza un purgativ salin ( sulfat de magneziu 20-30g ), se face toaleta regiunii perineale

Executie

a) recoltarea din scaun spontan sau provocat

- spalare pe maini

- se protejeaza patul cu musama si aleza

- se aseaza bazinetul sub pacient

- se recolteaza cu lingura recipientului cateva fragmente din cateva parti ale scaunului ( mucus, puroi )

b) recoltare directa din rect

- pacientul se pune in decubit lateral stang cu membrul inferior drept intins, iar cel stang in flexie

- se indeparteaza fesele si se introduce tamponul steril prin miscari de rotatie in rect

- se sterge mucoasa rectala, iar tamponul se introduce in eprubeta sterila

c) recoltarea la copil

- se aspira cu o seringa continutul sondei Nelaton, continutul sondei se goleste prin insuflare intr-o eprubeta sterila

d) recoltarea pentru oua de paraziti

- se face prin raclarea pielii din vecinatatea orificiului anal, in special pentru oxiuri

- se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme

- bagheta se introduce intr-o eprubeta

Observatii

1) La copii in afara de raclarea pielii din regiunea anala se recomanda si recoltarea mucusului nazal si a depozitului de sub unghii.

2) Pentru punerea in evidenta a virusurilor se adauga peste materiile fecale cateva picaturi dintr-o solutie de penicilina ( 200000 UI/10ml apa distilata ) si steptomicina 1g/10ml apa distilata.

3) Se fac 3 zile consecutiv coproculturi pentru evidentierea germenilor patogeni intestinali.

4.5 Recoltarea sputei

Sputa reprezinta totalitatea secretiilor ce se elimina din caile respiratorii prin tuse.

Scop : explorator ( examene macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice )

Pregatirea : - materialelor - cutii Petri, scuipatoare

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si i se explica necesitatea examinarii, se instruieste sa nu inghita sputa

Executie :

- se ofera pacientului vasul de colectare, se solicita sa expectoreze dupa un efort de tuse

- se colecteaza sputa matinala sau din 24 de ore

a) recoltarea sputei prin spalatura gastrica

- prin sonda Einhorn introdusa in stomac se administreaza 20 ml apa distilata, bicarbonatata care este evacuata imediat sau se extrage cu seringa

- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru ca germenii cautati pot fi distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric

b) recoltarea sputei prin spalatura bronsica

- se utilizeaza la cei cu TBC cavitara care nu expectoreaza

- se face prin aerosoli cu 5 ml ser fiziologic sau 4 ml solutie teofilina 3 % cu un ml solutie de stricnina 1%

- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci urmate de expiratii scurte, dupa o pauza de 4-5 secunde se repeta

- sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril

4.6 Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian este lichidul rezultat dintr-un proces inflamator faringian.

Scop : explorator - depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui

- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni

Pregatirea : - materialelor - eprubeta cu tampon faringian, eprubete medii de cultura, spatula linguala

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si i se explica tehnica, se anunta sa nu manance, sa nu bea apa

Executie :

- se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor

- dupa spalare pe maini asistenta invita pacientul sa deschida gura,se deschide eprubeta cu tamponul faringian

- cu tamponul faringian se sterge depozitul de pe faringe si amigdale, se dezlipeste o portiune din falsele membrane ( cand este cazul )

- se insamanteaza pe medii de cultura sau se intinde pe lame de sticla pentru frotiuri colorate, spalare pe maini

Observatii

1) Timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore.

2) In timpul recoltarii se evita atingerea dintilor si imbibarea tamponului cu saliva.

IV. RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI

PATOLOGICE

4.1 Analiza sucului gastric

Secretia gastrica a acidului clorhidric se exploreaza prin teste de stimulare :

- teste cu analogi ai histaminei ( histalog )

- teste cu pentagastrina

- teste cu insulina ( Hollander )

In practica se utilizeaza cel mai frecvent cu histamina ( histalog ).

Etape :

1) pregatirea materialelor si instrumentelor necesare

- sonda Einhorn, seringi, histamina, romergan, ace sterile, eprubete, tavita renala

2) pregatirea psihica si fizica a pacientului

- terapia medicamentoasa se suspenda cu 24 -48 ore inainte de executia testului

- se explica pacientului necesitatea testului

- pacientul nu trebuie sa manance si sa bea lichide, sa nu fumeze cu 12 ore inainte si nici in dimineata examinarii

- se aseaza pacientul pe un scaun cu speteza cu spatele cat mai drept

3) introducerea sondei

- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

- imbraca sortul de cauciuc si isi pune manusile sterile

- umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag

- se fixeaza capul cu mana stanga, iar cu mana dreapta se prinde sonda ca pe un creion

- se cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adanc si se introduce capatul sondei pana la peretele posterior al faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand pacientul sa inghita

- prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa atent spre stomac ( la marcajul 40-50 cm citit la arcada dentara )

- se verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului stomacal

4) extragerea sucului gastric

- se extrage toata cantitatea de suc gastric existenta in monentul respectiv in stomac ( lichid de staza ); se colecteaza separat, se masoara si se noteaza volumul

