Conceptul de Management al Administratiei Publice. Notiune de management al administratiei publice.

Conceptul de Management al Administratiei Publice. Notiune de management al administratiei publice.

Definitia managementului public - este un sistem coerent de principii, reguli si metode de conducere, si aptitudinea de a le aplica, pentru a asigura functionarea eficienta a colectivitatilor umane organizate, in conditiile utilizarii judicioase a resurselor (umane, materiale, financiare, informationale).

O alta definitie este acea care spune ca managementul public este un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionarea normala, eficienta a colectivitatilor organizate (intreprinderi, institutii publice, organizatii politice, unitati de invatamant) atat in ansamblul lor cit si a fiecarei verigi aparte.

Managementul public reprezinta acea parte din administratia publica care cerceteaza aplicarea metodelor de realizare a programului administratiei publice prin organizarea acesteia, prin alocarea resurselor in dependenta de bugetul propriu, prin evaluarea si controlul activitatii administratei publice. Vizeaza metodele si tehnicile manageriale, abilitatea si priceperea cu care acestea sunt folosite pentru a transpune ideile si politica in programul de actiune.

Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine determinate, existente intre componentele sistemului administrativ, prin care se aduc la indeplinire legile, se planifica, se organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitatile implicate in organizarea si prestarea serviciilor publice, care satisfac interesul general.

In conditiile trecerii de la economia planificata, centralizata la economia de piata, au loc profunde schimbari in toate domeniile vietii sociale, evident si in sectorul public. Procesul de restructurare a sectorului public si mai ales a celui administrativ necesita un inalt profesionalism, respectiv functionari publici cu o pregatire corespunzatoare de specialitate. Un management public performant presupune personal cu o foarte buna pregatire generala si o noua viziune asupra rolului institutiilor publice in societate. Calitatea procesului de management si de executie din institutiile publice este influentata in mod direct de nivelul de pregatire generala si manageriala a functionarilor publici, iar managementul trebuie sa contribuie decisiv la aceasta.

Necesitatea studierii managementului public:

a. Ofera  posibilitatea intelegerii particularitatilor din acest domeniu distinct al stiintei;

b. Permite identificarea si analiza structurilor din institutiile publice, relatiile ce apar intre ele, rolul fiecarei unitati in cadrul sistemului, sarcinile si competente ale managerilor;

c. Permite definirea principiilor si regulilor de organizare a sistemului informational in institutiile public, particularitatile, culegerea informatiilor, inregistrarea, stocarea si transmiterea informatiei care circula in sistemul administrativ;

d. Cunoasterea metodelor si tehnicilor utilizate pentru desfasurarea activitatilor in institutiile publice;

e. Selectarea, promovarea si motivarea personalului din administratia publica.

f. permite identtificarea si intelegerea principiilor in baza carora este organizata si functioneaza administratia publica locala;

Deci managementul public:

1       Studiaza - procesele si relatiile de management dintre diferite componente ale sistemului administrativ;

2       Formeaza - principii si legitati cu privire la buna functionare a administratiei public;

3       Perfectioneaza - organizarea si functionarea institutiilor publice ca principale organisme care presteaza servicii publice cetatenilor;

4       Influenteaza - valorile economice, politice sociale si culturale atat la nivel local, cat si la nivel central ;

5       Urmareste satisfacerea interesului general si specific al localitatii;

Pentru a intelege mai bine aceste notiuni este necesar sa trecem in revista cateva concepte ale administratiei publice, dat fiind faptul ca vorbim despre managementul public si mai ales cel al administratiei publice locale.

Administratie- activitate care consta in prestarea de catre o persoana sau un grup de persoane in folosul altora a unui serviciu fata de care prestatorul activitatii se afla in anumite raporturi juridice (de subordonare, colaborare, participare) si caruia beneficiarul prestatiei ii pune la dispozitie mijloacele materiale sau financiare necesare. Daca activitatea prestata are ca scop satisfacerea unui interes particular este vorba de o administratie privata, iar daca are ca scop satisfacerea unui interes general este vorba de o administratie publica.

Administratie publica- este o activitate care consta in organizarea executarii si executarea nemijlocita a prevederilor cadrului normativ emis sau adoptat de autoritatile statului. Aceasta activitate este realizata de catre autoritatile centrale sau locale si poarta un caracter:

dispozitiv-reglementari elaborate si emise pentru executarea legii;

prestator-prestarea de servicii publice de interes general sau particular.

