Patologia ovariana si tubara

Patologia ovariana si tubara

Patologia ovariana

Patologia tumorala a ovarelor

Clasificarea tumorilor ovariene

BENIGNE

nA) Tumori ovariene primitive

n1)Tumori epiteliale

nChistul seros simplu

nChistul mucoid

nChistul papilar

n2) Tumori conjunctive

nFibrom

nFibroadenom

nHemangiom

nLimfangiom

n3) Teratoame

nChistul dermoid

nGusa ovariana (struma ovarii)

n4) Tumori cu morfologie si functie speciala

na) tumori feminizante (tumori cu celule granuloase, tecale)

nb) tumori masculinizante (arenoblastomul).

nc) tumori mixte (ginandroblastomul).

nd) tumori indiferente (disgerminomul).

ne) tumora Brenner

nB) Tumori ovariene secundare

MALIGNE

nA) Tumori ovariene primitive

n1)Tumori epiteliale

nChistoadenocarcinomul

n2) Tumori conjunctive

nSarcom

nFibroadenocarcinom

nLimfosarcom

n3) Teratoame

nTeratom solid

nCoriocarcinom

Diagnosticul tumorilor de ovar

Simptome

nin cele mai multe cazuri se dezvolta aproape asimptomatic si nici un simptom clinic nu este capabil sa certifice clar benignitatea sau malignitatea tumorii.

nSe explica astfel posibilitatea de a ajunge la dimensiuni gigante.

nfemeia poate acuza disconfort pelvin, dureri lomboabdominale, tulburari menstruale, tulburari vezicale si rectale, etc.

nsimptome functionale determinate de tumorile hormonosecretante :

ntumorile care secreta androgeni duc la fenomene de virilizare, amenoree (ingrosarea vocii, hirsutism).

ntumorile care secreta hormoni tiroidieni duc la fenomene de tireotoxicoza;

ntumorile estrogeno-secretante pot tulbura ciclul menstrual, pot induce pubertate precoce la fetite, pot determina reaparitia menstrelor in menopauza,

Tumorile ovariene benigne

1) Tumorile epiteliale

na) Chistadenoamele seroase

nSunt chisturi uniloculare adesea cu septuri, lichidul lor este clar. Este o tumora neteda, rotunda.

nReprezinta 20% din tumorile benigne de ovar. Se pot complica prin torsiune, hemoragie intrachistica.

nTratamentul este chirurgical (ablatie, anexectomie).

nAtentie la examenul extemporaneu.

nMicroscopia certifica diagnosticul si conduita terapeutica.

nb) Chistadenoamele mucinoase

nReprezinta 24% din tumorile benigne ale ovarului.

nSunt formatiuni chistice uni sau multiloculare, rar prezinta septuri intrachistice, lichidul este transparent vascos, brun negricios sau hemoragic.

nPoate atinge dimensiuni mari.

nTratamentul este chirurgical.

nc) Chistul vegetant

nPrezinta pe sectiune numeroase vegetatii carnoase, unele impregnate calcar.

nVegetatiile pot rupe peretele chistului si sa formeze aderente cu organele vecine.

nHistologic au celule cilindrice si se pot maligniza.

nAspectul benign sau malign este dat de examenul histologic.

nTratamentul este chirurgical (anexectomie sau histerectomie cu anexectomie).

nChisturile de ovar se pot maligniza - chistadenocarcinom.

Chisturile functionale

nSunt formatiuni pseudotumorale care se formeaza prin perturbarea evolutiei normale a unui corp galben sau folicul ovarian care sufera o transformare chistica.

nFormatiunea regreseaza spontan in cateva saptamani sau luni cel mai adesea fara complicatii.

na)Chisturile foliculare

nFoliculul ajuns la maturitate nu se rupe pentru ovulatie si in interiorul sau se acumuleaza lichid

nLichidul folicular se acumuleaza si contine estrogeni. Poate ajunge la 7-8 cm. Peretii sunt subtiri, translucizi, continutul este serocitrin. Secretia ovariana este exclusiv estrogenica. Curba termica bazala este monofazica, endometrul este hiperplazic. Apar tulburari menstruale. Se insoteste de sterilitate.

