Consideratii generale privind drogurile, traficul si consumul ilicit de droguri

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DROGURILE, TRAFICUL SI

CONSUMUL ILICIT DE DROGURI

Istoricul drogurilor, clasificarea drogurilor si consecintele

consumului de droguri

Astazi nu mai poate fi ignorata trista realitate reprezentata de faptul ca, in toata lumea, se

constata o perfectionare deosebita si o "profesionalizare" a mediilor criminale implicate in traficul

de droguri, pe fondul unei pronuntate consolidari a structurilor de tip mafiot. Prin amploarea si dimensiunile lui, acest gen de trafic se manifesta ca un fenomen la scara planetara si la ora actuala, imbraca fara dubiu haina crimei organizate transnationale

Exista numeroase referiri , izvoare scrise sau traditii orale care atesta rolul drogurilor in viata

oamenilor inca de la inceputul istoriei. Exista, asadar, o istorie a drogurilor ? Da, de ce nu. Oamenii,

din timpuri imemoriale (unii cercetatori indica pliocenul), au constatat ca unele plante si minerale

au proprietati ce pot inlatura diferite dureri, pot vindeca anumite afectiuni, totodata pot provoca unele senzatii placute sau stranii, deformand trecerea timpului, perceptia sunetelor si culorilor.

Dorinta autoritatilor de pretutindeni de a se opune consumarii abuzive a drogurilor nu dateaza din secolul trecut, asa cum s-a acreditat gresit ideea. Inceputurile contracararii acestui fenomen daunator din punct de vedere social pot fi observate cu cateva veacuri bune in urma, ceea ce echivaleaza cu o timpurie si necesara stabilire a caracterului nociv al acestor substante si produse. Trebuie subliniat faptul ca obarsia drogului este, deci, contemporana cu cea a nasterii practicilor mistico-religioase, cu aparitia primelor altare de cult din temple, ele constituind o parte intrinseca a culturii religioase la multe popoare, inspirand uneori, ritualuri ciudate, exotice, la care s-a facut apel vreme indelungata. Acordand drogurilor esenta divina, omul credea ca, prin consumarea lor, poate accede in lumea zeitatilor responsabile de viata si sanatatea sa.

MACUL poate fi caracterizat fara gres ca un adevarat IANUS vegetal, el imbinand proprietatile de o exceptionala valoare cu cele malefice El este o foarte veche cunostinta a omenirii, dar de cand, nu ne poate spune insa cu exactitate nimeni.

In ordinea mentionarii lor, cele mai vechi atestari referitoare la stupefiante sunt facute in tablitele sumerienilor din Mesopotamia, in urma cu circa 7000 de ani. Ele au vizat macul din care se produce opiul si derivatele sale. Ca preparat medicinal, opiul a fost mentionat de Scriponius Largus

in anul 46 i.H.

Dezvaluindu-si de foarte timpuriu calitatile terapeutice deosebite, opiul a capatat o importanta

tot mai mare in practica medicala, in toate timpurile si la toate popoarele care il cunosc, interesul terapeutic pentru aceasta substanta pastrandu-se aproape nestirbit pana azi.

In 1804 chimistul J. Sequine , un ofiter din armata napoleoniana, si farmacistul F. Serturner,

in vor izola din opiu MORFINA. In 1817 R.J.Robiquet⁸ va izola NARCOTINA si tot el va fi

cel ce reuseste sa extraga CODEINA. In 1828, firma MERCKS, cu sediul la Darmstadt, trece la fabricarea morfinei, iar in 1948, G. Fr. Merck izoleaza PAPAVERINA.

In 1897 chimistul german H. Dreser descopera HEROINA, el fiind convins ca a gasit, in

sfarsit leacul impotriva tuberculozei, boala care facea ravagii la acel final de secol. Dar

heroina va fi, dintre toate drogurile cunoscute pana in prezent, cea care da nastere cu cea mai

mare usurinta toxicomaniei, euforia extrem de rapida si intensa pe care o provoaca facand-o in

ochii consumatorilor de pe toate continentele cel mai apreciat derivat al morfinei; in plus, se

obtine cu eforturi relativ mici, prin acetilarea morfinei

HASISUL este un alt tip de drog folosit din vechime, produs al plantei Cannabis Sativa L., cunoscuta mai ales sub denumirea de canepa indiana . Drumul hasisului este redat in legendele orientale, fiind descris drept o substanta halucinanta si euforica.

Astazi, cannabisul, cu varietatile si numeroasele sale produse si subproduse este utilizat pe toata suprafata globului pamantesc in mod curent. Potrivit documentelor publicate de ONU , milioane si milioane de fiinte umane, inca de acum patru sau chiar cinci mii de ani, fumeaza, prizeaza, amesteca aceste substante cu diverse bauturi.

Prima referinta cu privire la folosirea MARIJUANEI dateaza din anul 2737 i. H. si apartine imparatului chinez Shen Nung, care recomanda folosirea drogului pentru tratarea reumatismului, malariei si constipatiei

Un alt producator natural de droguri este COCAIERUL un arbust cu frunze perene

(Erytroxylan coca) ce creste in vestul Americii de Sud, frunzele sale fiind masticate, de multe secole, in anumite regiuni ale Americii Latine, in special de locuitorii muntilor si ai platourilor inalte. Cocaina cunoaste astazi, din punctul de vedere al abuzului, o raspandire extraordinara, depasind cu mult aria geografica traditionala, cucerind Europa, Orientul Mijlociu, Asia. Mai mult, cocaierul a fost aclimatizat in Arhipelagul indonezian, in Sri Lanka, Hawaii.

LSD, care a fost sintetizat in 1938, iar efectele sale nocive constatate peste 5 ani, adica in

1943, cand A. Hofman ii descopera proprietatile psihotrope pe propria sa piele, are si el o istorie bogata in referiri fiind responsabil de numeroase victime

Drogurile apar mereu, precum..ciupercile. Un nou drog, denumit ICE, obtinut din METAMFETAMINA de curand sosit pe piata ilicita din Hawaii, are efecte mai intense si de o durata mai lunga decat ale crack-ului, creand 14 ore de paranoia, violenta si halucinatii insa cu un pret mai mare decat al celui din urma.

In esenta, folosirea drogurilor, indiferent de tipul lor, a avut ca scop activitati religioase

sau rituale

Mai tarziu, factorul placere a capatat un rol hotarator in aceasta privinta, in timp ce practicarea cultului a disparut cu totul.

Aparent, regiunea Extremului Orient a fost cea mai afectata de abuzul de opiu, deoarece la mijlocul sec. XIX aici avusese loc razboiul opiului care viza deschiderea pietelor chinezesti comertului cu opiu, provenit din India britanica. In timpul razboiului american de secesiune

) consumul de morfina derivat din opiu crescuse in mod ingrijorator, iar in 0 si-a

facut aparitia si heroina.

Acestea sunt imprejurarile in care are loc prima tentativa de constituire a unui control international al stupefiantelor. Prima conferinta internationala privind stupefiantele are loc in anul

1900 la Shanghai , din initiativa Guvernului Statelor Unite. La aceasta au participat 13 state, prilej

cu care au fost adoptate 9 rezolutii privind diverse aspecte din problema opiului.

Romania s-a preocupat in mod constant pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin semnarea Conventiilor internationale privind drogurile, lucru ce se poate constata prin succesiunea actelor normative in materie. Astfel Decretul nr. 1578, din 21 iunie 1928, reda prevederile Conventiei internationale de la Geneva din 19 februarie 1925 si ale Protocolului anexa. La redactarea textului art. 312 din Codul penal al Romaniei, abrogat prin aparitia Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri - s-a tinut seama si de prevederile Conventiei internationale privind opiul din 19 februarie 1925 si ale Conventiei de la Geneva din 13

iulie 1931, privitoare la limitarea fabricarii si distribuirii stupefiantelor

Datorita faptului ca majoritatea substantelor incluse in clasa stupefiantelor sunt naturale , nu exista o nomenclatura sistematizata. Pe cale de consecinta, drogurile care dau aparenta si inselatoarea stare de extaz si in care individul e acoperit de mirajul voluptatii nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte. Acest fapt se datoreaza atat multitudinii acestor substante²¹ si deci caracteristicilor diferite ale gruparilor specifice, cat si dificultatilor de a corela gruparea chimica a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Substantele psihoactive si cu caracter dependogen, in viziunea autorului, pot fi clasificate in functie de criterii de ordin stiintific, medical si juridic, cautand de fiecare data a determina si diferentia efectele pe care le au asupra individului si, ca atare, periculozitatea lor sociala.

O clasificare realizata in functie de actiunea substantelor asupra psihicului, apreciata de specialisti a fi clasica, apartine marelui toxicolog Louis l. Lewin care propune cinci grupe:

Euphorica - substante ce dau subiectului o stare agreabila de bine fizic si psihic

Phantastica- substante cu proprietati halucinogene

Inebrantica - substantele imbatatoare: alcoolul, eterul, benzenul etc.

Hypnotica (agentii inductori ai somnului) - cloratul, barbituricele etc

Excitantia (substante cu proprietati stimulente si tonifiante) - drogurile cafeinice

Clasificarea lui L .L. Lewin este de natura psihofarmacologica, evidentiind, inainte de orice, aspectul actiunii substantelor si produselor respective asupra sistemului nervos central, fara a face insa acelasi lucru si cu privire la efectele secundare care, uneori, le pot estompa chiar pe cele

principale, semanand astfel confuzie si determinandu-l pe M. Durand sa afirme ca ne aflam in fata unei clasificari mai degraba pitoresti decat stiintifice

_{Alti experti adauga acestei clasificari si alte substante cu potential dependogen (steroizii si}

anabolizantii

In anul 1957, prof. Jean Delay propune o alta asezare a substantelor ce actioneaza asupra sistemului nervos central, pe criterii, de asta data, psihiatrice evidentiind trei grupuri de substante: psiholeptice, psihoanaleptice si psihodisleptice.

