Conceptul de pedeapsa in sistemul sanctionator penal din republica moldova si romania

CONCEPTUL DE PEDEAPSA IN SISTEMUL SANCTIONATOR PENAL DIN REPUBLICA MOLDOVA SI ROMANIA

§ 1. Aspecte generale privind pedeapsa penala in legislatia

Republicii Moldova si Romania

Pedeapsa penala, dupa cum se stie, reprezinta consecinta la care se expune infractorul ca urmare a tragerii sale la raspundere penala.

In functie de caracterul si gradul pericolului social al infractiunii savarsite se va stabili, respectiv, si masura pedepsei meritate. De aceea si apare necesitatea diversificarii pedepselor si a modalitatii de aplicare a lor asupra persoanelor ce au comis fapte prevazute de legea penala.

Intr-un stat bazat pe drept, sistemul pedepselor reflectate de legiuitor in legea penala trebuie elaborat luandu-se in consideratie nivelul de dezvoltare social-politic, economic si cultural a societatii intr-o perioada istorica data.

De asemenea, sistemul pedepselor trebuie sa reflecte si conceptia politico-penala cu privire

la ansamblul mijloacelor juridico-penale si criminologice folosite impotriva contracararii criminalitatii.

Daca am vorbi despre faptul ca fenomenele de criza ce se manifesta in dreptul penal pun in evidenta si o criza a pedepselor, putem sustine ca marile transformari ale legislatiei penale din sec. al XIX-lea s-au cantonat, mai ales, in perimetrul acestei institutii, astfel, cautandu-se solutii din cele mai variate pentru diversificarea, nuantarea si eficientizarea mijloacelor respective. [80,

p. 26]

Totodata, institutia pedepsei este cea care a reusit sa evidentieze principiile fundamentale

ale egalitatii, personalitatii si umanismului dreptului penal, reprezentand terenul in ale carui limite se vor produce si in viitor principalele incercari si inovatii in domeniul represiunii penale. Existenta cadrului pedepselor in legislatia penala prezinta o importanta juridico-penala deosebita. El exprima, in primul rand, principiul legalitatii pedepselor si reflecta conceptia juridico-penala cu privire la ansamblul mijloacelor juridico-penale folosite impotriva fenomenului infractional. Natura si cuantumul pedepselor consacrate dau expresie, in acelasi

timp, principiilor fundamentale ale politicii penale si ale dreptului penal.

In fine, prevederea cadrului de pedepse prezinta nu numai interes teoretic, dar si un interes practic, reprezentand o orientare a activitatii practice de aplicare si executare a pedepselor existente.

Dupa cum s-a mentionat, sistemul pedepselor intr-o legislatie este determinat de lege. Anume prin lege sunt stabilite limitele generale, cuantumul si modalitatile ei, conditii ce necesita

a fi indeplinite pentru a putea fi aplicata.

Deci, sistemul sau cadrul pedepselor este acea totalitate de pedepse existente intr-un anumit sistem de drept care pot fi aplicate unui infractor de catre instanta de judecata pentru savarsirea unei infractiuni. Potrivit opiniilor citate, pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi ale sistemului de pedepse:

sistemul de pedepse reprezinta totalitatea de pedepse stabilite in legea penala

sistemul de pedepse este o enumerare exhaustiva, adica o lista care nu poate fi largita

de catre instanta de judecata, ci doar in urma unei modificari a legii penale.

Cadrul respectiv de pedepse este obligatoriu pentru instanta de judecata, aceasta putand aplica doar una dintre pedepsele indicate in acest sistem. In cadrul acestei enumerari pedepsele sunt aranjate intr-o anumita consecutivitate sau ordine - de la cele mai blande la cele mai severe.

In acest sistem pedepsele se afla intr-o anumita corelatie, uneori de subordonare: unele pedepse sunt principale, altele - complementare, adica in calitate de complinire la primele.

Sistemul pedepselor penale in Codul penal al Romaniei. pedepsele penale prevazute

in Codul penal roman sunt divizate in pedepsele care sunt aplicate persoanelor fizice si in cele care sunt aplicate persoanelor juridice. Le vom trece in revista pe toate.

Pedepsele care sunt aplicate persoanelor fizice. Codul penal roman prevede, prin art. 53 C. pen. roman, trei categorii de pedepse aplicabile persoanelor fizice:

SISTEMUL SANCTIONATOR

PENAL DIN ROMANIA

(felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice)

Pedepse principale

Pedepse complementare

Pedepse accesorii

Detentiune pe viata

Inchisoare de

Amenda de la 1 0

lei la 50.000 lei

Interzicerea unor drepturi de la 1 la

Degradarea militara

Interzicerea unor

drepturi prevazute in art. 6 , in conditiile

prevazute in art.

71 Cod penal

la 15 zile la 30

de ani

10 ani

Pedepse principale:

a Detentiune pe viata;

b) Inchisoare de la 15 zile la 30 de ani;

c) Amenda de la 100 lei la 50.000 lei.

Pedepse complementare:

a) Interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;

b) Degradarea militara

Pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64, in conditiile

prevazute in art. 71 Cod penal

Pedeapsa inchisorii consta in privarea de libertate a condamnatului prin scoaterea lui din mediul normal de viata si plasarea intr-un mediu inchis in care este supus unui regim de munca si

de viata impus. Regimul executarii pedepsei inchisorii se intemeiaza pe obligatia condamnatilor

de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativa ce trebuie desfasurata de condamnati, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori in munca, disciplinati si care dau dovada temeinica de indreptare.

In aceasta ordine de idei, mentionam un caz din practica judiciara a Romaniei (Arhiva

Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei. Sectia penala. Decizia nr.338 din 23 ianuarie

1. In cazul unei infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata, alternativ cu inchisoarea, instanta alege mai intai una dintre pedepsele alternative. Daca pedeapsa aleasa este detentiunea pe viata, trebuie sa tina seama de prevederile art. 55 alin. 1 C.pen., potrivit carora aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani, nu i

se aplica pedeapsa detentiunii pe viata, in locul acesteia aplicandu-i-se pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

In cazul revocarii liberarii conditionate, regimul contopirii pedepsei stabilite pentru infractiunea savarsita ulterior si a restului ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara este cel prevazut in art. 61 alin. 1 partea finala, iar nu in art. 39 alin. 2 C.pen., chiar daca infractiunea ulterioara a fost savarsita in conditiile recidivei de dupa condamnare prevazuta in art. 37 alin.1 lit. a) din acelasi cod.

Prin sentinta nr. 333 din 7 mai 2001, Tribunalul Timis, sectia penala, l-a condamnat pe

inculpatul I.I. la pedeapsa detentiunii pe viata pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav prevazuta in art. 174 raportat la art.176 lit. a , cu aplicarea art.37 lit. a) C.pen.

Dupa revocarea liberarii conditionate a restului de 3669 de zile ramas neexecutat din pedeapsa de 15 ani inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 44 din 29 martie

1995 a Tribunalului Maramures, acest rest de pedeapsa a fost contopit, in baza art. 39 alin. )

C.pen., cu pedeapsa aplicata in cauza, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa detentiunii pe viata.

Prin decizia nr. 365 din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Timisoara, sectia penala, a respins apelul inculpatului, cu motivarea ca pedeapsa aplicata este corect individualizata.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

 In primul rand, hotararile sunt contrare legii intrucat, potrivit art. 55 alin. (1) C.pen., pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz, se prevede in continuare, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. Or nascut la 24 mai 1937, la data pronuntarii sentintei de condamnare, 7 mai 2001, inculpatul depasise varsta de 60 de ani. Alegerea detentiunii pe viata, dintre pedepsele principale alternative prevazute in art. 176 alin. (2) C.pen., fiind justificata, trebuia sa i se aplice inculpatului, conform art.55 alin.1 teza a II-a C.pen., pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii drepturilor prevazute in art.64 lit. a) si b) din acelasi cod, pe timp de 10 ani.

 In al doilea rand, prin hotararea primei instante, mentinuta in apel, s-a facut o gresita aplicare a prevederilor art.39 alin. (2) in locul celor ale art.61 alin. ( ) C.pen., acest din urma text de lege fiind aplicabil in cazul savarsirii unei noi infractiuni in intervalul de timp

de la liberarea conditionata si pana la implinirea duratei pedepsei.