- se continua extragerea secretiei gastrice timp de o ora - timp de 15 minute - esantionul I, apoi timp de 15 minute esantionul II

- se injecteaza apoi intramuscular pacientului un antihistaminic de sinteza ( 50-100 mg ); se administreaza cu 30 minute inaintea administrarii histaminei pentru prevenirea unor eventuale fenomene alergice ( hiperemia tegumentelor, tahicardia, cefalee, ameteli )

- se continua aspiratia sucului gastric timp de 30 minute, probele fiind colectate in doua esantioane tot la 15 minute interval respectiv esantionul III si IV

Aceste esantioane reprezinta cantitatea de secretie gastrica spontana pe un interval de o ora = debit acid bazal ( DAB) sau debit orar bazal ( DOB ) care in conditii normale este de 60-80 ml.

- se injecteaza dupa o ora timp in care s-au obtinut cele 4 esntioane, 0,5 mg histamina subcutanat, dupa care timp de o ora se continua aspiratia sucului gastric in 4 esantioane

Aceste esantioane reprezinta secretia gastrica posthistaminica si se numeste debit orar secretor posthistaminic ( DOH ) sau debit acid maximal ( DAM ); in conditii normale este de 130-150 ml.

- dupa terminarea explorarii se extrage sonda cu prudenta

- probele obtinute se eticheteaza si se trimit la laborator, la laborator, se dozeaza acidul clorhidric, rezultatele se exprima in mEQ ^o/_oo

Valoarea normala a concentratiei acidului clorhidric este de 40-60 in mEQ ^o/_oo.

Testele cu histalog si pentagastrina au avantajul ca efectele secundare sunt mult mai reduse, nu necesita medicatie antihistaminca si au efect excitant mai mare, dar datorita costului ridicat ele nu se aplica.

Tubajul gastric nocturn

Determinarea secretiei acide bazale din timpul noptii se face prin tubajul gastric nocturn. Pacientul nu primeste nici un aliment sau apa incepand de la pranz. La ora 19 se introduce sonda Einhorn in stomac si se extrage sucul gastric din ora in ora pana la 7 dimineata, fara injectarea vreunui excitant. Cele 12 esantioane se trimit la laborator pentru determinarea debitului acid.

In mod normal exista o pauza secretorie de acid clorhidric liber in timpul noptii, intre orele 23 si 4 dimineata.In ulcerul duodenal exista o secretie continua in acid clorhidric liber ( stare dissecretorie ).De asemenea o secretie mult crescuta cu hiperaciditate se intalneste in sindromul ZOLLINGER- ELLISON ( gastrinom ). Anaclorhidria histaminorefractara este sugestiva pentru anemia Biermer, neoplasm gastric. Depistarea unei hipersecretii dupa rezectia gastrica explica recidivele de ulcer peptic.

4.2 Recoltarea sangelui pentru examene sanguine

Scopul examenelor sanguine este :

- completeaza simptomatologia bolilor cu elemente obiective

- confirma sau infirma diagnosticul clinic

- reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului

- confirma vindecarea

- permit depistarea bolilor infectioase si a persoanelor sanatoase purtatoare de

germeni patogeni

Sangele se recolteaza pentru examene :

- hematologice

- biochimice

- bacteriologice

- parazitologice

- serologice

Recoltarea se face prin :

- intepare - la adult - pulpa degetului, lobul urechii

- la copil - fata plantara a halucelui, calcai

- punctie venoasa

- punctie arteriala

A. Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice ( hemoleucograma, timp de sangerare, timp de coagulare, examen parazitologic, grup sanguin )

Pregatirea : - materialelor - manusi de cauciuc, ace, tampoane, solutii dezinfectante, lame uscate, pipete Potain

- pacientului - se explica necesitatea tehnicii

Executie : - se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu, se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita

- se asteapta evaporarea alcoolului

- cu o miscare brusca se inteapa pielea degetului in partea laterala a

extremitatii perpendicular pe straturile cutanate

- se sterge cu un tampon uscat prima picatura, a doua picatura se recolteaza

cu pipeta sau lama

Pregatirea produsului pentru laborator - efectuarea frotiuliui

- la extremitatea lamei se pune o picatura de sange

- se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 ^o cu lama

- cu lama se trage spre partea libera a lamei pastrand aceeasi inclinatie

- se usuca lama, se eticheteaza si se trimite la laborator

B. Recoltarea sangelui venos pentru examene hematologice

Sedimentarea reprezinta asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei din sange necoagulabil lasat in repaus.

Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) reprezinta rapiditatea cu care se produce depunerea hematiilor.

Pregatirea : - materialelor - ace de punctie, solutie citrat de sodiu 3,8 %, seringa de 2 ml, stativ si pipete Westergreen, garou, vata, alcool 70 %

- pacientului - se explica necesitatea tehnicii

Executie : - spalare pe maini

- imbracarea de manusi sterile

- se aspira 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 % la care se adauga 1,6 ml sange obti-

nut prin punctie

- se omogenizeaza si se aspira in pipeta care se aseaza in stativ

Pentru hematocrit se recolteaza 2 ml sange cu 0,5 ml EDTA.

