Sterilitatea cuplului

Sterilitatea cuplului

Introducere

Infertilitatea este o problema care afecteaza atat femeia, cat si barbatul, peste tot in lume.

Statistica cuplurilor infertile nu da date foarte clare, ea variind de la regiune la regiune, dar se estimeaza, din datele referitoare la populatia globului,

ca exista aproximativ 50-80 milioane de persoane care sufera de infertilitate

ca aproximativ 8% cupluri sunt infertile si

ca pe an apar aproximativ doua milioane de cupluri infertile, numarul lor fiind in crestere.

Cauzele sterilitatii sunt numeroase, de cele mai multe ori este regretabil ca cel mai adesea, femeia este cea care se consulta prima.

Definitii, clasificare

Infertilitatea este imposibilitatea unui cuplu de a avea copii (fie nu pot concepe, fie nu pot pastra oul fecundat).

Sterilitatea este imposibilitatea in cadrul unui cuplu de a obtine un produs de conceptie.

Termenii de infertilitate si de sterilitate sunt adesea utilizati pentru a denumi aceeasi stare.

Se admite ca un cuplu este steril dupa o viata sexuala de 12 - 18 luni, fara utilizarea vreunei metode contraceptive.

Sterilitatea primara - se refera la cuplurile la care nu a aparut nici o sarcina dupa cel putin 12 - 18 luni de casatorie (coabitare), fara utilizarea oricarei metode contraceptive.

Sterilitatea secundara - se refera la situatia in care survin dupa una sau doua sarcini in antecedente (soldate cu nastere sau avort), cuplul nu a mai prezentat nici o sarcina in intervalul de 12 - 18 luni de la ultima sarcina.

Se va folosi in continuare termenul de infertilitate, termen care il include prin definitiile mai sus enuntate si pe cel de sterilitate, deci si cuplul care nu concepe, ca si acela care nu reuseste pastrarea sarcinii in vederea nasterii.

Infertilitatea dobandita se datoreaza unor cauze care au survenit in cursul vietii femeii.

Infertilitatea congenitala se datoreaza unei cauze innascute.

Infertilitatea absoluta se refera la incapacitatea de fecundare a unui membru al cuplului, si este in afara oricarei posibilitati terapeutice.

Infertilitatea relativa - se datoreaza unei modificari patogenice, care ingreuneaza conceptia fara ca aceasta sa fie insa imposibila.

Infertilitatea artificiala - se produce in urma unei aplicari terapeutice medicale sau chirurgicale.

Infertilitatea facultativa - este imposibilitatea partenerilor unui cuplu de a avea copii; fiecare sau unul din membri putand insa sa procreeze cu alti parteneri.

Frecventa

Se admite ca 10% din cupluri prezinta infertilitate.

Aproape la paritate atat femeile cat si barbatii prezinta unele stari patologice sau disfunctionale, care antreneaza infertilitatea si aceasta se cifreaza in jur de 40%, pentru barbati si 40 - 50% pentru femei.

Frecventa infertilitatii creste cu varsta partenerilor si cu durata coabitarii: 9-10% la 25-30 ani; 15% 30-35 ani si peste 25% peste 35 de ani.

Impactul varstei asupra fertilitatii este recunoscut; riscul avortului spontan este de 10 % pana la 30 ani si creste la 34% peste 40 ani.

Trebuie amintite sterilitatea voluntara, sterilitatea artificiala, sterilitatea fiziologica.

Factorii feminini implicati in infertilitate sunt:

Factorii vulvo-vaginali

obstructia orificiului vaginal (imperforatie de himen), himen rigid, orificiu himenal mic;

absenta congenitala a vaginului;

bride transversale vaginale;

vaginite (micotice, trichomoniazice) sau cu germeni banali;

vaginismul (contractarea involuntara a muschilor ridicatori anali).

Factorii cervicali

secretie inadecvata a mucusului cervical;

infectii cronice endo sau exocervicale;

leziuni ale colului, generate de traumatismul obstetrical (rupturi de col, trachelorafii, amputatia de col);

stenoze cervicale;

malpozitii ale colului, date de deviatiile uterine.

