ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA

ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA

I. ASPECTE INTRODUCTIVE

Valorile sociale sunt aparate printr-o diversitate de forme si mijloace, dintre care cele mai importante sunt normele de drept.

Aceste norme de drept prevad reguli de conduita carora trebuie sa li se conformeze membrii societatii, astfel realizandu-se ordinea de drept.

Cand regulile de conduita sunt incalcate, tulburand ordinea de drept, pentru restabilirea acesteia apare, in mod necesar, interventia unor organe de stat chemate sa aplice legea, respectiv organele judiciare.

Pentru recurgerea la aceste organe este nevoie de un mijloc care sa fie exercitat in conformitate cu prevederile legale, iar acest mijloc este actiunea in justitie.

ACTIUNEA IN JUSTITIE este mijlocul juridic prin intermediul caruia o persoana este trasa la raspundere in fata organelor judecatoresti pentru a fi obligata sa suporte constrangerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcate.

Pentru a avea eficienta, actiunea in justitie este conditionata de mai multi factori:

a) temeiul actiunii, - presupune existenta unei norme juridice care prevede fapta ilicita si dreptul de a deduce efectiv fapta ilicita inaintea organelor judiciare competente.

b) obiectul actiunii, -

In societatea moderna, desfasurarea relatiilor sociale se realizeaza potrivit unor reguli de conduita - prevazute intr-un cadru bine determinat - care alcatuiesc ordinea de drept.

Cand regulile de conduita sunt incalcate, tulburand ordinea de drept, pentru restabilirea acesteia, apare necesara interventia unor organe de stat - anume imputernicite in acest scop - interventie care are loc in cadrul unui proces judiciar.

In sfera incalcarilor regulilor de conduita stabilite prin lege, un loc aparte il ocupa infractiunea, aceasta fiind cea mai grava fapta antisociala care atrage dupa sine aplicarea legii penale si a sanctiunilor specifice dreptului penal.

Prin savarsirea unei infractiuni se creeaza un raport juridic concret de drept penal - raport de conflict -, in temeiul caruia statul are dreptul de a aplica infractorului sanctiuni penale. Statul nu-l poate pedepsi direct pe infractor, ci va cere pedepsirea infractorului pe calea justitiei, intr-un proces penal.

Potrivit art. 124 alin. 1 si a art. 126 alin. 1 din CONSTITUTIE, justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti..

A solutiona o cauza penala inseamna a efectua o activitate de justitie penala, iar hotararea instantei de judecata, pronuntata in acest scop, este un act jurisdictional.

Infaptuirea justitiei penale presupune insa ca instantele judecatoresti sa fie ajutate si de catre alte organe de stat care au sarcina descoperii infractiunilor, identificarea infractorilor si trimiterea acestora in judecata.

La activitatea judiciara mai participa si partile.

II. NOTIUNEA, SCOPUL SI FAZELE PROCESULUI PENAL

Definitie: procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata intr-o cauza penala, de catre organele judiciare cu participarea partilor si a altor persoane, ca titulare de drepturi si obligatii, avand ca scop constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerea la raspundere penala a celor care le-au savarsit, in asa fel incat - prin aceasta - sa se asigure ordinea de drept, precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor (art. 1 din Codul de procedura penala).

Scopul:

- din definitie rezulta ca respectiva activitate tinde spre realizarea unui anumit scop.

- scopul direct, imediat - constatarea la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, in asa fel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

- scopul general, mediat - de a realiza apararea ordinii de drept, apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Fazele procesului penal:

- Procesul penal, fiind o activitate judiciara complexa, impune anumite reguli de desfasurare care sunt strict reglementate de normele dreptului procesual penal. In acest sens a fost necesara o sistematizare a desfasurarii lui pe faze.

- fazele procesului penal sunt diviziuni ale acestuia care incorporeaza un complex de activitati - derulate succesiv, progresiv si coordonat - avand un obiect propriu si urmand sa se finalizeze cu solutii proprii.

- exista trei faze:

- urmarirea penala;

- judecata;

- punerea in executare a hotararilor penale ramase definitive.

a) in faza de urmarire penala se indeplinesc acte procesuale si procedurale necesare stabilirii existentei infractiunii si identificarii autorului acesteia, precum si administrarea probelor in vederea trimiterii in judecata.

