Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi parte la proces

Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi parte la proces

Dispozitiile titlului al IV-lea al cartii a II-a a Codului de procedura civila, " Apelul ", nu precizeaza expres ce persoane au legitimare procesuala in calea de atac a apelului , dar fac in mod constant referiri la parti.Articolul 284 alineatul 4 face referire expresa la procuror, fixand momentul de la care curge termenul de apel pentru acesta.Aceasta nu inseamna ca numai partile si procurorul pot face apel, legea recunoscand - in mod exceptional -legitimare procesuala si al altor persoane.De asemenea, reglementarea in cauza foloseste denumirile de " apelant " si " intimat " pentru a indica partile in apel, fara sa le defineasca.

Se cere astfel o analiza completa care sa porneasca de la conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca o persoana sa fie parte in proces, conditii a caror indeplinire sa fie in egala masura in toate fazele si etapele procesului civil.

Este necontestat ca partile din judecata in prima instanta pot fi subiecte ale apelului.Aceasta deoarece fata de terti hotararea este un " res inter alios acta "; ea nu le poate dauna pentru ca nu le este opozabila.Asadar, pot avea calitatea de parti in apel reclamantul si paratul, dar si tertii care au intervenit in proces la prima instanta.

Capacitatea procesuala

Pentru a fi apelant sau intimat, partea trebuie sa aiba capacitate procesuala, respectiv capacitate de folosinta si de exercitiu.Este posibil ca partea persoana fizica sa moara sau sa fie pusa sub interdictie dupa pronuntarea hotararii apelate.In primul caz au capacitatea de a declara apel si a participa la judecata apelului succesorii sai, iar in cel de-al doilea caz, tutorele.Tutorele va exercita calea de atac, drepturile procesuale, in numele si pentru cel pus sub interdictie, acesta din urma avand calitatea de parte, iar tutorele va avea calitatea de reprezentant al sau.

Relevant pentru primul caz este speta in care, cererea de chemare in judecata si declaratia de apel au fost facute in numele unor persoane decedate, iar apelul a fost solutionat fara sa se discute capacitatea procesuala.Hotararea a fost casata in recurs pentru ca mostenitorilor " persoanelor care au figurat in proces in calitate de reclamanti, decedate la data inregistrarii cererii, pe temeiul articolului 285 din Codul de procedura civila, nu li se poate recunoaste calitatea de apelanti.Cererea de apel a acestora trebuie respinsa ca inadmisibila, intrucat nu a intervenit transmisiunea procesuala in cursul judecatii in fata primei instante ".

Pe alte coordonate se rezolva problematica ridicata de moartea partii si anume prin aplicarea regulilor transmisiunii legale a calitatii juridice procesuale.Succesorul se va substitui partii care a decedat si, indiferent de interesele acesteia, va actiona conform propriilor interese, respectiv va declara sau nu apel, va continua judecata apelului sau isi va retrage apelul, va achiesa la hotarare.

Daca, insa, cel ce a murit are mai multi succesori, rezolvarile sunt diferite, dupa cum dreptul litigios determina o forma de coparticipare necesara sau nu.Cand dreptul este divizibil, fiecare dintre succesori poate declara apel sau achiesa la hotarare numai in masura in care i se cuvine dreptul litigios.Solutia decurge din regulile generale ale coparticiparii prevazute in articolul 48 Cod procesual civil.

Daca succesorii vor veni in proces intr-o forma de coparticipare necesara, situatia va avea rezolvari asemanatoare cu cele pe care le-am propus pentru renuntarea la judecata si achiesarea in cazul coparticiparii necesare. Astfel, daca cel putin unul din succesori doreste sa se judece apelul, instanta va da curs vointei acestuia si va refuza sa ia act de retragerea apelului sau de achiesarea la hotarare, citand in proces chiar si pe acela care a declarat ca isi retrage apelul, nu a declarat apel sau a achiesat la hotarare.Adoptandu-se solutia opusa s-ar ingradi dreptul constitutional de acces la justitie al succesorilor care doresc judecarea apelului si s-ar savarsi un abuz de drept in sensul articolului 723 din Codul de procedura civila, disponibilitatea devenind, nefiresc, absoluta si exclusiva.