nDispar spontan, se pot sparge in timpul examenului sau se rup cu hemoperitoneu. Se pot goli prin punctie sau celioscopie (se studiaza histologic lichidul extras) sau se extirpa chirurgical.

nTratamentul - progestative de sinteza pentru blocarea hipotalamo hipofizara si pentru a evita recidivele.

nChisturile luteale (luteomul)

nSe intalneste in sarcina gemelara, sarcina molara si coriocarcinom. Se datoreaza unei excesive transformari luteale a celulelor corpului galben. Factorul de stimulare este HCG. Ajung la dimensiuni de 3-10 cm. Dispar dupa rezolvarea nasterii sau tratamentul molei si a corioepiteliomului.

nEvolutie - corp galben rupt cu semne de inundatie peritoneala ce necesita tratament chirurgical cu enucleerea corpului galben sau rezectii de ovar.

2) Tumorile conjunctive

na) Fibromul ovarian

nEste o tumora solida, alb cenusie uneori cu zone hemoragice si impregnari calcare.

nAre evolutie benigna.

nAsociat cu ascita si hidrotorax constituie sindromul Demon-Meigs. Ascita si hidrotoraxul dispar dupa extirparea tumorii.

nStructura histologica este in general de fibroadenom. Este o tumora benigna.

nSe extirpa chirurgical. Se poate transforma malign - sarcom de ovar.

n3) Teratoamele ovariene

na) Chistul dermoid

nReprezinta 20% din totalul tumorilor ovariene.

nAre o suprafata neteda lucioasa. Continutul este reprezentat de o substanta galbuie amestecata cu fire de par, dar poate avea si structuri de cartilaje, dinti, tesut cutanat, mucoasa digestiva.

nHistologic - reproduce tesuturile din cele trei foite embrionare (ectoderm, mezoderm, endoderm).

nPoate exista tesut tiroidian (gusa ovariana-struma ovarii) cu secretie de hormoni tiroidieni. Poate atinge dimensiunile unui cap de fat.

nSe pot transforma malign - teratoame maligne.

nSe extirpa chirurgical.

4) Tumorile cu morfologie si functie speciala

na) Tecomul de ovar

nEste o tumora solida de 5-12cm.

nHistologic sunt tumori ale stromei corticale.

nSecreta estrogeni care produc pubertatea precoce, tulburari de ciclu menstrual, hiperplazia endometrului. Evolutia este de obicei benigna.

nTratamentul poate sa fie ovarectomie sau in functie de varsta, de examenul histologic - histerectomie totala cu anexectomie.

nb) Tumori cu celule granuloase

nSunt tumori mici, de consistenta moale, ce secreta estrogeni cu aceleasi efecte ca tecomul.

nSe pot maligniza mult mai frecvent ca tecomul

nTratamentul este chirurgical: anexectomie sau histerectomie totala cu anexectomie bilaterala, in functie de varsta bolnavei, de examenul histologic.

5) Tumorile masculinizante - Arenoblastomul

nReprezinta 1% din tumorile de ovar. Este o tumora solida unilaterala.

nHistologic - reproduce structura testiculara cu celule Sertoli si Leydig. Forma nediferentiata (cu celule fuziforme si celule de tip Leydig) secreta androgeni si are o evolutie maligna in 20% din cazuri.

nTumorile secreta androgeni. Se manifesta:

namenoree.

nhirsutism.

nmodificarea vocii.

natrofie mamara.

nhipertrofia clitorisului.

nArenoblastomul de tip suprarenalian presupune o tumora provenita din resturile ovariene de tip suprarenal.

nExtirparea tumorii duce la retrocedarea tulburarilor. Atentie la examenul histologic.

nCoriocarcinomul de ovar secreta HCG . Este o forma rara, accelereaza cresterea staturala si modifica caracterele sexuale secundare.

nTratamentul este chirurgical.

6) Tumori mixte

nGinandroblastomul - este o structura mixta de arenoblastom cu plaje de celule granuloase. Secreta si estrogeni si androgeni dand semne si de virilizare si de feminizare. Se pot transforma malign. Se extirpa chirurgical.