- in cadrul acestei faze isi desfasoara activitatea organele de cercetare penala si procurorul, uneori intervine si instanta de judecata, respectiv in cazul arestarii sau prelungiri arestarii preventive, solutionarea cailor de atac indreptate impotriva unor masuri procesuale etc.

- limite: - una initiala, de incepere a sa, materializata in rezolutie;

- una finala, cand se dispune solutia de trimitere in judecata prin rechizitoriu sau se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale prin rezolutie motivata sau ordonanta, precum si clasarea prin rezolutie motivata.

b) judecata, parcurge doua etape:

- judecata in prima instanta;

- judecata in caile de atac.

- in aceasta faza isi desfasoara activitatea instantele judecatoresti si procurorul;

- limite: - una de inceput, marcata prin rechizitoriu;

- una finala, care se materializeaza in sentinta sau decizie.

c) punerea in executare a hotararilor penale ramase definitive, se realizeaza prin aducerea la indeplinire, de catre organele competente, a dispozitiilor din hotararea pronuntata.

- limite: - una initiala, determinata de hotararea ramasa definitiva;

- una finala, determinata diferentiat, in functie de felul pedepsei.

Sunt situatii in care nu sunt parcurse cele trei faze, respectiv atunci cand intervin cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata.

III: NOTIUNEA, OBIECTUL SI SARCINILE DREPTULUI PROCESUAL

PENAL.

LEGATURILE DREPTULUI PROCESUAL PENAL CU ALTE RAMURI

DE DREPT

Notiunea: o ramura a sistemului de drept al Romaniei, cuprinzand totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea autoritatilor judiciare si a partilor, precum si raporturile ce se stabilesc in procesul de constatare a faptelor ce constituie infractiuni si a aplicarii pedepselor si a masurilor prevazute de legea penala celor care le-au savarsit.

Obiectul dreptului procesual penal: tocmai procesul penal.

Sarcini: normele sale trebuie sa contina reguli privind modul si conditiile in care sunt indeplinite actele procesuale si procedurale, care sunt drepturile si indatoririle organelor si persoanelor ce pot lua parte la desfasurarea procesului penal, precum si garantiile procesuale care sa asigure respectarea acestor drepturi si obligatii.

Legaturi:

- cu dreptul constitutional;

- cu dreptul penal;

- cu dreptul procesual civil (actiunea civila);

- cu dreptul civil (latura civila);

- cu dreptul familiei (masurile de ocrotire);

- cu dreptul financiar (masurile asiguratorii);

- cu dreptul administrativ (inmanarea citatiilor de serviciul postal).

IV. FAPTELE SI RAPORTURILE JURIDICE PROCESUAL PENALE

a) faptele juridice procesual penale:

- intre subiectii care participa la desfasurarea procesului penal se nasc anumite raporturi sociale;

- aceste raporturi sociale pot capata calitatea de raporturi juridice procesual penale numai in masura in care sunt reglementate de normele procesual penale.

- aceste norme juridice procesual penale vor intra in actiune numai in masura in care apar anumite imprejurari de fapt, imprejurari de natura sa provoace interventia lor, in sensul de a da nastere, de a modifica, de a stinge sau de a impiedica nasterea unor raporturi juridice procesual penale. Asemenea imprejurari de fapt, potrivit legii capata semnificatia unor fapte juridice.

Definitie: prin fapte juridice procesual penale se inteleg acele imprejurari de fapt care atrag aparitia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice procesual penale, ori impiedica nasterea lor.

- in functie de efectul pe care-l produc, faptele juridice procesual penale se impart in :

- constitutive, care dau nastere raporturilor juridice pr. pen (depunerea unei plangeri poate declansa procesul penal);

- modificatoare (declaratia persoanei vatamate ca doreste sa se constituie parte civila, situatie in care drepturile si obligatiile sale se modifica);

- extinctive, care duc la stingerea raporturilor juridice (impacarea partilor);

- impeditive, care impiedica nasterea raportului juridic pr. pen. (prescriptia, lipsa sesizarii organului competent).

b) Notiunea, elementele si trasaturile raporturilor juridice procesual penale:

- Notiunea. Acele raporturi juridice - reglementate de normele procesual penale - care apar in cursul desfasurarii procesului penal.

- Structura: - subiectii - (participantii la desfasurarea procesului penal)

- continutul - (drepturile si obligatiile subiectilor procesului penal)

- obiectul - (stabilirea existentei sau inexistentei raportului de drept substantial de conflict adus spre solutionare in fata organelor judiciare).