Dar clasificarea substantelor psihotrope clasice si moderne, realizata de catre savantul francez Pierre Deniker care s-a inspirat din cea propusa de catre Jean Delay, este, se pare, cea mai interesanta si corespunzatoare, prezentandu-se astfel:

A. Psiholepticele cu actiuni: hipnotice (barbituricele), tranchilizante si sedative clasice

(benzodiazepinele), neuroleptice (benzamidele etc.), regulatoare ale umorului (sarurile de litiu);

B Psihoanalepticele cu actiuni: stimulatoare (amfetaminele), antidepresoare (hidrazinele etc.);

C. Psihodislepticele cu actiuni: halucinogene (canabinoizii), stupefiantele - dupa Euphorica

lui L.Lewin - (morfina, heroina, cocaina etc.), alcoolul si derivatii sai - dupa Inebrantica lui

L.Lewin - (alcoolul, eterul etc.).

Autorul considera ca o clasificare autocuprinzatoare si fundamentata stiintific, ce poate grupa aceste substante sau produse, este dupa modul de actiune si dupa modul de producere, astfel:

I. Dupa modul de actiune. (clasificarea L. Lewin - Delay)

- psiholeptice (depresive): hipnotice, neuroleptice, tranchilizante.

- psihoanaleptice (stimulente): opiacee (opiu, morfina, heroina), amfetamine.

- psihodisleptice (halucinogene): halucinogenele propriu-zise (hasis, mescalina), halucinogenele depersonalizante (LSD, psilocybina).

II. Dupa modul de producere:

- produse de natura vegetala: opiacee, cannabis, cocaina, peyotl etc.

- produse de natura sintentica: mescalina, psilocybina, LSD.

Referitor la clasificarea propusa de Caballero Francis³⁰ acceptata la nivel international - se disting trei mari categorii de stupefiante:

I.  Produse depresive ale sistemului nervos central:

Bauturi alcoolice;

Benzodiazepine (Diazepam, Nitrazepam, Rudotel);

Barbiturice si alte substante utilizate ca somnifere Fenobarbital);

Solventi si gaze inhalante (toluen, acetona, butan)

Substante care reduc durerea:

opiacee (opiu, morfina, codeina, papaverina, heroina)

opiode (mialgin, fortral, metadona).

II.  Produse care stimuleaza sistemul nervos central:

Cocaina;

Cafeina;

Tutunul;

Amfetaminele (ecstasy);

III. Produse perturbatorii ale functiilor sistemului nervos central:

Substante halucinogene (LSD, mescalina);

Cannabis.

Dupa opinia prof. Stancu E. substantele psihoactive care genereaza abuzul pot fi, la randul lor, clasificate in noua categorii principale

Stupefiante naturale, sintetice si semisintetice;

Produse extrase din cannabis;

Cocaina si celelalte substante extrase din coca,

Tranchilizante minore;

Barbituricele si celelalte sedative hipnotice;

Amfetaminele si stimulentele analoage;

LSD si alte halucinogene;

Droguri aflate sub control;

Solventi organici si inhalanti.

Cu titlu de exceptie se pot reda si alte clasificari ce nu au in vedere diverse criterii - regim juridic, dependenta dobandita in urma consumului, nivelul efectelor, forma de administrare - fapt ce confirma, o data in plus lipsa unui sistem rigid de clasificare a stupefiantelor. Specialistii in domeniu intrevad posibilitatea adaptarii unei metode de clasificare bazata pe principiile sintezei.

Astfel, in raport cu regimul juridic care le reglementeaza, stupefiantele pot fi legale si ilegale,

in timp ce raportate la dependenta dobandita in urma consumului, acestea pot fi grupate in trei

categorii, adica stupefiante care dau dependenta fizica, stupefiante ce conduc la dependenta psihica

si stupefiante ce dau dependenta mixta.

In sfarsit, dupa nivelul efectelor stupefiantele pot fi dure sau usoare, iar in functie de modul de administrare - consumul este injectabil, ingerabil, de prizare, de masticare, de fumare, de inhalare etc. Drogurile reprezinta orice substanta straina de organismul uman si care, ajunsa in organism,

produce modificari structurale si functionale ale acestuia Drogul este o substanta psihotropa,

actionand cu predilectie asupra sistemului nervos central ca stimulent (excitant) al acestuia sau ca sedativ al activitatii mentale. Drogurile au ajuns o problema de sanatate, atat pentru individul consumator, cat si pentru cei din jurul lui, adica o problema de sanatate publica prin tulburarile de comportament ale acestuia El devine asociabil, se izoleaza, poate fi violent, comite acte antisociale, se poate sinucide sau poate omori pe altii direct sau prin comiterea de accidente rutiere . Prima doza de drog, de regula, nu determina moartea individului, ci un fenomen mult mai grav, dependenta . Organismul se obisnuieste cu drogul, iar individul trebuie sa continue utilizarea

lui in doze din ce in ce mai mari.

Substantele psihotrope cuprind: depresivele, halucinogenele, analgezicele, hipnoticele,

stimulentele etc., iar consecintele consumarii acestora pot fi

Depresivele micsoreaza activitatea sistemului nervos central (SNC) incetinind functiile vitale si reflexele. Ele calmeaza si totodata relaxeaza. In doze bine determinate, ele sunt utilizate in medicina, mai ales ca sedative si pentru a induce somnul.

Halucinogenele conduc la aparitia iluziilor senzoriale sau a halucinatiilor care stimuland functiile psihice, senzatie de forta, incredere in sine, iar la doze mai mari produc delir, panica, comportament agresiv si irational.

Analgezicele influenteaza reactia la durere, diminuand sau inlaturand tulburarile psihice care

o insotesc (anxietate, indispozitie).

Stimulentele sunt cele care stimuleaza SNC si intensifica activitatea creierului si a unor centrii nervosi din maduva spinarii.

Narcoticele provoaca o slabire fizica a organismului sau stari halucinogene, din punct de vedere psihic consumatorii sunt indiferenti fata de familie, slujba etc.

Pentru ingradirea si eradicarea flagelului toxicomaniei , pentru prevenirea efectelor nocive

ale drogsploziei se impune prevenirea abuzului, dezintoxicarea consumatorilor si reinsertia lor sociala. In acest sens domnul Javier Perez de Cuellar, fostul secretar general al ONU declara:

"drogurile ilicite, oriunde ar fi produse si consumate, contamineaza, corup si slabesc chiar tesutul

social. In intreaga lume abuzurile crescute distrug nenumarate si pretioase vieti. Aceste probleme ranesc deja in mod profund toate regiunile lumii.

Abuzul de droguri este contagios, iar drogul insusi este un factor de contaminare a celor din jur.

1.2. Acceptiunile termenilor de drog, toleranta, obisnuinta, toxicomanie,

dependenta, utilizare nociva si sevraj

Ce sunt drogurile?

Dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) arata ca "drogul este o substanta de sorginte vegetala, animala sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant"

In Dictionarul Enciclopedic Roman, drogului i se confera aceeasi sorginte insa, destinatia este

doar pentru "prepararea anumitor medicamente"

In limbajul diurn al omului modern "drogul" este orice substanta susceptibila a da nastere

toxicomaniei

In Franta⁴² definitiile dictionarelor actuale fac referire la caracterul toxic al "drogurilor"

(Substante toxice, stupefiante) dupa "Le Grand Robert" si la dependenta pe care ele o implica

(Substanta psihotropa naturala sau sintetica, care induce dorinta de a continua sa o consumi pentru a regasi senzatia de buna dispozitie pe care ea o creeaza), dupa "Le Grand Larousse Universel". Descoperim aceleasi elemente ale definitiei si in studii mai specializate. Dictionarul de droguri, de toxicomanii si de dependenta defineste drogul ca o "substanta psihoactiva implicand un consum abuziv, putand antrena manifestari de dependenta". Conform studiului de referinta al autorilor Inaba

si Cohen despre excitanti, calmante si halucinogene, poate fi considerat drog "orice substanta care antreneaza distorsiuni de functionare a sistemului nervos central

Acest efort de clarificare a conceptului de drog conduce deci la doua sensuri ale cuvantului. Primul este foarte larg, de tip toxicologic, si corespunde ultimei definitii citate. Un mare numar de medicamente se gaseste astfel inclus printre droguri. Al doilea, mai restrans, este fondat pe notiunea

de dependenta, termen, el insusi definit de comunitatea stiintifica internationala

Observatorul francez al drogurilor si toxicomanilor (O.F.D.T.) pentru termenul "drog" reda

urmatoarea definitie provizorie: "produs natural sau sintetic, consumat in vederea modificarii starii

de cunostinta, avand potential de uzanta nociv, de abuz sau de dependenta, a carui folosire poate fi legala sau nu". Aceasta definitie include: stupefiantele (Conventia ONU '61), substantele psihotrope (Conventia ONU '71), alcoolul, tutunul, dizolvantele, ciupercile halucinogene si substantele sintetice vitale (apa, aer), cafeaua, ciocolata, medicamentele psihoactive care nu se folosesc pentru modificarea starii de cunostinta

Bazandu-se pe aceasta definitie si pe conventii, termenul "drog" (sau uneori "produse

psihoactive") acopera ansamblul produselor mentionate in acest studiu, ceea ce corespunde sub -

ansamblurilor urmatoare: alcool, tutun, medicamente psihoactive, droguri ilicite.

Potrivit opiniei exprimate de profesorii A.si M.Porot, citati de Fr.Caballero , ecuatia considerata clasica si admisa fara mari retineri de catre specialisti (drog-toxicomanie) a devenit falsa din punct de vedere tehnic pentru un jurist. Ca atare, pentru a nu da curs interpretarilor nedorite, consideram ca nici aceasta definitie a drogului nu este suficient de corecta

Alti specialisti in domeniu definesc "drogurile" ca fiind substante naturale sau sintetice

folosite de consumatori pentru actiunea lor asupra psihicului (actiune psihotropa) - ca stimulente sau ca sedative ale activitatii mentale, modificand senzatiile si perceptiile.

In opinia altor autori⁵⁰ termenul de "drog" trebuie inteles in sensul de "stupefiant", "produse

sau substante stupefiante ori toxice", "substante psihotrope". Apreciem ca si aceste sensuri raspund mai mult termenilor din conventiile internationale (1961, 1971) in domeniu cat si celor din legislatiile nationale.