Autoritate publica- structura organizatorica sau organ instituit prin lege sau un act administrativ normativ, care actioneaza in regim de putere publica in scopul realizarii unui interes public.Sunt asimilate si persoanele de drept privat care exercita atributii de putere publica fiind inputernicite prin lege.

Administratie publica locala totalitatea autoritatilor publice locale constituite in conditiile legii pentru satisfacerea intereselor generale ale locuitorilor unei unitati administrativ teritoriale.

Consiliu local-autoritate reprezentativa si deliberativa a populatiei u.a.t. de nivelul 1, aleasa pentru solutionarea problemelor de interes local.

Primar- autoritate reprezentativa a populatiei dintr-o u.a.t. si executiva a consiliului local, aleasa prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Consiliu raional- autoritate reprezentativa si deliberativa a populatiei din raion care coordoneaza activitatea consiliului local in vederea realizarii serviciului public de interes raional.

Presedinte raional- autoritate executiva a raionului.

Unitate administrativ-teritoriala-subdiviziune teritoriala care are personalitate juridica, resurse financiare proprii, dispune de patrimoniu si are dreptul de a gestiona de sine statator o parte din treburile interne ale localitatii.

Potrivit legislatiei in vigoare din R.M., u. a. t. sunt organizate pe 2 nivele:

Nivelul 1    - sate (comune) Nivelul 2- raioane

Orase (municipii)Mun. Chisinau

U. T. A. G.

Obiectul si metodologia stiintei managementul administratiei publice.

Misiunea administratiei publice este realizata prin intermediul unor metode administrative. Acestea sunt niste instrumente folosite de functionarii publici pentru a realiza sistemul de obiective ale institutiei in care isi desfasoara activitatea. Metoda administrativa presupune un mod organizat de gindire si actiune in vederea obtinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

In functie de obiectivele urmarite, metodele se pot grupa in 3 categorii: de executare; de organizare si functionare; de cercetare.

Metodele de executare cuprind:

-metoda constringerii;

-metoda convingerii;

-metoda cointeresarii

Metoda constringerii presupune executarea legii prin constringerea atit a populatiei cit si a functionarilor publici. Este o metoda utilizata mai ales in statele totalitare unde o minoritate sociala privilegiata domina asupra intregii societati, aceasta din urma fiind asuprita si lipsita de orice drept. Aceata metoda este utilizata si in tarile democratice, atunci cind se apeleaza la forta coercitiva a statului in cazul incalcarii  legii.

Metoda convingerii presupune executarea de buna voie a legii si a actelor administrative deoarece statul garanteaza respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, contribuie la cresterea bunastarii materiale si spirituale ale cetatenilor, iar societatea este constienta ca executind legea actioneaza in propriul lor interes.

Metoda cointeresarii- acordarea de recompense materiale pentru realizari deosebite in propria activitate. Aceste stimulente amplifica gradul de cointeresare a functionarilor publici. Statele democratice ofera conditii politice, juridice, economice si sociale pentru ca membrii societatii sa aiba o conduita corespunzatoare si in deplina concordanta cu principiile statului de drept.

Metodele de organizare si de functionare cuprind:

-organizarea rationala a activitatii administrative;

- metoda sedintei;

- metoda conducerii eficiente;

- metoda valorificarii experientei in munca;

- structurarea corespunzatoare a programului de lucru.

Metoda organizarii rationale a activitatii administrative presupune modul cum trebuie sa se desfasoare activitatile administrative pentru a servi realizarii obiectivelor managementului public. In cadrul acestei metode se elaboreaza uin plan de activitate orientat spre realizarea de obiective prtecum si realizarea misiunii administratiei publice. Aceste planuri de activitate sunt concepute atit pe ansamblul sistemului administrativ cit si pentru fiecare institutie aparte. Rolul acestor planuri este de a asigura o buna coordonare a activitatii in cadrul sistemului prin valorificarea permanenta a posibilitatilor de realizare a obiectivelor existente la nivelul fiecarei componente din sistemul administrativ.

