Rǎpunderea disciplinarǎ a functionarilor publici

Rǎpunderea disciplinarǎ a functionarilor publici

Am vǎzut la institutia functiei publice cǎ aceasta presupune existenta unui raport de drept administrativ, urmare a unui act administrativ, in concret actul de investire in functie. In urma acestui act administrativ, organul emitent este subiect supraordonat fatǎ de celǎlalt subiect- functionarul public.

Existǎ ca in orice raport juridic, drepturi si obligatii din partea subiectelor, incǎlcarea acestor obligatii conducand spre atragerea sanctiunii administrative- discilinare. Prin urmare, a fi subiect al rǎspunderii administrativ- disciplinare, o persoanǎ fizicǎ trebuie sǎ fie functionar public.

Intr-o acceptiune foarte largǎ, intelegem sǎ definim rǎspunderea administrativ-disciplinarǎ ca fiind situatia determinatǎ de fapta ilicitǎ a functionarului public de a incǎlca cu vinovǎtie obligatiile de serviciu pe care le are conform functiei detinute .

Rǎspunderea administrativ-disciplinarǎ este aceea situatie juridicǎ prin care se concretizeazǎ raportul sanctionator fǎrǎ caracter contraventional stabilit intre subiectul activ al faptei (autorul abaterii administrative disciplinare) si subiectul activ al rǎsunderii (autoritatea care aplicǎ sanctiunea) .

Temeiul obiectiv al acestei forme de rǎspundere il reprezintǎ abaterea administrativǎ care nu are caracter contraventoinal. In cazurile cele mai frecvente, abaterea administrativǎ vizeazǎ neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasǎ a obligatiilor subiectelor subordanate in raportul de drept administrativ.

Abaterea disciplinarǎ influenteazǎ negativ asupra calitǎtii serviciilor publice si aplicǎrii legilor, conducand la scǎderea increderii cetǎtenilor in autoritǎtile publice. Tolerarea comiterii abaterilor disciplinare de cǎtre functionarii publici poate determina criza de autoritate publicǎ si compromite insusi statul de drept. De aceea legiuitorul a determinat, in concret, faptele care constituie abateri disciplinare si a stabilit sanctiunile care se aplicǎ functionarilor publici vinovati de sǎvarsirea acestor fapte.

Analizand conditiile de existentǎ ale oricǎrei forme de rǎspundere administrativǎ constatǎm cǎ pentru existenta rǎspunderii administrativ-disciplinare trebuie indeplinite anumite conditii, trebuie sǎ existe abateri si sanctiuni administrativ-disciplinare si sǎ aibǎ anumite trǎsǎturi. Aceste conditii sunt: existenta unei fapte ilicite, rezultatul prejudiciant, existenta raportului de cauzalitate intre abaterea disciplinarǎ si prejudiciu, fǎptuitorul sǎ fie o persoanǎ fizicǎ iar vinovǎtia sǎ imbrace toate formele ei. Atunci cand una dintre aceste elemente lipseste rǎspunderea disciplinrǎ este exclusǎ.

Rǎspunderea nu poate interveni, desi sunt intrunite toate conditiile, atunci cand existǎ cauze de exonerare de rǎspundere sau de neresponsabilitate.

Cauzele care inlǎturǎ rǎspunderea disciplinarǎ pot fi impǎrtite in douǎ categorii:

cauze care inlǎtura caracterul ilicit al abaterii disciplinare; aceste cauze nu sunt consacrate expres in statutul functionarilor publici. In teoria generalǎ a dreptului sunt considerate cauze generale de inlǎturare a caracterului ilicit al faptei cele prevǎzute de Codul penal si anume: legitima apǎrare, starea de necesitate, constrangerea fizicǎ si constrangerea moralǎ, cazul fortuit, betia involuntarǎ, minoritatea fǎptuitorului, eroarea de fapt. Trebuie specificat cǎ in cazul rǎspunderii disciplinare a functionarilor publici nu sunt aplicabile toate aceste cauze intucat o functie publicǎ poate fi ocupatǎ doar de cǎtre o persoanǎ care are capacitate deplinǎ de exercitiu si de cǎtre o persoanǎ care intruneste si conditiile medicale.

cauze care impiedicǎ aplicarea sanctiunii.