Factorii uterini:

malformatii uterine;

tumori uterine;

procese inflamatorii in special endometriale;

sinechia uterina;

deviatii uterine.

Factorii tubari

malformatii tubare;

tumori;

modificarea structurii anatomice a trompei postinflamator sau postoperator;

endometrioza tubara;

spasm tubar.

Factorii ovarieni

disgenezie ovariana;

distrofie ovariana;

procese inflamatorii cronice;

ablatia chirurgicala a ovarelor

iradierea ovarelor.

Factorii hipotalamo-hipofizari

tumori (cranio - faringioame);

procese inflamatorii (meningite - encefalite);

traumatisme craniene;

factori psihogeni;

stress.

Factorii endocrino-metabolici

hiper sau hipotiroidia;

sindromul adreno - genital;

obezitatea ca si malnutritia.

Factorii imunitari

producerea de anticorpi antispermatici la nivelul endocolului si endometrului.

Factorii neidentificati- sau sterilitate inexplicabila

Factorii masculini implicati in infertilitate sunt

scaderea productiei de spermatozoizi

reducerea mobilitatii

obstructia ductelor

ejaculare anormala

factori imunologici

I. Factorii cervico vaginali

A. Factorii cervico-vaginali congenitali

a) Vaginul

Patologia vaginala :

agenezia vaginala - asociata sau nu cu agenezia uterina;

septurile vaginale transversale, longitudinale sau oblice.

Septurile vaginale nu reprezinta o cauza directa de sterilitate, numai daca sunt asociate cu alte malformatii genitale, dar ele actioneaza indirect, prin impiedicarea ascensiunii spermatozoizilor spre col.

hipoplazia vaginala - implicata relativ in sterilitate prin refluxul rapid spermatic postcoital, datorita aplatizarii fundurilor de sac vaginale.

patologie himeneala- poate fi anormal de rezistent, ceea ce face imposibil raportul sexual.

b) Colul uterin

hipoplazia cervicala asociata sau nu cu hipoplazia vaginala sau uterina.

B. Factorii cervico-vaginali dobanditi

a) Vaginul

Vaginite - sunt asociate, deseori cu cele vulvare, constituind vulvovaginitele. Acestea modifica pH-ul vaginal, cu rezultate negative asupra vietii si mobilitatii spermatozoizilor.

O cauza indirecta de sterilitate este vaginismul, care face practic imposibil orice raport sexual.

b) Colul uterin

1) Factorii mecanici

sinechia,

stenoza cervicala care actioneaza ca un baraj mecanic,

scleroza, atrofia glandelor cervicale.

colul cicatricial postpartum sau postchirurgical asociat cu fenomene distrofice si inflamatorii;

tumorile cervicale benigne-polipi, fibrom de col sunt mai rar asociate cu sterilitatea, dar prezenta lor implica obligatoriu tratarea chirurgicala.

2) Factorii inflamatori cei mai frecvent intalniti sunt:

exocervicitele si displaziile de col, considerati ca factori relativi in sterilitate.

endocervicitele pot fi asociate exocervicitelor sau endometritelor sau pot insoti o leziune cicatriciala, determina o alterare biochimica a glerei cervicale, pH-ul vaginului se modifica, scazand astfel mobilitatea si penetrabilitatea spermatozoizilor.

C. Glera cervicala

Produsul glandelor cervicale il constituie glera cervicala, care constituie un mediu de capacitatie si selectare a spermatozoizilor.

Anomaliile calitative si cantitative ale glerei in faza ovulatorie pot reprezenta un obstacol in ascensiunea spermatozoizilor, facand glera inapta de fertilizare.

In mucusul cervical s-au gasit anticorpi antispermatici avand drept cauza infectiile cervicale sau diferite leziuni ale endocervixului.