- Trasaturi specifice:

- sunt raporturi juridice de autoritate, de putere (statul este cel indrituit sa traga la raspundere pe cel care a savarsit o infractiune)

- iau nastere peste si in afara acordului de vointa al partilor (organele competente vor desfasura procesul in mod obligatoriu, exceptand situatiile prevazute expres de lege)

- drepturile organelor judiciare in cadrul procesului penal apar ca obligatii ale acestora (daca procurorul are dreptul de a pune in miscare actiunea penala, in egala masura el este obligat sa o faca atunci cand sunt indeplinite conditiile legale).

V. IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL PENAL

Notiunea: formele de exprimare ale normelor procesual penale in cadrul sistemului probator existent.

Izvoarele formale ale dreptului procesual penal:

- Constitutia - stabileste reguli cu caracter general pentru toate ramurile de drept.

- Codul de procedura penala - principalul izvor - pentru ca organizeaza si sistematizeaza intreaga activitate procesuala a organelor judiciare.

- Codul penal, prin dispozitiile care fac referire directa la anumite activitati procesual penale (lipsa plangerii, impacarea partilor).

- Codul de procedura civila - reglementeaza desfasurarea anumitor activitati procesuale care nu sunt cuprinse in Codul de procedura penala (ex. art. 406 - bunurile ce nu sunt supuse sechestrului)

- Codul civil - art. 1000 care reglementeaza categoriile de persoane ce pot participa la procesul penal ca parti responsabile civilmente.

- Legile, care includ in continutul lor dispozitii privind organizarea si competentele organelor judiciare, ex. Legea nr. 303/2004.

- Unele tratate si conventii internationale, cand cuprind norme de drept procesual penal.

VI. INTERPRETAREA SI APLICAREA NORMELOR DE DREPT

PROCESUAL PENAL

1. Interpretarea normelor de drept procesual penal:

Notiune: operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare a continutului si sensului normelor de drept, in scopul justei lor aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele ce le contin.

Tipuri de interpretari:

- gramaticala;

- sistematica;

- istorica;

- logica sau rationala (cel mai des intalnite sunt modalitatile "a fortiori" - adica unde legea permite mai mult, implicit permite si mai putin; si "per a contrario" - potrivit careia, atunci cand se afirma ceva, se neaga contrariul sau o dispozitie cu aplicare limitata nu se poate extinde la cazurile neprevazute de lege.

2. Aplicarea normelor de drept procesual penal:

- din momentul intrarii in vigoare, legea devine obligatorie, ea are si isi exercita puterea, eficienta si, prin urmare, este "aplicabila", iar daca nu se respecta sau este violata, atunci ea se "aplica".

- normele de drept procesual penal au o eficienta in timp, deoarece intra in vigoare intr-un anumit moment, opereaza o perioada de timp, pana la o data la care sunt abrogate.

- acestea vor opera si pe un anumit teritoriu.

- deci acestea vor fi aplicate in timp si spatiu.

- din punct de vedere al aplicarii in timp, normele procesual penale se aplica de la intrarea lor in vigoare, pana la abrogare, perioada in care toate activitatile procesuale se realizeaza numai in conformitate cu legea in vigoare in momentul efectuarii actului - operant principiul activitatii legii procesual penale.

- vor fi ultraactive cand unele dispozitii din legea anterioara raman aplicabile si sub legea noua, ex. cand reguli de competenta din legea anterioara raman aplicabile in procesele penale in care a intervenit o hotarare nedefinitiva.

- vor fi retroactive, atunci cand dispozitiile legii noi sunt aplicabile si actelor efectuate sub legea anterioara, ex. nulitatea unui act efectuat sub legea anterioara nu poate fi invocat daca legea noua nu o prevede.

- dupa unii autori legea procesual penala ar putea avea un caracter retroactiv in cazul exceptional al legii interpretative.

- sunt situatii cand dispozitiile unei legi sunt inlocuite cu dispozitiile altei legi noi care reprezinta situatii tranzitorii.

- aplicarea legii procesual penale in spatiu are la baza principiul teritorialitatii; Exceptii cazurile recunoasterii hotararilor penale definitive pronuntate de instante judecatoresti straine.