Potrivit art. 77 alin.2 din Statut sunt considerate abateri disciplinare urmǎtoarele fapte:

a) intarzierea sistematicǎ in efectuarea lucrǎrilor;

b) neglijenta repetatǎ in rezolvarea lucrǎrilor;

c) absente nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

e) intervettiile sau stǎruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrǎrilor cu acest caracter;
g) manifestǎri care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoarǎ activitatea;

h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitǎti cu caracter politic;
i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;

j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitǎti, conflicte de interese si interditii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevǎzute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici. 

Sanctiunile administrative nu au apǎrut ca o simplǎ speculatie doctrinarǎ, ci au fost create ca urmare a unor cauze obiective: insuficienta sanctiunilor penale care sunt fie prea grele, fie prea lejere si, in toate cazurile, inadaptate necesitǎtilor administrative; incetineala represiunii judiciare, al cǎrui randament este aleatoriu .

Trebuie specificat cǎ sanctiunile administrativ disciplinare nu sunt privative de libertate, acesta fiind aspectul specific lor, care le deosebeste de celelate.

Sanctiunile administrativ disciplinare sunt mǎsuri de constrangere cu efect educativ, prin aplicarea cǎrorǎ se urmǎreste apǎrarea ordinii si a disciplinei in institutii.

Legea nr.188/1999 cu privire la Statutul functionarilor publici nu defineste sanctiunile disciplinare, ci aratǎ doar care sunt acestea .

Sanctiunile disciplinare sunt urmǎtoarele:

mustrarea scrisǎ;

diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadǎ de panǎ la 3 luni;

suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupǎ caz, de promovare in functia publicǎ pe o perioadǎ de la 1 la 3 ani;

retrogadarea in treptele de salarizare sau retrogadare in functia publicǎ pe o perioadǎ de panǎ la 1 an;

destituirea din functia publicǎ

In doctrinǎ s-au identificat urmǎtoarele trǎsǎturi ale sanctiunilor disciplinare:

au caracter legal, in sensul cǎ nu pot interveni in absenta unei dispozitii legale;

intervin ca urmare a sǎvarsirii unei abateri discipinare;

constituie un act unilateral al conducerii unitǎtii;

sunt mǎsuri de constrangere;

urmǎresc fie inlǎturarea unei stǎri de pericol, fie protectia unor persoane, a unor colectivitǎti ori a unor bunuri, fie ocrotirea unor interese personale au obstesti ori prevenirea sǎvarsirii unor fapte antisociale;

unele sanctiuni au caracter general, adicǎ se aplicǎ tuturor categoriilor de functionari publici, iar altele au un caracter specific, adicǎ sunt aplicabile doar unor categorii de functionari publici;

au caracter personal;

nu este permis cumulul de sanctiuni disciplinare.

Mustrarea constǎ " intr-o atentionare scrisǎ a functionarului asupra abaterii sale cu consecinte negative sau pǎgubitoare pentru activitatea structurii ori a autoritǎtii din care face parte cel in cauzǎ cu punerea expresǎ in vederea acestuia cǎ pe viitor i se vor aplica sanctiuni mai severe, mergand panǎ la destituirea sa" .

Mustrarea constǎ si int-ro " atentionare insistentǎ a functionarului public public asupra pericolului si consecintelor faptei sale, aducandu-i-se la cunostintǎ faptul cǎ, pentru o nouǎ abatere, i se va aplica o altǎ sanctiune, mai asprǎ, inclusiv destituirea din functie" .

Diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadǎ de panǎ la 3 luni (art. 77 alin.3 lit. b din Statut) este o sanctiune cu caracter patrimonial care se aplicǎ functionarilor publici pentru persistenta lor in sǎvarsirea abaterilor disciplinare, dupǎ ce au fost sanctionati cu mustrarea sau pentru comiterea unei abateri mai grave, care necesitǎ o sanctiune proportionalǎ cu gravitatea abaterii.

Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, de promovare in functia publicǎ pe o perioadǎ de la 1 an la 3 ani (art.77 alin. 3 lit c din Statut) se aplicǎ functionarilor publici pentru comiterea repetatǎ a unor abateri disciplinare sau pentru sǎvarsirea unei prime abateri, dar care prin gravitatea ei impune aplicarea acestei sanctiuni.

Aceastǎ sanctiune vizeazǎ dreptul de avansare in gradele profesionale si dreptul de promovare intr-o functie publicǎ superioarǎ in cadrul aceleasi clase, precum si dreptul de avansare in clasǎ, care este conditionat, in exclusivitate, de nivelul studiilor functionarului public.