In acelasi sens sunt dispozitiile articolului 48 alineatul 2 Cod procesual civil, potrivit carora " cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile ".Caracterul favorabil sau nefavorabil al declaratiei de apel in raport cu celalalte acte de dispozitie procesuala nu poate si nu trebuie sa fie analizat ab initio in concret de catre instanta, caci astfel s-ar antepronunta cu privire la solutia ce poate sa o dea apelului.Acest caracter poate fi analizat numai in abstract, iar analiza in abstract conduce la concluzia deja enuntata.

In concluzie, incetarea capacitatii procesuale de folosinta a unei parti poate conduce la situatia ca succesorii sai sa dobandeasca calitate procesuala in anumite faze ale procesului chiar impotriva vointei lor.

Decesul partii inainte de pronuntarea hotararii primei instante, dar dupa incheierea dezbaterilor, produce efecte de acelasi fel cu cele ale mortii, dupa pronuntarea hotararii, ceea ce difera fiind doar momentul in care s-a transmis calitatea procesuala.

Capacitatea procesuala de folosinta a persoanei juridice si capacitatea sa procesuala de exercitiu de a declara apel si de a participa la judecata apelului sunt guvernate de regulile generale privind capacitatea juridica.

Pornind de la regulile de drept civil privind capacitatea de folosinta, un autor a afirmat ca, la judecata in apel, copilul conceput dar nenascut se citeaza prin curatorul sau , ceea ce inseamna ca recunoaste acestui copil capacitatea de a sta in proces ca apelant sau intimat.Ideea se pare ca a fost preluata dintr-o lucrare de referinta a dreptului romanesc si aplicata la specificul apelului.Dar, participarea in calitate de parte la un proces civil implica si asumarea unor obligatii, inclusiv aceea de a plati cheltuielile de judecata, de unde reiese ca acest copil nu poate fi parte intr-un proces.Cum copilul conceput si nenascut nu poate fi parte la judecata in prima instanta , singura ipoteza realista este aceea a mortii partii, urmata de introducerea in cauza a dobanditorilor prin mostenire ai dreptului aflat in litigiu.Dar copilul nenascut nu este mostenitor decat daca se naste viu, imprejurare viitoare si incerta ce nu constituie motiv de suspendare a judecatii.Rezolvarea situatiei este una singura:copilul nu este parte la judecata, iar dupa finalizarea procesului, daca prin hotarare s-a dobandit un drept de catre mostenitorii autorului copilului, dreptul dobandit va fi obiect al partajului.

Calitatea procesuala

Calitatea procesuala in apel a partilor este necontestata.Aceasta este conditionata in apel nu numai de legatura persoanei cu dreptul sau obligatia deduse judecatii, dar si de participarea sa la judecata in prima instanta.In practica s-a decis in mod constant ca cel ce nu a participat la judecata in prima instanta nu poate ataca hotararea judecatoreasca si nu poate participa la judecata in caile de atac.

Conditia afirmarii unui drept subiectiv

Spre deosebire de judecatorul primei instante, care are indatorirea de a analiza admisibilitatea actiunii, calitatea de parte, si prin prisma afirmarii unui drept subiectiv de catre reclamant si/sau parat, judecatorul apelului nu are obligatia de a analiza admisibilitatea apelului, calitatea de apelant si/sau de intimat, prin prisma afirmarii unui drept subiectiv.Ceea ce se pune in discutie mai intai este existenta raportului procesual in prima instanta, a calitatii de parte in acel raport procesual.Abia in cadrul analizei fondului cauzei se poate lua in discutie conditia afirmarii unui drept subiectiv.