7) Tumori indiferente

nSeminomul de ovar - este o tumora solida, provine din gonocitele primordiale.

nReprezinta 1% din tumorile ovarului. Are dimensiuni variabile. Poate fi bilaterala. Poate fi intalnita si la fetite si la adolescente. Este o tumora cu grad mare de malignitate. Tratamentul este chirurgical si radiologic la nevoie.

8) Tumora Brenner

nPoate atinge cativa zeci de centimetri in diametru. Poate fi bilaterala sau unilaterala. Este solida, chistica sau mixta. Deriva fie din epiteliul de suprafata, fie din celulele stromei sau din resturi wolffiene.

nTratamentul este chirurgical.

9) Tumorile la limita malignitatii (bordelaine)

nTumorile seroase la limita malignitatii prezinta un aspect asemanator chistoadenoamelor benigne. Proliferarile papilare pot ajunge pe peritoneu.

nSpre deosebire de tumora maligna, proliferarile nu intereseaza stroma care este indemna.

Cancerul ovarian

nLocul III in cancerul genital feminin.

nPe langa varsta intre factorii de risc se mai citeaza:

nprezenta unui cancer de san,

na altor afectiuni genitale (inflamatorii, hormonale),

nnuliparitatea,

nsterilitatea,

nantecedentele familiare (cancer la rude apropiate),

ntratamentele hormonale.

ntraumatismele ovariene,

nimpactul cu diverse microorganisme (virusi, chlamidii

Ar prezenta un efort benefic

nsarcinile numeroase,

nalaptatul,

nutilizarea de anticonceptionale, estroprogestative, (pun in repaus ovarul).

nDiagnosticul se pune pe anamneza, pe simptomatologie, pe examenul obiectiv local si general, pe examenele paraclinice.

nFoarte mult timp cancerul ovarian evolueaza sters clinic.

nDin acest motiv cancerul de ovar este depistat tardiv in stadii avansate.

nExamenul general: facies palid, slabire progresiva, edeme, varice ale membrelor inferioare.

nBolnavele pot acuza tulburari dispeptice, dureri pelviene, polakurie, disurie, constipatie, tulburari de ciclu menstrual, marirea de volum a abdomenului.

nDaca s-a transformat malign o tumora secretanta, apar o serie de semne in functie de secretia hormonala si varsta, respectiv tulburari menstruale, hirsutism, hipertrofia clitorisului, atrofia mamara, modificari ale vocii, etc.

nTulburarile gastrointestinale persistente la o femeie peste 40 de ani, celibatara trebuie sa atraga in primul rand atentie.

nExamenul obiectiv local - poate arata marirea de volum a abdomenului prin tumora ovariana si/sau ascita.

nTuseul vaginal - o tumora parauterina

nPledeaza pentru malignitate - bilateralitatea, fixitatea, densitatea, lipsa durerii daca nu este torsionata, neregularitatea tumorii,

nAtentie la chisturile ovariene si tumorile mici sau ovarele palpabile usor marite din menopauza care pot fi maligne.

Investigatiile paraclinice

nEcografia - mai ales ecografia vaginala si Doppler color pot arata caracterul solid sau chistic al tumorii, prezenta de septuri, de vegetatii, grosimea peretelui chistic, vasele de neoformatie eventual metastazele peritoneale si hepatice.

nCitologia prin 'lavaj peritoneal' sau a lichidului de ascita arata prezenta de celule tumorale. Lipsa acestora nu exclud tumora maligna.

nCelioscopia - poate arata tumora si efectueaza din ea biopsie. Dupa unii autori exista riscul ruperii tumorii si diseminarii.

nTomografia computerizata- completeaza informatiile despre tumori (marime, consistenta etc.).

nLaparatomia este necesara pentru examenul histologic, extemporaneu si tardiv pentru stadializare.

nScintigrafia hepatica, RMN, Rx pulmonar, urografia, cistoscopia, rectoscopia ajuta incadrarea stadiala. Devin uneori necesare in stadiile tardive dar nu sunt obligatorii.