In viziunea autorului⁵¹ avand in vedere efectele sale, drogul poate fi considerat orice produs

ori substanta care, odata introdusa in organismul uman viu, ii perturba acestuia perceptia, comportamentul, functiile cognitive sau motrice.

In mod eronat se accepta o prima categorie, etichetata droguri usoare sau recreative din care

fac parte: alcoolul, tutunul, substantele volatile, marijuana (cannabisul).

A doua categorie este reprezentata de droguri "tari, de risc", cu un pronuntat caracter dependogen: heroina, morfina, cocaina, L.S.D. etc. Aceste droguri sunt deosebit de periculoase ducand uneori, pana la pierderea vietii, fiind acceptate, cu retineri, din cauza gradului ridicat de toxicitate manifestat asupra sistemului nervos central, al organismului in general, creand intr-un interval scurt de timp dependenta psihica si fizica, fapt pentru care sunt interzise de lege si aspru sanctionate.

In materie de metode de folosire specialistii francezi⁵² disting trei categorii: folosirea,

folosirea nociva si dependenta. Aceste distinctii sunt comune mediului stiintific international. Ele se intemeiaza pe definitiile Organizatiei mondiale a sanatatii (CIM 10) si Asociatiei americane de psihiatrie (DSM IV).

"Folosirea" este inteleasa ca un consum care nu implica pagube. Acest consum poate varia in intensitate si poate fi calificat drept experimental, ocazional sau regulat.

"Folosirea nociva" (sau abuzul) este inteleasa ca un consum care implica sau poate implica daune (probleme). Acestea din urma pot fi de natura sanitara (somatica sau psihica), sociala

(incapacitatea de a-si indeplini obligatiile: munca, scoala, familie etc.) sau judiciara. Pot influenta si

diverse contexte particulare: conducerea automobilului, sarcina etc. In fine, aceste pericole pot avea drept cauza folosirea personala sau de catre alta persoana.

Dependenta⁵³ este inteleasa ca un comportament psihopatologic prezentand caracteristici

biologice, psihologice si sociale. Principalele criterii care contribuie la definitia sa sunt: dorinta acerba a produsului, dificultatea controlului consumarii, luarea produsului pentru a evita sindromul

de dependenta, subordonare, nevoia de a mari dozele pentru a atinge acelasi efect, locul central ocupat de produs in viata consumatorului.

Aceste definitii internationale, elaborare intr-o perspectiva clinica, ridica discutii in anumite privinte. Astfel, anumite consumuri periculoase, dar punctuale nu sunt luate in consideratie ca abuz. De asemenea definitia dependentei poate fi pe larg discutata. In plus, aceste concepte sunt dificil

inventariate de statistica. In anumite cazuri, e posibil sa distingi folosirea nociva de dependenta si trebuie facute multe investigatii in acest sens. Cu toate acestea, in analizele facute conceptele de consum nociv, abuz si dependenta sunt percepute in maniera globala sub denumirea empirica de "consum cu probleme", complementarul lui "consum" fiind inteles ca neantrenand probleme grave si repetabile.

Termenii "consum / a consuma si consum / consumator" vor fi deci folositi nu doar pentru a acoperi trei categorii de comportament mai inainte descrise ci, in mod egal, metodele de consum ale produselor psihoactive si ale consumatorilor lor . Termenii toxicomanie / toxicoman vor fi folositi

conform cu acceptiunea lor obisnuita, legata de fenomenul de dependenta fata de drogurile ilicite

Comitetul Organizatiei Mondiale a Sanatatii al Expertilor in Farmacodependenta, cu prilejul

celei de a saisprezecea reuniune de la Geneva, din 1969, a definit abuzul de droguri ca fiind

"folosirea excesiva, persistenta sau sporadica, incompatibila sau fara legatura cu o motivare medicala acceptabila"

Acelasi for de decizie recomanda "utilizarea", in locul sintagmei perimate a expresiei

"utilizare nociva".

Ca atare, reprezinta modul de consum al unei substante sau al unui produs chimic de natura celor prezentate anterior, dar si al altora, cu proprietati psihoactive, daunatoare pentru sanatatea omului, din punct de vedere mental si fizic, care depaseste sfera normalitatii, ajungand pana la abuz Consumarea abuziva a acestor substante si produse are efecte negative asupra individului

_{(antrenand dependenta psihica) familiei, a comunitatii si a societatii in general}

De regula, ne aflam in fata unui abuz de droguri, atunci cand exista probleme de sanatate, de

ordin familial sau social.

Autorul apreciaza toleranta ca fiind proprietatea posedata de organismul uman de a suporta, fara manifestari de reactie, administrarea dozelor obisnuite, active, ale unei substante determinate

In materie de droguri, aceasta toleranta poate conduce la o marire a dozelor in scopul regasirii efectului cautat, ca urmare a diminuarii progresive a efectului drogului la repetarea administrarii lui

In literatura de specialitate⁶¹ si in practica medicala se utilizeaza si termenul de toleranta incrucisata, acesta desemnand capacitatea unui individ care dupa ce a consumat o perioada un anumit drog, poate suporta doze mai mari dintr-un alt drog, neutilizat anterior.

Dupa o "pauza" de administrare a drogului, toleranta corpului incepe sa scada, aici intalnindu-se cele mai multe cazuri de supradoza, datorita faptului ca, de multe ori, se administreaza aceeasi cantitate de drog cu care corpul era obisnuit inainte de intrerupere (cand toleranta a scazut)

Expertii O.M.S. reusesc, dupa doi ani de studii, sa redacteze, in anul 1952, prima definitie a toxicomaniei, relativ unanim acceptata, facand totodata in premiera pe plan stiintific mondial, o diferentiere neta intre doua fenomene care se suprapuneau: obisnuinta si toxicomania, calificand in mod paradoxal, drogul

Astfel, notiunea de obisnuinta este definita ca fiind o stare rezultata din consumarea repetata a

unui drog.

Caracteristicile acestei notiuni sunt:

- dorinta (dar una obligatorie) de a continua luarea drogului din cauza senzatiei de bine pe care

el o creeaza;

- dependenta de ordin psihic cu privire la efectele drogului, abstinenta fizica lipsind, in consecinta lipsind si sindromul de abstinenta;

- efectele daunatoare care, daca exista, privesc inainte de orice individul.

Toxicomania este definita ca fiind acea stare de intoxicare cronica sau periodica, nascuta din consumarea repetata a unui drog natural sau de sinteza.

Cele mai semnificative caracteristici ale toxicomaniei sunt:

- dorinta nestavilita sau o nevoie de a continua sa consume drogul si a si-l procura prin toate mijloacele;

- tendinta de marire a dozelor;

- efecte daunatoare asupra individului si a societatii.

Toxicomania este ecuatia unui flagel⁶⁴ manifestandu-se intotdeauna la interferenta mai multor

componente: DROG, MEDIU, INDIVID.

Mediul socio-familial si individul - ca personalitate deficitara sunt doi factori decisivi in constituirea ecuatiei de consum de droguri.

Pentru ca, desi foarte multa lume este expusa acestui pericol, este cert ca devin consumatori si uneori dependenti numai unii, putini fata de majoritatea populatiei, in cadrul unei multitudini de factori care favorizeaza ajungerea la situatia de criza.

Drogul poate fi o rezolvare a problemelor existentei sau o posibilitate de sustragere pentru cei

cu instabilitate emotiva, pentru cei ce nu pot infrunta responsabilitatile vietii, pentru cei excesiv protejati in copilarie.

In procesul educational pot fi depistate aceste componente ale toxicomaniei, urmand ca

tocmai spre astfel de personalitati in formare sa se indrepte, cu predilectie, efortul nostru conjugat.

Sa ne referim la un alt termen al ecuatiei si anume la mediul social care poate conduce la

consum abuziv.

O viata ordonata, in care activitatea se completeaza cu odihna, trebuie sa fie plina de preocupari interesante, fie ele scoala, recrearea, hobby-urile, toate sub o supraveghere eficienta, din partea tuturor factorilor raspunzatori.

Un permanent dialog copil-parinte, elev-profesor, profesor-parinte, va reduce sansele aparitiei

consumului de droguri la minimum.

A fi toxicoman este o tragedie: pentru cel ce se drogheaza, constient ori inconstient de decizia asumata zilnic, pentru societatea care pierde o parte din potentialul ei uman si suporta totodata consecintele nocive, medicale, economice si infractionale ale fenomenului, precum si pentru parintele ce isi vede copilul ajuns dependent de droguri

De aceea, a fi mama, tata, sora, frate, prieten, coleg, invatator, profesor, medic, jurist, politist

inseamna sa nu te declari niciodata neputincios in fata pericolului reprezentat de droguri si sa lupti

impotriva acestora.

Dependenta este starea fizica si/sau psihica ce rezulta din interactiunea unui drog cu o

substanta ale carei efecte sunt caracterizate prin modificari de comportament si alte reactii, insotite

de nevoia de a consuma substanta in mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice

si pentru a evita suferintele produse de drog (O.M.S.).

In acceptiunea autorului, dependenta psihica este definita ca fiind starea in care un drog produce un sentiment de satisfactie si o inclinatie psihica care cere o administrare periodica sau continua a drogului pentru obtinerea placerii ori evitarea starii de rau

In ceea ce priveste dependenta fizica, noi o consideram ca o stare adaptiva caracterizata prin aparitia unor tulburari fizice intense atunci cand administrarea drogului este intrerupta sau cand actiunea este contracarata de un antagonism specific

Aceste tulburari, adica simptomele de sevraj ori abstinenta, se compun din simptome de natura fizica sau psihica, caracteristice fiecarui drog.

Sevrajul reprezinta totalitatea tulburarilor fizice si psihice, uneori grave, care apar la intreruperea administrarii drogului sau la scaderea dozajului acestuia, de care individul a devenit dependent.

Acest sindrom de sevraj dispare la administrarea drogului, dependenta fiind astfel mascata.