II. Factori uterini

A. Anomalii congenitale uterine

a) Agenezia uterina - asociata cu sterilitate definitiva.

b) uterul bicorn sau septat - determina o sterilitate relativa.

c) Hipoplazia uterina produce atat infertilitate prin incapacitatea uterului de a se adapta dezvoltarii sarcinii, cat si sterilitate.

d) Tulburarile de statica uterina - factori adjuvanti in sterilitate.

B. Anomalii uterine dobandite

Endometrul -un endometru de proasta calitate pentru nidare, anomalie care poate fi data de:

- o inflamatie a endometrului - data de o inflamatie genitala, extragenitala sau provocata de diverse manevre intrauterine. Endometrita nespecifica poate duce la 36% din cazuri la sterilitate;

- un deficit hormonal- din cauza unui deficit extro-progestativ secundar, unui deficit secretor de corp galben, endometrul nu este pregatit pentru nidatie;

o leziune cicatriciala - sinechii uterine sau simfize uterine, care afecteaza toate functiile endometrului: menstruala, de nidatie si de receptie neuro-hormonala.

Miometrul intervine prin

Fibrom - care influenteaza reproducerea in functie de localizare, marime, aspect histologic, influentand si endometrul, printr-un defect de vascularizatie si prin prezenta fibroamelor submucoase care pot da atrofia, hipertrofia si hiperplazia endometrului de vecinatate.

Adenomioza (endometrioza uterina) - mai ales cea localizata la nivelul coarnelor uterine, are un prognostic rezervat.

III. Factorii tubari

Reprezinta aproximativ 40% dintre cauzele sterilitatii.

Patologia congenitala este reprezentata de

malformatiile congenitale tubare,

agenezia tubara totala sau partiala, care poate fi asociata sau nu cu o malformatie uterina;

trompele duble, malformatie intalnita in mod exceptional, sau

absenta segmentara congenitala a portiunii mijlocii a trompei, portiunea ampulara si cea istmica fiind legate printr-un cordon fibros.

Se mai pot intalni anomalii de lungime (trompa lunga, subtire) sau anomalii de pozitie.

Patologia dobandita poate fi - inflamatorie si neinflamatorie.

Patologia neinflamatorie

Endometrioza tubara - este frecvent asociata cu sterilitatea. Endometrioza interstitiala tubara se asociaza adeseori cu adenomioza.

Patologia inflamatorie

Salpingitele nespecifice pot fi sub forma atrofica regresiva, cu semne de evolutivitate.

Salpingitele specifice sunt reprezentate de salpingita tuberculoasa, asociata frecvent si cu o patologie specifica uterina (endometrita TBC, sinechie primara) si de salpingita gonococica care determina leziuni tubare severe si cu un prognostic rezervat.

Obstructia tubara postchirurgicala - apare dupa interventii chirurgicale pe uter, trompe sau in general in sfera pelvina. Tot mai frecvent apare o categorie aparte: aceea a femeilor care au urmat un planning family si au suferit o legatura tubara si care vor o noua sarcina.

Obstructia tubara prin factori pelvipritoneali. Apare in urma unei pelviperitonite, a unei complicatii postoperatorii.

Leziunile sunt reprezentate de aderente care pot fi: epiploice, velamentoase sau dense.

Ele actioneaza prin cudura trompei si modificarea mobilitatii ei, indepartarea pavilionului de ovar prin fixarea trompei la distanta de ovar, inconjura complet pavilionul creand un baraj mecanic in capturarea ovulului (fimoza pavilionara).

IV. Factorii ovarieni

Reprezinta aproximativ 20% din cauzele sterilitatii.

O prima clasificare a cauzelor ovariene implicate in sterilitate ar fi anomaliile ovariene congenitale si anomaliile de ovar dobandite.

A. Anomalii ovariene congenitale :

1) Tulburari gonadice - agenezia ovariana, sindromul Turner, testiculul feminizant, hermafroditism adevarat.

2)Sindromul ovarelor paupere (capitolul ovacitar scazut);

sindromul KLOTZ (foliculi primordiali prezenti, dar nereceptivi la GH);

sindrom Stein-Leventhal (microchisturi ovariene si fibrozarea capsulei ovariene) si cu defecte enzimatice;

ovare micropolichistice.