nMarkerii tumorali pot arata cat mai timpuriu procesul tumoral, monitorizeaza raspunsul terapeutic

nNu se dispune insa de un marker ideal. Markerii antigenici (proteine oncofetale): antigenul carcinoembrionar CFA, antigenul CA 125, alfa-fetoproteina crescuta.

nMarkerii nu sunt ideali si nici specifici (se modifica si in pancreatite si hepatite etc.). CA 125  creste si in tumoile benigne.

nDozari hormonale (estrogeni, androgeni) in tumorile endocrine,

nDiseminarea se face prin exfoliere in cavitatea peritoneala, pe cai limfatice si pe cale hematogena.

Stadializarea FIGO

vStadiul I - Tumora limitata la ovar.

nStadiul IA - Tumora limitata la un ovar fara ascita, capsula intacta, fara tumora pe suprafata externa.

nStadiul IB - Tumora limitata la ambele ovare, fara ascita, cu capsula intacta, fara tumora pe suprafata externa.

nStadiul IC - Tumora limitata la unul sau ambele ovare cu ascita ce contine celule maligne sau cu celule maligne in lavajul peritoneal sau cu capsula rupta sau cu tesutul tumoral pe suprafata unuia sau ambele ovare.

vStadiul II - Tumora ovariana uni sau bilaterala cu extensie pelvina.

nStadiul IIA - Extensie la uter si/sau la trompe.

nStadiul IIB - Extensie la alte tesuturi pelvine.

nStadiul IIC - Tumori fie stadiul IIA, fie stadiul IIB, dar cu tesutul tumoral pe suprafata unuia sau ambelor ovare, sau cu capsula rupta ce contine celule maligne sau cu lavaj peritoneal pozitiv.

vStadiul III - Tumora uni sau bilaterala aparent limitata la micul bazin cu metastaze intraperitoneale abdominale, epiplon, intestin subtire(in afara micului bazin), si/sau ganglioni pozitivi retroperitoneali sau inghinali, metastaze superficiale hepatice.

nStadiul IIIA - Tumora uni sau bilaterala limitata la ovar dar cu implante peritoneale, abdominale, ganglioni negativi.

nStadiul IIIB - Implante peritoneale pana la 2cm, ganglioni neafectati

nStadiul IIIC - Implante abdominale peste 2 cm sau/si gaglioni retroperitoneali pozitivi

vStadiul IV - Tumora intereseaza unul sau ambele organe cu metastaze la distanta

Evolutie. Complicatii.

nCancerul de ovar are o evolutie rapida, avand o mare putere de progresare locala.

nPropagarea se face pe cale peritoneala cu aderente de tip inflamator ce duc la blocuri tumorale abdominale si ascita.

nPropagarea limfatica invadeaza ganglionii paracervicali mai putin ganglionii iliaci externi si interni.

nPe cale hematogena apar metastazele in ficat si plamani

nTumorile se pot torsiona rezultand tabloul de abdomen acut.

nPot da fenomene de compresiune pe organe, pana la ocluzii intestinale.

nTumorile se pot rupe si pot da hemoragie, se pot infecta.

Tratament

Tratamentul profilactic

n Educatia oncologica a populatiei feminine

norice chist ovarian mai mare de 5-6cm in diametru care nu redreseaza sub tratament in 1-2 luni, impune laparotomie exploratorie, lucru valabil si pentru orice ovar perceput clinic dupa menopauza.

necografia si determinarea antigenului CA 125 ca metoda de screening ar putea realiza un diagnostic precoce.

nTratament chirurgical

nLaparotomia confirma diagnosticul prin examen histopatologic extemporaneu, stabileste extensia procesului neoplazic, indeparteaza procesul neoplazic.

nIn stadiile curabile I si II, histerectomia totala cu anexectomie bilaterala este interventia de electie.

nOmentectomia va fi practicata daca in lichidul peritoneal sunt prezente celule neoplazice (examenul citologic al lichidului peritoneal). Unii autori recurg si la apendicectomie.