Metoda sedintei- deoarece cea mai mare parte din deciziile administrative sunt luate in cadrul unor sedinte este necesar de a trece in revista si citeva relatari despre acestea.Sedinta reprezinta o reuniune a mai multor persoane din sistermul administrativ, pentru un interval de timp, in vederea solutionarii, in comun a unor probleme cu caracter decizional, informational, de analiza sau de cercetare. Este o modalitate de transmitere a unor informatii si de culegere a feed-back-ului de la un numar mare de componenti ai sistemului administrativ.Orice sedinta trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

1            Pregatirea- se stabileste ordinea de zi; se formuleaza probleme inscrise la odinea de zi, acestea trebuie sa fie clare, astfel ca fiecare participant la sedinta sa le cunoasca; se desemneaza care sunt persoanele care urmeaza sa intocmeasca materialele sau sa puna la dispozitia participantilor anumite date si informatii; invitarea la sedinta a persoanelor care sunt implicate nemijlocit in problemele date; stabilirea locului de desfasurare a sedintei trebuie sa fie clara in functie de obiectivele sedintei respective.

2            Deschiderea- respectarea orei de incepere a sedintei; formularea clara a obiectivelor; prezentarea ideilor in mod pozitiv; folosirea unui limbaj atractiv; limitarea introducerii la 1-2 minute.

3            Desfasurarea- mentionarea in cadrul sedintei a ideilor noi de catre cel care conduce sedinta; solutionarea cu tact a situatiilor tensionate.

4            Finalizarea- limitarea duratei sedintei la strictul necesar; completarea procesului-verbal.

Metoda conducerii eficiente consta intr-un ansamblu de modalitati orientate spre desfasurarea unor activitati eficiente de catre functionarii publici implicati in procesele de management si de exacutie din institutiile publice.Ei trebuie sa posede cunostinte in domeniul in care isi desfasoara efectiv activitatea, in domeniul juridic, calitati morale, domeniul economic, management, sociologie si psihologie. De asemenea aceasta metoda mai presupune si stabilirea unor relatii si raporturi de munca eficiente intre functionarii publici cu functii de conducere in sistem si ceilalti colaboratori si subordonati. Conducatorii trebuie sa identifice care sunt performantele subordonatilor si de ce uneori gradul lor de imlicare este mai redus. De asemenea trebuie sa mai intervina si cu unele masuri pentru eliminarea lor. Managerii trebuie sa mai posede anumite calitati, cunostinte, aptitudini si deprinderi specifice colaboratorilor. De aceea functionarii publici trebuie selectati dupa anumite criterii de profesionalism si experienta. Important este ca intre conducatori si subordonati trebuie sa existe compatibilitati psihosociologoce, aceasta pentru a crea anumite relatii umane si profesionale normale. Un rol important ii revine si comunicarii (deschisa, directa).

Metoda valorificarii experientei in munca. Experienta in munca provine din derularea intr-un timp indelungat a acelorasi operatii, ceea ce ii imprima functionarilor publici o foarte buna abilitate, iar aceasta la rindul sau la realizarea mai rapida a sarcinilor. Valorificarea experientei in munca poate fi sporita prin organizarea seminarelor de pregatire profesionala a functionarilor publici de catre diverse organizatii nonguvernamentale.

Metoda structurarii corespunzatoare a programului de munca, presupune crearea conditiilor corespunzatoare pentru desfasurarea cu succes a activitatii. Exista mai multe cerinte care sa permite desfasurarea programului de munca a functionarilor publici:

1       Confort;

2       Climat organizational deschis si stimulativ;

3       Dotare tehnica adecvata;

Metodele de cercetare cuprind: metoda analizei diagnostic care presupune culegerea datelor, analiza lor, formularea de concluzii in baza carora se vor lua anumite decizii.

Obiectul stiintei managementului public il constituie:

1.     Procesele si relatiile de management;

2.     Principii si legitati de perfectionare permanenta a sistemului administrativ;

3.     Interesul general si cel particular al cetatenilor;

4.     Serviciile publice ce trebuie prestate  catre cetateni;

5.     Raporturile patrimoniale ale administratiei publice ;

6.     Finantele publice ale unitatilor administrativ-teritoriale ;

7.     Relatiile cu publicul ;

8.    Controlul exercitat asupra activitatii administrative 

9.    Principiile managementului administratiei publice.

Principiile managementului public au menirea de a asigura cadrul general pentru o mai buna desfasurare a activitatii administrative.