Pentru determinarea rezistentei globulare se recolteaza 5-6 ml sange care se pune intr-un balon Erlenmayer de 100 ml in care se afla 5-10 perle de sticla, se agita balonul timp de 5-10 minute cu miscari circulare.

V.N. = 0,42-0,34 %

Interpretarea rezultatelor :

Eritrocite : - 4,5-5,5 mil/mm³ , la barbati

- 4,2-4,8 mil/mm³ , la femei

Reticulocite : 10-15 %

Hemoglobina : - 15 +/- 2 g /100 ml , la barbat

- 13 +/- 2 g / 100 ml , la femei

Leucocite : 4200-8000 / mm³ din care : - polinucleare neutrofile - nesegmentate 0-5%

- segmentate 45-70%

- eozinofile 1-3 %

- bazofile 0-5 %

- limfocite 20-40 %

- monocite 4-8 %

Trombocite : 150000-400000 / mm³

VSH : - 1-10 mm/h, 7-15 /2h, la barbat

- 2-13 mm/h, 12-17 mm/2h, la femei

Constante eritrocitare : - hemoglobina eritrocitara medie (HEM ) =25-33 μg

concentratia eritricitara medie a hemoglobinei

( CHEM )= 32-37 %

- valoarea globulara (VG ) = 1

- volum eritrocitar mediu (VEM ) = 83-97 cm³

Pentru examenul "in picatura groasa " se recolteaza sangele sub forma de picatura groasa, la fiecare extremitate a lamei se pun 2-3 picaturi cat mai aproape intre ele, cu coltul unei lamei se amesteca picaturile, se continua amestecarea pana se formeaza un mic cheag = semnul unei defibrinari complete. Se foloseste pentru diagnosticul malariei ( recoltarea se face in cursul accesului febril cand numarul parazitilor in sange este foaret mare ).

C. Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

- se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind nemancat

- se recolteaza 5-10 ml sange simplu pentru a determina ureea, acidul uric, creatinina, colesterolul, lipide, teste de disproteinemie, bilirubina, fosfataza alcalina serica, TGO, TGP, amilaza, electroforeza, calcemie, sideremie, glicemie, ionograma sanguina, fibrinogen, timp de protrombina ( timpul Quick - TQ, timpul Howell - TH)

D. Recoltarea sangelui pentru examene serologice

Cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor in serul bolnavilor, pentru diagnosticul unor boli infectioase ( sifilis, febra tifoida, tifos exantematic ).

Se recolteaza 5-10 ml sange, dupa coagulare cheagul se desprinde, iar serul se decanteaza intr-o eprubeta : - serul hemolizat este roz, iar cel nehemolizat este galbui.

Ex : - reactia Weill-Felix pentru diagnosticul tifosului exantematic

- reactia de precipitare sau flocurare - VDRL, in sifilis

- reactia de fixare a complementului Bordet - Wassermann, in sifilis

- dozarea antisteptolizinelor = ASLO, in diagnosticul reumatismului articular

acut, scarlatina

- reactia Waaler-Rose pentru diagnosticul poliartritei reumatoide

- reactia de hemaglutinare, hemaglutinoinhibare in diagnosticul unei viroze

- reactia Widal si aglutinarea " Vi ", in diagnosticul febrei tifoide si paratifoide.

E. Recoltarea sangelui pentru examenul bacteriologic - hemocultura

Hemocultura reprezinta insamantarea sangelui pe un mediu de cultura.

Scop : - descoperirea bacteriilor cand se suspecteaza :

a) o septicemie cu stafilococ, meningococ

b) o bacteriemie : febra tifoida, bruceloza, endocardita maligna subacuta

Pregatirea : - materialelor - manusi sterile, seringi de 20cm³, ace, tampoane, doua recipiente cu bulion citrat, geloza semilichida, lampa de spirt, chibrituri, alcool iodat

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si se explica necesitatea tehnicii

Etape :

- pentru recoltarea sangelui e nevoie de doua asistente

Asistenta I - spala, degreseaza si dezinfecteaza regiunea

Asistenta II - imbraca manusile sterile, aseptizeaza regiunea cu iod

Asistenta I - aplica garoul, apinde lampa de spirt, imbraca manusile sterile si serveste seringa

Asistenta II - efectueaza punctia venoasa si aspira 20 ml sange

Asistenta I - desface garoul

Asistenta II - retrage seringa

Asistenta I - aseptizeaza locul punctiei, flambeaza dopul si gura balonului

Asistenta II - insamanteaza 2 ml in eprubeta cu geloza si 10 ml in bulionul citrat

Asistenta I - flambeaza din nou gura balonului, dopul si inchide eprubeta

Asistenta II - omogenizeaza prin miscari de inclinare si redresare

- dupa recoltare se eticheteaza cu data, ora si se trimit la laborator si se pun la termostat la 37 ^o C

Observatii

1) Pentru insamantarea germenilor anaerobi eprubeta cu geloza semilichida se incalzeste la bain-marie timp de 30 minute.