nChirurgia citoreductiva primara

nSe practica in stadiile avansate.

nSe indeparteaza cat mai mult din uter anexe, epiplon, masa tumorala.

nTesuturile restante reziduale nu trebuie sa depaseasca 1,5-2cm diametru.

nCitoreductia secundara - se practica la cazurile in care chimioterapia a determinat un raspuns partial sau exista recidive.

nChimioterapia

nChimioterapia combinata recurge la 2-3-4 agenti alchilanti + nealchilanti.

nCiclurile terapeutice ajung la 6-9.

nRadioterapia - este folosita ca tratament adjuvant al chirurgiei, dar dozele trebuie sa fie foarte ridicate (4500 razi in centrul pelvisului).

nDatorita mielodepresiei si leziunilor gastroduodenale se foloseste rar preoperator locul ei fiind dupa tratamentul chimiochirurgical.

nAre o indicatie majora: seminomul ovarian (din celule sexuale nediferentiate).

nImunoterapie

nInterferonul - a fost utilizat in tratamentul formelor refractare.

nHormonoterapia

nSe folosesc antiestrogeni - Tamoxifen.

nLaparotomia de control (second-look SLL) - are ca scop descoperirea precoce a eventualelor recidive tumorale care ar putea fi extirpate.

nSe efectueaza intre 6 luni si un an de la interventia primara. De obicei se fac 2-3 interventii. 

Patologia trompei uterine

Salpingita acuta

nI. Salpingita primara - cauzata de infectia ascendenta din tractul genital inferior.

nII. Salpingita secundara - prin difuziune directa de la organele pelvine invecinate, in care e cuprinsa si salpingita TBC prin difuziune hematogena sau limfatica

Factorii de risc

nRaportul sexual legat de infectiile venerice.

nGonococul traverseaza glera cervicala, permeabila din faza estrogenica a ciclului menstrual, atasat de spermatozoizi,

nVarsta tanara, in jur de 15 ani, a fost pusa in legatura cu lipsa ovulatiei si absenta progesteronului care impermeabilizeaza mucusul cervical.

nFactorii iatrogeni :

ninsertia DIU

navortul medical,

navortul provocat,

nbiopsia endometriala,

ninsuflatia si instilatia utero-tubara,

nsterilizarea prin celioscopie.

Forme anatomo-clinice

nSalpingita purulenta - trompa este congestionata, cu aderente la organele vecine: ovar, ligament larg, intestine, epiloon.

nFranjurile sunt aglutinate, lumenul trompei cotine puroi, prin ostiumul tubar se scurge puroi.

nAcumularea de puroi in trompe duce la formarea piosalpinxului, in ovar piovar, in ambele abces tubo-ovarian si in Douglas, prin acumularea puroiului in punctul cel mai decliv, abces al Douglasului.

nPrimele organe afectate sunt ovarul si ligamentul larg.

Simptomatologia

nDurerea - cu caractere foarte variabile si inconstante: violenta si intensa uneori, imobilizand bolnava, alteori surda, cu exacerbare la ortostatism, frig, mers, raport sexual.

nIradierea durerii este spre lombe, sacru, regiune inghinala, hipogastru, poate da tenesme vezicale si rectale.

nFebra - peste 38°C este un simptom inconstant si apare in proportie de sub 50% din bolnave.

nSemne de iritatie peritoneala, meteorism moderat, tulburari de tranzit, tenesme vezicale si rectale.

nMetroragiile - apar la aproximativ 30% din cazuri si sunt consecinta endometritei si congestiei pelvine asociate.

Semne obiective

nLa examenul abdomenului se constata un meteorism moderat, cu aparare musculara, fara contractura.

nExamenul cu valve poate evidentia metroragie, leucoree.

nTuseul vaginal - zona anexiala este foarte dureroasa, ca si incercarea de mobilizare a uterului si colului.

nSe percepe o impastare discreta a unei zone anexiale sau bilateral, trompe ingrosate sau masa tumorala de dimensiuni variabile

nDouglasul este uneori impastat si sensibil.