1.3. Droguri licite si droguri ilicite. Analiza comparata a fenomenului

de consum licit si consum ilicit de droguri

In paragraful doi al acestui capitol, a fost definit termenul de drog si din perspectiva efectelor

sale asupra organismului uman, dupa ce a fost consumat, respectiv perturbari ale perceptiei, comportamentului, functiilor cognitive sau motrice. Cu privire la aceasta distinctie (pe care o consideram din start artificiala) despre drogurile permise (licite) si cele supuse anumitor regimuri restrictive, exista o intreaga literatura scrisa , la ora actuala, in toata lumea. Cunoasterea regimului juridic de care se bucura un anumit drog califica, in mod concomitent, si activitatile economice al

caror obiect material este ori poate fi drogul respectiv. Din aceasta asertiune rezulta ca

separarea drogurilor licite si ilicite are la baza, in ultima instanta, doar criteriul economic si, asa cum arata unii specialisti in materie, drogul este, intr-adevar, o marfa reglementata de

lege

Drogurile licite se divid, potrivit unor origini, la randul lor, in droguri recreative si droguri

utilitare

Expertii francezi⁷⁰ includ in categoria drogurilor ilicite produsele stupefiante (in afara cadrului prescriptiei medicale) cat si anumite produse neclasate ca stupefiante si deturnate de la folosirea lor normala (dizolvanti, solventi, ciuperci halocinogene, substante de sinteza, medicamente dezinhibitoare etc.).

In randul celor dintai intalnim: alcoolul, ceaiul, cafeaua, tutunul, cola, betelul etc., iar printre cele

din urma - produsele farmaceutice si chimice cu multiple utilizari terapeutice.

Drogurile recreative nu sunt, cu rare exceptii, ingradite in ceea ce priveste fabricarea, depozitarea, transportul, detinerea si consumarea.

Cele din a doua categorie fac insa obiectul unui regim juridic bine stabilit, cautandu-se pe aceasta cale, prevenirea deturnarii lor din circuitul legal si alimentarea pietelor subterane de consum.

Aceasta distinctie ne obliga sa revenim la clasificarea drogurilor de catre documentele internationale, cand, dupa cum am vazut, divizarea intre utilizarea legala si cea ilegala era hotarata doar de utilizarea lor terapeutica ori stiintifica.

Conditionata, asadar, de artificiala clasare, ambigua distinctie dintre drogurile licite si cele ilicite este

insa foarte importanta pentru noi si sub aspectul juridic, nu numai cel economic.

Printre drogurile recreative - licite - se numara alcoolul, ceaiul, tutunul, in continuare

prezentand succint efectele acestora.

Alcoolul, motivat (aniversari, receptii etc.) sau nu, reprezinta un obicei cotidian din viata fiecaruia dintre noi, incat trecem cu o usurinta de neiertat, peste faptul ca acesta este unul dintre drogurile cu proprietati dependogene marcante.

"Nu exista o cauza de suferinta, de boala si de mizerie mai puternica decat alcoolismul, care aduce

mai multe pierderi omenirii decat ciuma si holera". Charles Darwin.

Desi nesemnificative la prima vedere, consecintele consumului de alcool nu sunt de neglijat:

- alcoolul afecteaza sistemul nervos central al consumatorului, ii reduce functiile cognitive si

il face indiferent la tot ce se intampla in jurul-i, ajungand la un timp un "mare absent";

- ataca vorbirea consumatorului si il impiedica sa se faca inteles - vorbirea, fiind al doilea

sistem de semnalizare, reprezinta principalul mod de exprimare si comunicare intre oameni;

- scade acuitatea vederii consumatorului si il expune accidentelor;

- estompeaza logica. Logica specifica fiintei umane in evolutia sa conduce la progres si civilizatie, intrucat fara ratiune viitorul nostru inseamna doar degradare fizica si mizerie morala

Tutunul contine nicotina (alcaloid) care se regaseste in tigari, tutun pentru pipa, trabucuri, plasturi si ajunge in organism prin fumat, mestecat sau absorbtie cutanata

In afara de nicotina, fumul tigarilor contine circa 4.000 de substante chimice, dintre care enumeram: gudronul, monoxidul de carbon, amoniacul, cianura, arsenicul, creozolina, fenolina, D.D.T., piridina, nichelul s.a.

Tutunul, dincolo de alura de falsa virilitate pe care o da celor care il utilizeaza, poate cauza:

- cresterea tensiunii arteriale, iritarea mucoasei nazo faringiene si a laringelui, convulsiile, starea de slabiciune musculara, colapsul, lezarea mucoaselor buzelor;

- cancer localizat la gura, caile respiratorii sau la plamani⁷³

Specialistii au stabilit ca fumatul antreneaza dependenta fizica si psihica.

Cafeina (cofeina) este un alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze de ceai etc. intrebuintat

in medicina ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. Cafeaua, alaturi de tutun si alcool, sunt considerate "toxice de placere" si reprezinta droguri foarte accesibile, larg raspandite si utilizate, fiind consumate de cele mai multe ori impreuna . In mod curent, ele nu pun probleme individuale si sociale, insa abuzul, consumul exagerat al acestora, poate determina efecte nedorite si induce dependenta

Substantele volatile sunt acele substante chimice organice ce emana vapori cu proprietati psihoactive, care, la prima vedere, cu greu ar putea fi etichetate droguri. Consecinta "aspirarii" de substante chimice se poate manifesta prin: sufocari, lesinuri, convulsii, stopuri cardiace, afectiuni hepato-biliare, leziuni cerebrale, boli de plamani, cu caracter temporar sau permanent.

Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961 arata ca drogurile ilicite, asa cum sunt ele definite in lege, reprezinta substante ori produse naturale, sintetice sau semisintetice care, consumate in mod inutil si in afara prescriptiilor medicale, in exces, conduc la dependenta sigura a consumatorului fata de ele . In toata lumea aceste substante sunt supuse unui regim strict tocmai

din cauza efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substante psihotrope si supuse

controlului international. Exemplificam in acest sens:

Opiul se obtine din capsulele speciei de mac papaver somniferum , care sunt crestate

inainte ca plantele sa ajunga la maturitate. Rezulta un latex alb, care, in contact cu aerul, devine brun si se intareste. Este fumat sau inghitit.

Morfina - denumita astfel in onoarea lui Morfeu, zeul somnului, este un alcaloid obtinut

prin extractie din opiu. Se prezinta sub forma de pulbere alba, bej sau maro, solubila in apa, cu

gust amar.

Heroina - se obtine prin tratarea morfinei cu anhidrida acetica sau cu clorura de acetil. Se prezinta sub forma de pudra alba, bruna sau bej, cu miros specific, intepator, asemanator otetului.

Codeina - este un opiaceu natural ce insoteste morfina extrasa din opiu. Are o utilizare medicala datorita proprietatilor sale analgezice si antitusive.

Drogurile prezentate fac parte din categoria opiaceelor, sunt considerate psiho-leptice

(inhibitoare ale SNC) si au ca efecte reducerea sensibilitatii si reactiei emotionale la durere, disconfortului si anxietatii, senzatia de bunastare fizica, relaxare psihica si euforie, reverie, detasare

de realitate, tulburari ale atentiei, miosis (contractarea pupilelor), somnolenta, tremuraturi,reflexe diminuate sau absente, inconstienta, convulsii, coma s.a.

La toate acestea se adauga riscul aparitiei infectiilor datorate injectarii drogurilor (seringi folosite in comun, absenta asepsiei): infectii pulmonare, hepatite virale B si C, septicemii, endocardita, virusul HIV (boala SIDA

Cocaina - este un alt drog, foarte tare, din clasa psihoanalepticelor (stimulente ale SNC),

obtinuta din frunze de coca, cultivata in America de Sud, India, Indochina.

In afara Americii de Sud ea este utilizata dupa rafinare prealabila sub forma de praf - crack -

care are efecte mai puternice.

Termenul de crack este folosit cu referire la cocaina de baza gasita pe strazi.

Praful de cocaina este in general inhalat, iar crak-ul este fumat.

Efectele cocainei depind in mare masura de persoana si de doza utilizata.

Cand efectele scad, cocaina este prizata tot mai mult, generand astfel dependenta.

Ecstasy sau MDMA - este o metamfetamina psihotropa care se prezinta sub forma de tablete

si uneori sub forma de pudra. Efectul acestui drog este foarte rapid dand nastere in prima faza la

confuzii, depresii, anxietate.

Cand efectele sunt depline, se resimte o stare de euforie; stimulare; reducerea gandurilor

critice si cinice; reducerea inhibitiilor.

Marijuana obtinuta din planta cannabis indica reprezinta, de regula, pentru preadolescenti, primul contact cu un drog veritabil, precum si pasirea in socio-sfera creata de droguri, aparent o lume plina de fascinatie si mister, dar, din pacate, atat de irationala si degradanta.

Marijuana (si produsul superior extras din aceasta-hasisul) sunt de pe acum relativ usor de procurat atat in Republica Moldova, cat si in Romania.

In functie de dozaj, pot surveni accese de paranoia si intoxicatii ce pun cu certitudine in pericol viata.

Pericolul reprezentat de acest drog rezida din faptul ca marijuana este o cale de acces catre

drogurile tari, cu un pronuntat caracter dependogen, iar in combinatie cu alcoolul ori cu alte droguri

scade pragul instalarii nedoritei dependente, un pericol major care trebuie luat in consideratie

intotdeauna

Fiind cunoscut din cele mai vechi timpuri consumul de droguri a luat o deosebita amploare pe plan mondial in ultimele cinci decenii. O data cu sporirea numarului consumatorilor de droguri creste si numarul celor decedati din aceste cauze

Acest fenomen este deosebit de ingrijorator in perspectiva anilor viitori si datorita faptului ca

nu exista o statistica clara si precisa a productiei, traficului, consumului si numarului celor decedati

din aceste cauze.

O.N.U., in studiile sale de specialitate, face referiri la acest fenomen, mentionand consecintele

nefaste ale drogurilor care sunt multiple.

Omenirea a devenit constienta de pericolul traficului si consumului ilicit de droguri o data cu amplificarea acestuia si descoperirea efectelor nocive asupra organismului, fapt pentru care organizatiile internationale au adoptat o serie de conventii pentru ingradirea si chiar interzicerea acestuia.

