Mastocitomul

Mastocitomul

Reprezinta cele mai frecvente tumori cutanate la caine in timp ce la pisica se plaseaza pe locul al doilea in ordinea incidentei afectiunilor neoplazice.

La pisica

Incidenta si factori de risc

Reprezinta circa 20% din totalul tumorilor cutanate la feline in SUA si 8% in UK. Poate sa apara de la varsta de 2,4 ani, cu incidenta maxima la 8-9 ani

Nu exista predispozitie in functie de sex.

Pisicile din rasa Siameza apar predispuse la dezvoltarea mastocitoamelor.

Forma viscerala este frecvent intalnita la pisica, cu localizare splenica sau intestinala.

La caine

Este frecvent intalnita si reprezinta aproximativ 21% din totalul tumorilor cutanate la aceasta specie. Incidenta maxima a fost constatata la cainii in varsta de 8,5 ani. Rasele Buldog, Labrador, Golden retriver, Shar-Pei fiind mai frecvent afectate.

Etiologia - neelucidata. O predispozitie genetica a fost avansata avand in vedere incidenta mai crescuta la rasa Siameza. Nu a fost stabilita nici o legatura cu o serie de infectii virale specifice felinelor (leucemia felina, peritonita infectioasa, imunodeficienta felina).

Tabloul clinic

La pisica

Forma tipica se prezinta sub forma de noduli dermali bine circumscrisi, cu diametru cuprins intre 0,5-3 cm, de consistenta ferma, fara foliculi pilosi. Tegumentul de acoperire are frecvent o culoare roz rosietica; la circa un sfert din cazuri acesta prezinta zone de necroza (ulceratii).  În unele cazuri se constata prezenta de noduli multipli.

Au mai fost descrise si forme evolutive cu aspect de placa pruriginoasa sau de noduli subcutanati de mici dimensiuni.

Cea mai frecventa localizare este la cap si gat urmata de trunchi, membre si localizarile multiple. Localizarea in cavitatea bucala este rara. Necrozele cutanate apar obisnuit in urma autotraumatizarii.

În formele cu localizare unica nu se costata alterarea starii generale a animalului.

Pisicile cu forme generalizate de boala pot prezenta abatere, anorexie, pierdere in greutate, voma intermitenta. Diarea cu sau fara strii de sange este obisnuit observata in forma intestinala. Se constata, de asemenea, hipertermie. Obisnuit, animalul prezinta astfel de simptome de mai multe luni.

În localizare splenica, palpatia abdomenului evidentiaza splenomegalie insotita uneori de efuziune peritoneala.

Respiratie dificila poate fi constatata la o treime din cazurile cu forme viscerale datorita efuziunii pleurale sau anemiei.

La caine

Obisnuit localizarea primara este cutanata, in reginea toracelui, abdomenului, membrelor pelvine, membrelor toracale, cap si gat. În majoritatea cazurilor exista o singura leziune de marime, forma aspect diferit. Eliberarea de histamina de catre celulele neoplazice duce la aparitia de semne clinice reprezentate in primul rand de tulburari de tranzit gastrointestinal, hemoragii intestinale uneori putandu-se ajunge la soc hipotensiv.

Rareori localizarea primara este splenica, renala, gastrointestinala, cavitatea orala sau osoasa.

Diagnosticul

Semnele clinice permit doar suspicionarea bolii. Diagnosticul cert se stabileste pe baza examenului histologic al biopsiilor prelevate din noduli.

Radiografiile toracale si abdominale evidentiaza prezenta efuziunilor la peste o treime din cazurile cu localizare splenica. Examenul citologic al lichidul peritoneal sau pleural evidentiaza un numar mare de eozinofile si mastocite.

Examenul ecografic evidentiaza localizarea viscerala si extindera leziunilor.

Metestazele intereseaza in ordine descrescatoare ficatul, limfonodurile mezenterice, maduva osoasa, plamanii si intestinele.

Prognosticul si tratamentul

La pisica

Tratamentul chirurgical reprezinta prima optiune in cazul localizarii cutanate. La majoritatea cazurilor comportamentul biopatologic al tesutului neoplazic corespunde tumorilor benigne. Obtinerea unor margini chirurgicale sigure este relativ usor de obtinut, exceptie facand localizarile din regiunea capului.

Frecventa recidivelor poate sa ajunga la 24% postoperator (noi focare neoplazice paracicatriceale), obisnuit in primele sase luni, in timp ce la pana la 22% din cazuri au fost raportate metastaze.

Nu exista date privind eficienta altor mijloace terapeutice (corticoterapie, chemoterapie, radioterapie).

În localizarea splenica se va recurge la splenectomie.

Administrarea de prednison, vincristina, ciclophosphamida, nu prelungeste durata medie de supravietuire postoperatorie (12-19 luni).

In localizarea intestinala prognosticul este defavorabil, recomandandu-se eutanasia.

La caine

Tumora este considerata maligna. Gradul de diferentiere este cel mai important element de prognostic. Rezectia este recomandata daca este posibil, cu margini largi in toate planurile chirurgicale. În localizarile unice cu grad de diferentiere mare al celulelor tumorale prognosticul este bun. Localizarile inghinale, preputiale, perineale, bucale prezinta un comportament mult mai agresiv.

Gradul II si III de diferentiere (moderata si putin diferentiata) impune instituirea unei terapii postoperatorii.

Radioterapia este eficienta in formele cu grad de diferentiere I si II incomplet excizate.

Pentru formele cu grad II de diferentiere cu semne clinice generale sau in cazul celor cu grad III poate fi eficienta chemoterapia (vinblastina) in asociere cu prednisonul.