Indreptarea acestei gresite aplicari a legii poate fi facuta si in recursul inculpatului, deoarece sporul care ar putea fi aplicat in temeiul art. 61 C.pen., de pana la 5 ani, este mai mic decat cel de pana la 7 ani prevazut in art. 39 alin. (1) si (2) din acelasi cod. In consecinta, recursul inculpatului a fost admis, dispunandu-se in sensul considerentelor de mai sus.

Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul executarii pedepsei detentiunii pe viata este reglementat in Legea pentru executarea pedepselor.

Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani. In acest caz, in locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 60

de ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de

25 de ani.

Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi eliberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, daca este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama si de antecedentele sale penale. Condamnatul

trecut de varsta de 60 de ani pentru barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de Codul penal. Pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de

la liberare cel condamnat nu a savarsit din nou o infractiune. Daca in acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 61 C.pen. roman. In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

In practica judiciara a Romaniei s-a format un principiu conform caruia in cazul unei infractiuni pedepsite cu detentiunea pe viata, alternativ cu inchisoarea, instanta alege mai intai una dintre pedepsele alternative. Daca pedeapsa aleasa este detentiunea pe viata, trebuie sa se tina seama de prevederile art. 5 alin. (1) C.pen., potrivit carora aceluia care, la data pronuntarii hotararii de condamnare, a implinit varsta de 60 de ani, nu i se aplica pedeapsa detentiunii pe viata, in locul acesteia aplicandu-i-se pedeapsa inchisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. [99]

O dificultate majora apare privind extradarea persoanelor condamnate la detentiunea pe viata. Pentru confirmarea celor expuse propunem un caz din practica judiciara a Romaniei, in urma examinarii caruia s-a stabilit ca in cazul in care se admite cererea de extradare a unei persoane condamnate in Romania, emiterea mandatului de arestare provizorie a acesteia este obligatorie, indiferent de pedeapsa in a carei executarea careia se afla cel a carui extradare se cere; masura arestarii intra in vigoare dupa executarea pedepsei sau cand aceasta este considerata ca executata. Ca atare, mandatul de arestare provizorie trebuie emis si in cazul cand cel extradat se afla in executarea pedepsei detentiunii pe viata; in acest sens trebuie observat ca legea penala prevede situatii cand condamnarea la aceasta pedeapsa se inlocuieste

in timpul executarii cu inchisoarea pe timp marginit, sau cand, in urma liberarii conditionate, dupa o anumita perioada pedeapsa detentiunii pe viata se considera executata, ori cand cel condamnat este gratiat.

Amenda este o pedeapsa ce consta intr-o suma de bani pe care condamnatul este obligat sa

o plateasca in contul statului. Amenda penala este consecinta raspunderii penale a faptuitorului si

se aplica numai de catre instanta judecatoreasca, fiind pronuntata in cadrul procesului penal.

Pedepsele complementare sunt pedepse restrictive de libertate care constau intr-o interzicere temporara a exercitiului anumitor drepturi ale condamnatului, ca un complement sau

un adaos la pedeapsa inchisorii aplicate acestuia. Ele sunt reglementate in art. 64 din Codul penal constand in interzicerea anumitor drepturi, cum ar fi dreptul de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat; dreptul de a alege si de a fi ales in functii publice elective; dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o

profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;

drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator.

Degradarea militara este o pedeapsa complementara privativa de drepturi care se poate aplica numai condamnatilor militari sau rezervistilor si care consta in pierderea de catre ei a gradului militar si a dreptului de a purta uniforma.

Pedepsele accesorii presupun interzicerea unor drepturi prevazute in art. 64, in conditiile prevazute in art. 71 C.pen..

In aceasta ordine de idei prezentam un caz din practica judiciara a Romaniei (Arhiva Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei. Sectia penala. Decizia nr. 4013 din 30 iunie 2005): Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor parintesti, care constituie o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie, se aplica, potrivit art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, daca instanta constata ca, in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, limitarea exercitarii acestui drept al inculpatului pe durata executarii pedepsei privative de libertate este o masura necesara pentru protejarea minorului si, ca atare, urmareste un scop legitim. Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor parintesti inculpatului care a savarsit infractiunea de omor calificat asupra tatalui sau constituie o

masura necesara pentru protejarea minorului, urmarind acest scop legitim.

Prin sentinta penala nr. 63 din 14 februarie 2005, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul S.G. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani inchisoare si 7 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64

lit. a) si b) din acelasi Cod.

Totodata, inculpatului s-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

Prin decizia penala nr. 118 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Iasi a respins apelul inculpatului prin care s-a cerut, in principal, schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de loviri cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 C. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Prin urmare, incadrarea juridica in prevederile art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. este corecta, astfel ca cererea inculpatului de a se schimba incadrarea juridica in infractiunea prevazuta in art. 183 din acelasi Cod nu poate fi primita. In ceea ce priveste motivul de casare invocat din oficiu si intemeiat pe prevederile art. ⁹ alin. (1) pct. 1 ¹ C. proc. pen., in cauza instantele au procedat corect interzicand inculpatului toate drepturile prevazute in art. 64

C. pen., in conditiile art. 71 din acelasi Cod.

Verificand in ce masura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor parintesti reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private si de familie si

urmareste sau nu scopul legitim al protectiei minorului, potrivit art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, se constata ca in raport cu tipul de infractiune savarsita de inculpat, cu conduita acestuia si cu interesul minorului, interzicerea exercitarii acestui drept al inculpatului pe durata executarii pedepsei privative de libertate este

o masura necesara pentru protejarea minorului, astfel ca urmareste un scop legitim, fiind in mod corect aplicata de instante. In consecinta, recursul a fost respins.

1.1.2. Pedepsele care sunt aplicate persoanelor juridice. In conformitate cu prevederile art. 53¹ C.pen., pedepsele aplicabile persoanelor juridice sunt principale si complementare.

Pedeapsa principala este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei. Pedeapsa amenzii consta

in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de

cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 5.000

lei, iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.

Cand legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.

Pedepsele aplicabile persoanelor juridice

in sistemul sanctionator penal al Romaniei

Pedeapsa principala

Amenda

de la 2 5 0 lei la

0 lei

Pedepsele

complementare

dizolvarea persoanei juridice

suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savarsit infractiunea pe o durata de la trei luni la 3 ani

inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la

3 luni la 3 ani

interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani

afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare

Pedepsele complementare sunt:

Dizolvarea persoanei juridice. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice se aplica atunci cand persoana juridica a fost constituita in scopul savarsirii

de infractiuni sau cand obiectul sau de activitate a fost deturnat in acest scop. In caz

de neexecutare, cu rea-credinta, a uneia dintre pedepsele complementare prevazute in art. alin. 3 lit. b) - d), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie dupa dispozitivul hotararii definitive de condamnare prin care s-a aplicat aceasta pedeapsa va fi comunicata, de indata, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.

Suspendarea activitatii persoanei juridice pe o durata de la luni la un an sau

suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a

savarsit infractiunea pe o durata de la trei luni la 3 ani. Pedeapsa complementara a suspendarii activitatii persoanei juridice consta in interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice, in a carei realizare a fost savarsita infractiunea. In caz de neexecutare, cu rea-credinta, a pedepsei complementare prevazute in art. ¹ alin. 3 lit. e), instanta dispune suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pana la punerea in executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni. Daca pana la implinirea termenului

prevazut in alin. 2 pedeapsa complementara nu a fost pusa in executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.

Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la luni la

ani Pedeapsa complementara a inchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice consta in inchiderea unuia sau a mai multora dintre punctele de lucru apartinand persoanei juridice cu scop lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in a carei realizare a fost savarsita infractiunea. Dispozitiile prevazute in alin. l nu se aplica persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.

Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu

la 3 ani. Pedeapsa complementara a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice consta in interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice prevazute de lege.

 Afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare. Afisarea hotararii definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Prin afisarea sau difuzarea hotararii de condamnare nu poate fi dezvaluita identitatea victimei, afara de cazul in care exista acordul acesteia sau al

reprezentantului sau legal. Afisarea hotararii de condamnare se realizeaza in extras,

in forma si locul stabilite de instanta, pentru o perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanta

constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savarsita, aceste pedepse sunt necesare. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa.