In pofida aparitiei si concurentei unor noi forme de criminalitate - sau poate tocmai de aceea

- si cu toate eforturile umane si financiare depuse in ultimii ani de comunitatea mondiala, fenomenul consumului si traficului de droguri reprezinta inca o trista permanenta a inceputului de mileniu si o sfidare mereu prezenta pentru serviciile de aplicare a legii

Ca atare, putem aprecia ca efectele consumului de droguri, indiferent de sfera din care provine

(licita sau ilicita), se resimt nu numai pe plan social ci si sub aspect juridic.

Astfel, pentru drogurile apreciate traditional ca fiind licite, consumul este nerestrictiv, putand

fi comercializate pe orice piata, incurajandu-se chiar promovarea si publicitatea lor, pe cand in ceea

ce priveste regimul juridic al drogurilor considerate ilicite, acesta este total diferit, in sensul ca productia si vanzarea sunt sever incorsetate, iar propaganda in favoarea lor este considerata ca fiind apologie si ca atare este nepermisa si sanctionata penal.

Drept urmare, calificarea juridica in acest caz este diferita: "consumul devine abuz,

comercializarea se transforma in trafic, promovarea devine incitare

Ca o alta consecinta, daca pentru drogurile licite se aplica regulile economiei de piata, cu valentele sale, pentru cele considerate ilicite se instituie, in schimb, un riguros program de contracarare, la toate nivelurile, in scopul eradicarii lor. Pe de alta parte, se impune sa evidentiem si faptul ca aceasta distinctie arbitrara ori chiar cu semnificatie politica are numeroase conotatii si de

alta natura, care alimenteaza miscarile nascute pe plan international dar si la nivel national, tot mai numeroase, ce solicita dezincriminarea penala pentru consumul unor droguri ilicite.

Art.1 din Legea nr.143/2000⁸¹ defineste consumul ilicit de droguri ca fiind consumul de

droguri aflate sub control national fara prescriptie medicala. In cuprinsul textului de lege mai intalnim notiunea de toxicoman, adica cel care se afla in stare de dependenta fizica si/sau psihica cauzata de consumul de droguri, constatata de una dintre unitatile sanitare stabilite in acest sens de Ministerul Sanatatii.

1.4. Caracteristicile, evolutia si tendintele manifestate de traficul

ilicit si abuzul de droguri pe plan intern si international

Traficul de droguri prezinta o serie de caracteristici generale desprinse din numeroasele

anchete efectuate de organismele nationale si internationale insarcinate cu prevenirea si reprimarea

acestui flagel al lumii contemporane.

Caracterul comercial si organizat al traficului ilicit este dat de legea cererii si ofertei si de faptul ca obtinerea unor profituri cat mai mari pe aceasta cale este unicul scop al retelelor de transport si de vanzare al drogurilor

Caracterul clandestin este ilustrat de faptul ca cei care dirijeaza acest trafic sunt necunoscuti pentru marea masa a traficantilor de rand, camuflandu-si activitatile ilegale in anumite actiuni permise de lege. Intermediarii in acest trafic sunt alesi in functie de posibilitatile de deplasare pe care le ofera profesia sau calitatea lor uzand frecvent de identitati false.

Profiturile obtinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate in general, in tari ale caror banci admit practicarea unor conturi bancare anonime si le garanteaza secretul

Luarea in considerare a riscului este o alta caracteristica, motiv pentru care itinerariile si modurile de operare folosite variaza in functie de anumite dificultati cunoscute sau prevazute. Sunt preferate rute indirecte si mai lungi, daca prezinta mai multa siguranta, intermediarii sunt schimbati, daca pot fi descoperiti, iar uneori chiar suprimati, daca "vorbesc prea mult".

Legatura cu mediile criminale este o alta caracteristica importanta a traficului ilicit de droguri.

Sunt foarte multe cazurile in care traficantii de droguri au legaturi cu bande organizate specializate

in exploatarea prostitutiei, a jocurilor clandestine, precum si in falsificarea si plasarea de moneda

falsa. Pe de alta parte, fostii specialisti ai hold-up-urilor ori proxenetii se reconvertesc in traficanti

de droguri.

Traficul individual este o ultima caracteristica a traficului international de droguri. Numerosi indivizi originari din zonele producatoare de droguri efectueaza pe cont propriu transporturi de mici cantitati de drog, in special frunza si rasina de cannabis si substante psihotrope.

De-a lungul istoriei, fenomenul drogurilor a avut o evolutie ascendenta, de la simpla folosire

in scopuri medicale si terapeutice de catre vindecatori, in perioada antica, pana la cultivarea, producerea si comercializarea acestora de catre retele infractionale apartinand crimei organizate, in perioada contemporana.

Toate aceste activitati ilegale de cultivare, producere, fabricare, depozitare, transport,

comercializare si utilizare a stupefiantelor si substantelor psihotrope, ca si multe alte aspecte legate

de droguri presupune in mod firesc existenta unor norme juridice ca o reactie normala de aparare a societatii care se simte direct amenintata, norme juridice care la nivel international si intern constituie arma cea mai eficace de contracarare a acestui fenomen.

Ingrijorarea specialistilor in materie, dar si a opiniei publice, in general, este alimentata, in

primul rand, de mondializarea crescanda a acestei probleme si de stergerea, tot mai rapida, a distinctiei dintre tarile producatoare, consumatoare si de tranzit. Pe de alta parte, traficul ilicit international de stupefiante si substante psihotrope pune la dispozitia organizatorilor capitaluri enorme, iar cartelurile drogurilor si retelele traficantilor ilegali sunt organizate si structurate de o

asemenea maniera incat ele pot actiona simultan , in interiorul economiilor nationale ca si pe plan

mondial, cu acelasi succes, in pofida masurilor de contracarare luate de organismele internationale

specializate si de catre guverne

Evolutia traficului si consumului ilicit de droguri din Romania in perioada 1999-2003 reflecta

o tendinta ascendenta , evidentiata de nivelul crescut al confiscarilor de droguri (Anexa II).

Din datele statistice existente rezulta ca in anul 2002, in Romania, a fost capturata o cantitate

de droguri mai mare decat pe intreg parcursul ultimilor 10 ani. Astfel, daca din 1991 si pana in anul

2001 au fost depistate 35.000 kg de droguri, in anul 2002 au fost confiscate peste 43.000 kg

⁸⁴ Gheorghita M. Metodica cercetarii infractiunilor savarsite de structurile criminale organizate - Chisinau,

, p.

⁸⁵ Consideratii privind activitatea Politiei Romane in semestrul I/2003/ Revista Criminalistica nr. 5, Bucuresti, 2003,

p. 3//Revista Criminalistica nr. 1, Bucuresti, 2004, p. 2-4.

⁸⁶ Alecu Gh. Traficul si consumul de droguri - o amenintare continua. Evolutie si preocupari Brasov: 2002, p. 247

si Sandu F. Stop drogurilor.- Bucuresti: Ed. Sylvi, 2002, p. 153.

⁸⁷ Strategia Nationala Antidrog in perioada 2003-2004, cap. IV, sectiunea I 1b// Hotararea Guvernului Romaniei nr.

154/2003, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 111 din 21.02.2003; Consideratii privind activitatea Politiei

Romane in semestrul I/2003// Revista Criminalistica nr. , Bucuresti: , p.

Asadar, in cursul anului 1 consumul de droguri s-a extins pe intreg teritoriul tarii, cuprinzand segmente diverse ale populatiei, gama de droguri utilizata fiind extinsa, incluzand cannabis, amfetamine, heroina, opiu, cocaina . Calea de administrare difera in functie de drogul utilizat, dar si de efectul pe care consumatorul de droguri il urmareste. S-a extins uzul unor medicamente cu continut psihotrop, al benzodiazepinelor si barbituricelor administrate direct sau

_{in amestec cu alcool . S-a constatat ca fumatul tigaretelor care contin cannabis sau marijuana a}

luat amploare in randul elevilor. Au fost semnalate frecvent decese cauzate de utilizarea in

supradoza a drogurilor.

Datele obtinute in urma studiului respectiv ne permit sa concluzionam ca in Romania:

- se inregistreaza cresteri in ceea ce priveste numarul consumatorilor;

- exista pericolul escaladarii unor boli cu transmitere virala de tipul HIV - SIDA, hepatita C

etc., ca urmare a expansiunii formei de consum prin injectare;

- se dezvolta reteaua de distributie, prin atragerea in activitati de acest gen a unor persoane

impulsionate de necesitatea de a si procura droguri pentru consumul propriu;

- creste numarul cetatenilor romani implicati in activitatile de trafic - in calitate de curieri, depozitari, intermediari - si se amplifica rolul lor in distribuire;

- veniturile deosebite obtinute ii indeamna pe dealeri sa se implice mai activ in activitati de spalare a banilor, racoland in acest sens specialisti din domeniul economic si financiar-bancar. Se vor inmulti faptele de corupere a functionarilor si altor persoane cu functii oficiale;

- se vor extinde relatiile cu organizatiile criminale ce actioneaza in strainatate, colaborarea va

fi directa, cu intermediari din ce in ce mai putini;

- a crescut si va creste periculozitatea infractorilor implicati (in special prin achizitionarea de armament sau prin apelarea la serviciile unor criminali profesionisti);

- avand in vedere lipsa unei retele sanitare capabile sa preia toxicomanii si sa asigure un tratament corespunzator, numarul celor care apeleaza la aceste servicii va fi redus si astfel se vor inmulti cazurile de deces, consecinta administrarii unor supradoze etc.

Pe plan international in ultimi ani, a aparut ideea liberalizarii controlului narcoticelor, pentru a

se incerca forme de control mai permisive, ca de exemplu neincriminarea posesiei de mici cantitati

de drog pentru uzul propriu, posibilitatea prescrierii acestor substante celor dependenti, de catre medici, ori vanzarea drogurilor fara restrictii . Astfel de sugestii au fost promovate de savantii doctrinari in domeniul juridic din Olanda si anumite state din S.U.A.

⁸⁸ _{Sandu F. Stop drogurilor.- Bucuresti: Ed. Sylvi, 2002, p. 153.}

⁸⁹ Strategia Nationala Antidrog in perioada 2003-2004, cap. IV, sectiunea I 1b// Hotararea Guvernului Romaniei nr.