Retrogadarea in treptele de salarizare sau retrogadarea in functia publicǎ pe o perioadǎ de panǎ la 1 an ( art.77 alin 3 lit d din Statut). Aceastǎ sanctiune are un caracter mixt, atat pecuniar, patrimonial cat si profesional, nepatrimonial. Este vorba de o retrogadare dublǎ, cu efecte modificatoare asupra raportului de serviciu, fiind deosebit de severǎ.

Este la aprecierea autorului sanctiunii care este functia publicǎ inferioarǎ pe care este retrogradat cel vizat, respectiv din functia de conducere sau pe functia de executie, in functia imediat inferioarǎ ierarhic sau pe alte functii subordonate, fǎrǎ respectarea gradelor din scara ierarhicǎ ori chiar cu schimbarea clasei profesionale de studii, adicǎ degradarea profesionalǎ.

Destituirea din functie (art 77 alin 3 lit e din Statut) este cea mai gravǎ sanctiune disciplinarǎ, care reprezinǎ, totodatǎ, si un mod de incetare a raportului de serviciu. Destituirea din functie se dispune ca sanctiune disciplinarǎ in cazul sǎvarsirii repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave.

Statutul nu defineste notiunea de consecinte grave. Singurul act normativ care defineste o notiune similarǎ este Codul penal, in art.146, care dispune: "prin consecinte deosebit de grave se intelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravǎ a activitǎtii, cauzatǎ unei autoritǎti publice sau oricǎrei dintre unitǎtile la care se referǎ art 145, ori altei persoane fizice sau juridice".

Dacǎ fapta intruneste si elementele constitutive ale unei infractiuni de serviciu sau in legǎturǎ cu serviciul, de fals ori a unor fapte de coruptie, iar prin sentinta de condamnare definitivǎ se stabileste cǎ fapta a avut consecinte deosebit de grave aceasta are autoritate de lucru judecat iar in emiterea actului prin care se dispune incetarea raportului de functie publicǎ trebuie avut in vedere si acest aspect.

Destituirea din functie este una din cauzele de incetare a functiei publice. Aceasta produce, asadar, consecinte grave asupra functionarului public intrucat nu mai poate ocupa o altǎ functie publicǎ timp de 7 ani, perioadǎ dupǎ care sanctiunea este radiatǎ.

Destituirea ca sanctiune disciplinarǎ trebuie privitǎ distinct de destituirea care intervine in urma intervenirii unui motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneazǎ pentru incetarea acestei stǎri intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

Desi nu este o sanctiune disciplinarǎ, destituirea pe motiv de incompatibilitate produce aceleasi efecte asupra interdictiei de a ocupa o functie publicǎ pe o perioadǎ de 7 ani de la intervenirea actului de sanctionare, ceea ce justificǎ, intr-o oarecare mǎsurǎ, calificarea acestei mǎsuri ca fiind destituire si nu eliberarea din functie.

In legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici procedura disciplinarǎ este reglementatǎ sumar iar de activitatea comisiilor de disciplinǎ se face doar referire. De aceea o sǎ avem in vedere Hotǎrarea Guvernului nr.1334/2007 cu privire la normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplinǎ.

In art. 3 al acestei hotǎrari este reglementat modul de constituire, organizare, functionare, componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale comisiilor de disciplinǎ.

Principiile dupǎ care se organizeazǎ si se desfǎsoarǎ activitatea comisiilor de disciplinǎ sunt urmǎtoarele:

prezumtia de nevinovǎtie, conform cǎruia se prezumǎ cǎ functionarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizatǎ ca abatere disciplinarǎ comisiei de disciplinǎ atata timp cat vinovǎtia sa nu a fost doveditǎ;

garantarea dreptului la apǎrare, conform cǎruia functoinarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi in apǎrarea sa si de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativǎ;

contradictorialitatea, conform cǎruia comisia de disciplinǎ are obligatia de a asigura persoanelor aflate pe pozitii divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legǎturǎ cu abaterea discipinarǎ pentru care a fost sesizatǎ comisia de disciplinǎ;

proportionalitatea, conform cǎruia trebuie respectat un raport concret intre gravitatea abaterii disciplinare, circumstantele sǎvarsirii acesteia si sanctiunea disciplinarǎ propusǎ sǎ fie aplicatǎ;