2) In timpul insamantarii balonul sau eprubeta cu mediul de cultura se pastreaza inclinat.

3) Flambarea se face fara a incalzi mediul de cultura.

4) Insamantarea se face imediat pentru a evita coagularea sangelui.

5) Hemocultura se efectueaza la debutul bolii si inainte de administrarea antibioticelor.

4.3 Recoltarea urinei

Scop : explorator - da informatii despre starea functionala a rinichilor si a intregului organism.

Pregatirea : - materialelor - plosca sau urinar, musama, aleza, eprubete sterile sau alte recipiente in functie de examenul cerut

- fizica si psihica a pacientului - se protejeaza patul cu musama si aleza, se face toaleta organelor genitale

Executie :

a) recoltarea urinei pentru examen sumar - din urina obtinuta se trimit 100-150 ml urina la laborator

b) recoltarea urinei pentru urocultura

- urocultura stabileste prezenta bacteriilor in urina

- urina se recolteaza dimineata ( concentratie mare de germeni ), inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice

- prima cantitate de urina emisa se elimina la toaleta, apoi fara sa se intrerupa jetul urinar se recolteaza aproximativ 5 ml urina intr-o eprubeta sterila

- eprubeta se astupa repede cu dopul

- se transporta la laborator

c) recoltarea urinei prin sondaj vezical

- se utilizeaza cand recoltarea la jumatatea mictiunii nu este posibila

- se utilizeaza sonde ( catetere )

- se face toaleta organelor genitale

- in caz de sonda permanenta nu se recolteaza urina din punga colectoare, ci numai prin punctie in portiunea proximala a sondei dupa dezinfectarea ei

d) recoltarea urinei prin punctie vezicala

- cand nu se poate face sondaj vezical sau nu se poate recolta urina la jumatatea mictiunii

Daca se face examen biochimic din urina emisa in 24 de ore se instruieste pacientul in legatura cu modul de recoltare, se omogenizeaza intreaga cantitate si se trimite un esantion la laborator precizand volumul din 24 de ore.

4.4 Recoltarea scaunului

Scaunul este constituit din resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul defecatiei.

Scop : explorator - depistarea de germeni patogeni

- depistarea unor purtatori sanatosi de germeni

- depistarea unor tulburari in digestia alimentelor

Materiile fecale pot fi examinate din punct de vedere :

bacteriologic - pentru depistarea unor boli infectocontagioase ( bacil tific, dizente-ric, enterobacterii )

2) biochimic - pentru descoperirea unor tulburari in secretia fermentilor digestivi, prezenta microscopica a sangelui

3) parazitologic - pentru depistarea oualelor de paraziti

Pregatirea : - materialelor - musama, aleza, tampoane sterilizate, tava medicala, tub de recoltare, materiale pentru toaleta perineala

- fizica si psihica a pacientului - seara se administreaza un purgativ salin ( sulfat de magneziu 20-30g ), se face toaleta regiunii perineale

Executie

a) recoltarea din scaun spontan sau provocat

- spalare pe maini

- se protejeaza patul cu musama si aleza

- se aseaza bazinetul sub pacient

- se recolteaza cu lingura recipientului cateva fragmente din cateva parti ale scaunului ( mucus, puroi )

b) recoltare directa din rect

- pacientul se pune in decubit lateral stang cu membrul inferior drept intins, iar cel stang in flexie

- se indeparteaza fesele si se introduce tamponul steril prin miscari de rotatie in rect

- se sterge mucoasa rectala, iar tamponul se introduce in eprubeta sterila

c) recoltarea la copil

- se aspira cu o seringa continutul sondei Nelaton, continutul sondei se goleste prin insuflare intr-o eprubeta sterila

d) recoltarea pentru oua de paraziti

- se face prin raclarea pielii din vecinatatea orificiului anal, in special pentru oxiuri

- se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme

- bagheta se introduce intr-o eprubeta

Observatii

1) La copii in afara de raclarea pielii din regiunea anala se recomanda si recoltarea mucusului nazal si a depozitului de sub unghii.

2) Pentru punerea in evidenta a virusurilor se adauga peste materiile fecale cateva picaturi dintr-o solutie de penicilina ( 200000 UI/10ml apa distilata ) si steptomicina 1g/10ml apa distilata.

3) Se fac 3 zile consecutiv coproculturi pentru evidentierea germenilor patogeni intestinali.

4.5 Recoltarea sputei

Sputa reprezinta totalitatea secretiilor ce se elimina din caile respiratorii prin tuse.