Diagnosticul paraclinic

Examenele de laborator:

nVSH crescut

nleucocitoza de peste 8-10.000/mm3.

nProteina C reactiva, are o valoare mai mare decat VSH-ul si leucocitoza.

nLaparoscopia - benefica in formele incipiente pentru stabilirea diagnosticului etiologic, dar ea este o metoda invaziva, necesita spitalizare, este costisitoare si nu se poate efectua decat la un grup de cazuri bine selectionate, din cauza contraindicatiilor (aderente, bloc pelvin).

nEcografia - poate identifica doar abcesele tubare si ale Douglasului si eventual poate ecoghida punctia.

Diagnosticul diferential

napendicita acuta, diagnosticul este important de precizat, deoarece apendicita acuta necesita interventie chirurgicala, in timp ce salpingita se trateaza medicamentos.

nsarcina ectopica cu hematocel pelvin, dar anamneza, starea bolnavei sunt diferite;

ntorsiunea de anexa - este o urgenta chirurgicala, de aceea diagnosticul diferential trebuie stabilit rapid.

ncolecistita acuta - poate fi simulata de BTS, asociata cu o perihepatita;

nalte afectiuni; colica renala, litiaza renala, infectiile minore joase, sigmoidita, congestia pelvina.

Tratamentul salpingitelor si ovaritelor acute

nTratamentul infectiilor acute este in marea majoritate a cazurilor un tratament de urgenta, medicamentos, bazandu-se pe administrarea de antibiotice si antiinflamatorii.

nTratamentul cu antibiotice trebuie sa fie precoce, intensiv, poliasociat, tinut ulterior pe antibiograma.

nTratamentul chirurgical este aplicat formelor grave de la inceput sau complicate, ulterior.

nSe face o asociere de doua antibiotice cu spectru larg timp de 10 zile.

Salpingita tbc

nLeziunile macroscopice sunt reprezentate de leziuni nodulare, multiple, observate pe trompe, peritoneu, intestin.

nDupa marime, ele pot fi granulatii miliare (1 mm diametru), tuberculi miliari (2-5 mm) si tuberculi chistici (1-3 cm), de culoare alba sau galbena.

nMai rar se intalnesc forme infiltrative ulcero-cazeoase, abces rece si blocuri caseo-fibroase.

nAspectul trompei este rareori acela al unui proces acut: piosalpinx tuberculos, cu o trompa dilatata, subtinre, plina de cazeum, sau o salpingita fibro-cazeoasa.

nCel mai adesea este vorba de o salpingita cronica sclero atrofica, trompele fiind deformate, ingrosate difuz sau cu portiuni ingustate si altele destinse, cu aspect moniliform.

nLocalizarea genitala a infectiei este secundara si bilaterala.

nCand o femeie este suspectata de o salpingita cronica, examenul partenerului devine obligatoriu.

descoperirea unui germen patogen la unul din parteneri impune tratamentul simultan al ambilor parteneri;

un partener poate fi considerat ca patogen atunci cand el prezinta in sperma 1.000 colonii/ml de germen patogen, sau 10.000 colonii/ml in urina;

n. Ecografia - la femeie se poate depista o masa pelvina latero-uterina, evocand un hidrosalpinx. O ecografie normala nu elimina diagnosticul de salpingita cronica;

n. Histerosalpingografia. Poate arata anomalii tubare: hidrosalpinx uni sau bilateral, stenoze, rigiditate tubara.

n. Celioscopia. Este examenul cheie al diagnosticului, deoarece poate fi insotita de prelevari bacteriologice, chimice sau cito-histologice

Tratamentul salpingitelor cronice

Tratamentul medical

nEste tratamentul esential si se efectueaza simultan la ambii parteneri.

nAntibioterapia

nAntibioterapia este in functie de antibiograma.

nDaca nu avem o orientare bacteriologica, se va face o asociere de antibiotice: amoxicilina + un inhibitor de beta-lactamaza, cefalosporine de generatia a 3a , timp de 3 saptamani.

nAntiinflamatoare

nSunt prescrise, ca antiinflamatoare steroidiene sau nesteroidiene, in acelasi timp cu tratamentul antibioterapic si sunt intrerupte, inaintea terminarii antibioterapiei.