legalitatea sanctiunii, conform cǎruia comisia de disciplinǎ nu poate propune decat sanctiunile disciplinare prevǎzute de lege;

unicitatea sanctiunii, conform cǎruia pentru o abatere disciplinarǎ nu se poate aplica decat o singurǎ santiune disciplinarǎ;

celeritatea procedurii, care presupune obligatia comisiei de disciplinǎ de a proceda fǎrǎ intarziere la solutionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate si a regulilor prevǎzute de lege;

obligativitatea opiniei, conform cǎruia fiecare membru al comisiei de disciplinǎ are obligatia de a se pronunta pentru fiecare faptǎ sesizatǎ aflatǎ pe rolul comisiei de disciplinǎ.

Aplicarea sanctiunilor disciplinare nu poate avea loc decat dupǎ cerecetarea prealabilǎ a faptei sǎvarsite si audierea functionarului public.

Potrivit art.71 alin 1 din Statutul functionarilor publici, sanctiunile disciplinare , constand in mustrare, pot fi aplicate direct de cǎtre conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice la propunerea conducǎtorului compartimentului in care isi desfǎsoarǎ activitatea functionarul public.

Celelalte sanctiuni disciplinare se aplicǎ de cǎtre conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice, la propunerea comisiei de disciplinǎ, care trebuie sǎ respecte o anumitǎ procedurǎ reglementatǎ de lege.

Aceastǎ procedurǎ incepe cu sesizarea comisiei de disciplinǎ din cadrul autoritǎtii sau institutiei publice in legǎturǎ cu comiterea unei abateri disciplinare de cǎtre un functionar public.

Sesizarea poate fi fǎcutǎ de urmǎtoarele persoane:

conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice;

conducǎtorul compartimentului in care isi desfǎsoarǎ activitatea functionarul public a cǎrui faptǎ a fost sesizatǎ;

orice persoanǎ care se considerǎ vinovatǎ prin fapta unui functionar public, de exemplu, persoana fatǎ de care un functionar public a avut o atitudine ireverentioasǎ in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

Sesizarea se face in scris, in termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data luǎrii la cunostintǎ de comiterea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 luni de la data sǎvarsirii acesteia.

Sesizarea trebuie sǎ cuprindǎ urmǎtoarele elemente:

numele, prenumele, domiciliul, locul de muncǎ si, dupǎ caz, functia detinutǎ de persoana care a formulat sesizarea;

numele, prenumele si compartimentul in care isi desfǎsoarǎ activitatea functionarul public a cǎrui faptǎ a fost sesizatǎ;

descrierea faptei care constituie obiectul sesizǎrii;

arǎtarea dovezilor pe care se sprijinǎ acuzatiile;

data si semnǎtura.

Lipsa unora din elementele sesizǎrii atrage clasarea acesteia. Lipsa datelor de identificare a persoanei care a formulat sesizare, a semnǎturii titularului sesizǎrii, a datei cand a fost redactatǎ sesizarea, a descrierii faptei ce constituie abatere disciplinarǎ si nerespectarea termenului de depunere a sesizǎrii, atrage clasarea acesteia. Considerǎm insǎ cǎ pentru identificarea titularului sesizǎrii este suficientǎ mentionarea in cuprinsul acesteia a numelui, prenumelui, domicililui sau locului de muncǎ ale persoanei in cauzǎ.

Lipsa mentionǎrii dovezilor pe care se sprijinǎ acuzatiile nu atrage, de plano, clasarea sesizǎrii, insǎ titularul acesteia va trebui sǎ depunǎ la comisia de disciplinǎ, panǎ la urmǎtorul termen, inscrisurile sau alte dovezi in sustinerea sesizǎrii, altfel existand riscul clasǎrii acesteia ca nedoveditǎ. Pentru dovedirea sesizǎrii pot fi folosite orice mijloace de probǎ legale, intrucat se tinde la dovedirea unor fapte materiale.

Sesizarea insotitǎ, atunci cand este posibil, de inscrisurile care o sustin, se depune la secretarul comisiei de disciplinǎ, care are obligatia sǎ o inregistreze.