- in domeniul procedurii penale nu sunt aplicabile principiile personalitatii, realitatii si universalitatii ca in cazul dreptului penal pentru ca acolo intereseaza locul savarsirii infractiunii, pe cand la aplicarea legii procesual penale intereseaza locul unde se desfasoara activitatea procesuala.

VII. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL IN

ROMANIA

Notiune: idei si reguli diriguitoare care fixeaza cadrul politico - juridic in conformitate cu care trebuie sa aiba loc reactia societatii fata de cei care incalca legea penala.

1. PRINCIPIUL LEGALITATII PROCESULUI PENAL

- Prevazut expres in art. 1 alin. 5 din CONSTITUTIE;

- art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala: "procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege".

- respectarea acestui principiu presupune:

- infiintarea prin lege a organelor judiciare, precum si desfasurarea activitatii acestora in compunerea si limitele competentei acordate de lege;

- respectarea de catre organele judiciare pe intreg parcursul procesului penal, a legilor penale si civile, a legii procesual penale si a altor dispozitii legale;

- respectarea integrala a drepturilor procesuale acordate de lege participantilor si utilizarea numai a mijloacelor si metodelor admise de lege;

- organizarea controlului judiciar si a supravegherii judiciare pentru asigurarea respectarii intocmai a prevederilor Codului de procedura penala sau a altor dispozitii legale.

2. PRINCIPIUL OFICIALITATII PROCESULUI PENAL

- Potrivit art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, organele judiciare vor indeplini din oficiu actele necesare desfasurarii procesului penal, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

- mai este numit si ca principiul obligativitatii.

- exceptii:

- existenta plangerii prealabile pentru inceperea urmaririi penale in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate;

- sesizarea comandantului unitatii militare necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale in cazul infractiunilor savarsite de militari contra ordinei si disciplinei militare, cat si cele savarsite de civili contra capacitatii de aparare a tarii.

- sesizarea organelor competente ale cailor ferate, necesare punerii in miscare a actiunii penale in situatia savarsirii unor infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate;

- autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, necesara punerii in miscare a actiunii penale in cazul infractiunilor prevazute de art. 5 din Codul penal (principiul realitatii legii penale);

- exprimarea dorintei guvernului strain, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, in cazul infractiunilor prevazute de art. 171 din Codul penal;

- incuviintarea Camerei Deputatilor sau Senatului din care face parte parlamentarul in cazul retinerii, arestarii, perchezitionarii ori trimiterii in judecata;

- punerea sub acuzatie a Presedintelui de catre Camera Deputatilor si Senat in cazul infractiunilor de inalta tradare;

- cererea camerei Deputatilor, a Senatului si a presedintelui de efectuare a urmaririi penale impotriva membrilor guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor;

- incuviintarea sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii pentru perchezitionarea, retinerea sau arestarea preventiva a judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti;

- imunitatea de jurisdictie diplomatica si consulara pentru persoanele straine care exercita asemenea activitate pe teritoriul tarii noastre;

3. PRINCIPIUL AFLARII ADEVARULUI

- art. 3 din Codul de procedura penala - "in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului".

- a afla adevarul in cauza inseamna a realiza o concordanta deplina intre situatia de fapt si concluziile la care a ajuns organul judiciar cu privire la imprejurarile respective, acesta avand un caracter obiectiv.

- cunoasterea faptelor si imprejurarilor se face prin administrarea probelor in cursul procesului penal.

- daca au fost administrate toate probele necesare, iar acestea sunt de buna calitate, adevarul care se obtine in procesul penal - adevar judiciar - corespunde cu adevarul obiectiv.

- daca insa nu au fost administrate toate probele necesare sau probele sunt false, adevarul judiciar care sta la baza hotararii judecatoresti nu mai corespunde cu adevarul obiectiv - eroare judiciara.

- pentru realizarea dezideratelor acestui principiu, legea procesual penala a instituit un sistem de drepturi si cerinte, dintre care pot fi amintite:

- obligatia organelor judiciare de a afla adevarul, prin probe, in fiecare caz in parte;

- dreptul partilor de a propune probe si de a cere administrarea lor pentru aflarea adevarului;

- asezarea sistemului probator pe principiul libertatii probelor si a mijloacelor de proba;

- la cererea organului judiciar, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze;

- instituirea unui sistem de verificare a modului cum organele judiciare respecta dispozitiile legale privind aflarea adevarului intr-o cauza penala;

- numai prin aflarea adevarului poate fi atins scopul procesului penal.