Pedepsele complementare prevazute in art. ¹ alin. 3 lit. b)-e se pot aplica in mod

cumulativ

In urma analizei efectuate, mentionam ca actualmente legislatia penala romana se afla intr-

o situatie pe care tot mai multi autori o apreciaza ca pe o criza atat a sistemului, cat si a mijloacelor de aparare prin aplicarea masurilor represive.

La baza acesteia se afla necesitatea de a satisface doua cerinte, si anume:

pe de o parte, nevoia crescanda de a asigura siguranta si ordinea sociala in fata valului de crestere a criminalitatii si a modului violent si organizat in care aceasta se manifesta

iar, pe de alta parte, grija de a asigura respectul drepturilor fundamentale ale omului in activitatea de aplicare si executare a pedepselor penale.

Unele aspecte disputabile privind sistemul de pedepse in noul Cod penal al Romaniei. Asadar, proiectul Codului penal roman din 2004 [4] la fel ca si Codul penal din 1968 prevede doua tipuri de pedepse: pentru persoane fizice si pentru persoane juridice. Totodata, este propusa o noua clasificare a pedepselor pe pedepse principale pentru crime si pedepse principale pentru delicte.

E de mentionat ca pe data de 28.06.2006 Guvernul a decis, printr-o Ordonanta de urgenta, prorogarea, pana la 1 septembrie 2008, a termenului de intrare in vigoare a noului Cod penal

(adoptat in anul 2004 prin Legea 301), precum si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal. Termenul stabilit anterior pentru intrarea in vigoare a noului Cod penal era 1 septembrie 2006.

La nivelul Ministerului Justitiei a fost constituita in anul 2005 o comisie care a analizat toate aspectele semnalate de instantele judecatoresti si parchete, care au cerut amanarea intrarii

in vigoare a Codului penal. Pe baza solicitarilor venite de la majoritatea Curtilor de Apel, de la parchete si de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, intrarea in vigoare a Codului penal a fost amanata pana la 1 septembrie 2006 (OUG nr.58/2005). Numeroasele cereri formulate de parchete si instante contineau observatii si comentarii critice cu privire la unele solutii propuse

de Codul penal si modul de reglementare a unor institutii.

Ulterior, Comisia de la Ministerul Justitiei a ajuns la concluzia ca problemele identificate

nu pot fi remediate pana la data de 1 septembrie 2006, data prevazuta pentru intrarea in vigoare a

Codului penal adoptat prin Legea nr.

Pedepsele care sunt aplicate persoanelor

fizice

Pedepse principale

Pedepse complementare pentru crime si delicte

Pedepse accesorii pentru crime si delicte

pedepse principale pentru crime

Detentiunea pe viata

pedepse principale pentru delicte

Inchisoarea stricta intre un an si 15 ani

Inchisoarea intre

15 zile si un an

Interzicerea exercitiului unor drepturi de la un an la 10 ani

Interzicerea exercitiului tuturor drepturilor prevazute ca pedeapsa complementara

Degradarea militara

Detentiunea severa intre

5 si 30

de ani

^{Amenda sub forma zilelor-amenda, intre 5 si}

de zile, fiecare zi fiind socotita intre

0 de lei si 1.000.0 0 lei

Munca in folosul comunitatii intre

0 si 500 de ore

Pedepsele aplicabile persoanelor juridice

Pedepse principale ^Pedepse complementare

Amenda

de la 10.00 .0 0 lei la

10.000.00 .000 lei

Dizolvarea persoanei juridice

Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei

juridice pe o durata de la un an la

trei ani

Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la un an la cinci ani

Interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durata de la un an la cinci ani

Afisarea hotararii de condamnare sau difuzarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala

Comisia a constatat ca acest proces necesita nu numai o simpla modificare a anumitor

texte, asa cum s-a preconizat initial, ci si reconsiderarea institutiilor reglementate in cadrul sau, inclusiv prin examinarea solutiilor oferite de alte coduri penale europene. Acesta este motivul

pentru care s-a optat pentru o noua prorogare a termenului de intrare in vigoare a noului Cod penal, precum si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, pana la 1 septembrie 2008.

Prezentam unele dintre obiectiile formulate de parchete si instante:

Optiunea noului Cod penal de clasificare a infractiunilor in crime si delicte (art.

intalnita si in alte legislatii europene, ridica serioase probleme de aplicare din cauza

modului in care a fost conceputa si a solutiilor propuse Astfel, criteriul de delimitare a infractiunilor este gravitatea faptei, exprimata in natura si durata pedepsei. Potrivit clasificarii, delictele sunt considerate fapte de o gravitate redusa. Aceasta concluzie este sustinuta si de unele sisteme de drept europene: Codul german prevede ca delictul se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau amenda; Codul italian prevede pentru fapte similare arestul de la 5 zile la 3 ani; Codul belgian prevede inchisoare de la 8 zile

la 5 ani; Codul spaniol prevede inchisoare de la 3 luni la 5 ani. Codul penal propune insa sanctionarea delictelor cu inchisoare stricta de pana la 15 ani. In aceste conditii, reprezentantii parchetelor si instantelor au semnalat faptul ca sanctionarea delictelor cu inchisoarea stricta de pana la 15 ani nu este in concordanta cu incadrarea lor ca fapte cu gravitate scazuta.

Noul Cod mentine institutia faptei care nu prezinta gradul de pericol social al unei

infractiuni, dar introduce alte doua circumstante atenuante legale, care folosesc

aceleasi criterii de apreciere a pericolului social ca si prima institutie mentionata (art.

alin. si , respectiv, art. 88, lit. c) si d)) Coexistenta unor reglementari, identice din punct de vedere al continutului, dar diferite ca natura juridica, creeaza confuzie si are ca efect inaplicabilitatea uneia dintre cele doua institutii. In plus, in lipsa unor elemente obiective de diferentiere, solutiile in practica judiciara ar fi neunitare, lasand loc arbitrariului. De asemenea, introducerea institutiei renuntarii la pedeapsa (art. 108), dar si mentinerea institutiei faptei care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni conduce la solutii profund inechitabile. In primul caz, fapta savarsita constituie infractiune, dar infractorul nu suporta nici o consecinta, pe cand, in cel de-al doilea caz, desi fapta nu constituie infractiune, faptuitorului i se poate aplica o sanctiune administrativa cu amenda de pana la 25 milioane lei vechi. Alte critici vizeaza natura juridica a cauzelor justificative, pedepsirea tentativei, concursul ideal de infractiuni, concursul real de infractiuni, recidiva, pluralitatea intermediara, pedepsele principale si cele accesorii, circumstantele atenuate si agravante ambele incalca principiul legalitatii pedepselor .

Cu privire la pedepsirea tentativei, art. 35 alin. (2) prevede ca ,,in cazul persoanei fizice, tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara categoriei de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel Aceasta prevedere este inaplicabila in cazuri precum tentativa la un delict, pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii. In aceasta situatie, potrivit art. 35 alin. (2), pedeapsa care trebuie aplicata pentru tentativa este cea imediat inferioara, adica munca in folosul comunitatii, care insa, potrivit art. 0 alin. ( ) poate fi dispusa numai cu consimtamantul condamnatului dar, daca infractorul nu consimte la aceasta,

nu i se poate aplica nici o pedeapsa.

In materia concursului real de infractiuni noul Cod penal (art. 48) propune un sistem de sanctionare alternativ format din: cumulul juridic al pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente (ceea ce presupune contopirea acestor pedepse si aplicarea celei mai grele dintre ele cu posibilitatea adaugarii unui spor) si cumulul aritmetic (ceea ce presupune aplicarea unei pedepse rezultante care reprezinta totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente . Nu sunt stabilite insa criterii legale obiective care sa motiveze optiunea judecatorului pentru unul sau altul dintre cele doua sisteme, lasandu-se astfel posibilitatea arbitrariului. In plus, reglementarea alternativa a ambelor sisteme de cumul nu este utila. Pedeapsa rezultanta, aplicata pentru doua sau mai multe delicte concurente, poate sa fie una specifica pentru crima. De exemplu, in cazul in care sunt savarsite doua delicte pentru care se stabilesc doua pedepse a cate 10 ani inchisoare stricta in fiecare caz, pedeapsa finala cea mai grea care

ar putea fi aplicata este de 20 de ani, pedeapsa prevazuta pentru crima (art. 5 ). Se incalca astfel principiul legalitatii pedepselor.