Dacǎ, din eroare, sesizarea a fost depusǎ de conducǎtorul autoritǎtii sau institiei publice ori la conducǎtorul compartimentului in care isi desfǎsoarǎ activitatea functionarul public a cǎrui faptǎ a fost sesizatǎ, aceasta va fi mai intai inregistratǎ, iar apoi transmisǎ comisiei de disciplinǎ, intrucat calculul termenului de depunere a sesizǎrii se va face luand in considerare data inregistrǎrii acesteia, chiar dacǎ a fost indreptatǎ gresit. Asa cum am arǎtat, nerespectarea termenului de depunere a sesizǎrii va atrage clasarea acesteia ca tardivǎ.

Dupǎ primirea sesizǎrii, presedintele comisiei de disciplinǎ va fixa, de indatǎ, tremenul de prezentare si va dispune citarea functionarului public a cǎrui faptǎ a fost sesizatǎ, a persoanelor indicate in sesizare, precum si a celui care a formulat sesizarea. Persoanele indicate in sesizare sunt cele care au cunostintǎ despre comiterea abaterii disciplinare de cǎtre functionarul public acuzat.

Citare se face cu cel putin 3 zile calendaristice inainte de termenul de prezentare.

Procedura de citare in fata comisiei de disciplinǎ se face prin scrisoare recomandatǎ sau prin instiintare scrisǎ, luatǎ la cunostintǎ de cǎtre persoanele in cauzǎ, prin semnǎturǎ. Procedura de citare este obligatorie pentru fiecare termen fixat de presedintele comisiei de disciplinǎ, nefiind aplicabile dispozitiile procedurale de drept comun privind necitarea pǎrtilor care au termen in cunostintǎ. Lipsa nejustificatǎ apersoanelor citate nu impiedicǎ desfǎsurarea cercetǎrii abaterii disciplinare, dacǎ citarea s-a fǎcut cu respectarea cerintelor legale.

In cuprinsul scrisorii sau al instiintǎrii scrise se indicǎ locul, data si ora sedintei comisiei de disciplinǎ, precum si obiectul sesizǎrii, dar numai pentru primul termen de prezentare.

Functionarul public a cǎrui faptǎ constituie obiectul sesizǎrii i se comunicǎ, sub sanctiunea nulitǎtii dispozitiei de sanctinare disciplinarǎ, o copie de pe sesizarea indreptatǎ impotriva sa.

In fata comisiei de disciplinǎ functionarul public a cǎrui faptǎ se cerceteazǎ se infǎtiseazǎ personal si poate fi asistat de un avocat.

La primul termen de prezentare comisia de disciplinǎ verificǎ dacǎ sesizarea indeplineste conditiile formale si, in functie de constatǎrile sale, va clasa sesizarea ori va incepe cercetarea abaterii administrative. In acest din urmǎ caz, comisia de disciplinǎ va solicita tuturor persoanelor indicate in sesizare sǎ depunǎ, panǎ la urmǎtorul termen, inscrisurile sau orice alte dovezi, in vederea cercetǎrii abaterii disciplinare care face obiectul sesizǎrii.

Cercetarea abaterii disciplinare se face cu celeritate, termenele de prezentare in fata comisiei de disciplinǎ stabilindu-se astfel incat sǎ nu depǎseascǎ, de regulǎ, o periodǎ de 7 zile lucrǎtoare.

Activitatea de cercetare a abaterii dusciplinare constǎ in:

audierea persoanei care a formulat sesizarea;

audierea functionarului public a cǎrui faptǎ constituie obiectul sesizǎrii;

audierea oricǎror alte persoane ale cǎror declaratii pot inlesni solutionarea cazului;

culegerea informatiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevǎzute de lege;

administrarea probelor, precum si verificarea documentelor si a declaratiilor prezentate.

Audierea persoanelor implicate se va consemna, sub sanctiunea nulitǎtii sanctiunii disciplinare aplicate, intr-un proces-verbal care se va semna de presedintele si membrii comisiei de disciplinǎ, de secretarul acesteia, precum si de persoana audiatǎ. Refuzul functionarului public de a de prezenta la audiere sau de a semna o declaratie referitoare la abaterile disciplinare imputate se consemneazǎ intr-un proces-verbal. In urma administrǎrii probelor, membrii commisiei de disciplinǎ vor intocmi un referat in care se consemneazǎ rezultatul activitǎtii de cercetare desfǎsurate de comisia de disciplinǎ. Referatul va fi adus la cunostinta functionarului public, in vederea formulǎrii unor eventuale obiectii, in termen de maximum 5 zile lucrǎtoare de la data luǎrii la cunostiintǎ.