nEstroprogestativele

nAu rolul de a pune ovarele in repaus pentru a evita durerile de la ovulatie, pentru a nu tulbura supravegherea tratamentului si pentru a evita aparitia unei sarcini intra sau extrauterine inainte de finalizarea tratamentului.

nTratamentul partenerului

nDaca se dovedeste ca si partenerul este contaminat atunci tratamentul antibiotic se va face simultan si specific, in functie de germenul patogen incriminat, timp de 3 saptamani.

nTratamentul chirurgical

n Se poate utiliza celioscopia, sau microchirurgia.

nTratamentul chirurgical se va aplica dupa efectuarea tratamentului medical.

nSe poate efectua: adezioliza, tratarea unei endometrioze asociate care poate accentua durerile, rezectia unui ovar patologic, o salpingectomie sau o anexectomie, atunci cand este cazul.

nFizioterapia si balneoterapia

nOcupa un loc important in tratamentul infectiilor cronice si a sechelelor dureroase de BIP. Se folosesc: diatermia, undele ultrascurte, infrarosiile, radioterapia si laserul.

nBalneoterapia exercita un efect favorabil asupra intregului organism, modificand reactivitatea generala a organismului, cu o mai buna adaptare la stress.

nTratamentul balnear trebuie repetat timp de 2-3 ani.

Patologia tumorala a trompei

nTumori benigne inflamatorii

nHidrosalpinxul

nPoate apare in faza subacuta a anexitelor ca manifestare a unei infectii atenuate, sau este expresia unei forme de regresie, de vindecare a unui piosalpinx.

nTrompa este dilatata, mai ales in portiunea ei ampulara, cu peretii subtiri si transparenti, este sub tensiune moderata, aderenta la organele vecine. Are un continut seros, clar sau usor tulbure.

nPiosalpinxul

nPoate apare in faza acuta sau subacuta unei anexite.

ntrompa este transformata intr-o tumora alungita cu multiple strangulatii si dilatatii, fiind aderenta de organele vecine. Lichidul din trompa este purulent. Peretele trompei este gros, pe cale de organizare fibroasa.

nHematosalpinxul

nEste de obicei dat de o sarcina tubara oprita in evolutie si mai rar de un proces infectios cand trompa are peretii grosi cu muguri vasculari ce sangereaza.

Cancerul trompei uterine

nReprezinta una dintre cele mai rare localizari (0,5%) din tumorile genitale maligne.

nApare cel mai frecvent dupa menopauza si in premenopauza (dezechilibre hormonale).

nSimptomatologia - in faza incipienta evolueaza asimptomatic.

nIn formele avansate manifestarea importanta este pierderea de sange prin col. Durerea pelvina este intermitenta si este explicata de distensia trompei (colica salpingiana) sau de infectia supraadaugata.

nHidroreea de culoarea chihlimbarului si hidrohematoreea sunt evocatoare, mai ales cand urmeaza dupa o criza dureroasa pelvina (vomica salpingiana).

nSe mai constata leucoree galbena sau caramizie

nTulburarile de compresiune, slabirea si alterarea starii generale se observa in cazurile avansate ale bolii.

Stadializare

nStadiul I - procesul limitat la trompa

nIa - la o trompa fara ascita.

nIb - la ambele trompe fara ascita.

nIc - la una sau ambele trompe cu ascita.

nStadiul II - procesul tumoral este extins dincolo de tuba dar limitat in pelvis.

nIIa - extensie uter si/sau la ovar.

nIIb - extensie la alte organe pelvine

nIIc - oricare din stadiile a sau b dar insotite de ascita si/sau celule neoplazice prezente in lichidul obtinut prin lavajul peritoneal.

nStadiul III - extensie in afara pelvisului dar limitat in cavitatea abdominala (epiplon, intestin).

nStadiul IV - metastaze la distanta dincolo de cavitatea abdominala.

nTratamentul - este radiochirurgical.

nSe face histerectomie totala cu anexectomie bilaterala urmata la 6 saptamani de iradiere.