In literatura de specialitate sunt evidentiate mai multe principii  care stau la baza managementului public dintre care putem enumera:

1        Principiul conducerii unitare;

2        Principiul conducerii autonome;

3        Principiul flexibilitatii;

4        Principiul restructurarii;

5        Principiul perfectionarii continue;

6        Principiul legalitatii

Potrivit legislatiei in vigoare, Legea nr. 436/2006, privind administratia publica locala, administratia publica in u.a.t. se intemeiaza pe principiile autonomiei locale, ale descentralizarii serviciilor publice, ale eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale si ale consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit.

Articolul 109 din Constitutie prevede expres care sunt principiile de baza  ale administratiei publice locale. De asemenea aceste principii sunt reflectate si in alte acte normative nationale si internationale la care este parte si R.M. cum ar fi: Carta Europeana a Autonomiei Locale. Acestea acte reprezinta garantii juridice pentru autonomia locala si constituie temeiurile juridice pentru declararea neconstitutionalitatii a mai multor tentative de a limita aceasta autonomie. (de vazut art.109 din Constitutie, si legea nr. 436/2006)

De subliniat faptul ca, in activitatea lor, autoritatile a.p.l. se calauzesc de legea fundamentala a R.M., de legislatia in vigoare si de tratatele internationale la care R.M. este parte(Membru al Consiliuilui Europei).

Principiul autonomiei locale

O problema importanta pentru noul sistem de administratie publica este delimitarea competentelor intre autoritatile centrale si cele locale, care poate avea loc doar sub forma autonomiei, descentralizarii sau desconcentrarii administrative.

R.M. in calitatea sa de membru al Consiliului Europei a proclamat principiul autonomiei locale in corespundere cu stipularile Cartei Europene”Exercitiul Autonom al Puterii Locale”, care prevede dreptul cetatenilor de a participa la dirijarea directa a treburilor publice, poate fi realizat cel mai bine la nivel local si face parte din principiile democratice comune ale tuturor tarilor membre ale Consiliului Europei.

Carta defineste Autonomia locala ca fiind dreptul si capacitatea efectiva a colectivitatilor locale  de a rezolva si de a gira in cadrul legii, sub propria lor raspundere si in favoarea populatiei, o parte importanta din treburile publice. Esenta acestei definitii consta in dreptul colectivitatilor locale de a stabili ce treburi de interes local necesita rezolvare, adica care servicii publice trebuie create pentru a satisface necesitatile populatiei din comunitatea respectiva, cum sa-si gestioneze bunurile proprietate publica si cum sa-si gestioneze resursele financiare de care dispune. Cu alte cuvinte, autonomia locala este un drept al colectivitatilor locale de a-si satisface interesele proprii fara amestecul autoritatilor centrale, principiu, care atrage dupa sine descentralizarea administrative, autonomia fiind un drept, insa descentralizarea fiind un sistem care implica autonomia.

Autonomia locala poate fi o autonomie financiara, fiecare u.a.t. isi elaboreaza in mod independent bugetul local propriu, avind dreptul sa stabileasca cuantumul impozitelor si taxelor locale. Orice delegare de competenta trebie sa fie insotita de alocarea de surse financiare, necesare pentru a se acoperi costul exercitiului competentei. Autonomia locala poate fi si o autonomie materiala, u.a.t. dispun de un patrimoniu pa care il pot gestiona in limitele legii. Autonomia mai poate fi si decizionala, fiecare u.a.t. are dreptul de initiativa in ceea ce priveste administrarea treburilor publice locale, exercitindu-si autoritatea in limitele teritoriului administrat.

Potrivit legii nr. 436/2006, subiectele autonomiei locale sunt consiliile locale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive (art.5). Art. 6 prevede care sunt raporturile dintre autoritatile publice locale si cele centrale, precum si dintre u.a.t de nivelul 1 si cele de nivelul 2. Intre ele nu trebuie sa existe relatii de subordonare ci raporturi bazate pe principiul colaborarii, transparentei, legalitatii si autonomiei locale in rezolvarea problemelor de interes local. Autoritatile centrale si cele rationale nu au dreptul sa dea indicatii obligatorii (circulare, directive, instructuini, sau ordine) pentru autoritatile locale, deoarece aceste acte sunt lipsite de orice putere juridica. Ele pot da doar recomandari, pot cere verificarea legalitatii actelor emise de autoritatile publice locale, in cazurile si in formele prevazute de lege. De asemenea, colectivitatile locale au acces si la justitie pentru a asigura liber exercutiul competentelor lor si respectarea principiului de autonomie locala.