In cazul in care persoana care a formulat sesizarea ori functionarul public cercetat formuleazǎ obiectii, acestea vor fi analizate de comisia de disciplinǎ in termenul fixat de presedinte, dar nu mai tarziu de 5 zile lucrǎtoare de la inregistrarea lor.

In raportul intocmit ca urmare a finalizǎrii cercetǎrii abaterii administrative, comisia de disciplinǎ va propune sanctiunea disciplinarǎ aplicabilǎ sau, dupǎ caz, clasarea cauzei, pe baza concluziei majoritǎtii membrilor sǎi. Opiniile separate formulate in scris si motivate se vor anexa la raportul comisiei de disciplina.

Raportul comisiei de disciplinǎ se inainteazǎ conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice in care isi desfǎsoarǎ activitatea functionarul public a cǎrui faptǎ a fost cercetatǎ, in termen de 3 zile de la data ultimei sedinte.

Conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice emite actul administrativ de sanctionare a functionarului public, pe baza propunerii cuprinse in raportul comisiei de disciplinǎ. Actul administrativ de sanctionare se emite, in termen de cel mult 5 zile lucrǎtoare de la data primirii raportului comisiei de disciplinǎ si se comunicǎ functionarului public sanctionat, in termen de 15 zile lucrǎtoare de la data emiterii.

Conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice nu poate aplica o sanctiune disciplinarǎ mai gravǎ decat cea propusǎ de comisia de disciplinǎ, dar poate aplica o sanctiune mai micǎ decat cea propusǎ.

In acest din urmǎ caz, persoana competentǎ, potrivit legii, are obligatia sǎ motiveze aplicarea altei sanctiuni decat cea propusǎ de comisia de disciplinǎ.

Conform Statutului functionarilor publici este de precizat faptul cǎ dreptul de a aplica sanctiunile disciplinare functionarilor publici se prescrie in termen de 6 luni de la data sǎvarsirii abaterilor, ceea ce inseamnǎ cǎ actul administrativ de sanctionare emis cu nerespectarea acestor prevederi legale este lovit de nulitate.

Potrivit art. 68 din Statut, functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicatǎ se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupǎ caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Inainte de a sesiza instanta de contencios administrativ, functionarul public interesat va trebui sǎ se adreseze emitentului actului de sanctionare disciplinarǎ, solicitand revocarea, in tot sau in parte, a actului administrativ respectiv.

Termenul in care poate fi exercitat recursul gratios este de 30 de zile de la data comunicǎrii actului administrativ de sanctionare disciplinarǎ.

Este posibilǎ si exercitarea recursului ierarhic, dacǎ existǎ un organ ierarhic superior emitentului actului de sanctionare, insǎ aceastǎ procedurǎ administrativǎ are caracter facultativ.

Functionarul public poate formula contestatia impotriva actului de sanctionare la conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice care are obligatia sǎ sesizeze comisia de disciplinǎ in termen de 5 zile lucrǎtoare de la inregistraea contestatiei.

La randul ei comisia de disciplinǎ verificǎ dacǎ aplicarea sanctiunii disciplinare s-a fǎcut cu respectarea legii si, in functie de rezultatul verificǎrii, va propune conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice mentinerea, modificarea sau anularea sanctiunii aplicate.

In cazul in care contestatia va fi respinsǎ, in tot sau in parte, functionarul public nemultumit se va adresa instantei de contencios administrativ pentru anularea sanctiunii disciplinare, mentinute de conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice sau de persoana competentǎ sǎ aplice o asemenea sanctiune.

Termenul pentru sesizarea instantei de contencios administrativ este de 6 luni de la data comunicǎrii rǎspunsului la reclamatia administrativǎ, iar pentru motive temeinice cererea de chemare in judecatǎ poate fi introdusǎ si dupǎ expirarea acestui termen, dar nu mai tarziu de 1 an de la data emiterii actului administrativ de sanctionare.

Actiunea in anularea actului de sanctionare poate fi promovatǎ de cǎtre functionarul public sanctionat, dar si de cǎtre prefect sau anumite autoritǎti si institutii publice, precum Agentia Nationalǎ a Functionarilor publici, Avocatul poporului si chiar Ministerul Public cand, in urma exercitǎrii atributiilor lor, constatǎ incǎlcarea unor drepturi subiective sau interese legitime prin acte administrative ilegale sau emise cu exces de putere.