In materia recidivei atat sub aspectul reglementarii (art. 50), cat si sub aspectul tratamentului sanctionator (art. 51) au fost semnalate o serie de deficiente. Din definirea recidivei postexecutorii rezulta ca savarsirea unei infractiuni dupa gratierea unei pedepse sau dupa prescriptia executarii pedepsei nu mai atrage starea de recidiva, intrucat aceste doua ipoteze nu mai sunt prevazute in textul legal. Pe cale de consecinta, o asemenea infractiune va fi sanctionata ca si cum ar fi comisa dupa reabilitare, desi aceasta nu a intervenit.

In privinta pedepselor principale prevazute pentru persoana fizica s-a constatat o neconcordanta intre ierarhizarea acestora (art. 8) si alte dispozitii ale noului Cod penal. Astfel, potrivit art. 58 alin. (4), amenda apare ca o pedeapsa mai grea decat munca in folosul comunitatii. Cu toate acestea, in art. 69 alin. ( ) se prevede ca, in cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocui aceasta

pedeapsa daca exista consimtamantul condamnatului, cu pedeapsa muncii in folosul comunitatii, deci cu o pedeapsa mai putin severa. Se ajunge astfel la situatia paradoxala

ca neexecutarea unei pedepse mai grele sa determine inlocuirea acesteia cu o pedeapsa mai usoara. Spre deosebire de Codul penal in vigoare, noul Cod penal nu reglementeaza situatia aplicarii concomitente a cauzelor de agravare si nici a concursului dintre cauzele de atenuare si agravare.

Codul penal din 2004 introduce o noua modalitate de individualizare a executarii pedepsei, respectiv suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere cu obligatia

condamnatului de a efectua o munca in folosul comunitatii (art. 107 . Aceasta

reglementare determina practic aplicarea a doua pedepse principale pentru aceeasi fapta: inchisoarea stricta a carei executare este suspendata sub supraveghere si munca

in folosul comunitatii, solutie care contravine principiului general non bis in idem.

Tot la capitolul individualizarea pedepselor noul Cod penal reglementeaza institutiile

renuntarii la pedeapsa (art. si amanarii aplicarii pedepsei (art. In ambele situatii, aplicarea acestor masuri este conditionata de acoperirea de catre inculpat a prejudiciului cauzat de infractiune. In cazul amanarii aplicarii pedepsei, este prevazuta

in plus posibilitatea acordarii acesteia si in cazul in care inculpatul dovedeste ca are posibilitatea de a acoperi prejudiciul. Aceasta conditie este insa similara celei prevazute

la art. alin. (4) din actualul Cod penal, care au fost declarate neconstitutionale

(decizia Curtii Constitutionale nr. 463/1997).

S-au ridicat obiectii si in legatura cu regimul sanctionator aplicabil minorilor Noul Codul penal prevede, la art. 117, ca unui minor i se poate aplica, pentru aceeasi fapta, atat o masura educativa (libertatea supravegheata), cat si o pedeapsa munca in folosul comunitatii , incalcandu-se principiul non bis in idem, care interzice aplicarea si executarea a doua sanctiuni pentru aceeasi fapta. De altfel, incalcarea acestui principiu

se poate observa, pentru aceleasi considerente, si in cazul reglementarilor privitoare la libertatea sub supraveghere severa, suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului si suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului sub supraveghere. Alte critici privesc faptul ca modul de reglementare a celor doua forme de libertate sub supraveghere, simpla (1 an) si severa(de la 1 la 3 ani), introduce elemente straine de fapta savarsita si de persoana minorului, ceea ce contravine caracterului personal al raspunderii penale. Singurul element de diferentiere ar fi acela

al persoanei careia i se incredinteaza supravegherea minorului. In cazul in care parintii, tutorele, adoptatorul sau rudele apropiate nu pot asigura supravegherea corespunzatoare

a minorului, va fi aplicata automat forma severa de supraveghere, care permite

incredintarea supravegherii minorului unei institutii legal insarcinate cu aceasta atributie sau serviciului de reintegrare sociala si supraveghere. In acest mod, minorului i se aplica o masura educativa mai severa, din motive ce nu tin de persoana lui si nici nu au legatura cu fapta.

In privinta raspunderii penale a persoanei juridice noul Cod penal excepteaza de la raspundere penala institutiile publice care desfasoara o activitate care poate forma si obiectul domeniului privat. Exceptia este inechitabila si se pune problema constitutionalitatii sale, sub aspectul principiului egalitatii in fata legii. De asemenea, noul Cod penal lasa neacoperite situatiile in care infractiunea are legatura directa cu obiectul de activitate al persoanei juridice sau aceasta apare ca beneficiara a profitului rezultat in urma infractiunii. De asemenea, in materia reabilitarii, noul Cod penal (art. 151) nu prevede nici o dispozitie cu privire la termenul de reabilitare a persoanei juridice.

Intrarea in vigoare a Legii nr. 2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal este conditionata de intrarea in vigoare a Legii nr. 301/2004 - Codul penal. Legea nr. 294/2004 a fost elaborata pe baza sistemului de pedepse stabilit prin prevederile Legii nr. 301/2004 - Codul penal, sistem fundamental diferit de cel prevazut de Codul penal in vigoare. Structura si sistematizarea Legii nr.294/2004 se grefeaza pe structura Legii nr. 301/2004 - Codul penal, care instituie impartirea infractiunilor in crime si delicte, instituind pedepse diferite de cele prevazute de Codul penal in vigoare, de exemplu inchisoarea stricta sau amenda sub forma zilelor-amenda, motiv pentru care este necesara, prorogarea, totodata, si a termenului intrarii in vigoare a acestei legi.

1.2. Sistemul pedepselor penale in Codul penal al Republicii Moldova. Codul penal al Republicii Moldova adoptat in 2002 se caracterizeaza printr-o diversitate mai mare de pedepse comparativ cu Codul penal al RSSM din 1961. [2] In afara de pedepsele aplicabile persoanelor juridice (art. 63 C.pen. RM), care nu au precedent in Codul penal anterior, datorita lipsei unui atare subiect al infractiunii, si pedepsele aplicabile persoanelor fizice au crescut numeric (art. 62

C.pen. RM). Astfel, pedeapsa cu munca neremunerata in folosul comunitatii nu a fost cunoscuta

in legea penala anterioara.

Totodata, sistemul de pedepse al Republicii Moldova nu contine o serie de pedepse cunoscute in alte sisteme de drept, precum ar fi: pentru persoanele fizice, arestul la sfarsit de saptamana Spania), limitarea libertatii de la 1 la 12 luni (Polonia), munca corectionala (Rusia), supravegherea si pedeapsa capitala (China). Legislatia altor tari mai contine, pentru persoanele juridice: publicarea, difuzarea sau afisarea sentintei de condamnare (Franta, Belgia), plasarea sub

supraveghere judecatoreasca (Franta), probatiunea (SUA), executarea unor lucrari in folosul comunitatii, interzicerea accesului la pietele publice (SUA) etc. [90, p. 37-44] O eventuala imbogatire a sistemului de pedepse prin adoptarea unora dintre cele sus-mentionate va permite,

cu certitudine, instantelor de judecata sa individualizeze mai eficient pedepsele.

Sistemul de pedepse din Codul penal al Republicii Moldova evolueaza in calitate de garant

al principiului legalitatii si umanismului dreptului penal.

SISTEMUL SANCTIONATOR PENAL

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Pedepsele care sunt aplicate

persoanelor fizice

Pedepsele aplicabile

persoanelor juridice

Pedepsele principale

Munca neremunerata in folosul comunitatii

Arestul

Trimiterea intr-o unitate militara

Pedepsele complementare

Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare

Pedepsele care pot fi aplicate atat ca pedepse

principale, cat si ca pedepse

complementare

Amenda

Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate

Pedepsele

principale

Amenda

Pedepsele care pot

fi aplicate atat ca pedepse principale, cat si ca pedepse complementare

Privarea unei persoane juridice care desfasoara activitate de intreprinzator de dreptul de a exercita o anumita activitate

Inchisoarea

Detentiunea pe viata

Lichidarea persoanei

juridice care desfasoara

activitate de intreprinzator

Dat fiind numarul si varietatea pedepselor cunoscute in diferite sisteme de drept penal, in

stiinta dreptului penal au fost propuse diferite clasificari care servesc in general la o mai buna

cunoastere a pedepselor, a calitatilor acestora.