Sub acest aspect, este de precizat ca nu poate avea calitate de apelant cel care a renuntat expres la apel, articolul 283 Cod procesual civil fiind extrem de precis:" Partea care a renuntat expres la apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel. "Folosind argumentul per a contrario, se ajunge la concluzia ca cei ce au renuntat implicit la apel vor putea sa revina asupra pozitiei lor si sa declare apel, desigur, daca mai sunt in termen.Renuntarea la apel poate fi dedusa din diverse imprejurari, dar cel mai adesea a fost dedusa din executarea de buna voie a hotararii.Asa cum s-a subliniat, ipoteza este mai mult de interes teoretic, pentru ca este greu de crezut ca o parte care a executat de bunavoie o hotarare care nu era definitiva va mai exercita calea de atac a apelului.Totusi, aceasta ipoteza a preocupat legiuitorul intr-o anumita masura.In articolul 317 din vechiul Cod de procedura civila a dispus expres ca partea care a executat de bunavoie hotararea primei instante nu mai are dreptul de a o apela, iar cel care a executat in parte hotararea o va putea apela doar pentru partea neexecutata.Aceleasi dispozitii au fost introduse in proiectul Legii nr.59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, Legii contenciosului administrativ nr.29/1990 ( abrogata prin Legea nr.554/2004 ) si Legii nr.94/1994 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi.Cu ocazia adoptarii actului normativ, textul din proiect a fost modificat, ramanand numai dispozitia referitoare la renuntarea expresa.

1.4 Interesul

Relativ la interes ca o conditie pe care trebuie sa o indeplineasca partea de la judecata in prima instanta pentru a putea fi parte la judecata de apel, analiza trebuie sa poarte pe doua planuri, respectiv acela al hotararii si acela al persoanelor care pot avea calitatea de intimati[13].Indeplinirea sau, mai bine zis, neindeplinirea conditiei interesului a generat ample discutii in teorie si, adesea, o practica contradictorie.

Interesul unei parti de a apela hotararea este determinat de solutia data in cauza ori chiar de considerentele acestei hotarari.Asa cum apare subliniat intr-o alta lucrare prin expresia " conditii pentru ca o persoana sa poata fi parte in procesul civil " se desemneaza in realitate conditiile care trebuie indeplinite pentru ca litigiul civil sa poata fi analizat pe fondul sau, pentru ca nu se poate nega persoanei care a aparut in instanta si i s-a respins actiunea calitatea de parte.Asadar, lipsa interesului de a apela hotararea, precum si relevarea unui interes imoral sau ilegal conduc la solutia respingerii apelului, fara a fi negata calitatea de apelant a partii.Daca aceasta calitate ar fi negata, ce s-ar intampla cu obligatia partii care a apelat hotararea in ceea ce priveste plata cheltuielilor?

Partea care declara apel trebuie sa aiba ea insasi interesul ca hotararea sa fie anulata, schimbata sau modificata, altfel spus sa invoce o nemultumire in legatura cu acea hotarare, iar nemultumirea sa fie determinata de pierderea unui folos practic pentru sine. Pierderea folosului practic este asimilata cu respingerea actiunii sau admiterea ei in parte pentru reclamant si cu admiterea actiunii - fie si numai in parte - pentru parat.In literatura se citeaza, ca o derogare de la aceasta, dreptul paratului in cererea de punere sub interdictie de a declara recurs impotriva hotararii prin care a fost respinsa cererea.

Interesul trebuie sa intruneasca si celelalte cerinte generale pentru ca o persoana sa poata fi parte in proces, respectiv sa fie legitim, nascut si actual.Simpla dorinta de prelungire a procesului pentru a nu se putea pune in executare hotararea, nu poate constitui interes legal de promovare a apelului si va fi sanctionata ca atare prin respingerea apelului ca inadmisibil.

Sub regimul Ordonantei de Guvern numarul 13/1998 , care a modificat articolul 261 si 264 din Codul de Procedura Civila, interesul de a declara apel a fost determinat si de dorinta unor parti de a afla motivele pe care se sprijina hotararea, interesul desfasurarii unei activitati procesuale pentru obtinerea schimbarii ori anularii acesteia fiind analizat de parte abia ulterior.Daca din analiza considerentelor a tras concluzia ca nu are sorti de castig, partea si-a retras apelul pentru a nu face cheltuieli suplimentare.

Uneori, natura hotararii judecatoresti, implicatiile sale deosebite, au determinat legiuitorul sa recunoasca expres dreptul de a apela hotarari unor persoane ce nu sunt parti, dar care justifica un interes.O asemenea dispozitie se regaseste in articolul 232 din Legea numarul 31/1990, republicata cu modificarile ulterioare.

1.5 Specificul calitatii procesuale si interesului in cazul asa-ziselor terte persoane

Elementele specifice in ceea ce priveste asa-zisele terte persoane, sunt doar calitatea procesuala si interesul.