B.Anomlii ovariene dobandite

1)CO au un efect protectiv se pare si asupra inflamatiei pelvine gonococice, deoarece modificarile mucusului cervical, determina o bariera in ascensiunea infectiei, dar nu acelasi lucru se intampla si in cazul infectiilor non-gonococice.

2 Tratamente si investigatii anterioare pentru sterilitate;

3 Boli generale

- diabetul si tulburarile functiei tiroidei - traditional asociate cu sterilitatea;

- tuberculoza poate fi asociata cu o patologie tubara sau uterina;

- patologia suprarenaliana (S. Cushing) si in general orice patologie hormonala sau o maladie acuta sau cronica de sistem poate influenta fertilitatea.

4 Tratamente medicamentoase

Utilizarea steroizilor sexuali pentru controlul ciclului menstrual, sau pentru tratamentul metroragiilor sau a dismenoreii, poate interfera cu ovulatia si calitatea mucusului cervical.

Utilizarea drogurilor neuroleptice si antidepresive, hipotensoare blocheaza efectele endogene ale dopominei ducand la instalarea unei hiperprolactinemii.

5 Interventii chirurgicale

Chirurgia abdominala - predispune la aderente si disfunctii tubare si ovariene.

Poate contribui la aparitia sterilitatii,

Apendicectomia, care este cea mai comuna si frecvent aplicata interventiei chirurgicale.

6 Boli cu transmitere sexuala

7)Alti factori posibil implicati

varsta femeii - fertilitatea scade dupa 35 de ani

profesia si modul de viata expunerea in mediu toxic, stresul care poate duce la ovulatie si amenoree

alcoolismul,

fumatul,

toxicomania, pot interfera cu ovulatia.

8)Istoricul menstrual si al ovulatiei

menarha, tardiva poate fi asociata cu o dezordine ovulatorie, sau daca menarha nu apare, poate fi vorba de o amenoree primara;

amenoreea secundara - care este definita, ca absenta menstruatiei de mai mult de 6 luni;

ciclul menstrual poate fi considerat normal, daca lungimea lui variaza intre 25 si 35 de zile.

Examenul clinic general

a) Inaltimea si greutatea -Obezitatea poate determina tulburari ovulatorii. Inaltimea mica poate fi expresia unui sindrom Turner, sau o hipofunctie hipofizara;

b) Examinarea aparatelor cardio-vasculare, respirator, gastro-intestinal si urologic poate gasi o patologie si influenta sterilitatea.

c)TA-valorile crescute recomanda investigarea cauzelor si tratarea ei, inainte de inceperea oricarui tratament pentru sterilitate.

d) Examinarea prezentei caracterelor sexuale secundare, distributia pilozitatii (trebuie tinut seama de factorul etnic si familial), dezvoltarea anormala a glandelor mamare poate sugera o hipoestrogenie.

e) Examinarea abdomenului - poate decela prezenta unor cicatrici postoperatorii sau pentru investigatii.

Examinarea genitala

Examinarea organelor genitale externe.

Examen vaginal cu ajutorul valvelor sau a specului La examinarea cu valve se mai vizualizeaza si colul uterin.

Tuseul vaginal se refera la prezenta sau absenta anomaliilor vaginale, la consistenta, marimea si pozitia colului; la marimea, consistenta, pozitia si mobilitatea uterului, palparea salpingelor si a ovarelor.

Investigatii paraclinice

Testele de baza :

Factorul cervical,

Factorul uterin

Factorul tubar,

Factorul ovarian

Alti factori care pot interveni.

La toate acestea se mai adauga

o examinare pe linie hematologica,

un frotiu citotumoral si, in functie de examinarea clinica generala si anamneza,

se mai adauga si alte investigatii de laborator.

