Trisomia x

TRISOMIA X

In 1959 Jacobs si colab. au descris prima femeie cu trei cromozomi X (XXX). Femeile cu trei gonozomi X au fost numite initial superfemele. Termenul este insa discutabil deoarece superfemelele prezinta o serie mai putin importanta de tulburari decat s-a estimat initial, astfel incat mai corecta este denumirea de sindrom triplo-X.

Datele clinice sunt variabile si spre deosebire de alte trisomii umane nu s-a putut contura un fenotip distinct.

Frecventa triploidiei X in populatia generala a fost apreciata la 0,56‰. Ea este insa mult mai ridicata in institutiile pentru debili mintali din moment ce aproximativ 4 – 5‰ din femeile cu debilitate mintala au un cariotip 47, XXX.

S-a constatat ca riscul de a avea o fata anormala este mai mare printre mamele sub 20 ani si printre cele trecute de 40 ani. Astfel, riscul de a avea o fata cu triplo X, este pentru o femeie care naste dupa 45 ani de cel putin 20 de ori mai mare decat pentru o femeie care naste intre 20 si 40 ani. In mod cu totul exceptional s-a raportat o familie in care mozaicul XXX / XXXX s-a transmis in trei generatii successive.

Femeile cu trei cromozomi X au in multe celule din mucoasa bucala doi corpusculi cromatinieni, iar cele cu patru cromozomi X au alaturi de celule cu un singur corpuscul si celule cu doi sau cu trei corpusculi cromatinieni. Ele pot prezenta amenoree secundara, infantilism genital in timp ce dezvoltarea mintala este medie. Menarha se instaleaza uneori tarziu, in jurul varstei de 18 ani. Aceasta observatie sugera posibilitatea ca excesul de cromozomi X sa antreneaze modificari mai mult sau mai putin importante ale gonadelor si eventual deficit psihic. Cercetarile ulterioare n-au confirmat decat partial aceasta supozitie deoarece cele mai multe dintre femeile cu trei gonosomi X au cicluri menstruale normale si sunt fertile. Organele genitale externe sunt aproape intotdeauna normal dezvoltate.

Desi tulburarile mintale par frecvente deficitul mintal este variabil. Printre femeile cu triplo X internate in institute speciale, coeficientul de inteligenta este frecvent sub 50. Au fost semnalate insa si femei cu inteligenta normala.

Majoritatea descendentilor sunt normali, atat clinic cat si citogenetic. Teoretic, femeile XXX ar trebui sa produca 50% ovule normale (cu un cromozom X) si 50% ovule disomice (cu doi cromozomi X), astfel incat jumatate din fiice ar trebui sa prezinte triploidie X, iar jumatate din baieti sindrom Klinefelter (XXY). Faptul ca acest lucru nu se intampla demonstreaza existenta unui proces de selectie care actioneaza probabil prin includerea complementului cromozomial disomic (XX) intr-un globul polar.

Dermatoglifele prezinta un exces de anse si arcuri radiale si o reducere a numarului total de creste de pe degete. In ariile palmare I si II lipsesc modelele. Exista o tendinta spre zigodactilie iar latimea crestelor este adesea crescuta.

Studiile citogenetice indica originea materna a cromozomului X suplimentar in cea mai mare parte a cazurilor. Ca urmare, in majoritatea cazurilor, zigotul 47, XXX rezulta din fertilizarea unui ovul XX de catre un spermatozoid X. In cazuri foarte rare are loc fertilizarea unui ovul X de catre un spermatozoid XX.

Aproximativ 10% dintre celulele frotiurilor bucale prezinta doi corpusculi Barr. Cercetari autoradiografice demonstreaza ca doi din cei trei cromozomi X sunt inactivi.

In mod cu totul exceptional s-au descris cazuri de asociere a trisomiei X cu trisomia 21 (sindrom Down) sau cu trisomia 18. In aceste cazuri predomina tulburarile conditionate de anomalia autozomala.

Data fiind frecventa relativ mare a trisomiei X, asocierea ei intamplatoare cu alte tulburari conditionate de gene mutante sau de factori mezologici este foarte posibila.

S-au descris si cazuri de trisomie X in mozaic precum:  XX/XXX, XXX/XXXX, XO/XX/XXX/XXXXX).

Teoretic, mozaicul XX/XXX ar trebui sa antreneze un tablou clinic foarte redus. Totusi, observatiile cunoscute nu confirma decat partial aceasta supozitie. Malformatiile somatice sunt putin importante. Maximilian a observat o fetita cu semne fenotipice de sindrom Turner si cariotip 46, XX/47, XXX. Nu este exclus insa ca aceasta bolnava sa fi avut si o linie celulara XO care nu a fost pusa in evidenta si care ar explica prezenta malformatiilor somatice. Gonadele prezinta uneori diverse leziuni, cum ar fi: ovare constituite exclusiv din tesut conjunctiv, foliculii primordiali absenti, ovare cu numerosi foliculi primordiali si cu cativa foliculi chistici. Organele genitale sunt, de asemenea, variabil dezvoltate. S-au descris femei cu tract genital normal dar si bolnave cu tract genital hipoplazic. Caracterele sexuale secundare au o dezvoltare diferita. La femeile cu gonade disgenice, caracterele sexuale secundare sunt slab dezvoltate.

Deficitul mintal nu pare sa fie constant iar tulburarile mintale par sa fie relativ rare.

Mozaicul XXX/XXXX este rar intalnit. Purtatoarele acestui mozaic pot fi fertile. In unele cazuri s-au semnalat: un deficit mintal accentuat, epicantus, palat ogival, cifoza, malformatii genitale si cardiace.

Mozaicul XO/XX/XXX/XXXXX pare sa fie exceptional de rar. La cele cateva cazuri descrise de literatura de specialitate s-a semnalat amenoree secundara, caractere sexuale secundare normal dezvoltate si inteligenta medie.