Calitatea procesuala a acestora trebuie privita pe doua planuri:calitatea acelora care au fost citate si au participat la procesul civil in prima instanta si calitatea celor care nu au fost citate si nu au participat la judecata in prima instanta pentru ca, fie nu a solicitat nimeni, fie ca s-a formulat o asemenea cerere, dar ea a fost respinsa.

Tertul chemat in judecata de catre una din parti pentru ca ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul va dobandi fie calitatea de intervenient in interes propriu (articolul 58 din Codul de Procedura Civila), fie calitatea de parat ( articolul 59 din Codul de Procedura Civila), problema calitatii si interesului de a participa la judecata avand coordonate identice cu cea a partilor initiale ale procesului.

Daca si ce calitate poate dobandi in apel cel aratat de parat ca titular al dreptului real asupra lucrului in litigiu, depinde de solutiile date cererii privitoare la aratarea titularului dreptului si de atitudinea procesuala adoptata de titularul dreptului ( dintre cele prevazute de articolul 66 din Codul de Procedura Civila) :

cand cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial, titularul dreptului dobandeste calitatea de parat, fiindu-i aplicabile - in continuare - regulile specifice pentru aceasta parte;

cand cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu este de acord ca paratul sa fie inlocuit, iar prin hotarare tertul este obligat fata de reclamant, acesta va avea si calitatea si interesul corespunzatoare apelantului;

cand cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu este de acord ca paratul sa fie inlocuit, iar prin hotarare se respinge cererea paratului, tertul va putea justifica interesul de a apela hotararea prin aceea ca doreste sa se constate in conditii de opozabilitate fata de reclamant ca este titular al dreptului real dedus judecatii;[19]

cand cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, reclamantul nu este de acord ca paratul sa fie inlocuit, prin hotarare se respinge cererea paratului si paratul este obligat fata de reclamant, tertul va putea sa aiba calitatea de intimat in apelul declarat de parat, fie el principal sau incident;

cand cel aratat ca titular al dreptului nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, tertul va putea avea sau nu calitatea de parte in apel, in cazurile si conditiile relevate pentru situatii in care reclamantul nu este de acord cu scoaterea paratului din proces.

Chemarea in garantie este posibila ori de cate ori partea care ar putea pierde procesul poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere de garantie sau in despagubire. Legea permite ca tertul chemat in garantie sa cheme in judecata, la randul lui, o alta persoana. Tertul chemat in garantie va putea avea calitatea de intimat numai daca cererea de chemare in garantie a fost respinsa sau admisa in parte si numai celui ce l-a chemat in garantie.

Posibilitatea chemarilor in garantie este limitata la doua, adica prima chemare facuta de unele dintre partile initiale si a doua cerere facuta de cel astfel chemat in garantie.De regula, cererea de chemare in garantie, este formulata de catre parat, dar poate fi introdusa si de catre reclamant.

Chemarea in garantie presupune existenta unui proces civil aflat in faza judecatii in prima instanta. De asemenea, intre cererea principala si cererea de chemare in garantie trebuie sa existe o legatura de dependenta astfel incat solutia ce se va da in cererea principala sa poata influenta solutia ce se va pronunta asupra cererii de chemare in garantie. Cererea de chemare in garantie trebuie sa  fie intocmita cu respectarea cerintelor pentru cererea de chemare in judecata.

Astfel ca, paratul trebuie sa formuleze cererea de chemare in garantie o data cu intampinarea, iar daca aceasta nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Acesta, privind comunicarea cererii de chemare in judecata, poate aprecia daca este cazul sau nu sa cheme in garantie un tert. Reclamantul poate sa depuna cererea in tot cursul judecatii la prima instanta pana la inchiderea dezbaterilor intrucat acesta poate aprecia asupra necesitatii formularii unei asemenea cererii, urmare sustinerilor paratului sau chiar in cursul judecatii.

Cererea de chemare in garantie se judeca o data cu cererea principala, dar daca solutia acesteia din urma este intarziata din cauza cererii de chemare in garantie, instanta poate dispune disjungerea, judecarea lor separata.