Evaluarea factorului cervical

a) Examinarea mucusului cervical (sau a glerei cervicale)

cantitatea este maxima in perioada ovulatiei

calitatea - la ovulatie glera este clara, cu rare zone mai opace

vascozitatea este mai mica la ovulatie decat in faza luteala

filanta (elasticitatea Spinbarkheit) - se apreciaza prin gradul de intindere intre bratele pensei (in jur de 8 cm. preovulator)

cristalizarea - cristalizarea se face "in feriga" la ovulatie (mucusul cervical intins si uscat pe o lama si examinat la microscop.

pH-ul glerei endocervicale preovulator - in jur de 8, glera exocervicala in jur de 7,5

Teste pentru evaluarea factorului cervical

testul postcoital-examinarea la microscop a glerei dupa un raport sexual

testul fundic postcoital

teste de penetrare "in vitro" - au ca principiu punerea in contact direct "in vitro" a spermei colectata prin "coit intrerupt" si a glerei.

Evaluarea factorului utero-tubal

Prin intermediul fimbriilor din zona pavilionara trompa capteaza ovulul, iar miscarile celulelor ciliate si contractiile musculatorii tubare ajuta la transportul gametului.

Explorarea factorilor utero-tubari se face prin

HSG,

laparoscopie,

histeroscopie,

ecografie.

Histerosalpingografia

Este o metoda radiologica de investigatie utero-tubara care permite evaluarea trompei si a uterului prin introducerea unei substante de contrast radio-opace prin canalul cervical in uter si trompe.

Se efectueaza in zilele 7-9 ale ciclului in faza foliculara pentru evitarea unei sarcini incipiente.

S-a constatat cresterea incidentei sarcinii dupa HSG, sugerandu-se ca aceasta metoda ar avea un efect terapeutic benefic.

Histerosalpingografia

Este o metoda radiologica de investigatie utero-tubara care permite evaluarea trompei si a uterului prin introducerea unei substante de contrast radio-opace prin canalul cervical in uter si trompe.

Se efectueaza in zilele 7-9 ale ciclului in faza foliculara pentru evitarea unei sarcini incipiente.

Ca accidente se pot produce perforari ale istmului cu amboul metalic al aparatului, ruptura uterina la presiuni peste 300 mmHg, ruptura trompei (150 mm Hg), pasaj vascular, puseuri de salpingita acuta cu reactie pelvioperitoneala, alergie la iod, iradierea ovarului.

S-a constatat cresterea incidentei sarcinii dupa HSG, sugerandu-se ca aceasta metoda ar avea un efect terapeutic benefic.

Histeroscopia

Se practica in prima parte a ciclului, in absenta unei infectii cervicale.

Histeroscopia permite:

- examinarea mucoasei uterine si a glandelor colului uterin;

- practicarea biopsiei endometrului in cazul unui polip sau un aspect anormal al mucoasei;

- examinarea orificiilor utero-tubare in cazul insuflatiei cu CO2, observatia atenta poate depista pasajul in trompe sau obstructia acestuia.;

- precizarea imaginilor intracavitare observate la HSG, care trebuie sa preceada intotdeauna histeroscopia.

Celioscopia

examinarea uterului - volum, talie, culoare;

examinarea ovarelor - situatia lor, forma, prezenta aderentelor sau a chisturilor;

examinarea trompelor - obstructii, distensii, mobilitate, suplete sau rigiditate, aderente;

examinarea pavilionului trompelor.

Inaintea sau in timpul celioscopiei poate sa se injecteze prin col albastru de metilen pentru a vizualiza colorantul traversand trompa.

Daca celioscopia permite diagnosticarea unei sterilitati de origine mecanica ea poate totodata permite practicarea in cursul aceleiasi interventii a unui gest terapeutic.

Ecografia

Permite studierea aparatului genital si in special a uterului si ovarelor. Este un examen simplu, indolor, care poate fi repetat de cate ori este nevoie.

Evaluarea factorului ovarian

a) Curba menotermica - este un examen usor si indispensabil. Realizarea sa impune masurarea temperaturii in fiecare dimineata, inaintea oricarei activitati fizice, la aceeasi ora si trecuta apoi pe un grafic.