4. PRINCIPIUL PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE

- consacrat in CONSTITUTIE, art. 23 alin. 11 "pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.

- art. 5² din Codul de procedura penala "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva".

- garantat si de prevederile art. 66 din Codul de procedura penala, potrivit caruia invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, iar in cazul in care exista probe de vinovatie acesta are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

5. PRINCIPIUL ROLULUI ACTIV AL ORGANELOR JUDICIARE

PENALE

- reglementat de art. 4 din Codul de procedura penala potrivit caruia organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.

- potrivit art. 202 din Codul de procedura penala, organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare, atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei si totodata, au datoria sa explice atat invinuitului sau inculpatului cat si celorlalte parti, drepturile lor procesuale.

- potrivit art. 287 si 320 din Codul de procedura penala, instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii. In acest sens va lua toate masurile necesare pentru ca judecarea cauzei sa se desfasoare in cadru legal.

6. PRINCIPIUL RESPECTARII DEMNITATII UMANE

- Prin Legea nr. 19/1990, Romania a aderat la Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptata la New York in 1984.

- conventia a devenit parte a dreptului intern si se va aplica cu prioritate daca va fi cazul, potrivit art. 20 din Constitutie.

- art. 22 alin. 2 din Constitutie - nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa ori tratament inuman ori degradant.

- art. 267¹ din Codul penal incrimineaza fapta de tortura.

- principiu prevazut de art. 5¹ din Codul de procedura penala, potrivit caruia "orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante este pedepsita de lege".

- art. 68 alin. 1 din Codul de procedura penala - este oprit a se intrebuinta violenta, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe;

- art. 99 litera k din Legea nr. 303/2004, atitudinile ireverentioase in timpul exercitarii atributiilor de serviciu ale magistratilor sunt considerate abateri disciplinare.

- sunt incriminate ca infractiuni arestarea nelegala si cercetarea abuziva, supunerea la rele tratamente, tortura.

7. PRINCIPIUL GARANTARII DREPTULUI LA APARARE

- Art. 24 din Constitutie - dreptul la aparare este garantat, iar in cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.

- art. 15 din Legea nr. 304/2004, in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de aparator, ales sau numit din oficiu potrivit legii.

- art. 6 din Codul de procedura penala, dreptul la aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.

- organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

- organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a-i lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta intr-un proces verbal de ascultare;

- in cazurile prevazute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea unui aparator din oficiu invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.

- dreptul la aparare are un continut complex care cuprinde trei componente:

- posibilitatea partilor de a-si asigura singure apararea;

- obligatia organelor judiciare sa administreze din oficiu probele care sunt in favoarea partilor atunci cand ele nu actioneaza in directia valorificarii unor probe care sustin interesele lor.

- dreptul la asistenta juridica.

8. PRINCIPIUL GARANTARII LIBERTATII PERSOANEI

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU la 10 decembrie 1948 prevede ca toate fiintele umane se nasc libere si nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

- art. 23 alin. 1 si 2 din Constitutie - libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.

- art. 23 alin. 13 din Constitutie - masura arestarii preventive nu poate fi decat de natura penala.

- art. 23 alin. 4 si 7 din Constitutie - arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal, iar incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.

- art. 23 alin. 9 din Constitutie - punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.

- art. 5 din Codul de procedura penala - in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei;

- nici o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatilor decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

- daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicala ori o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului penal, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.

- orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite in conditiile prevazute de lege.

- in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

- in cazul in care, pe baza actelor medicale, se constata ca cel arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata in reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, administratia locului de detinere dispune efectuarea tratamentului sub paza permanenta in reteaua medicala a Ministerului Sanatatii, masura fiind comunicata procurorului sau, dupa caz, instantei de judecata.

- insasi stabilirea cazurilor in care pot fi luate masuri prevenite constituie o garantie.

9. PRINCIPIUL EGALITATII PERSOANELOR IN PROCESUL PENAL

- art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutie - accesul liber la justitie in sensul ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime fara ca vreo lege sa poata ingradi exercitarea acestui drept.

- art. 124 alin. 2 din Constitutie - justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

- in Codul de procedura penala nu este consfintit expres acest principiu, dar, prin modul in care se infaptuieste justitia in tara noastra, acest principiu se manifesta astfel incat toate persoanele sa se poata adresa, in mod egal, organelor judiciare.

