Diagnosticul clinic si paraclinic in cancerul de esofag

Diagnosticul clinic si paraclinic in cancerul de esofag

Semne clinice

I. Perioada de debut:

lunga perioada de latenta ;debut insidios si semne clinice discrete: diagnostic tardiv, cu limitarea posibilitatilor terapeutice ; semne generale absente, apetitul pastrat ; semne locale: sindrom esofagian incomplet, de slaba intensitate ; senzatie de apasare retrosternala ; disfagia: intermitenta si capricioasa

senzatie de «nod in gat» la ingestia de alimente solide/ fierbinti

fara aspectul paradoxal si oscilatiile mari din acalazie

consecinta tulburarilor in motilitatea esofagiana induse de prezenta tumorii

raspuns partial si temporar la regim igieno-dietetic (cateva saptamani)

II. Perioada de stare :

simptomatologia: accentuata si suparatoare ; diagnosticul este evident, sansele de vindecare sunt limitate ; semne locale: Sindromul esofagian

1. disfagia: simptomul dominant

2. durerea retrosternala

3. regurgitatiile alimentare

4. sialoreea si eructatiile fetide: tardiv

5. anorexia selectiva pentru carne

semne generale: Sindromul de impregnare neoplazica

initial, starea generala: nemodificata

pierdere ponderala severa: prin disfagie, apoi impregnare neoplazica

emaciere si casexie

anemie cronica prin sangerari repetate

astenia, adinamia,

subfebrilitate: prin infectii intercurente

Explorari paraclinice

1. Tranzitul baritat:

a) in stadii incipiente : modificari ale reliefului mucos ; rigiditate parietala segmentara ; ulceratii superficiale

b) in perioada de stare nisa maligna: pierdere de substanta alungita, neregulata, marginita de un burelet proeminent, pe un soclu rigid, incastrata in peretele esofagian;

lacuna: tumori vegetante, necircumferentiale, care realizeaza o ingustare excentrica a lumenului esofagian (mai rar intalnita)

stenoza: defileu anfractuos, rigid, ocolit de unda peristaltica

c) in fazele avansate: leziuni combinate: forme ulcero-vegetante: nisa in lacuna ; stenoze stranse ; canal filiform, neregulat, rigid ; stop complet, dilatatia variabila a lumenului in amonte

2. Examenul endoscopic:

permite vizualizarea directa a tumorii

biopsia cu ex. histopatologic: diagnosticul de certitudine

citologia dirijata si coloratiile vitale (albastru de toluidina 1%, solutie Lugol 3%): identifica leziunile incipiente

ecoendoscopia: stabileste invazia parietala si evidentiaza metastazele limfatice mediastinale

3. Laringoscopia si bronhoscopia: aspectul traheei, paralizia recurentilor

4. Tomografia computerizata: sediul si extensia tumorii; invazia loco-regionala; metastazele la distanta

5. RMN: adenopatia si invazia neoplazica ; raportul tumorii cu crosa aortei

6. Azygografia: invazia tumorala a venei azygos

7. Toracoscopia diagnostica: invazia mediastinala, prezenta adenopatiei cu prelevare de biopsie

8. Laparoscopia diagnostica (cu citologie peritoneala) : identifica prezenta adenopatiei neoplazice si a metastazelor hepatice sau peritoneale

Bronhoscopia: extensia tumorala in arborele bronsic, fistule esotraheale/ esobronsice

10. Ecografia abdominala: metastaze hepatice

11.Scintigrafia hepatica/osoasa: diagnosticul precoce al metastazelor osoase

12. Radiografia toracica simpla : poate evidentia metastaze pulmonare ; atelectazii segmentare prin obstructie ; bronhopneumopatii secundare fistulelor sau aspiratiei

13. Dozarea markerilor tumorali nu are specificitate de boala sau de organ; utila in monitorizarea eficientei gestului chirurgical cu viza radicala (normalizarea valorilor) ; utila in urmarirea pe termen lung (recidivele sau metastazele se insotesc de cresterea valorilor acestora) ; mai frecvent utilizati: ACE (antigenul carcino-embrionar) si SCC (antigenul scuamocelular), localizat in citosol, prezent in celulele malpighiene normale si patologice ;