Pulpita cronica deschisa polipoasa

PULPITA CRONICA DESCHISA POLIPOASA

Pulpita cronica deschisa polipoasa este forma in care tesutul de granulatie proliferat sub forma unui polip in cavitatea carioasa, vine in contact direct cu mediul bucal, fiind expus insultelor din cavitatea bucala

Morfopatologie

O sectiune axiala din pulpa examinata la microscop evidentiaza o serie de modificari structurale etajate, care de la suprafata spre profunzime sunt:

un strat superficial alcatuit din tesut de granulatie constituit dintr-un numar mare de celule conjunctive tinere si numeroase capilare si care se prezinta sub aspect polipos; polipul pulpar poate fi acoperit de un epiteliu pavimentos sau de depozite de fibrina;

stratul urmator este alcatuit dintr-un infiltrat inflamator asemanator cu cel din pulpitele cronice ulceroase din care lipsesc fibrele nervoase si conjunctive;

stratul al treilea are aspectul unei retele dense de fibre conjunctive in ochiurile careia se gasesc celule conjunctive, dar intr-un raport mult mai mic fata de fibre decat in pulpa normala; acest strat mai contine, de asemenea, fibre nervoase si vase sanguine de calibru normal;

restul tesutului pulpar are un aspect aparent normal, dar desi mai rar decat in pulpitele cronice ulceroase, pot exista si aici focare de degenerescenta calcara, grasoasa si hialina.

Simptomatologie

Pacientul relateaza putine date care ar putea sustine diagnosticul de pulpita cronica deschisa granulomatoasa,  precum:

o carie cu evolutie indelungata;

o jena dureroasa determinata de presiunea alimentelor in cavitatea carioasa sau

sangerare in timpul masticatiei sau al periajului.

Exista situatii cand se poate reactiva o inflamatie acuta, fenomen datorat obliterarii procesului carios de catre resturile alimentare.

La inspectie se evidentiaza o cavitate carioasa profunda si cu deschidere larga a camerei pulpare, care este partial sau total ocupata de o formatiune granulomatoasa sub forma unui polip moale.

Formatiunea polipoasa poate proemina in afara cavitatii, venind in contact cu epiteliul gingival, daca unul sau mai multi pereti coronari sunt distrusi de procesul carios.

Cand este epitelizat polipul are o culoare roz si o suprafata neteda, lucioasa, iar daca polipul nu este epitelizat culoarea este rosie, hemoragica, cu suprafata neregulata si acoperita de fibrina. 

Uneori marginile taioase ale procesului carios determina leziuni ale mucoasei gingivale sau jugale.

Daca polipul nu ocupa toata cavitatea carioasa, intre acesta si peretii cavitatii se contata prezenta dentinei alterate de culoare maron-brun, resturi alimentare in fermentatie si fetiditate.

Dintele respectiv si de cele mai multe ori si dintii invecinati, prezinta depozite de tartru, datorate evitarii actului masticator de partea respectiva.

La palpare cu sonda, polipul prezinta o oarecare mobilitate, putand fi deplasat, iar sonda se poate insinua intre polip si marginile cavitatii urmarind insertia polipului in camera pulpara sau canalul radicular.

Presarea formatiunii polipoase cu pulpa degetului sau cu spatula (cand marmea cavitatii permite acest lucru), polipul este depresibil si elastic si revine la forma initiala dupa incetarea presiunii.

Inteparea polipului cu sonda provoaca o sangerare abundenta, dar nu este dureroasa decat in profunzime.

Percutia dintelui in ax sau transversala este negativa, iar testele de vitalitate dau raspunsuri pozitive, dar la intensitati mai mari decat cele obisnuite.

Diagnosticul pozitiv se precizeaza pe baza:

cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare;

formatiunii polipoase cu insertie in camera pulpara, sangerarii si sensibilitatii la inteparea in profunzime.

Diagnosticul diferential se face cu:

polipul gingival - urmarirea bazei de insertie indica continuitatea formatiunii cu epiteliul gingival;

pulpita cronica deschisa ulceroasa - lipseste formatiunea polipoasa,  ulceratia fiind la suprafata pulpei descoperite;

necroza pulpara - lipseste proliferarea polipoasa, sangerarea si sensibilitatea la palpare profunda cu sonda.

Evolutie si complicatii

necrozarea si infectarea cu germeni de putrefactie a pulpei si evolutia afectiunii spre gangrena pulpara;

fracturarea peretilor coronari;

reacutizarea cu aparitia unei pulpite seroase sau purulente.

Tratament

Tratamentul de electie este extirparea vitala prin metoda aseptico-antiseptica.