I. In functie de gradul lor de autonomie si de particularitatile de aplicare in raport cu

altele, pedepsele din Codul penal se clasifica in principale, complementare si mixte:

Pedepsele principale sunt aplicate in mod independent pentru savarsirea unei infractiuni, fara a fi adaugate la altele. La stabilirea pedepsei instanta de judecata poate aplica o singura pedeapsa principala dintre cele alternative indicate in articol sau poate fixa doar unica pedeapsa principala indicata in articol. Stabilirea unei pedepse principale care nu este indicata in articolul din Partea Speciala poate avea loc doar in cazul aplicarii unei pedepse mai blande decat cea prevazuta de lege (art. 79

C.pen. RM). Alin. (2) art. 62 C.pen. RM stabileste urmatoarele pedepse principale: munca neremunerata in folosul comunitatii, trimiterea intr-o unitate militara disciplinara, inchisoarea si detentiunea pe viata.

Pedepsele complementare se aplica doar in calitate de adaos la o pedeapsa principala

pe care o complementeaza in vederea unei individualizari maxime si pentru a atinge scopurile pedepsei. Pedeapsa complementara nu poate fi fixata de sine statator, ci doar insoti de fiecare data o pedeapsa principala. In conformitate cu alin. (4) art. 62

C.pen. RM, avem numai o singura pedeapsa de acest tip - retragerea gradului militar,

a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat.

Pedepsele (mixte) care pot fi aplicate atat ca pedepse principale, cat si ca pedepse complementare. In conformitate cu alin. (3) art. 62 C.pen. RM, sunt pedepse mixte amenda si privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate.

Pedepsele principale sunt indicate de fiecare data in continutul articolului, pe cand cele complementare - nu. In calitate de pedeapsa complementara, amenda poate fi aplicata doar in cazurile in care ea este prevazuta ca atare in textul articolului pentru infractiunea corespunzatoare (alin. (6) art. 64 C.pen. RM). Celelalte pedepse complementare (retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat, precum si privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate atunci cand aceasta este complementara - alin. (3) lit. a) art. 65 C.pen. RM) se aplica la alegerea instantei de judecata, chiar daca ele nu sunt indicate in articolul respectiv din Partea Speciala.

II. In functie de continutul drepturilor si libertatilor restranse sau private, pedepsele se impart in urmatoarele categorii:

 Pedepse privative sau restrictive de libertate, care aduc atingere libertatii persoanei

- inchisoarea, detentiunea pe viata, trimiterea intr-o unitate militara disciplinara

 Pedepse pecuniare, care vizeaza nemijlocit patrimoniul condamnatului. Din aceasta

categorie face parte amenda.

 Pedepse ce restrang dreptul la munca. O trasatura esentiala a acestei categorii de

pedepse consta in limitarea dreptului la munca potrivit liberei alegeri a persoanei. Complexitatea acestor pedepse se manifesta in combinarea restrictiilor de ordin profesional cu cele de ordin material, care sunt legate in primul rand de remunerarea muncii si de primirea ulterioara a pensiei. [78, p. 27]: Aceasta categorie de pedepse cuprinde:

munca neremunerata in folosul comunitatii,

privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita

activitate

retragerea gradului militar.

III. In functie de durata lor in timp sau de limitele temporale, pedepsele se impart in:

Pedepse pe termen. Din categoria pedepselor pe termen fac parte majoritatea pedepselor (inchisoarea, munca neremunerata in folosul comunitatii), deoarece pentru ele legea penala stabileste anumite limite in timp, perioada in care acestea se executa.

Pedepse fara termen. Printre pedepsele fara termen putem mentiona retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat, detentiunea pe viata, lichidarea persoanei juridice.

IV. In functie de subiectul infractiunii, pedepsele se impart in:

Pedepse aplicabile persoanelor fizice (art. 62 C.pen. RM);

Pedepse aplicabile persoanelor juridice (art. 63 C.pen. RM).

1.2.1. Pedepsele care sunt aplicate persoanelor fizice. Vom analiza aceasta categorie de pedepse penale in functie de gradul lor de autonomie si de particularitatile de aplicare in raport

cu altele.

La pedepsele principale se refera

munca neremunerata in folosul comunitatii;

trimiterea intr-o unitate militara disciplinara

inchisoarea;

detentiunea pe viata.

Munca neremunerata in folosul comunitatii este o pedeapsa aplicabila doar in calitate de pedeapsa principala, reprezentand una dintre pedepsele de baza alternative celor privative de libertate, care au completat sistemul de pedepse din Codul penal din 2002.

Conform alin. (1) art. 67 C.pen. RM, munca neremunerata in folosul comunitatii consta in folosirea condamnatului, in afara timpului serviciului de baza sau de studii, la munca determinata de autoritatile administratiei publice locale. Aceasta este o pedeapsa care restrange dreptul la munca al condamnatului, fiind totodata si una restrictiva de libertate, deoarece

executarea sa are loc in anumite conditii coercitive. Alin. (2) si (5) art. 67 C.pen. RM stabilesc anumite conditii si limite temporale de executare a pedepsei date: aceasta se stabileste pe un termen de la 60 la 240 de ore si este executata de la 2 la 4 ore pe zi; in plus, ea poate fi prestata

cel mult 18 luni, timp care se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Alin. (4) art. 67 C.pen. RM exclude din cercul persoanelor carora le poate fi stabilita ca pedeapsa munca neremunerata in folosul comunitatii invalizii de gradele I si II, militarii, femeile gravide, femeile care au copii in varsta de pana la 8 ani, persoanele care nu au atins varsta de 16 ani, precum si persoanele care au atins varsta de pensionare.

Cu toate ca prestarea muncii date constituie o pedeapsa, prescriptiile legislatiei muncii privind disciplina de munca, securitatea si protectia muncii, igiena muncii etc, cu unele exceptii

(munca nu este remunerata si nici benevola), trebuie sa fie respectate. Condamnatul poate fi atras

la lucrari ce necesita calificare speciala doar in cazul in care dispune de o atare calificare. Se in- terzice executarea muncii neremunerate in folosul comunitatii in timp de noapte, fara acordul condamnatului.

Munca neremunerata in folosul comunitatii consacra conceptii noi si progresiste in materie represiva bazate pe ideile repararii prejudiciului cauzat, concilierii dintre infractor si victima integrarii condamnatului in viata societatii.

Trimiterea intr-o unitate militara disciplinara. Acest tip de pedeapsa a fost cunoscut si de

Codul penal din 1961, insa cu utilizarea altor termeni - batalion disciplinar. Conform art. 69

C.pen. RM, "militarilor care, in timpul indeplinirii serviciului militar in termen, au savarsit infractiuni li se poate aplica trimiterea intr-o unitate militara disciplinara, in cazurile prevazute

de lege, pe un termen de pana la 2 ani, precum si in cazurile in care instanta de judecata, tinand cont de circumstantele cauzei si de persoana condamnatului, gaseste de cuviinta sa aplice, in locul pedepsei cu inchisoare pe un termen de pana la 2 ani, trimiterea intr-o unitate militara disciplinara pe acelasi termen".

In esenta, aceasta este o modalitate a pedepsei inchisorii, careia ii este specific un regim de executare particular. Regimul de activitate al unitatii disciplinare, modul si conditiile de ispasire

a pedepsei respective sunt reglementate de Regulamentul unitatii disciplinare a Fortelor Armate. Pentru aceasta pedeapsa este specific faptul ca ea se aplica doar militarilor in termen si se executa in locuri speciale - unitati militare speciale, organizate in cadrul armatei, care au un regim propriu special.