154/2003// Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 111 din 21.02.2003.

⁹⁰ _{Boroi A. s. a.- Op. cit., p. 91-94.}

⁹¹ Dragan J.- Op. cit., p. 94.

Propunerile formulate au vizat neincriminarea posesiei pentru uzul personal si consumul unor cantitati mici de droguri, in timp ce comercializarea ar fi considerata, in continuare, infractiune. In practica, aceasta ar conduce la procurarea unor cantitati de drog de pe strada. Se mai avanseaza ideea ca medicii sa aiba in mod legal posibilitatea prescrierii unor substante stupefiante, celor cunoscuti si inregistrati ca dependenti de droguri. De asemenea, legalizarea trebuie sa reprezinte abolirea completa a controlului guvernamental si sa permita vanzari libere ori manifestarii acestui monopol ca in cazul alcoolului, instituindu-se taxe marite, restrictii de varsta etc.

Toate aceste propuneri au avut la baza mai multe argumente bazate pe considerente economice, filosofice si sociale pe care vom incerca sa le enumeram si sa le combatem in continuare.

Riscurile asociate consumului moderat de drog au fost mult exagerate. Cercetarile din ultimele decenii au aratat ca toate tipurile de narcotice dauneaza sanatatii, provocand dependenta si neputandu-se realiza un consum moderat, deoarece organismul cere in continuare drog, chiar daca acesta este daunator.

Este gresit sa pedepsesti boala in sine. Se incrimineaza in legislatie operatiunile si folosirea drogurilor si nu dependenta in sine.

O societate nu are nici un drept sa interzica membrilor sai sa consume droguri pentru a-si influenta psihicul. Prin Conventia Internationala a Natiunilor Unite privind Drogurile⁹² s-a aratat ca acestea pot fi folosite numai in scop medical si stiintific. Folosirea drogurilor pentru uz personal, in scopuri recreative, religioase ori pentru a-si provoca halucinatii nu este permis de vreme ce drogurile nemedicale includ si riscuri majore atat pentru individ cat si pentru societate.

Daca dependenta are efecte nefaste, atunci este o activitate autodistructiva iar responsabilitatea o poarta numai dependentul. Totusi uzul non-medical va avea intotdeauna consecinte si asupra altor persoane ca rudele, colegii de serviciu si vecinii dependentului. Orice societate sanatoasa va trebui sa plateasca pentru prejudiciul cauzat de droguri, pentru bolile, ranirile, infractiunile etc., interzicerea consumului personal de droguri fiind importanta pentru protejarea sanatatii publice, a sistemului de sanatate si a sistemului juridic.

Interzicerea drogurilor a facut ca acestea sa prezinte un mai mare interes, ca in cazul fructului oprit . Motivul pentru care drogurile sunt considerate excitante este ca provoaca efecte placute, cel putin la inceput, creand in timp dependenta care impinge consumatorul sa-si procure cu orice pret sursa placerii. Faptul ca dependenta este greu de contracarat este un motiv important pentru a controla drogurile.

⁹² Conventia unica a stupefiantelor, incheiata la New York la 30 martie 1961, amendata prin Protocolul de la Geneva

din 25 martie 1972, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 626/1973//Buletinul Oficial, partea I, nr. 213/1973.

⁹³ Bamforth N.- Op. cit, p. 149.

Controlul a dat rezultate in tinerea sub observatie a folosirii nemedicale a drogurilor,

protejandu-se astfel sanatatea publica.

Controlul drogurilor a creat o oportunitate de imbogatire pentru sindicatele crimei si a generat infractiuni grave care ar disparea daca drogurile ar fi legalizate. Profiturile sunt posibile prin generarea dependentei la toxicomani care sunt dispusi sa plateasca sume enorme pentru achizitionarea drogurilor si satisfacerea nevoilor. O piata libera ar face ca si mai multi oameni

sa devina dependenti, creand profituri si mai mari producatorilor. Daca societatea prin educatie, tratament si sanctiuni penale elimina aceste necesitati, sindicatele crimei ar fi private de profit.

Prin prescrierea legala a drogurilor pentru dependenti, sub control medical, societatea i-

ar scoate pe acestia din circuitul pietei negre si i-ar elibera de nevoia de a comite infractiuni

pentru a-si plati drogurile. Unele tari au incercat sa implementeze acest sistem, prin

prescrierea drogurilor catre dependenti, acestia fiind liberi sa le consume in ce mod doresc,

insa rezultatele au fost catastrofale. Astfel, drogurile au ajuns in randul unor noi grupuri, fiind

consumate fara restrictie. De exemplu, un proiect implementat in Stockholm intre anii 5

7 a dus la raspandirea extraordinara a abuzului de droguri, intr-un singur an numarul

dependentilor prin injectare dublandu-se, inregistrandu-se totodata si o crestere a deceselor Avand in vedere aceste argumente, se poate concluziona ca societatea ar trebui sa renunte la readucerea dependentilor la normalitate, la o viata fara droguri si sa accepte toate consecintele

negative si costurile mari ce decurg de aici.

Asemenea idee nu poate fi acceptata, in mod obligatoriu lupta impotriva acestui flagel trebuie continuata, obiectivul principal fiind reducerea numarului de consumatori si a celor care le comercializeaza. In sprijinirea acestei solutii putem retine mai multe argumente.

Narcoticele provoaca dependenta si il impiedica pe consumator sa actioneze rational

Dependenta il determina pe consumator sa-si procure drogul in orice fel, fara a tine cont de lege sau

de morala. Sanatatea acestuia se deterioreaza, mintea ii este confuza, comportamentul capata

valente negative, iar de aici pana la izolarea sociala nu este decat un pas.

Decesele apar foarte repede in cazul dependentei de heroina, cocaina si alti compusi, chiar daca aceste substante sunt in stare pura. Narcoticele produc, de asemenea, efecte negative, in mod indirect, prin actiuni inconstiente, infractiuni sau accidente.

Izolarea sociala este rezultatul direct al consumului de droguri, procurarea acestora devenind prioritara in fata oricarei alte nevoi, diminuand interesul fata de societate. Libera comercializare ar insemna ca tot mai multi oameni ar fi scosi in afara societatii.

⁹⁴ _{Boroi A. s. a.- Op. cit., p. 93.}

⁹⁵ Chutterbuck R. Terrorism, drugs and crime in Europe after 1992.- Londra: Ed.Rontledge, 1993, p. 98.

Violenta si alte tipuri de infractiuni sunt deseori generate de intoxicarea cu droguri. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat substanta consumata stimuleaza sistemul nervos central, inlatura inhibitiile, produce psihoze.

Copiii si tinerii sunt, in special, grav afectati de consumul de droguri. Intr-o perioada foarte

scurta, consumul abuziv poate distruge existenta unui tanar si ii poate aduce chiar moartea. Viata de familie este si ea devastata de consumul de droguri. Copiii si tinerii sunt afectati in mod indirect de consumul de droguri de catre parintii lor, fiind supusi amenintarilor, violentei si neglijentei parintilor . Daca drogurile ar fi liberalizate, societatea ar trebui sa ia masuri de precautie mai puternice pentru protectia copiilor si a tinerilor.

Pericolul pentru alte persoane, la serviciu sau in trafic, este rezultatul reactiilor intarziate

ale persoanelor intoxicate cu droguri, persoane tulburate psihic. Masurile de prevenire a abuzului de droguri reprezinta pasi importanti in prevenirea accidentelor si vatamarilor in toate sectoarele sociale.

Poluarea mediului inconjurator, atat social, cat si mental si fizic, este o rezultanta a consumului de droguri. Poluarea creierului dependentilor este cu atat mai grava cu cat afecteaza capacitatea de a gandi independent. O minte nealterata de droguri reprezinta o necesitate pentru oameni, pentru a-si putea rezolva problemele si a putea depasi dificultatile vietii.

Controlul drogurilor a avut un rol decisiv. Raspandirea drogurilor si cresterea posibilitatilor

de procurare a dus la o crestere a numarului dependentilor, care numai prin operatiuni stricte ar putea fi tinuti sub control. Nimeni nu poate estima nivelul pe care l-ar putea atinge consumul daca

s-ar proceda la legalizarea drogurilor. Apreciem, in lumina celor aratate mai sus, ca o eventuala legalizare a consumului de droguri nu ar putea avea decat consecinte negative asupra individului prin prisma efectelor pe care le poate produce o atare solutie legislativa.

1.5. Necesitatea prevenirii si combaterii traficului

si consumului ilicit de droguri

Necesitatea adoptarii unor masuri concrete de prevenire si combatere a traficului ilicit de

droguri s-a facut simtita, ca urmare a intensificarii traficului si consumului, devenit adevarat

fenomen social in ultimii ani.

Dintre activitatile de prevenire a consumului ilicit de droguri mentionam:

a) organizarea de programe educative adresate prescolarilor, ce presupun promovarea

unui stil de viata sanatos in familie si/sau in comunitate, vizand sanatatea publica;

Lockton D., Ward R.- Op. cit., p. 22.

b) organizarea de programe educative adresate elevilor, ce presupun activitati de instruire, informare, comunicare, incluse in programa scolara;

c organizarea de programe educative pentru adolescenti, in afara scolii, ce presupun organizarea de catre institutiile de invatamant de activitati alternative pentru petrecerea timpului liber;

d) realizarea de campanii mass-media ce presupun activitati de informare a populatiei prin mijloace precum: articole in presa scrisa, anunturi publice, emisiuni, reportaje, concursuri, video si audioclipuri tematice;

e) furnizarea de informatii si sfaturi privind efectele negative ale consumului de droguri, consecintele detinerii si traficului ilicit de droguri, precum si posibilitatile de prevenire si tratament, care pot fi aduse la cunostinta parintilor, profesorilor, tinerilor si consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare si ajutorare;

f) organizarea de programe comunitare ce presupun activitati care implica o larga participare a membrilor unei comunitati;

g) organizarea de programe de consiliere psihologica si psihoterapeutica ce presupun activitati

specializate

Prin Ordinul nr.2629/06.09.2001, al M.I., M.S.F., M.A.P., M.E.C. si M.T.S. , in Romania,

s a infiintat Comisia interministeriala pentru prevenirea consumului ilicit de droguri, denumita in continuare Comisia interministeriala, formata din reprezentanti desemnati de fiecare semnatar, care va coordona activitatea de prevenire a consumului ilicit de droguri la nivel national. La nivelul judetelor, iar in municipiul Bucuresti - la nivelul fiecarui sector, se infiinteaza centre de prevenire si consiliere antidrog, formate din reprezentanti ai inspectoratelor judetene de politie, inspectoratelor scolare, directiilor de sanatate publica, directiilor de tineret si sport, directiilor de protectie a copilului si ai societatii civile. Aceste centre se vor afla sub coordonarea administrativa a prefectilor.

Competentele Comisiei interministeriale si ale centrelor judetene sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti de prevenire si consiliere antidrog sunt prevazute in anexa care face parte integranta din ordinul vizat.

Activitatea de combatere a traficului si/sau a consumului ilicit de droguri cat si modalitatile terapeutice se organizeaza si se realizeaza de organele administratiei publice si organele judiciare,

de unitatile de invatamant, unitatile medicale si alte unitati din sistemul serviciilor de sanatate, de

Boroi A., Neagu N., Sultanescu R. Infractiuni prevazute de Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si

consumului ilicit de droguri.- Bucuresti: Ed. Rosetti, 2001, p. 84.

Ordinul nr 2629/2001 privind Organizarea prevenirii consumului ilicit de droguri//Monitorul Oficial al

Romaniei, partea I, nr. 581 din 17/09/2001.

centrele de reeducare pentru minori, penitenciare, organizatiile neguvernamentale, precum si alte institutii interesate.

Masurile de combatere si reducere a consumului de droguri, realizate de Ministerul Sanatatii, constau in activitatile de preventie primara si in masurile destinate reducerii consecintelor consumului

de droguri, precum si in tratamentul medical si reabilitarea persoanelor dependente de droguri.

Masurile de combatere a consumului de droguri, intreprinse de Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei , constau in:

a) organizarea si coordonarea activitatilor cu caracter preventiv in problematica drogurilor atat pentru populatie, cat si pentru cadrele Ministerului Administratiei si Internelor implicate in astfel de activitati;

b) instruirea cadrelor in scopul actionarii pentru reducerea cererii de droguri;

c elaborarea unor materiale instructiv educative pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei.

d) participarea prin personalul propriu specializat, alaturi de specialistii altor institutii, la actiunile de tipul "formare de formatori

Prevenirea si stoparea traficului si consumului de droguri sunt mai mult decat niste preocupari pentru sanatatea publica.

In ultimii ani, Romania se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari legate de problematica traficului si consumului de droguri. Asa cum arata unii indicatori precum numarul de confiscari de droguri , dezvoltarea pietei ilicite, solicitarile de tratament, fenomenul consumului de droguri este

in crestere In luna octombrie 2001, Comisia Interministeriala pentru organizarea prevenirii consumului ilicit de droguri (CIOPCID) impreuna cu Centrul de Resurse Juridice si cu sprijinul financiar al reprezentantei UNICEF in Romania, a inceput derularea proiectului "Consumul de droguri: incotro?". Una din activitatile importante ale proiectului o constituie instruirea personalului Centrelor de prevenire si consiliere antidrog (CPCA) in scopul profesionalizarii si cresterii capacitatii de interventie a acestora.

Din aceleasi considerente, recent Guvernul Romaniei a emis Hotararea nr.154 din

pentru aprobarea Strategiei nationale antidrog in perioada 2003-2004, ce cuprinde principii directoare, viziunea strategica, scopul, obiectivele strategiei si zonele specifice de interventie.

⁹⁹ Stanciu V. V. s. a. Combaterea traficului ilicit si a contrabandei vamale cu droguri de catre autoritatea vamala.-

Bucuresti: Ed. Ministerului de Interne, 2002, p. 7.

Boroi A Neagu N., Radu Sultanescu V. Infractiuni prevazute de Legea nr. 143/ privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.- Bucuresti: Ed. Rosetti, 2001, p. 8 .

A se vedea anexa II din teza.

Monitorul Oficial, nr. 11 din 21.02.2003.

Un organism international pentru care abordarea drogurilor constituie o prioritate de seama il reprezinta Uniunea Europeana, care a reusit sa aduca reglementari noi in ceea ce priveste utilizarea gresita, intensiva a traficului de droguri, dar si pentru pagubele cauzate societatii de crima folosirii drogurilor.

Progrese semnificative au fost facute recent cu girul Strategiei drogurilor U.E. privind perioada 2000-2004 . Aceasta strategie a fost transpusa intr-un Plan de Actiune privind drogul, al U.E., stabilind pe aceasta perioada actiunile care vor fi intreprinse de institutiile Uniunii Europene

si de statele membre.

Strategia mentionata stabileste unsprezece scopuri generale si sase obiective tinta pentru U.E., in aceasta perioada, referitoare la considerarea drogurilor ca fiind o prioritate, evaluarea actiunilor, masurile de prevenire a consumului si traficului de droguri, intarirea luptei impotriva flagelului drogurilor, cooperarea cu statele membre si cu agentiile lor de profil, utilizarea optima a prevederilor Tratatului de la Amsterdam privind traficul de droguri, cooperarea internationala, reducerea semnificativa a folosirii ilicite a drogurilor, incheierea altor tratate in domeniu, reducerea infractiunilor cauzate de droguri, limitarea spalarii banilor (narco-dolarii) si

a traficului ilicit de precursori.

Un rol important in realizarea obiectivelor propuse revine in egala masura Comisiei U.E.,

Centrului de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri (EMCDDA) si EUROPOL

La sfarsitul anului 1999, Comisia Europeana a Uniunii Europene a decis sa integreze drogurile in Programul National PHARE, alocandu-se o suma speciala de 1 milion de euro fiecarei tari candidate, cu scopul de a dezvolta un segment specific

Traficul de droguri are statutul de amenintare la adresa securitatii nationale, parghia financiara

a acestui fenomen facilitand ascensiunea la puterea politica. In urma evenimentelor din decembrie

care au facilitat deschiderea totala a frontierei de stat, Romania, datorita pozitiei sale geografice a devenit un segment important al "Rutei Balcanice" de traficare a drogurilor cu precadere pe varianta nordica a acesteia, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda si chiar mai departe.

In lupta de prevenire a traficului si consumului ilicit de droguri este antrenat si INTERPOL-

ul In cadrul cooperarii zilnice, Birourile Centrale Nationale consacra o mare parte din activitatea

lor problemelor legate de droguri. La cererea serviciilor nationale interesate, Birourile Centrale

Nationale INTERPOL transmit si difuzeaza cereri de informatii si de verificare, cereri de

_{www.uniunea europeana.ro/programe}

_{Oficiul European de Politie// www.uniuneaeuropeana.ro/europol.htm}

Sandu F. Stop drogurilor.- Bucuresti: Ed. Sylvi, 2002, p. 191.

identificare si ordine de arestare a unor infractori. Aceste cereri, sunt transmise, de regula, prin reteaua internationala de politie, cu ajutorul unor mesaje-tip, dar si prin formulare speciale privitoare la cazurile de confiscari de droguri si la indivizii implicati. Aceste formulare, intitulate

"ST" sunt insotite, de regula, de fotografie si amprentele traficantilor.

Organizatia Internationala a Politiei Criminale - INTERPOL manifesta o preocupare constanta pentru problemele legate de pregatirea personalului cu atributii pe linia prevenirii si combaterii traficului ilicit de droguri, organizand numeroase seminarii sau cicluri de studii asupra drogurilor. Secretariatul General al Organizatia Internationala a Politiei Criminale - INTERPOL , in calitatea sa de centru de coordonare si de difuzare a informatiilor schimbate intre Birourile Centrale Nationale, desfasoara o activitate deosebita in ceea ce priveste reprimarea traficului ilicit de droguri, concretizata in:

- centralizarea informatiilor la nivel international;

- identificarea traficantilor dupa amprentele digitale si a alias-urilor utilizate;

- difuzarea de informatii privind noile moduri de operare folosite pe plan mondial ori aparitia

unor noi droguri;

- legaturile existente intre diferitele cazuri de trafic ilicit si intre indivizii ori grupurile de

indivizi implicate chiar si in actele de terorism

- difuzarea de notite internationale privind persoane care fac obiectul unui mandat de arestare

ori al supravegherii.

Anual, Secretariatul General intocmeste statistici privind cantitatile de droguri confiscate in lume, pe tipuri de droguri si pe fiecare tara. Acest raport este supus dezbaterii Adunarii Generale INTERPOL si serveste discutiilor in cadrul Comisiei de Stupefiante a O.N.U.

1.6. Tratamentul juridic al stupefiantelor si al substantelor psihotrope

in lumina conventiilor internationale, in legislatia Uniunii Europene si a altor state

Tratamentul juridic aplicabil acestor produse si substante constituie un capitol insemnat in teoria

drogului, indeosebi pentru faptul ca prin Conventia din 1 (numita unica)¹⁰⁸ au fost codificate notiunile

de baza ale sistemului de control international, care au devenit ulterior reguli generale in materie, preluate chiar si de conventia urmatoare, cea din 1 privind substantele psihotrope

Pele Gh., Hurdubaie I. Interpolul si criminalitatea internationala.- Bucuresti: Ed. Ministerului de Interne, 1983, p.

Alecu Gh. Portretul unui terorist sinucigas//Almanahul Criminalistica, Bucuresti: Ed. Little Star Impex S.R.L.,

2002, p. 221-222.

¹⁰⁸ Conventia unica asupra stupefiantelor, adoptata la New York la 30.03.1961// Tratate internationale, vol. Chisinau: Ed. Moldpres, 1999, p. 12 -167.

¹⁰⁹ Conventia asupra substantelor psihotrope, adoptata la Viena la 21.02.1971//Tratate internationale, vol. 8.-

Chisinau: Ed. Moldpres, 1999, p. 181-213.