Promovarea actiunii in contencios admninistrativ de cǎtre aceste autoritǎti publice poate avea loc la sesizarea functionarului public sanctionat, care insǎ va dobindi, de drept, calitatea de reclamant intr-un asemenea proces.

In cazul in care actiunea in anularea actului administrativ de sanctionare disciplinarǎ este promovatǎ de cǎtre prefect sau una din autoritǎtile publice mentionate, termenul prevǎzut de lege pentru introducerea cererii de chemare in judecatǎ curge de la data cand aceste autoritǎti au avut cunostinta de existenta actului nelegal, nefiind obligatorie procedura administrativǎ prealabilǎ.

Instanta judecǎtoreascǎ are competenta sǎ verifice legalitatea actului de sanctionare, inclusiv in ce priveste individualizarea sanctiunii, care trebuie astfel incat sǎ existe o anumitǎ proportionalitate intre sanctiunea aplicatǎ si gravitatea faptei sǎvarsite.

Dacǎ instanta judecǎtoreascǎ apreciazǎ cǎ actul de sanctionare este nelegal, ea va dispune anularea actului si poate sǎ indice sanctiunea corespunzǎtoare care ar putea fi aplicatǎ functionarului public.

Controlul de legalitate a actului de sanctionare exercitat de cǎtre instanta de contencios administrativ este atat un control formal, cat si un control de fond.

Controlul formal constǎ in verificarea respectǎrii procedurii legale de aplicare a sanctiunii disciplinare, adicǎ audierea funtionarului public, efectuarea cercetǎrii prealabile a faptei imputate, emiterea actului de sanctionare de cǎtre organul competent etc.

In urma controlului formal se va aprecia dacǎ sanctiunea aplicatǎ este legalǎ sub aspect procedural si, in caz contrar, se va dispune anularea actului de sanctionare, fǎcand inutil controlul de fond.

Controlul de fond are ca obiect verificarea existentei faptei imputabile functionarului public, care poate fi fǎcutǎ pe baza documentelor care au stat la baza emiterii actului de sanctionare, a vinovǎtiei acestuia, a consecintelor faptei sǎvarsite si a legǎturii de cauzalitate dintre fapta comisǎ si consecintele produse.

In urma controlului de fond se va aprecia dacǎ sunt indeplinite conditiile aplicǎrii sanctiunii disciplinare precizate mai sus si dacǎ individualizarea sanctiunii s-a fǎcut in mod corect. Dacǎ aceste conditii nu sunt indeplinite, se va dispune anularea actului de sanctionare.

Instanta de contencios administrativ poate dispune, la cererea pǎrtilor din proces, modificarea actului de sanctionare, in sensul aplicǎrii unei sanctiuni disciplinare proportionale cu gravitatea faptei comise de functionarul public.

Sanctiunile disciplinare se comunicǎ de cǎtre autoritǎtile si institutiile publice Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, care tine evidenta, in mod centralizat, a acestor sanctiuni aplicate functionarilor publici.

Avand aceastǎ bazǎ de date, Agentia Nationalǎ a Functionarilor Publici elibereazǎ, la cererea functionarului public sau a altor persoane ori autoritǎti interesate, cazierul administrativ al functionarului public care reflectǎ antecedentele sale disciplinare.

Potrivit Statutului, santiunile disciplinare se radiazǎ, de drept, din cazierul administrativ, dupǎ trecerea unui anumit interval de timp.

Astfel, sanctiunea constand in mustrare scrisǎ se radiazǎ, de drept, la expirarea unui termen de 6 luni de la data aplicǎrii acestei sanctiuni.

Celelalte sanctiuni disciplinare, cu exceptia destituirii din funtie, se radiazǎ, de drept, in termen de 1 an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate.

Sanctiunea constand in destituirea din functia publicǎ se radiazǎ, de drept, la expirarea unui termen de 7 ani de la aplicarea sanctiunii respective.

Intucat radierea sanctiunilor disciplinare are loc de drept, aceasta se constatǎ prin actul administrativ al autoritǎtii sau institutiei publice in care isi defǎsoarǎ activitatea functionarul public in cauzǎ.