In cursul unui ciclu normal, temperatura de baza ramane in jur de 36,5° C, pana la ovulatie.

Catre ziua a 14-15-a, temperatura creste mai mult sau mai putin brusc - un decalaj de 2-3° C fiind semnificativ, urmeaza un platou termic datorita Progesteronului, secretat de corpul galben, dupa ovulatie, in absenta sarcinii si care scade apoi premenstrual.

Nivelul bazal al temperaturii nu are importanta.

Curba menotermica se efectueaza de-a lungul a 3 cicluri.

Curba termica permite:

- confirmarea existentei unei ovulatii;

- fixarea datelor pentru efectuarea unor investigatii;

- determinarea perioadei fertile (4 zile inaintea decalajului si o zi dupa);

- diagnosticarea unei sarcini cand platoul termic se prelungeste dupa ziua a 15-a.

B) Biopsia de endometru - endometrul este un tesut tinta pentru hormonii ovarieni. Inainte de ovulatie, endometrul se gaseste sub influenta estrogenilor, iar dupa ovulatie progesteronul este cel care stimuleaza dezvoltarea endometrului.

Biopsia este efectuata in zilele 25-27 ale ciclului menstrual pentru evaluarea raspunsului endometrial in corelatie cu faza luteala

C)Frotiurile vaginale cito-hormonale

In general mai putin folosite in ultimul timp, deoarece sunt supuse erorilor din diverse cauze: infectii vaginale, tehnica incorecta.

D)Dozari hormonale

In afara de scopul diagnostic, dozarile hormonale permit in egala masura supravegherea terapeutica.

E)Teste de stimulare

Testul la LH-RH - este utilizat in tulburarile de origine inalta, are ca principiu stimularea hipofizei de catre hormonii hipotalamici.

Testul la HMG proba este negativa in amenoreele de origine joasa si pozitiva in amenoreele de origine inalta.

Testul la Progesteron - se efectueaza in amenoree, iar aparitia menstruatiei arata pozitia inalta a amenoreei, absenta menstruatiei sugereaza o metroza de receptivitate.

Dozarea TSH sau T3, T4 se poate face in cazurile in care dozarile hipotalamice - hipofizare si ovariene sunt normale.

F)Radiografia de sa turceasca - trebuie facuta sistematic in cazul suspiciunii etiologiei hipotalamo-hipofizare, sau daca exista o galactoree sau o hiperprolactinemie.

Investigarea partenerului masculin

Aceasta investigare se bazeaza pe aceleasi elemente ca si la partenerul feminin:

A). Anamneza

In primul rand istoricul si examinarea fizica trebuie efectuate separat la ambii parteneri, deoarece s-ar putea ca in istoricul unuia din parteneri sa existe momente sau boli care nu au fost marturisite.

De exemplu: un episod de boli transmise sexual sau la femeie o sarcina cu un alt partener.

1) Istoricul trebuie sa cuprinda:

a) profesia - profesiile care necesita deplasari prelungite (marinari, soferi de cursa lunga etc.),cele care expun pacientul la temperaturi inalte sau la un nivel crescut de iradiere, toxicitate (expunere la cadmiu, mercur, pesticide) putand duce la depresia spermatogenezei.

b) modul de viata. Consumul excesiv de alcool interfereaza cu spermatogeneza si reduce functia sexuala prin inhibitia biosintezei de testosteron. In ceea ce priveste fumatul datele sunt controversate in literatura, dar toti autorii sunt de acord asupra efectului negativ al consumului de droguri in functia sexuala masculina.

c) varsta pacientului

d) daca este vorba de o sterilitate primara sau secundara

e) investigatiile deja efectuate si tratamentele

f) antecedente infectioase.

g) antecedente medicale:

boli endocrine - diabet, o patologie tiroidiana, o ginecomastie, o patologie suprarenala

boli renale

boli ale aparatului respirator.

orice patologie locala responsabila de hipertermie se acompaniaza de modificari tranzitorii ale spermatogenezei.

h) antecedente chirurgicale si traumatice:

criptorhidia testiculara uni sau bilaterala.

cura herniei inghinale prin riscul lezarii canalului deferent;

hipospadias operat;

chirurgia pe testicul;

tulburari de erectie sau ejaculare legate de leziuni neurologice postraumatice;

sechele dupa interventii chirurgicale pentru neoplasm de prostata sau rect.