- art. 2 din Legea nr. 304/2004 - justitia se infaptuieste in numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti, iar potrivit art. 6 alin. 2 din aceeasi lege accesul la justitie nu poate fi ingradit.

- garantarea acestui principiu se realizeaza si prin dispozitiile Codului penal care, prin art. 247, incrimineaza fapta de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi.

10. PRINCIPIUL OPERATIVITATII IN PROCESUL PENAL

- nu este reglementat anume in Codul de procedura penala, insa se afla in stransa legatura cu scopul procesului penal, adica constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, apararea ordinii de drept, prevenirea infractiunilor, precum si educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

- impune ca rezolvarea cauzelor penale sa fie efectuata intr-o perioada de timp cat mai scurta si cu o activitate procesual-penala cat mai simplificata, asigurandu-se insa o solutionare justa.

- acest principiu rezulta din economia unor norme procesual penale precum: reglementarea termenelor (art. 185 Cod pr. pen.), cazurile urgente cand organul de cercetare penala este obligat sa efectueze acte de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui (art. 213 C.pr.pen.), rezolvarea separata a actiunii civile cand aceasta ar intarzia solutionarea actiunii penale (art. 347 C.pr.pen.);

- potrivit art. 98 si 99 din Legea nr. 303/2004, judecatorii si procurorii raspund disciplinar pentru efectuarea cu intarziere a lucrarilor din motive imputabile lor.

11. DESFASURAREA PROCESULUI PENAL IN LIMBA OFICIALA

- art. 128 alin. 1 din CONSTITUTIE - procedura judiciara se desfasoara in limba romana;

- alin. 2 - cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile legii organice.

- alin. 4 - cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau care nu vorbesc limba romana, au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit.

- art. 7 din Codul de procedura penala - in desfasurarea procesului penal, se foloseste limba romana. De asemenea, in fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba romana.

- art. 8 din Codul de procedura penala - partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta prin interpret.

- art. 128 alin. 1 teza II din Codul de procedura penala - interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii.

12. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL SI INTR-UN TERMEN

REZONABIL

- acest principiu rezulta din dispozitiile art. 6 din CEDO, potrivit caruia orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricaror acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.

- asemenea principiu este preluat si de art. 21 alin. 3 din CONSTITUTIE - partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil;

- art. 6 si 10 din Legea nr. 304/2004 - orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime in exercitarea dreptului sau la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de catre o instanta impartiala si independenta, constituita potrivit legii.

- principiul este incident si functioneaza in toate cele trei faze ale procesului penal.

13. DREPTUL LA TACERE AL INVINUITULUI SI AL INCULPATULUI

- art. 14 paragraful 3 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice - orice acuzat are dreptul sa nu fie fortat sa depuna marturie contra lui insusi sau sa-si recunoasca vinovatia;

- art. 70 alin. 2, art. 143 alin. 2 si art. 322 teza a II din Codul de procedura penala - obligatia organelor judiciare de a informa in prealabil pe acuzat cu privire la dreptul sau la tacere.

- acest drept implica si dreptul oricarui invinuit sau acuzat de a nu contribui la propria sa incriminare;

- aceste drepturi sunt urmarea fireasca a introducerii si recunoasterii prezumtiei de nevinovatie prin art. 5² din Codul de procedura penala.

14. RESPECTAREA VIETII INTIME A PERSOANEI

- art. 8 din CEDO protejeaza viata privata a tuturor persoanelor, interzicand orice imixtiune in acest domeniu in alte conditii decat cele limitat prevazute de lege.

- art. 26 CONSTITUTIE - dreptul la viata intima, familiala si privata;

- art. 28 CONSTITUTIE - dreptul la secretul corespondentei.

- art. 80 din Codul de procedura penala - sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori;

- art. 91¹ din Codul de procedura penala - interceptarile si inregistrarile convorbirilor sau comunicarilor prin telefon ori prin alte mijloace electronice de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului in conditiile prevazute de lege;

- art. 97 alin. 3 din Codul de procedura penala - predarea obiectelor sau inscrisurilor care au caracter secret sau confidential se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului sau a confidentialitatii;

- art. 105 alin. 3 din Codul de procedura penala - cu ocazia perchezitiei domiciliare, organele judiciare trebuie sa ia masuri ca faptele sau imprejurarile din viata personala a celui la care se refera perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice.