Produse ale padurii folosite in scopuri terapeutice - salcia ( salix alba)

PRODUSE ALE PADURII FOLOSITE IN SCOPURI TERAPEUTICE - Salcia ( salix alba)

Caractere de recunoastere .Planta: Arbore pana la 20 m inaltime cu coroana neregulata ; tulpina strimba, cu lujeri subtiri, flexibili, verde-galbui ; scoarta : cea tinara neteda, cenusie-verzuie, formeaza timpuriu ritidom gros, cenusiu-brun ; se desprinde cu usurinta ; muguri : alungit-ovoizi, alipiti ; frunze : lanceolate, de 4-10 cm lungime, margine marunt serata ; la inceput pubescente pe ambele fete ceea ce le da culoare argintie, apoi raman cu peri numai pe dos ; flori : unisexuate, in amenti ; cei masculi - galbeni, de 2-6 cm, cei femeli - verzui, de 3-4 cm ; fructe : mici capsule .

Infloreste in lunile aprilie-mai (salix alba) si in lunile martie-aprilie, celelalte doua specii.
Observatii. Sint intrebuintate in scopuri medicinale si alte specii de Salix : S. purpurea L. (Rachita rosie) cu lujeri rosii purpurii, S. fragilis L. (Rachita) cu lujerii care se rup cu usurinta de la insertia pe ramura, S. pentandra L. - cu frunze mai ovate, S. caprea L. (Salcie ca-preasca) - cu frunze late si alte specii cu talie mare din zonele de lunca si zavoaie.

 Materia prima. Cortex Salicis este formata din bucati de scoarta de forma tubulara, in jgheab sau fasii, cu suprafata exterioara neteda, de culoare verde-cenusie pana la verde-galbuie roscata, galbena-brun-deschis la interior, fara lemn. Fractura este fibroasa. Nu are miros, gustul este astringent amarui.

 Ecologie si raspandire pentru salcie: Toate speciile de salcie (cu exceptia celei capresti) sunt plante de lunci si zavoaie, cu cerinte mari fata de umiditatea solului, suportand chiar inmlastinirea, cu pretentii reduse fata de clima si sol. Sunt raspandite in toate zonele de lunca si mlastina, pe toate vaile raurilor, cu deosebire in zona de cimpie.

S. caprea (Salcia capreasca) este raspandita in zona colinara si montana prin paduri, finete, valcele, dar mai ales in taieturi sau arsuri de paduri unde este invadanta si de unde poate fi bine exploatata.

 Recoltare. Perioada optima este primavara in martie-mai, cand seva abundenta face ca desprinderea cojii sa se faca usor.

 Metoda de recoltare -la ramuri tinere de 2-3 ani se fac taieturi circulare cu cutitul la 10-20 cm, care se unesc printr-o taietura in lung ; - la ramurile rupte se poate face cu usurinta si simpla jupuire in fasii.

 Pregatirea salciei in vederea prelucrarii . Uscarea se face la soare sau in incaperi cu circulatie buna a aerului (uscarea lenta poate duce la mucegairea sau brunificarea produsului). Uscarea artificiala la max. 60°. Randament la uscare 2-3/1.

 Compozitie chimica salcie. Dintre componentele active prezente in majoritatea speciilor de salcie sunt : salicina, substanta de natura glicozidica in proportie de 0,3-0,8% (Salix alba) sau 3-7% (Salix purpurea, S. fragilis). Aceasta substanta, prin hidroliza, se dedubleaza in glucoza si saligenina sau alcool salicilic. In toate speciile este prezent taninul de natura catechinica in proportie de 3-10%. In S. purpurea se afla si un glucozid de natura flavonica-salipurpozidul. Scoarta de salcie mai contine rezine si alti derivati de natura flavonica sau heterozide. Amentii diferitelor specii de salcie contin substante estrogene. Derivatii salicilati naturali au servit ca model pentru sinteza aspirinei.

 Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice ale salciei: In medicina empirica, scoarta de salcie a fost utilizata inca din antichitate ca tonic, febrifug si antireumatismal. Ulterior s-a demonstrat pe cale experimentala ca saligenina se dedubleaza in organism in acid salicilic care ii imprima actiunea antipiretica si analgezica si deci utilizarea ca febrifug si calmant al durerilor reumatismale are o baza stiintifica.

Produsele farmaceutice obtinute din scoarta de salcie au de asemenea efecte sedative, in insomnii si calmante ale durerilor uterine.

Scoarta de salcie intra in compozitia ceaiului antireumatic. in mai mica masura se folosesc frunzele (Folium Salicis) si amentii (Flores Salicis) cu presupuse actiuni sedative si anafrodisiace.Are proprietatea de a scadea febra si a calma durerile reumatice.

Intern: astringent, antitermic, analgetic reumatismal, sedativ, vasodilatator cutanant, sudorific.
Extern: cicatrizant, hemostatic.