Principiul descentralizarii serviciilor locale

Descentralizarea in administratia publica se prezinta ca un sistem de organizare opus centralizarii, care permite colectivitetilor locale sau serviciilor publice sa se administreze ele insele, dar sub controlul statului, care le confera personalitate juridica, le permite constituirea de autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare pentru a rezolva singure problemele locale de catre cei alesi in corpul administrativ.

Deci descentralizarea adninistrativa presupune citeva conditii cum ar fi:

1       Recunoasterea unor categorii de afaceri locale, distincte de cele nationale;

2       Acordarea calitatii de persoana juridica colectivitatilor locale fapt care atrage posedarea de resurse proprii si de patrimoniu, de autonomie financiara, necesare satisfacerii interesului local;

3       Desemnarea prin vot universal a autoritatii reprezentative careia colectivitatea ii va incredinta administrarea afacerii sale;

4       Independenta autoritatilor publice in luarea deciziilor pentru colectivitate;

5       Exercitarea unui control din partea statului asupra legalitatii realizarii autonomiei locale.

Descentralizarea administrativa poate lua forma unei descentralizari teritoriale, ceea ce inseamna impartirea teritoriului statului in u.a.t. si care se bucura de o independenta fata de autoritatea centrala, si o descentralizare  a serviciilor publice ceea ce inseamna acordarea unei autonomii relative unor servicii publice fata de administratia publica.

Desconcentrarea administrativa. Practica internationala a demonstrat ca in organizarea administrativa a unui stat nu poate fi vorba numai de descentralizarea sau numai de centralizare, deoarece intre ele trebuie sa fie ceva intermediar. Acest intermediar poarta denumirea de desconcentrare si se defineste ca transfer de atributii, de putere de decizie, de servicii de mijloace de la nivel central catre planul local in favoarea unor agenti de stat locali. In acest sens se largesc atributiile agentilor puterii centrale asezati in raioane. Desconcentrarea nu creaza agenti administrativi independenti, ci deplaseaza numai locul puterii de decizie de la nivel central in u.a.t. de nivelul 2. Exemple de servicii desconcentrate:

1       Directiile administrativ-teritoriale ale Ministerului Apararii;

2       Inspectoratul de politie, Directia politiei rutiere ale Ministerului Afacerilor Interne;

3       Inspectoratul de stat pentru protectia muncii, Oficiul fortei de munca ale Ministerul Protectiei Sociale, Familiei si Copilului;

4       Inspectoratul fiscal de stat teritorial, Directia teritoriala de control financiar si revizie, Trezoreria teritoriala ale Ministerului Finantelor;

Principiul eligibilitatii

Acest principiu presupune alegerea autoritatilor publice locale prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Alegerea autoritatilor publice locale  se bazeaza pe prevederile Codului electoral si a altor legi speciale.

Principiul consultarii cetatenilor in problemele de interes local

Relatia dintre autoritatile publice locale si cetateni reprezinta principala componenta in evaluarea democratiei locale. Cu parere de rau aceasta relatie nu actioneaza la nivelul asteptarilor. Este necesar suportul cetatenilor din colectivitate pentru realizarea programelor si politicilor locale. De asemenea cetatenii au nevoie de  a cunoaste care sunt problemele cu care se confrunta colectivitatea data, sa cunoasca strategiile pe tarmen scurt sau mediu pe care intentioneaza sa le realizeze autoritatile locale, si nu in ultimul rind sa participle la luarea deciziilor pe care ii vizeaza.Aceste interese conduc la formarea unor contacte si colaborari intre a.p. si cetateni in solutionarea unor probleme de imporatanta locala.Acest proces,insa,decurge foarte anevoios din cauza unor factori de notorietate publica: lipsa de cunostinte a cetatenilor cu privire la rolul si atributiile autoritatilor publice lopcale; ipsa experientei in acest domeniul dialogului, lipsa de transparenta in luarea deciziilor si lipsa participarii cetatenilor la luarea unor decizii.