Scop : explorator ( examene macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice )

Pregatirea : - materialelor - cutii Petri, scuipatoare

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si i se explica necesitatea examinarii, se instruieste sa nu inghita sputa

Executie :

- se ofera pacientului vasul de colectare, se solicita sa expectoreze dupa un efort de tuse

- se colecteaza sputa matinala sau din 24 de ore

a) recoltarea sputei prin spalatura gastrica

- prin sonda Einhorn introdusa in stomac se administreaza 20 ml apa distilata, bicarbonatata care este evacuata imediat sau se extrage cu seringa

- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru ca germenii cautati pot fi distrusi daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric

b) recoltarea sputei prin spalatura bronsica

- se utilizeaza la cei cu TBC cavitara care nu expectoreaza

- se face prin aerosoli cu 5 ml ser fiziologic sau 4 ml solutie teofilina 3 % cu un ml solutie de stricnina 1%

- pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci urmate de expiratii scurte, dupa o pauza de 4-5 secunde se repeta

- sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril

4.6 Recoltarea exudatului faringian

Exudatul faringian este lichidul rezultat dintr-un proces inflamator faringian.

Scop : explorator - depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui

- depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni

Pregatirea : - materialelor - eprubeta cu tampon faringian, eprubete medii de cultura, spatula linguala

- fizica si psihica a pacientului - se anunta si i se explica tehnica, se anunta sa nu manance, sa nu bea apa

Executie :

- se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor

- dupa spalare pe maini asistenta invita pacientul sa deschida gura,se deschide eprubeta cu tamponul faringian

- cu tamponul faringian se sterge depozitul de pe faringe si amigdale, se dezlipeste o portiune din falsele membrane ( cand este cazul )

- se insamanteaza pe medii de cultura sau se intinde pe lame de sticla pentru frotiuri colorate, spalare pe maini

Observatii

1) Timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore.

2) In timpul recoltarii se evita atingerea dintilor si imbibarea tamponului cu saliva.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INDICATII

inlaturarea durerii sau discomfortului cauzate de boala, accidente sau interventii chirurgicale

prevenirea bolilor 

inlaturarea manifestarilor bolii

tratamentul bolilor

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

- orala

injectabila

topica (intraauricular , intraocular , transtegumentar )

intrarectala si intravaginala

inhalatorie

NOTIUNI GENERALE PRIVIND NURSINGUL

ADMINISTRARII MEDICAMENTELOR

se identifica pacientul caruia i se va administra medicatia, prin confruntare cu foaia de observatie

se explica pacientului metoda , obtinind consimtamantul acestuia si solicitandu-I colaborarea

se spala mainile

se aduna si se pregateste echipamentul necesar

se asigura intimitatea pacientului

se observa pacientul permanent

se identifica medicamentul ce va fi administrat in foaia de observatie .Prescriptia trebuie sa fie completa , corecta si lizibila

se verifica daca medicamentul nu a fost deja administrat

se alege preparatul corect conform indicatiilor din F.O.

se verifica numele preparatului , doza si data expirarii

se extrage din flacon numai doza necesara unei administrari

se administreaza preparatul utilizand calea indicata in F.O.

se asigura comfortul pacientului dupa interventie , se monitorizeaza efectele secundare si se raporteaza imediat orice reactie anormala

materialele utilizate se arunca in locurile special amenajate sau se spala si se pregatesc pentru resterilizare

se noteaza in registru data , ora , interventia efectuata si persoa-na care a efectuat-o cu semnatura

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

PE CALE INJECTABILa

INJECTIA - introducerea traumatica a unei substante , straina organis-mului, la nivelul tesuturilor, asimilarea , resorbtia si metabolizarea acesteia.

ALEGEREA SERINGII SI A ACULUI:

-seringile si acele utilizate trebuie sa fie sterile si ambalate etans , iar tehnica de lucru utilizata trebuie sa fie complet aseptica

Tipuri de seringi:

seringi de folosinta multipla, resterilizabile - sunt de dimensiuni diferite , cu componente detasabile si inlocuibile. Difera dupa forma amboului:

ambou tip Luer - cel mai frecvent folosit, suprafata mare de fixare

ambou tip Luer-Lock -acul se infileteaza pe ambou , utilizat pentru cateter venos central

ambou tip Rekord - are diametrul mic si forma ascutita, se poate detasa usor in timpul injectarii

seringi de unica folosinta - dupa utilizare se arunca:  - seringa standard cu 2 parti componente (cilindru si piston) -cel mai frecvent se foloseste sistemul Luer - seringa de insulina - are un volum de 1 sau 2 ml - 1ml de solutie corespunde la 40 UI de insulina (pentru administrarea insulinei se mai pot utiliza injectoare automate sau stilouri de insulina)

seringa pentru tuberculina - la un volum de 1 ml corespund 100 de diviziuni pe scala seringii.

Acele - sunt tuburi metalice de lungimi si grosimi diferite , cu bizou lung sau scurt. Marea majoritate a acelor pentru injectii sunt de unica folosinta. Acele care prezinta la nivelul bizoului margini neregulate vizibile macros-copic trebuie indepartate din uz Majoritatea acelor cu varful drept antreneaza in momentul perforarii un fragment de tesut care poate genera o infectie. Exista ace cu bizou special, care prezinta un bizou relativ bont si varful usor incurbat , astfel incat supra-fata de perforare este micsorata - asa numitele ace atraumatice. Acest tip de ace este utilizat pentru punctii articulare , lombare si ale membranei catete-relor implantabile.

