Cavitatea bucala (cavum oris)

Cavitatea bucala constituie prima portiune a tubului digestiv. Se gaseste la partea inferioara a fetei, sub fosele nazale, deasupra muschilor milohioidieni, inaintea faringelui.

Cavitatea bucala are forma unui ovoid cu extremitatea mai mare indreptata inainte. Diametrul sagital este de ~ 7 cm, iar cel transversal de 6-6,5 cm. Este marginita anterior de buze, lateral de obraji, superior de palatul dur, inferior de planseul bucal, posterior de palatul moale si istmul buco-faringian. Comunica anterior cu exteriorul prin orificiul bucal iar posterior cu faringele prin intermediul, istmului buco-faringian. Cavitatea bucala este tapetata cu un epiteliu pavimentos pluristratificat.

Arcadele dentare impart cavitatea bucala in doua compartimente: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.

Vestibulul bucal este un spatiu sub forma de potcoava, marginit anterior si lateral de buze si posterior de arcadele dento-alveolare. Cand gura este inchisa, vestibulul comunica prin spatiile interdentare si spatiile retromolare cu cavitatea bucala propriu-zisa.

In conditii obisnuite, vestibulul bucal este o cavitate virtuala, datorita tonicitatii musculare care aplica buzele pe arcade.

Peretele anterior al vestibulului este format din buza superioara si buza inferioara. Extremitatile orificiului bucal (rima oris) se unesc si formeaza comisurile bucale (labiale). Cand cele doua buze sunt inchise, orificiul bucal apare sub forma fantei labiale. Fata externa a buzelor si obrajilor este acoperita de tegument. Fata cutanata a buzei superioare prezinta un sant subnazal numit filtru, terminat in partea inferioara cu un tubercul, arcul cupidian. Buza superioara este separata de narine si obraji prin santul labio-nazo-genian. Buza inferioara este separata de barbie prin santul labio-mentonier.

Marginea libera a buzelor face trecerea de la tegumentul fetei la mucoasa bucala si poarta numele de rosul buzelor. Culoarea rosie apare datorita transparentei epiteliului.

Peretele intern al buzelor si obrajilor este de culoare roz, acoperit de mucoasa bucala. La locul de intalnire dintre epiteliul care acopera buzele si obrajii si cel care tapeteaza procesul alveolar, mucoasa se reflecta si formeaza santul vestibular superior, respectiv inferior. In clinica poarta numele de fornix sau funduri de sac. Ambele santuri prezinta pe linia mediana cate o plica a mucoasei, frenul buzei superioare, respectiv inferioare. In dreptul premolarilor exista de obicei una sau mai multe formatiuni conjunctive, acoperite de mucoasa, numite frenuri bucale sau bride laterale.

Zona vestibulara maxilara cuprinde urmatoarele segmente:

spatiul vestibular labial (anterior), intre frenul labial si bridele laterale;

spatiul vestibular lateral, intre frenul bucal si creasta zigomato-alveolara (o creasta osoasa care se intinde de la procesul zigomatic la procesul alveolar, in dreptul molarului I superior.

spatiul vestibular retrozigomatic (punga lui Eisenring), de la creasta zigomato-alveolara la santul pterigo-maxilar. In acest spatiu, in dreptul molarului II superior se deschide orificiul de secretie al glandelor parotide (Stenon).

Zona vestibulara mandibulara cuprinde urmatoarele segmente:

zona vestibulara labiala intre frenul labial si bridele laterale;

zona vestibulara laterala (punga lui Fish) intre bridele laterale si spatiul retromolar mandibular.

In dreptul planului de ocluzie mucoasa geniana prezinta uneori o proeminenta liniara (linie interocluzala). Pot exista la acest nivel zone de hiperkeratoza asociate cu ulceratii la persoane care au obiceiul de a-si musca obrajii (morsicatio buccarum). Linia interocluzala poate sa apara si datorita unor lucrari protetice incorecte, sau in ocluziile inverse.

Cavitatea bucala propriu-zisa:

Cand arcadele dentare se afla in contact, cavitatea bucala este un spatiu virtual, ocupat in intregime de limba. In pozitia de postura a mandibulei, intre limba si plafonul cavitatii bucale (palatul) exista un spatiu virtual, spatiul Donders.