Examenul clinic general

a) Inaltimea si greutatea. Obezitatea este frecvent asociata cu o scadere a fertilitatii.

b) Masurarea TA.

c) La inspectie se urmareste prezenta caracterelor sexuale masculine, distributia pilozitatii, dezvoltarea musculaturii, a stratului adipos. La o simpla inspectie se poate pune diagnosticul de hipoandrogenism.

d) Ginecomastia, daca este prezenta, poate face parte din sindromul Klinefelter, sau poate apare ca urmare a unei expuneri la estrogeni, medicatie cu digitalice, spiranolactona, sau prin prezenta unei tumori estrogeno-secretante.

e) Examinarea orificiilor inghinale - pentru determinarea unei eventuale hernii inghinale.

3) Examenul genital

un eventual hipospadias,

testicule - pozitia, volumul, consistenta.

epididimul - este palpabil in mod normal si are o consistenta moale.

scrotul

prostata

Examene paraclinice

a) Spermograma

Recoltarea se face prin masturbare, pentru a avea un ejaculat complet si se va face dupa 3-5 zile de abstinenta sexuala in cadrul unui laborator specializat.

Recoltarea nu trebuie sa se faca in intervalul a 3 luni de la o actiune febrila, chiar benigna.

1) Volumul mediu este de 2-4 ml si trebuie considerat anormal sub 1,5 ml, dar totusi nu exista o corelatie intre volum si fertilitate.

Volumul reflecta functia secretorie a prostatei si a veziculelor seminale. In functie de volum se poate vorbi de:

aspermie (0 - 0,5 ml)

hipospermie (0,5 - 2 ml)

hiperspermie (>6 ml).

2) Concentratia in spermatozoizi este de 60 - 200 mil/ml de ejaculat.

In functie de numarul spermatozoizilor putem defini:

- azospermia -cand avem absenta spermatozoizilor pe camp

- oligospermie:

f. severa - sub 5milioane spermatozoizi/ml

moderata - 10 - 20 milioane spermatozoizi/ml

polispermia - peste 200 - 250 milioane spermatozoizi/ml.

3) Mobilitatea se exprima la 30 min., 1h si la 4 ore;

Mobilitatea normala la prima ora de la recoltare este de 40 - 60%.

O mobilitate inferioara procentului de 35 - 40% defineste o astenospermie.

Daca spermatozoizii sunt imobili -necrospermie.

4) Vitalitatea - se refera la numarul de spermatozoizi vii, indiferent de gradul de mobilitate.

Procentul normal de vitalitate este 80%.

5) Spermocitograma - reprezinta studiul morfologiei spermatozoizilor. Se descriu anomalii ale capului, piesei intermediare si ale cozii.

Sperma normala - numarul formelor normale intre 40 - 60%.

Teratospermie - sub valori de 30 - 40%.

b)Dozarea plasmatica a LH si a testosteronului

c) Dozarea plasmatica a prolactinei - care influenteaza functia testiculara prin actiunea sa asupra celulelor Leydig. Ea creste in caz de adenom hipofizar.

d)Teste dinamice - arata capacitatea de raspuns testiculara:

testul la LH-RH - cerceteaza raspunsul hipofizei; testul negativ arata o insuficienta hipofizara;

testul la citratul de Clomifen - administrarea Clomifenului creste valorile LH-RH; un test negativ arata o insuficienta hipotalamo-hipofizara.

e)Biopsia testiculara este importanta in diagnosticul sterilitatilor obstructive.

f)Detectarea anticorpilor antispematozoizi se face in cazul prezentei aglutinarii si imobilizarii spermatozoizilor.