Nr

MEDICAMENTUL

Criterii de verificare

depozitare conform cerintelor

data expirarii

integritatea fiolei

modificarea aspectului - semne de cristalizare , precipitare , decolorare tulburare

manevrare corecta

concordanta intre marimea seringii si volumul de injectat

se va evita contaminarea pielii cu medicamente

Reguli generale de administrare a injectiilor

Dezinfectarea mainilor se face prin frictionare cu 2-3 ml solutie alcoolica 70% si uscare 30s. Pentru injectiile intraarticulare si periarticulare se realizeaza dezinfectia mainilor dupa protocolul chirurgical si se folosesc manusi sterile

Deschiderea fiolelor - prin pilire sau spargere directa , dupa dezinfectarea gatului fiolei

Deschiderea flacoanelor - se dezinfecteaza dopul de caucic si se introduce un ac de decompresie

Fixarea acului de extragere pe amboul seringii

Extragerea solutiei de injectat

se face exact inainte de administrare

fiolele de sticla - se recomanda folosirea unor filtre pentru evitarea contaminarii cu germeni sau cioburi

fiolele cu pulberi liofilizate - extragerea si injectarea solutiei se va face in conditii de perfecta asepsie. Solubilizarea solutiei se poate grabi prin rasturnarea fiolei. Extragerea amestecului se va face numai cand solutia este perfect clara.

Flacoanele - se va introduce aer sub presiune in flacon.

Flacoanele se tin vertical, cu dopul de cauciuc in jos si se extrage cantitatea dorita.

La extrageri repetate din acelasi flacon se recomanda folosirea unui filtru.

Se va indeparta acul de extragere mentinand acul de injectare corespunzator

AVANTAJELE TRATAMENTULUI INJECTABIL

efectul apare rapid, mai ales in cazul injectarii intravenoase

pot fi administrate medicamente care la administrarea orala sunt inactivate in tractul gastro-intestinal (insulina).

mentinerea unei concentratii terapeutice este mult mai precisa decat in cazul caii orale

obtinerea efectului terapeutic este in mare masura independenta de constiinciozitatea pacientului

se pot administra substante active in decursul mai multor luni - preparate retard (insulina-depot, anticonceptionale).

injectiile se pot administra independent de starea de constienta si capacitatea de deglutitie a pacientului

PRINCIPII DE ADMINISTRARE A INJECTIILOR

-medicul indica in scris medicamentul , doza si modul de administrare

-medicamentul trebuie sa fie steril

-se vor prefera fiolele cu doza unica

-in cazul recipientelor de mare capacitate fara conservanti (apa distilata , NaCl), este permis a fi folosite doar in decursul a maxim 24 ore

-flacoanele de uz indelungat , cu mai multe doze , se vor pastra la rece (contin conservanti)

-acul trebuie sa corespunda ca lungime si grosime caii de administrare

-pacientul trebuie sa fie informat si pregatit corect

-locul injectarii trebuie schimbat regulat in cazul unui tratament injectabil seriat (insulina , heparina)

-raderea este necesara cand injectarea se va face in regiuni cu pilozitate bogata , pentru a evita contaminarea prin antrenarea germenilor (coapsa)

-medicamentele pastrate la rece se vor incalzi in mana inainte de administrare , pentru a preveni iritatia locala

-pacientul trebuie prevenit asupra durerii provocate de substantele uleioase sau agresive (unele vaccinuri , vitamine)

-locul de injectare trebuie corect ales , utilizand pozitionarea , directia si profunzimea corecte

-dezinfectarea pielii la locul de punctie se va face cu tampoane imbibate in solutii dezinfectante.

-se va efectua punctia doar dupa uscarea solutiei , pentru evitarea antrenarii acesteia in canalul de punctie.

-cantitatile mari de injectat se introduc intotdeauna lent

-acul se scoate intotdeauna rapid , pe directia de intro-ducere , odata cu seringa

-locul de punctie trebuie acoperit cu un tampon steril dupa injectare

-materialele utilizate se arunca sau se resterilizeaza/dezinfecteaza , dupa caz

-instrumentele ascutite sau taietoare se vor manevra cu atentie deosebita si se vor depozita , dupa folosire , numai in locuri special amenajate, pentru a evita leziunile accidentale.

Prin leziunile produse de instrumente contaminate se pot transmite diferite afectiuni virale (virus hepatitic C si B , HIV )

PREGATIREA MATERIALELOR

Materiale necesare:

- tampoane sterile

solutii pentru dezinfectia pielii

seringi de marime corespunzatoare si cate un ac pentru extragerea medicamentului si unul pentru injectare

pila pentru fiole

solutia de injectat

garou , tampon si plasture pentru injectia IV

recipient de deseuri pentru acele si seringile folosite

INJECTIA INTRAMUSCULARA

Instalarea efectului unei substante injectate intramuscular depinde de farmacodinamica si farmacocinetica acesteia, fiind in medie de aprox. 20-45min.,de 4-5 ori mai repede

decat la injectarea subcutanata.  Se preteaza la administrarea intramusculara si solutiile care se resorb greu: solutii uleioase, emulsii=ulei solubilizat in apa, suspensii=particule mici intr-un fluid.