Limita anterioara a cavitatii bucale este reprezentata de orificiul bucal. Cavitatea bucala propriu-zisa comunica prin acest orificiu cu exteriorul atunci cand cele doua arcade dentare nu sunt in contact.

Limita posterioara este constituita din valul palatin sau palatul moale si orificiul (istmul) buco-faringian. Palatul moale detine un rol important in deglutitie, supt si fonatie, si este alcatuit dintr-un schelet fibros pe care se insera muschii valului palatin. Valul mai prezinta un strat submucos si unul mucos ce continua mucoasa palatului dur. Limita dintre palatul dur si palatul moale este o zona bogata in receptori tactili si formeaza zona sau linia Ah (A) ce constituie limita posterioara a protezelor mobilizabile. In stratul submucos al palatului, atat la nivelul palatului dur cat si a celui moale se gasesc diseminate numeroase glande salivare mici.

Pe linia mediana, palatul moale prezinta o proeminenta inferioara, uvula (lueta). Lateral de baza uvulei, marginea libera a valului formeaza arcul palatoglos sau stalpul (pilierul) anterior si arcul palatofaringian sau stalpul (pilierul) posterior. Bilateral, intre cei doi pilieri palatini se delimiteaza fosa tonsilara care contine tonsila (amigdala) palatina. Pilierii, impreuna cu limba formeaza istmul buco-faringian, prin care cavitatea bucala comunica cu faringele.

Valul palatin este o zona foarte sensibila, de aceea manoperele stomatologice trebuie sa evite atingerea lui, pentru a nu declansa reflexul de voma. Din aceleasi considerente protezele mobilizabile nu trebuie sa depaseasca zona Ah.

Peretele superior este reprezentat de palatul dur sau bolta palatina. Palatul dur este delimitat anterior si lateral de arcadele dentare si posterior continua cu palatul moale.

Palatul dur prezinta un substrat osos reprezentat de procesele palatine ale oaselor maxilare si de lamele orizontale ale oaselor palatine. Palatul dur este acoperit de fibromucoasa palatina, foarte aderenta la os. In partea anterioara, sub mucoasa palatina se gaseste o zona grasoasa, iar in treimea posterioara, zona glandulara. In zona posterioara stratul submucos este mai bine reprezentat si prezinta un grad mai mare de rezilienta (capacitatea de a se deforma la aplicarea unei presiuni si de a reveni apoi la forma initiala). Aceasta caracteristica trebuie cunoscuta si utilizata in proiectarea lucrarilor protetice mobilizabile.

Adancimea boltii palatine este variabila de la individ la individ, in medie de 1,6 cm. Aceasta variabilitate anatomica este importanta in proiectarea si executia protezelor mobilizabile. Mucoasa palatina formeaza pe linia mediana rafeul palatin, o formatiune mucoasa foarte aderenta la os, proeminenta in partea anterioara si deprimata in partea posterioara. Pe linia mediana, bolta palatina poate sa prezinte o proeminenta osoasa mai mult sau mai putin pronuntata, torusul palatin. Uneori, torusul palatin este atat de proeminent incat o protezare corecta se poate face numai dupa indepartarea lui chirurgicala.

In zona anterioara a rafeului palatin, la aproximativ 1 cm posterior de incisivii centrali se gaseste papila incisiva, o ingrosare a mucoase care acopera gaura incisiva. Papila incisiva este un reper important pentru anesteziile la nervul nazo-palatin, care inerveaza senzitiv treimea anterioara a palatului. In zona anterioara a palatului din rafeul palatin se desprind lateral un numar de 3-7 plici mucoase care constituie rugile palatine cu rol important in fonatie. Pentru o mai buna reconstituire a functiei fonetice si pentru a asigura adaptarea rapida a pacientilor, la protezele mobilizabile aceasta zona trebuie reprodusa cat mai exact.

Distal, simetric fata de linia mediana, in dreptul ultimilor molari, bolta palatina prezinta doua depresiuni care marcheaza pozitia gaurilor palatine mari, repere importante pentru anestezia nervului palatin anterior care inerveaza cele doua treimi posterioare ale palatului. Anterior de linia Ah, paramedian, palatul dur prezinta doua adancituri mai mult sau mai putin pronuntate, foveele palatine. Acestea marcheaza trecerea dintre palatul dur si valul palatin.