O alta categorie de terti, care participa la procesul civil dar nu isi gasesc o reglementare expresa in Codul de procedura civila, este aceea a debitorilor care nu au fost chemati in judecata de creditorii lor, ci de fideiusorii impotriva carora s-au indreptat creditorii.

Un alt caz in care tertii pot fi introdusi in proces este acela determinat de chemarea in judecata numai a unuia dintre debitorii unei obligatii indivizibile.La randul sau, acesta va putea chema in proces pe ceilalti codebitori (articolul 1065 din Codul civil), acestia dobandind calitatea de coparati in toate cazurile in care debitul nu este de natura a putea fi achitat de catre codebitorul chemat in judecata.In situatia in care debitul poate fi achitat de codebitorul chemat initial in judecata, paratul va avea impotriva codebitorilor o actiune in regres pentru partea ce se va stabili in sarcina fiecaruia, actiune ce se poate exercita in procesul deja declansat si care este similara cu chemarea in garantie pentru partea care trebuie suportata de fiecare codebitor.In aceasta din urma situatie, calitatea si interesul procesual in apel al codebitorilor introdusi in proces, in raport cu partile initiale, vor fi stabilite ca si in cazul chemarii in garantie, iar in raporturile dintre ei se vor aplica dispozitiile articolului 48, alineat 2, din Codul de procedura civila.

1.6 Conditia ca partea sa nu fi renuntat la apel

Conform dispozitiilor articolului 283, din Codul de procedura civila, " partea care a renuntat expres la apel nu mai are dreptul de a face apel."

Un prim aspect care se cere a fi lamurit, este acela al momentelor intre care renuntarea expresa la apel este posibila si isi produce efectele.

Potrivit articolului 267 alineat 1 din Codul de procedura civila, partea poate renunta la calea de atac dupa pronuntarea hotararii.Acesta fiind un text general se va aplica in mod corespunzator renuntarii la apel.El interzice renuntarea la apel inainte de pronuntarea hotararii, dar aceeasi concluzie se poate trage si din aplicarea principiului potrivit caruia nimeni nu poate renunta la ceea ce nu are, la un drept care nu s-a nascut.Ori, dreptul la apel se naste numai din momentul pronuntarii hotararii care - potrivit legii - se ataca cu apel.In aceste conditii, se poate spune ca si in lipsa textului articolului 267 din Codul de procedura civila, renuntarea la apel nu este posibila inainte de pronuntarea hotararii.

De asemenea, nu se poate renunta la dreptul de apel dupa ce partea a depus cererea de apel, chiar daca nu s-a implinit termenul de apel.Aceasta situatie se poate intampla din doua motive:

din chiar formularea articolului 283 din Codul de procedura civila, reiese ca partea inca nu si-a exercitat dreptul de a apela hotararea;

depunerea cererii de apel declanseaza o activitate care presupune verificari ce nu se pot face decat de instanta de control judiciar precum:forma cererii, termenul in care a fost depusa, temeinicia motivelor invocate, legalitatea si temeinicia hotararii apelate.

O eventuala cerere de renuntare la apel formulata dupa declararea apelului nu poate avea decat semnificatia unei renuntari la judecarea apelului.

Articolul 267 din Codul de procedura civila, reglementeaza forma in care trebuie facuta declaratia de renuntare la apel, respectiv prin:

declaratie verbala in instanta, cu ocazia pronuntarii hotararii, declaratie care se consemneaza intr-un proces verbal semnat de presedinte si de grefier;

prin inscris autentic;

prin declaratie in fata presedintelui.

Textul nu face referire nici la forma declaratiei si nici la modul de consemnare.Nu se precizeaza, de asemenea, in fata carui presedinte se face declaratia:presedintele instantei sau presedintele comitetului.Aceste aspecte nefiind clarificate, se vor aplica reguli generale, cum ar fi:

declaratia poate fi scrisa si presedintele va trebui sa identifice persoana, mentionand despre aceasta intr-un proces verbal;

declaratia poate fi orala si presedintele va trebui sa incheie un proces verbal despre aceasta, identificand si persoana care o face;

presedintele care primeste declaratia poate fi deopotriva presedintele completului de judecata sau presedintele instantei ori judecatorul desemnat de acesta pentru primirea cererilor.