Cristalinul

Cristalinul

Cristalinul  are forma de lentila biconvexa, perfect trasparent si elastic. Are un diametru egal cu 9-l0 mm si o masa de 2-2,5 g. Este localizat in plan frontal intre iris si corpul vitros. (Fig. 5.)

Prezinta:

(1) doua fete: una anterioara cu raza de curbura de aproximativ l0 mm si una posterioara cu raza de curbura de aproximativ 6 mm;

(2) doi poli: unul anterior si unul posterior;

(3) un ecuator, in vecinatatea proceselor ciliare.

Cristalinul este mentinut in pozitie prin ligamentul suspensor (zonula lui Zinn), care il ancoreaza la corpul ciliar. Adera de vitros prin ligamentul hialoido- capsular, bine reprezentat la tineri.

Histologic cristalinul prezinta urmatoarele straturi:

capsula cristalinului (cristaloida), membrana de invelis foarte elastica si subtire si care este formata din doua parti: una anterioara si alta posterioara, care se unesc la nivelul ecuatorului:

epiteliul anterior format dintr-un rand de celule cubice, dispuse sub capsula anterioara. La nivelul ecuatorului, celulele epiteliale se transforma in fibre cristaliniene;

cortexul alcatuit din fibrele cristaliniene care iau nastere din celulele epiteliului anterior. Dispozitia fibrelor este in straturi concentrice urmand o arhitectura stricta;

nucleul cristalinului situat in centrul cristalinului si alcatuit din fibrele "batrane".

Fig. 5. Structura cristalinului

Pe parcursul vietii, odata cu cresterea in dimensiuni a nucleului cristalinian, scade elasticitatea cristalinului, fenomen care se traduce clinic prin scaderea puterii de acomodatie a ochiului.

Implicatii practice: cristalinul copilului este moale, cu nucleu mic, usor deformabil in procesul de acomodatie, in timp ce cristalinul varstnicului este dur, fiind format aprope in intregime din nucleu si greu deformabil- fenomen responsabil de aparitia presbiopiei.

Cristalinul este avascular si nu are nervi. Nutritia este asigurata de umoarea apoasa prin intermediul capsulei, datorita unor fenomene de difuziune si osmoza.

Transparenta perfecta este conferita de concentratia constanta in apa cat si de dispozitia regulata a fibrelor cristaliniene.

Specificitatea de organ, conferita de proteinele cristaliniene, se datoreaza conditiilor din perioada embrionara, cind cristalinul s-a dezvoltat izolat de sistemul imun, astfel neexistand amprenta antigenelor cristaliniene in memoria imuna a individului. De aceea, in conditiile eliberarii proteinelor din interiorul cristalinului in umoarea apoasa (si mai departe in sange) ele pot induce sinteza de anticorpi anticristalinieni (auto-anticorpi). Practic, acest lucru se intampla cand capsula este degenerata (cataracta hipermatura) sau lezata (cataracta traumatica directa).