Peretele inferior denumit si planseul cavitatii bucale limiteaza inferior cavitatea bucala. Este cuprins intre corpul mandibulei si osul hioid. Muschii milohioidieni separa cavitatea bucala de structurile gatului, formand diafragmul cavitatii bucale. Structurile anatomice situate deasupra diafragmului cavitatii bucale alcatuiesc regiunea sublinguala.

In portiunea anterioara a regiunii sublinguale se gaseste o plica a mucoasei, frenul lingual, care se intinde de la fata inferioara a limbii pana la planseul bucal. Uneori, frenul lingual este foarte scurt sau se insera aproape de varful limbii, determinand fixarea partiala a acesteia de planseu (anchiloglosie partiala) ceea ce produce dificultati in fonatie si deglutitie. De asemenea, prin tractionarea continua a gingiei produce decoletari (retractii gingivale) la nivelul incisivilor centrali inferiori. Pentru rezolvarea acestor afectiuni este necesara uneori o interventie chirurgicala (frenectomie) prin care se sectioneaza frenul lingual.

Lateral de frenul lingual, bilateral se gasesc doua proeminente rotunjite, plicele sublinguale, determinate de ductele glandelor submandibulare. La extremitatea anterioara a plicelor se gasesc orificiile de deschidere a canalelor excretoare ale glandelor submandibulare, formand carunculele sublinguale.

La unirea dintre planseul bucal si corpul mandibulei, mucoasa se reflecta, formand fundul de sac lingual, pana la care se vor intinde protezele mobilizabile mandibulare. In regiunea anterioara a planseului se insera pe mandibula muschii genioglosi. Contractia lor poate mobiliza protezele care prezinta inchiderea marginala la acest nivel.

Conformatia planseului bucal se modifica in urma edentatiilor, mai ales cele totale, datorita atrofiei crestelor. Glandele sublinguale si carunculele salivare pot hernia, determinand dificultati in protezare.

Peretii laterali, reprezentati de obraji, au fost descrisi la vestibulul bucal.

Limba

Limba este un organ impar, musculo-fibros, situat in cavitatea bucala deasupra planseului bucal. Limba prezinta un schelet fibros pe care se insera muschii proprii (intrinseci) si extrinseci, prin care se insera pe osul hioid, mandibula si palat (genioglos, hioglos, stiloglos, faringoglos, tonsiloglos, palatoglos).

Scheletul fibros este reprezentat de septul lingual si aponevroza linguala. Muschii intrinseci sunt: longitudinal superior (singurul muschi impar), longitudinali inferiori, transversi, verticali.

Contractiile coordonate ale muschilor limbii imprima acesteia miscari simetrice (in deglutitie, supt si fonatie) si asimetrice (in timpul ciclului masticator). Intre miscarile limbii si ale mandibulei exista o stransa legatura (homotropie linguo-mandibulara). Pozitia dintilor pe arcade este de asemenea influentata de echilibrul dintre forta exercitata de orbicular si muschii limbii. Se formeaza astfel un culoar neutral in care cele doua forte se compenseaza. De acest aspect trebuie sa se tina cont in proiectarea lucrarilor protetice fixe si mobile.

Limba este prin excelenta un organ al sensibilitatii gustative, dar are roluri esentiale si in deglutitie, masticatie, supt si fonatie.

Anatomic, se descriu radacina si corpul limbii, separate prin santul terminal, cu varful orientat posterior. Corpul limbii prezinta pe fata dorsala santul median, cu orientare antero-posterioara. Fata dorsala poate prezenta santuri congenitale care determina aspectul de limba plicaturata sau scrotala. Pe fata ventrala se gaseste frenul lingual, prin care limba se ataseaza la planseul bucal.

Mucoasa linguala senzoriala, raspunzatoare de sensibilitatea gustativa se gaseste pe fata dorsala. Formatiunile care deservesc sensibilitatea gustativa sunt papilele gustative. Papilele circumvalate, in numar de 7-12 sunt dispuse in "V" spre baza limbii, papilele filiforme sunt dispuse pe fata dorsala si pe marginile limbii, iar papilele fungiforme sunt dispuse la varful limbii. Mucoasa linguala are si o functie senzitiva prin receptorii termici, tactili si ai durerii.

Mucoasa linguala sufera o serie de modificari legate de diverse afectiuni ale organismului. De aceea, examinarea limbii are rol important in stabilirea unui diagnostic.

Looking for the HTML code and photo file link? Check out this FAQ.