Contraindicatii:

-socul - datorita centralizarii volumului circulant

-suspiciune de infarct miocardic - datorita modificarii valorilor de laborator ale enzimelor musculare CPK si CK 

-diateza hemoragica si riscul formarii unui hematomin caz de:

terapie anticoagulanta (cumarinizare , doze mari de heparina)

tulburari de coagulare (hemofilie, etc.)

in cazul aparitiei unei inflamatii, hematom, edem sau infectie la locul de injectare, se recomanda schimbarea lui.

Locul de injectare si alegerea acului:

Locurile de electie pentru injectia intramusculara sunt:

-muschiul fesier 

-muschiul coapsei

-muschiul bratului (rar) 

-in functie de locul ales si de constitutia bolnavului , se alege lungimea acului

Tehnica injectiei intramusculare:

Complicatii: 

- leziuni nervoase - sunt datorate tehnicii defectuoase, dar pot aparea si in cazul unei tehnici corecte, prin difuziunea substantei injectate pana in vecinatatea nervului. Leziunile produse pot merge de la simpla iritare a nervului, cu aparitia unor dureri persistente, pana la un deficit nervos complet si ireversibil, care apare in cazul injectarii direct in nerv sau prin compresiunea exercitata de substanta pe nerv.

- infectia - aparitia unei infectii la locul de injectare se produce mai ales la pacientii imunodeprimati (diabet zaharat, neoplazii, tratament citostatic, etc. ), dar s-a demonstrat ca in ciuda unei dezinfectari atente a tegumentului, se pot antrena germeni in canalul de punctie

necroza aseptica - se produce la injectarea gresita in tesutul subcutanat, in special a medicamentelor greu resorbabile si agre-sive.

punctionarea unui vas - injectarea intraarteriala, in special a cristaloizilor, genereaza dureri violente, iradiante, cu caracter de arsura, tumefiere, exantem si marmoratia violacee a tegumen-tului, cu aparitia ulterioara a gangrenei (sdr. Nicolau).

injectarea intravenoasa, pe langa efectele sistemice produse, poate genera o embolie pulmonara, in cazul injectarii substantelor uleioase. - ruperea acului - se produce doar in cazuri exceptionale si atunci restul ramas in piele trebuie indepartat rapid, pentru a preveni migrarea sa in profunzime INJECTIA SUBCUTANATA

injectarea subcutanata se preteaza pentru cantitati mici de solutii apoase

se folosesc pentru injectare ace subtiri, nr. 18 sau 20

este utilizata in mod deosebit in tratamentul cu insulina al diabeticilor si in tratamentul anticoagulant cu heparina

substanta introdusa subcutanat formeaza un depozit, din care difuzeaza lent spre sistemul capilar, in care e resorbita si transportata. Viteza de resorbtie este influentata de presiunea de filtrare si de pinocitoza. Un rol important in resorbtia substantei il detine circulatia sanguina superficiala. Locurile de injectare - regiunea periombilicala - coapsa: anterior si lateral - brat: regiunea deltoida si bicipitala (mediolateral)

la injectarea insulinei se prefera regiunea abdominala (absorbtie de 2 ori mai rapida decat la nivelul coapsei)

la efectuarea injectiilor seriate, se va alterna de fiecare data locul injectarii

Tehnica injectiei subcutanate

- se prefera injectarea sub un unghi de 90s cu ace scurte de 12 mm. Daca se utilizeaza ace cu lungimea de 23-32 mm, acestea vor fi introduse sub un unghi de 45s.

- dupa dezinfectarea locala si scurgerea timpului necesar actiunii preparatului respectiv,  se formeaza un pliu cutanat cu ajutorul policelui si indexului mainii stangi, ridicand astfel pielea si tesutul subcutanat de pe tesutul muscular subjacent, pentru a avea garantia introducerii in tesutul subcutanat. Pliul cutanat format se va mentine pe tot timpul injectarii.

- inainte de introducerea substantei medicamentoase se aspira pentru a verifica pozitia acului. Daca se folosesc ace foarte subtiri 26-27G, se poate renunta la aspiratie

- dupa injectarea substantei medicamentoase, se extrage acul cu o miscare brusca si se tamponeaza locul de punctie cu un tampon steril. La introducerea unor cantitati mai mari de 0,5ml se va mentine acul in tesut inca aproximativ 5s dupa injectare, pentru a impiedica refluarea substantei prin canalul de punctie. Complicatii:

injectarea necorespunzatoare poate cauza durere, inflamatie, necroza cutanata

aparitia unor reactii alergice la medicament

la administrarea heparinei se pot forma local hematoame

administrarea din greseala a unor preparate uleioase poate provoca necroze

ATENTIE: se vor administra SC numai substante hidrosolubile! INJECTIA INTRADERMICA Se utilizeaza pentru vaccinarea BCG, teste la alergeni, testul la tuberculina, anestezie locala, cu formarea unei papule tegumentare in urma injectarii.