Pedeapsa data poate fi aplicata cu respectarea urmatoarelor conditii:

Condamnatul sa fie militar in termen. Celor care satisfac serviciul militar pe baza de contract nu le poate fi aplicata pedeapsa data

Termenul pedepsei sa nu depaseasca 2 ani. Codul penal prevede posibilitatea aplicarii

pedepsei date pentru savarsirea de infractiuni, de unde rezulta ca acest termen de 2 ani poate insemna si o pedeapsa finala pentru savarsirea catorva infractiuni. De asemenea, legea nu se refera la anumite infractiuni, militarul putand fi condamnat atat pentru infractiuni militare, cat si de alta natura

Pentru stabilirea pedepsei date, aceasta trebuie sa fie (1) prevazuta de lege (se are in vedere

ca pedeapsa data sa fie indicata expres in sanctiunea articolului respectiv din Partea

Speciala, ceea ce are loc in cazul majoritatii infractiunilor militare) sau (2) sa fie aplicata

de catre instanta de judecata la individualizarea pedepsei. In acest ultim caz, instanta de judecata o poate totusi aplica la discretia sa unui militar in termen, chiar daca trimiterea intr-o unitate militara disciplinara nu este indicata in calitate de pedeapsa in sanctiunea articolului, insa particularitatile circumstantelor cauzei si persoana infractorului permit acest lucru. Aceasta optiune este posibila doar daca trimiterea intr-o unitate militara disciplinara se aplica in locul pedepsei cu inchisoarea pe un termen de pana la 2 ani, calculul fiind o zi de inchisoare pentru o zi de trimitere intr-o unitate militara disciplinara.

La toate cele mentionate anterior, Codul penal stabileste restrictii cu privire la inlocuirea acestor pedepse: trimiterea intr-o unitate militara disciplinara in locul inchisorii nu poate fi aplicata fata de persoanele care au executat anterior o pedeapsa privativa de libertate. Cand trimiterea la unitatea disciplinara nu este prevazuta de lege pentru infractiunea comisa, pentru a dispune executarea pedepsei intr-o astfel de unitate, instanta judecatoreasca va trebui sa tina seama de fapta comisa, de toate imprejurarile cauzei si de persoana infractorului si, in special, sa aprecieze daca reeducarea infractorului se poate face in conditii mai potrivite in unitatea militara disciplinara decat in locurile de detinere obisnuite. Unitatea disciplinara este dislocata separat de alte unitati militare ale garnizoanei. Perioada in care militarul a ispasit pedeapsa intr-o unitate militara disciplinara nu se include, de regula, in termenul general al serviciului militar. Condamnatii care executa aceasta pedeapsa isi pastreaza statutul de militari.

Principalele mijloace de corijare si reeducare a condamnatilor sunt: modul si regimul de ispasire a pedepsei, stabilite in unitatea disciplinara, munca in folosul comunitatii, actiunile educative si pregatirea de lupta si militara. Militarii condamnati la aceasta pedeapsa sunt antrenati obligatoriu la munca.

Condamnatii recunoscuti de catre comisia medico-militara inapti pentru indeplinirea serviciului militar pe motive de boala sunt propusi de catre comandantul unitatii instantei de judecata pentru a fi eliberati de ispasirea pedepsei sau eliberati din unitatea disciplinara, cu inlocuirea partii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsa mai blanda. In cazul adoptarii uneia dintre aceste decizii, persoanele vizate sunt demobilizate din serviciul militar inainte de termen.

Antecedentele penale ale militarilor condamnati la detinerea in unitatea disciplinara se

sting dupa executarea integrala a pedepsei sau eliberarea conditionata inainte de termen.

Inchisoarea consta in privarea de libertate a persoanei vinovate de savarsirea unei infractiuni prin izolarea impusa acesteia de mediul normal de viata si plasarea ei, pe baza hotararii instantei de judecata, pe un anumit termen intr-un penitenciar (alin. (1) art. 70 C.pen. RM). Inchisoarea este una dintre cele mai severe pedepse din categoria celor principale, care se caracterizeaza in mod esential prin doua trasaturi - izolarea fortata de societate a condamnatului

si instituirea unui regim bine reglementat de executare a acestei pedepse.

In general, aceasta pedeapsa dura trebuie aplicata doar atunci cand, tinandu-se cont de gravitatea infractiunii savarsite si de personalitatea condamnatului, instanta de judecata va ajunge la concluzia ca faptuitorul prezinta un pericol sporit pentru societate si doar prin izolarea

lui se va putea asigura inviolabilitatea valorilor si intereselor protejate de legea penala. Prin aceasta izolare societatea urmareste, in mod prioritar, atingerea scopului de incapacitate al pedepsei: plasarea condamnatului intr-un penitenciar exclude in mare parte posibilitatea savarsirii de catre el a unor noi infractiuni.

In cazul inchisorii, concomitent cu privarea condamnatului de libertate, are loc si limitarea substantiala a altor drepturi: dreptul la munca in totalitatea aspectelor sale (libera alegere a genului de activitate, timpul de munca etc ), dreptul de a alege si de a fi ales etc.

Conform alin. (2) art. 70 C.pen. RM, inchisoarea se stabileste pe un termen de la 6 luni la

25 de ani (alin. (2) art. 70 C.pen. RM). Acest termen maxim al inchisorii se reduce pana la 15 ani atunci cand infractiunea a fost comisa de catre un minor in varsta de pana la 18 ani la momentul savarsirii ei (alin. (3) art. 70 C.pen. RM).

Totodata, in cazul stabilirii unei pedepse definitive in cazul unui concurs de infractiuni limita maxima a pedepsei cu inchisoarea se ridica la 30 de ani, iar in cazul unui cumul de sentinte limita maxima nu poate depasi termenul de 35 de ani (alin. (4) art. 35 C.pen. RM).

Potrivit alin. (5) al art. 0 din CP al RM, in cazul inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu

o pedeapsa mai blanda, cu titlu de gratiere (art. 108 din CP al RM), se aplica inchisoarea pe un termen de 35 de ani.

La aplicarea pedepsei inchisorii, instanta de judecata indica in sentinta de condamnare tipul penitenciarului in care condamnatul isi va ispasi pedeapsa. Conform cu art. 72 din CP al RM, acestea sunt: de tip deschis; de tip semi-inchis; de tip inchis.

In penitenciare de tip deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru infractiuni savarsite din imprudenta, iar in penitenciarele de tip semi-inchis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru infractiuni usoare, mai putin grave si grave, savarsite cu intentie.

In penitenciare de tip inchis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare

pentru infractiuni grave si exceptional de grave, precum si persoanele care au savarsit infractiuni

ce constituie recidiva (alin. (4) al art. 72 C.pen. RM).

Potrivit alin. (5) art. 72 C.pen. RM, persoanele care nu au atins varsta de 18 ani isi executa pedeapsa cu inchisoarea in penitenciare pentru minori, tinandu-se cont de personalitatea condamnatului, de antecedentele sale penale si de gradul prejudiciabil al infractiunii savarsite. Dupa cum vedem, legiuitorul stabileste o dependenta intre situatia minorului si posibilitatea ca acesta sa execute pedeapsa intr-un penitenciar pentru minori. Altfel spus, daca acesta are antecedente penale, predispozitii pentru comportari antisociale sau daca, de exemplu, a comis o infractiune deosebit de grava sau exceptional de grava, atunci instanta de judecata poate sa-i stabileasca si executarea pedepsei intr-un penitenciar pentru adulti. Acest lucru nu ni se pare potrivit, deoarece minorii, in special in cazul executarii pedepsei privative de libertate, trebuie sa

fie izolati de adulti. In sprijinul acestei idei vine si dispozitia de la lit. c) art. 37 din Conventia cu privire la drepturile copilului, 7] conform caruia "orice copil privat de libertate va fi separat de adulti - in afara de cazul cand se considera in interesul superior al copilului sa nu se procedeze astfel" Experienta criminala a celor maturi influenteaza negativ personalitatea minorului, aflata

in proces de formare.

Femeile condamnate executa pedeapsa inchisorii in penitenciare pentru femei (alin. (6) art.

72 C.pen. RM).

Stabilirea si schimbarea tipului de penitenciar este o competenta exclusiva a instantei de judecata. Astfel, daca prin comportamentul sau condamnatul da dovada de corijare, de reducere a pericolului pe care il prezinta pentru societate, sau, dimpotriva - sporeste pericolul, atunci, la initiativa administratiei institutiei penitenciare, instanta de judecata poate schimba tipul penitenciarului in sensul sporirii sau atenuarii regimului acestuia.