Locul de injectare:

se efectueaza in locuri lipsite de pilozitate

corespund in general celor pentru injectia SC

de obicei se prefera fata de flexie a antebratului

datorita cantitatilor mici de injectat, se prefera utilizarea de ace si seringi speciale ex. pt. tuberculina seringa de 1ml cu 100 de diviziuni si ac nr.20

Tehnica: 

dezinfectie locala

se intinde tegumentul cu policele maini stingi

acul se introduce plan, paralel cu pielea, cu bizoul orientat in sus

la injectarea substantei se formeaza o papula albicioasa, iar tegumentul suprajacent are aspectul de coaja de portocala. Daca nu apare papula, acul a intrat subcutanat. 

dupa injectare se retrage acul si se tamponeaza locul fara a apasa

pentru testele la tuberculina si alergeni trebuie avizat pacientul ca pana la citirea reactiei sa protejeze locul respectiv de iritatii mecanice si fizice 

INJECTIA INTRAVENOASA

Alegerea locului de injectare si a acului:

- locurile de electie pentru punctia venoasa superficiala sunt: - plica cotului - antebratul - fata dorsala a mainii sau piciorului - venele capului la sugar

- alegerea acului se face in functie de scopul punctiei venoase: cu cat lumenul venei este mai mare in raport cu diametrul acului, cu atat scade riscul unei iritatii a intimei.

Cautarea unei vene periferice: - cautarea venei de punctionat trebuie sa decurga in liniste si cu atentie

- venele trebuie inspectate si palpate cu atentie inainte de injectare

- venele slab vizibile pot fi dilatate prin caldura sau alte masuri locale: - introducerea mainii/bratului in apa calda - comprese calde - pozitionarea mainii in jos - miscari repetate de inchidere si deschidere a pumnului

Tehnica injectiei intravenoase: - dezinfectarea locului de punctionare si a zonelor adiacente

aplicarea garoului la aproximativ 10cm proximal de locul de punctie ales

cu policele mainii stingi se intinde tegumentul sub locul de punctie

acul, cu bizoul in sus, se introduce paralel cu vasul la 3-8mm departare de vas, apoi se indreapta spre lumenul vasului dinspre lateral

se verifica pozitia intravenoasa a acului prin aspiratie

daca aspiratia a fost negativa, se desface garoul

injectarea trebuie sa decurga lent, respectand datele din prospect

se va supraveghea pacientul atat in timpul injectarii cat si dupa interventie: se va urmari aparitia paresteziilor, a senzatiei de arsura, gretei, cefaleei, socului. La aparitia oricarui semn de incompatibilitate se intrerupe injectarea, mentinand acul in vena pentru a inlesni eventualele masuri terapeutice necesare.

dupa finalizarea injectarii se pune un tampon steril pe locul punctionat, se indeparteaza acul si se comprima zona cu degetul

Complicatii:

- perforarea venei - apare in cazul unor vene care se palpeaza greu si la o tehnica gresita

- injectia paravenoasa - se poate evita prin aspirare inainte de injectare, fiind cel mai frecvent urmarea unei tehnici gresite. Manifestarile rezultate (dureri, tumefiere, eritem, necroza) depind de tipul si cantitatea de medicament ajuns paravenos.

- leziuni vasculare - apar la injectarea repetata a unor medicamente iritante pentru endoteliul venos si se exteriorizeaza prin aparitia tromboflebitei

- injectarea intraarteriala - in caz extrem poate produce o necroza totala a extremitatii. Cel mai frecvent se produce la injectarea in zona mediala a plicii cotului, cand se patrunde in artera brahiala. Semnele injectarii intraarteriale sunt:

- dureri puternice - albirea mainii

- degete cianotice

La cele mai mici simptome se intrerupe injectarea

INJECTIA INTRAARTERIALA

Este exclusiv obligatia medicului, care o efectueaza mai ales in scop diagnostic:

evidentierea radiologica a vaselor prin introducerea unei substante de contrast

constatarea nivelelor presionale in mica circulatie in afectiuni cardiace si pulmonare

masurarea presiunii intravasculare

analiza gazelor sangvine 

Indicatiile terapeutice constau in tulburari circulatorii arteriale, tumori maligne in teritoriul periferic, cand se realizeaza aportul direct al substantei la nivelul tesuturilor. Locuri de electie pentru injectia intraarteriala: - artera femurala - artera radiala - artera dorsala a piciorului - artera temporala superficiala

Sarcinile asistentei medicale

- depilarea zonei de punctie si a zonelor invecinate

- pozitionarea pacientului astfel incatf medicul sa aiba acces nelimitat la locul de punctie 

- dezinfectarea tegumentelor

- pregatirea materialelor 

- asistarea

- compresia - dupa terminarea injectiei, asistenta comprima locul punctiei cel putin 3min. (fara a intrerupe fluxul sangvin prin artera), apoi aplica un plasture. Ulterior se va aplica o presiune de cel putin 20min. cu ajutorul unui bandaj compresiv sau al unui saculet cu nisip.Compresia gresita, de exemplu distal de locul punctionat, unde se afla doar orificiul cutanat, poate conduce la aparitia unui hematom progresiv.