Detentiunea pe viata este, conform Codului penal al Republicii Moldova, cea mai severa

pedeapsa din intregul sistem de pedepse aplicabile persoanelor fizice. In 1995 ea a fost introdusa

in sistemul pedepselor din Codul penal al Republicii Moldova din 1961 odata cu abolirea pedepsei cu moartea, luandu-i locul si devenind cea mai aspra pedeapsa, astfel fiind pastrata si in Codul din 2002. Aceasta pedeapsa consta in privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vietii (alin. (1) art. 71 C.pen. RM). Detentiunea pe viata poate fi stabilita numai pentru comiterea unei infractiuni exceptional de grave.

Conducandu-se de principiul umanismului si in scopul respectarii conventiilor internationale, legea penala exclude femeile si minorii din categoria de persoane carora le poate

fi stabilita aceasta pedeapsa severa (alin. (3) art. 71 C.pen. RM). Din aceleasi considerente, persoana condamnata la detentiune pe viata poate fi liberata in anumite conditii inainte de termen daca a executat efectiv cel putin 35 de ani de inchisoare (alin. (5) art. 91 C.pen. RM).

Totodata, la pedepsele complementare se atribuie retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat.

Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat este o pedeapsa care poate fi aplicata numai in calitate de pedeapsa complementara. In conformitate cu art. 66 din CP al RM, "in caz de condamnare pentru o infractiune grava, deosebit de grava sau exceptional de grava, instanta de judecata, tinand cont de circumstantele savarsirii infractiunii, poate retrage condamnatului gradul militar, titlul special, gradul de calificare (clasificare) si distinctiile de stat". Aceasta pedeapsa complementara nu este indicata in cuprinsul articolului din Partea Speciala a Codului penal si instanta o aplica atunci cand o considera necesar, tinand cont de toate circumstantele cauzei, in special de personalitatea condamnatului. Aceasta este o pedeapsa cu trasaturi si amprente profund morale si se manifesta

in pierderea anumitor drepturi, inlesniri, avantaje de care se bucura persoanele care au grade militare, titluri speciale, distinctii de stat etc.

Gradul militar este o mentiune de stat care i se acorda persoanei pentru anumite merite in randurile Fortelor Armate, organelor securitatii statului. Tipurile de grade militare (locotenent, capitan, colonel etc.) si ordinea de conferire a acestora sunt reglementate de legislatie.

Titlul special este o mentiune de stat care se atribuie pentru serviciul in diferite organe: serviciul diplomatic, controlul vamal (plutonier al serviciului vamal, locotenent al serviciului vamal etc.), organele fiscale etc.

Gradul de calificare (clasificare) este o mentiune speciala de stat care se acorda functionarilor publici, adica persoanelor care satisfac serviciul public in diverse organe: aparatul Parlamentului si Presedintelui Republicii Moldova, aparatul Cancelariei de Stat, Curtea de Conturi etc. In conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul public, nr. 443- XIII din 04.05.1995, sunt stabilite trei ranguri carora le corespund cate trei grade de calificare ale functionarilor publici: consilier de clasa I, de clasa a II-a, de clasa a III-a, consilier de stat de clasele I, a II-a, a III-a si consilier de stat al Republicii Moldova, care poate fi de trei clase.

Distinctiile de stat sunt ordinele (Ordinul Republicii, Ordinul "Stefan cel Mare", Ordinul

de Onoare etc.) si medaliile (Meritul Civic, Meritul Militar, "Mihai Eminescu" etc), inclusiv jubiliare si titlurile onorifice (Mester-Faur, Om Emerit etc), care se confera in semn de recunostinta si apreciere a meritelor persoanelor fizice si juridice (Ordinul Meritul Civic etc ).

In conformitate cu art. 4 al Legii cu privire la distinctiile de stat, retragerea distinctiilor de stat se efectueaza numai de catre Presedintele Republicii Moldova, caruia instanta de judecata ii propune acest lucru in cazul in care persoana a fost condamnata pentru o infractiune grava Distinctiile de stat retrase sunt restituite organului care se ocupa cu problemele conferirii distinctiilor de stat.

Instanta de judecata care a adoptat sentinta de retragere a gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) si a distinctiilor de stat remite o copie a sentintei de condamnare organului care a conferit persoanei condamnate gradul sau distinctia respectiva, care, la randul sau, opereaza modificarile respective, adica exclude condamnatul din actele care atesta conferirea acestor grade sau distinctii.

La pedepsele penale cu caracter mixt care pot fi aplicate atat ca pedepse principale, cat si

ca pedepse complementare se refera

amenda;

privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate.

Amenda, in conformitate cu alin. (1) art. 64 C.pen. RM, este o sanctiune pecuniara ce se aplica de catre instanta de judecata in cazurile si in limitele prevazute de Codul penal. Deci, amenda este o restrangere a drepturilor patrimoniale ale condamnatului, care se manifesta in reducerea patrimoniului sau. In prezent, amenda este una dintre cele mai raspandite tipuri de pedepse, atat in legile penale, cat si in practica judecatoreasca, in majoritatea jurisdictiilor lumii. Amenda poate fi aplicata atat ca pedeapsa principala, cat si ca una complementara. Ea se stabileste in unitati conventionale, actualmente fiind egala cu 20 de lei (alin. (2) art. 64 C.pen. RM). In caz de modificare a cuantumului unitatii conventionale, ca baza se ia marimea acesteia

la momentul savarsirii infractiunii.

Marimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileste in limitele de la 150 la 1000 de unitati conventionale, in functie de caracterul si de gravitatea infractiunii savarsite, tinandu-se cont de situatia materiala a celui vinovat. Pentru infractiunile savarsite din interes material (furt, jaf, talharie etc.), prin care infractorul a urmarit scopul sa se imbogateasca in acest mod ilicit, limita maxima a amenzii este de 5000 de unitati conventionale. In acest caz, la aplicarea amenzii legiuitorul a prevazut doua criterii de baza care trebuie luate in consideratie la individualizarea pedepsei - caracterul si gravitatea infractiunii savarsite si situatia materiala a vinovatului. Caracterul si gravitatea infractiunii savarsite depind de categoria in care este incadrata infractiunea de catre legiuitor (art. 16 din C.pen. RM), de forma intentionata sau imprudenta a vinovatiei, de consecintele cauzate prin savarsirea infractiunii. La aprecierea situatiei materiale a vinovatului trebuie sa se tina cont de marimea veniturilor condamnatului, de numarul persoanelor aflate in intretinere, de alti factori care determina situatia sa materiala.

In caz de eschivare cu rea-vointa a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsa principala sau complementara, instanta de judecata poate sa inlocuiasca suma neachitata a amenzii cu arest sau inchisoare in limitele termenelor prevazute la art. 68 sau 70

C.pen. RM. In astfel de cazuri de inlocuire a pedepselor, o luna de arest sau inchisoare se calculeaza pentru 50 de unitati conventionale (alin. (5) al art. 64 C.pen. RM). Condamnatul se

eschiveaza cu rea-vointa atunci cand isi schimba locul de trai si nu anunta organele care supravegheaza executarea pedepsei, cand ascunde sau nu declara veniturile din care poate fi perceputa amenda.

Cazurile de eschivare cu rea-vointa trebuie deosebite de cele in care condamnatul nu este

in stare sa plateasca amenda stabilita din motive obiective (lipsa salariului sau a altor venituri, starea materiala grea conditionata de numarul mare de persoane aflate in intretinere sau care sunt bolnave etc.). Potrivit prevederilor Codului penal, in situatia data, instanta de judecata poate sa inlocuiasca suma neachitata a amenzii cu munca neremunerata in folosul comunitatii, calculandu-se 60 de ore de munca neremunerata in folosul comunitatii pentru 50 de unitati conventionale de amenda (alin. (7) art. 64 C.pen. RM).

In calitate de pedeapsa complementara, amenda poate fi aplicata numai in cazurile in care

ea este prevazuta ca atare pentru infractiunea corespunzatoare (alin. (2), (3), (4) art. 89; alin. (3)

art. 190 C.pen. RM).

Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate

consta in interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit condamnatul la savarsirea infractiunii (alin. (1) art. 65 C.pen. RM). Legea nu prevede, dupa exemplul altor legislatii (art. 47 C.pen. al Federatiei Ruse prevede ca privarea de dreptul de

a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate consta in interzicerea de a ocupa functii in organele de stat, in organele autoadministratii publice locale sau de a practica o anumita activitate profesionala sau de alta natura), tipul functiei sau natura, genul de activitate care cad sub interdictie. Acestea pot fi diverse: fie o functie in organele de stat sau obstesti, fie activitati profesionale, de intreprinzator sau de alta natura. Singurul criteriu stipulat de lege de identificare a functiei sau a activitatii asupra carora pot fi impuse restrictii din partea instantei de judecata este utilizarea functiei sau activitatii la savarsirea infractiunii. Se are in vedere ca infractorul utilizeaza statutul functiei, drepturile si avantajele pe care le acorda aceasta in facilitarea comiterii infractiunii (fiind lucrator vamal, el a facilitat comiterea unei contrabande), sau ca pe parcursul activitatii sale este comisa infractiunea imputata (in cursul activitatii de intreprinzator a fost comisa o evaziune fiscala).

Aplicarea acestui tip de pedeapsa este determinata in mod principal de necesitatea prevenirii recidivei din partea persoanelor care au comis infractiuni in legatura cu functia ocupata de ele sau cu activitatea profesionala. Aceasta pedeapsa poate fi extrem de efectiva, de exemplu, daca este aplicata persoanelor condamnate pentru inselarea clientilor, luarea de mita sau pentru infractiuni de coruptie, infractiuni contra sigurantei transporturilor.

Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate poate

fi stabilita de instanta de judecata pe un termen de la 1 la 5 ani.

Legea prevede ca aceasta pedeapsa poate fi aplicata atat ca principala, cat si ca complementara. In ultimul caz Codul penal instituie unele conditii in ceea ce priveste aplicarea

ei. Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate poate fi aplicata ca pedeapsa complementara si in cazurile cand nu este prevazuta in calitate de pedeapsa pentru infractiunile din Partea Speciala a Codului penal, daca, tinand cont de caracterul infractiunii savarsite de cel vinovat in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in timpul exercitarii unei anumite activitati, instanta de judecata va considera imposibila pastrarea de catre acesta a dreptului de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate. In consecinta daca aceasta pedeapsa nu este indicata in sanctiunea articolului respectiv in calitate de pedeapsa complementara, instanta de judecata totusi o poate aplica, insa cu conditia ca a ajuns la concluzia

(tinand cont de infractiunea savarsita, de personalitatea condamnatului, de rolul functiei sau al activitatii in facilitarea savarsirii infractiunii) privind imposibilitatea pastrarii dreptului de a ocupa functia sau de a desfasura activitatea in cauza.

In functie de tipul pedepsei principale pe care o insoteste cand ea este aplicata in calitate de pedeapsa complementara, legea stabileste momentul de la care trebuie sa inceapa calcularea acesteia. La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate in calitate de pedeapsa complementara la amenda sau la munca neremunerata

in folosul comunitatii, termenul ei se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii, iar la aplicarea ei in calitate de pedeapsa complementara la arest, la trimiterea intr-o unitate militara disciplinara sau la inchisoare, termenul ei se calculeaza din momentul executarii pedepsei principale.

In cazul aplicarii acestei pedepse instanta nu o poate dispune in general, ci trebuie sa

specifice expres functia (tipul de functie: functie de conducere in organele de stat, administrator

al bunurilor materiale, functii educative etc ) care se interzice a fi ocupata sau genul de activitate care nu mai poate fi desfasurat. O deosebire esentiala care exista intre legislatia penala din cele doua tari priveste faptul ca in Codul penal al Republicii Moldova nu sunt prevazute pedepsele accesorii pe care legislatia penala romana le include in art. 71 C.pen.

1.2.2. Pedepsele care sunt aplicate persoanelor juridice. Conform legislatiei penale in vigoare, persoanele juridice pot fi supuse urmatoarelor categorii de pedepse:

amenda;

privarea unei persoane juridice care desfasoara activitate de intreprinzator de dreptul de a exercita o anumita activitate;

lichidarea persoanei juridice.

Amenda. In conformitate cu alin. (4) art. 64 C.pen. RM, marimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileste in limitele de la 500 la 10000 de unitati conventionale, in functie

de caracterul si de gravitatea infractiunii savarsite, de marimea daunei cauzate, luandu-se in consideratie situatia economico-financiara a persoanei juridice. Amenda se aplica numai ca pedeapsa principala (alin. (2) art. 63 C.pen. RM). Cu toate ca cuantumul amenzii si metoda determinarii lui pentru persoanele juridice difera de cel aplicat persoanelor fizice, amenda nu este o pedeapsa specifica persoanelor juridice.

Amenda pare a fi pedeapsa principala careia, in viziunea noastra, datorita simplitatii sale

de a fi aplicata practic, autorii ii rezerva rolul de baza in sanctionarea persoanelor juridice in scopul curmarii delincventei lor. Fiind o sanctiune pecuniara, amenda constituie o atentare directa la patrimoniul persoanei juridice condamnate. In urma aplicarii acestei pedepse, persoana juridica devine debitor cu o suma anumita de bani, care saraceste patrimoniul sau.

Totodata, aplicarea amenzii ii permite judecatorului sa individualizeze pedeapsa, tinand cont de "caracterul si gravitatea infractiunii savarsite, de marimea daunei cauzate, luandu-se in consideratie situatia economico-financiara a persoanei juridice . Deci, in multe cazuri, in functie de situatia economico-financiara a persoanei juridice, judecatorul va putea "manevra" cuantumul amenzii. Situatia economico-financiara a persoanei juridice care influenteaza marimea amenzii poate fi determinata in functie de bilantul societatii (active si pasive), de numarul de tranzactii (cifra de afaceri), de rezultatele auditului contabil, precum si de alte reguli contabile. Numai practica va permite a cunoaste elementele ce vor fi luate in seama la aprecierea situatiei economico-financiare care va influenta marimea amenzii.

Codul prevede, totodata, ca in caz de sustragere cu rea-vointa de la achitarea amenzii fixate persoanei juridice care desfasoara activitate de intreprinzator, instanta de judecata poate sa inlocuiasca suma neachitata a amenzii cu urmarirea patrimoniului.

Este evident ca amenda, ca pedeapsa, are multe merite penologice. Unul dintre ele este ca

ea nu necesita cheltuieli de administrare, spre deosebire de alte pedepse, cum ar fi lichidarea persoanei juridice. In context corporativ, amenda mai are un avantaj traditional direct legat de natura intreprinderii. Conform teoriei preventiei, un infractor rational calculeaza avantajele si dezavantajele conformarii cu legea. Penalitatile ce urmeaza o condamnare trebuie sa fie suficient

de mari pentru a convinge un eventual delincvent sa nu paseasca pe calea criminala.

Or, nivelul amenzii nu trebuie sa fie exagerat, altfel, povara acesteia poate fi trecuta pe umerii salariatilor inocenti - sub forma de venituri reduse sau de preturi majorate. Chiar si statul

va fi in pierdere, prejudiciindu-i-se incasarea impozitelor.

Legea penala nu reglementeaza un lucru important, si anume: ca datoria aparuta in urma impunerii amenzii trebuie sa constituie obiectul unei transmiteri universale in cadrul unei fuziuni sau separari a persoanei juridice: societatea absorbanta sau cele ce rezulta din separare nu sunt subiectul infractiunii, insa eventual vor plati amenda.

Privarea unei persoane juridice care desfasoara activitate de intreprinzator de dreptul de

a exercita o anumita activitate este a doua pedeapsa prevazuta de Codul penal pentru persoanele juridice, care poate fi aplicata atat in calitate de pedeapsa principala, cat si complementara. Conform art. 73, aceasta pedeapsa "consta in stabilirea interdictiei de a incheia anumite tranzactii, de a emite actiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subventii, inlesniri si alte avantaje de la stat sau de a exercita alte activitati".

In fine, avand scopul de a limita capacitatea de actiune a persoanelor juridice, acest tip de

pedeapsa atenteaza, de asemenea, la patrimoniul persoanei juridice, deoarece aceasta numai in urma unei activitati, adeseori ilegale, poate obtine un venit substantial. Codul penal nu stipuleaza genul de activitate ce poate fi pus sub interdictie, insa, in principiu, trebuie inteleasa activitatea