Autorul considera ca denumirea de stupefiante data unor substante de catre

conventiile internationale este potrivita numai pentru drogurile opiacee care au proprietatea de

a induce somnul si a inlatura durerea, iar alaturarea altor substante, pe acelasi tablou, in mod

arbitrar, nu se justifica

Astfel, Conferinta din anul 1912 de la Haga¹¹⁰ a pus sub control, pe langa opiu, morfina si ecgonina si cocaina (cu toate ca ultimele doua sunt stimulente si depresoare), numindu-le global, ca fiind toate "droguri daunatoare".

Conventia Internationala, semnata tot la Haga in anul 1925, in art. 10, prevede ca regimul de

control se extinde asupra "oricarui stupefiant" la care Conventia nu se refera si care este susceptibil

de a da loc la abuzuri analoge si a produce efecte la fel de daunatoare ca si substantele vizate.

Cu acelasi prilej, numarul acestor substante pentru care s-a instituit regimul de control creste

de la 4 la 7, cuprinzand: cannabisul, produs natural, rasina acestuia si preparatele galenice; sarurile cocainice, frunzele de coca, ecgonina; heroina; sarurile morfinice, preparatele opiacee; petidina, substanta de baza.

Conventia de la Geneva din anul 1931¹¹¹ renunta la utilizarea termenului de "stupefiant" si se

refera in continutul sau la "drog".

Intalnim, totodata, cu redactarea si semnarea acestei conventii, la inceputul deceniului patru nasterea sistemului tablourilor care impart drogurile in doua grupe, dupa cum urmeaza:

a. droguri puternice: opiul, morfina, heroina, cocaina si unii dintre alcaloizii acestor opiacee;

b. droguri mai putin puternice: codeina si etilmorfina.

Art. 11 al Conventiei din precizeaza ca poate fi luat sub control produsul care poate fi

"transformat" in stupefiant, dar acest produs trebuie sa fie "derivat din unul dintre alcaloizii opiului ori al frunzei de coca"

_{Ambiguitatea definirii stupefiantelor este continuata si de catre Conventia de la Geneva}

semnata la data de 24 iunie 1936 care arata, chiar in articolul 1 ca acestea sunt drogurile si substantele carora li se aplica si li se vor aplica dispozitiile Conventiei de la Haga din 23 ianuarie

1912 si ale conventiilor de la Geneva din 19 februarie 1925 si 13 iulie 1931.

_{www.drugtext.org/library}

_{www.drugtext.org/library}

¹¹² Decretul nr. 1578/1928 din 21.06.1928// Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 134/1928 din 21.06.1928,

coroborat cu Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1626/1960 din 12.04.1960// Buletinul Oficial al Romaniei, partea I,

nr. 279/1960 din 12.04.1960.

_{Conventia si Protocolul asupra Opiumului, art. 11, Geneva 19.02.1925.}

_{www.drugtext.org/library}

supra

Conform opiniilor anterior vizate, clasificarea propusa, rod al vointei statelor semnatare, este perpetuata pana la zi, prin Conventia¹¹⁶ din anul 1988.

_{Lucrurile se complica si mai mult prin Protocolul semnat la Lake Succes in anul 1946, care}

adauga o serie de substante cu proprietati psihotrope, de origine sintetica direct pe tablourile ce

includ stupefiantele.

Stupefiantele, in lumina Conventiei Unice din anul 1961

Pe Tabelul I al acestui document international intalnim nu mai putin de 79 de substante, grupate dupa un criteriu greu de identificat si care nici nu cuprindea toate stupefiantele pretabile a fi supuse regimului, adaugandu-se, pana in anul 1965, inca 12 stupefiante, izomerii acestora, eterii, esterii si sarurile lor

Tabelul II continea initial un numar de 7 substante, precum si izomerii, sarurile si sarurile

izomerilor in cazul cand acestea pot exista.

In anul 1964 se mai adauga nicocodina si propiramul, iar dextropropoxyphenul va fi trecut pe

Tabelul III.

In Tabelul III sunt clasate 7 preparate din substantele: acetilhidrocodeina, codeina, dextropropoxyphenul, dihidrocodeina, etilmorfina, norcodeina si folcodina atunci cand:

aceste preparate contin unul sau multi alti componenti intr-o asemenea maniera incat nu prezinta practic riscul de abuz, iar stupefiantul nu poate fi preparat cu usurinta, cu mijloace aflate la indemana, ori intr-o proportie care ar putea constitui un pericol pentru sanatatea publica;

- cantitatea de stupefiante nu va depasi 100 de miligrame pe unitatea diluata, iar concentratia

nu va fi superioara celei de 2,5% in preparatele sub forma nedivizata

Preparatele din Tabelul III sunt supuse acelorasi masuri de control ca si preparatele continand stupefiantele din Tabelul II, cu exceptii in ceea ce priveste cumpararea si vanzarea lor cu amanuntul.

Tabelul IV cuprindea initial cannabisul si rasina de cannabis, dezomorfina, heroina,

cetabemidona, acetorfina, etorfina, precum si sarurile acestora, toate fiind supuse masurilor de control aplicabile stupefiantelor din Tabelul I si in plus:

a) partile vor trebui sa adopte toate masurile speciale de control, pe care le considera necesare

tinand cont de proprietatile deosebit de periculoase ale acestora;

¹¹⁶ Conventia contra traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 20.12.1988, ratificata de Romania prin

Legea nr. 118 din 15.12.1992//Monitorul Oficial al Romaniei nr. 341 din 30.12.1992.

¹¹⁷ _{Ardelean H. s.a. Droguri si toxicomani.- Oradea: Editura Europrint, 2001, p. 38.}

¹¹⁸ Conventia unica a stupefiantelor, incheiata la New York la 30 martie 1961, amendata prin Protocolul de la

Geneva din 25 martie 1972, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 626 din31.12.1973//Buletinul Oficial, Partea I,

nr. 213 din 31.12.1973.

¹¹⁹ _{Dragan J., Alecu Gh., Tipisca M.- Op. cit., p. 42-43.}

¹²⁰ Ibidem

b) la nevoie, daca situatia impune, sa se interzica productia, fabricatia, exportul si importul, comertul, detinerea sau utilizarea acelor stupefiante, exceptand cantitatile necesare in scop medical sau stiintific

Art. 2 din Conventia din anul 1961, care poarta titlul "Substante supuse controlului" da celor interesati o imagine sinoptica asupra diverselor regimuri juridice prevazute pentru diferite categorii

de stupefiante si preparatele lor, alte substante ca si pentru cele trei plante supuse controlului (macul opiaceu, cocaierul si planta de cannabis . Regimurile juridice distincte ale acestor substante si produse se desprind succesiv din continutul articolelor din conventia respectiva, care trateaza acest aspect, precum si din regulile generale cuprinse chiar in textul art. 2. Evidentiem in continuare aceste regimuri grupate in functie de cele relatate:

Regimul juridic care se aplica stupefiantelor din Tabelul I, cu exceptia opiului, a frunzei de coca si a extraselor si tincturilor de cannabis din teritoriile in care ele fac obiectul rezervei prevazute

de art 49 pentru partile interesate si al stupefiantelor, de asemenea, inscrise in Tabelul IV. Sa

retinem ca pentru cannabis si rasina de cannabis, inscrise in Tabelul IV exista dispozitii aparte care

nu se aplica celorlalte stupefiante

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele din Tabelul III, stupefiante supuse regimului indicat la punctul 1;

Regimul aplicabil opiului si frunzei de coca din teritoriile in care partile interesate nu au facut rezerve in virtutea art. 49, din cauza faptului ca ele sunt trecute pe Tabelul I, se supun regulilor stabilite pentru stupefiantele din acest tablou, ca si dispozitiilor suplimentare

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele din Tabelul III, de opiu si frunza de coca,

vizate la punctul 3;

Regimul aplicabil opiului si frunzei de coca din teritoriile in care ele fac obiectul unei rezerve

in virtutea art. 49 de catre partile interesate;

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele inscrise pe Tabelul III, din opiu si frunze de coca, prevazute la punctul 5;

Regimul aplicabil extraselor si tincturilor de cannabis din teritoriile in care ele fac obiectul unei rezerve in virtutea art. 49, de catre partile interesate;

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele inscrise pe Tabelul III (daca este cazul), a acestor extracte si tincturi;

¹²¹ _{Dima T. Traficul si consumul ilicit de stupefiante.- Bucuresti: Ed.Lumina-Lex, 2001, p. 67.}

¹²² _{Caballero F. Droit de la drogue, Paris: Ed. Dalloz, 1989, p. 64.}

¹²³ _Ibidem

¹²⁴ A se vedea dispozitiile art. 2, paragraful 6 din Conventia din 1961coraborat cu Comentaires sur la Convention

unique sur les stupefiants// Nation Unies, New York, 1975, p. 47.

Regimul aplicabil stupefiantelor din Tabelul II;

Regimul aplicabil preparatelor de stupefiante din Tabelul II, cu exceptia preparatelor inscrise

in Tabelul III;

Regimul aplicabil preparatelor din Tabelul IV, cu exceptia cannabisului si a rasinii de

cannabis

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele inscrise in Tabelul III (daca este cazul),

stupefiantelor din Tabelul IV, cu exceptia cannabisului si a rasinii de cannabis;

Regimul aplicabil cannabisului si rasinii de cannabis in teritoriile in care ele nu fac obiectul unei rezerve in virtutea art. 49 de catre partile interesate;

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele din Tabelul III (cand este cazul), cannabisul

si rasina de cannabis vizate la punctul 13;

Regimul aplicabil cannabisului si rasinii de cannabis in teritoriile unde ele fac obiectul unei rezerve in virtutea art. 49, de catre partile interesate;

Regimul aplicabil preparatelor, altele decat cele din Tabelul III (daca este cazul), ale cannabisului si rasinii de cannabis vizate la punctul 15;

Regimul aplicabil preparatelor din Tabelul III; Regimul aplicabil paiului de mac;

Regimul aplicabil frunzelor de cannabis; Regimul aplicabil macului opiaceu; Regimul aplicabil cocaierului;

Regimul aplicabil plantei de cannabis;

Regimul aplicabil substantelor care nu sunt supuse regimului instituit de Conventia unica, dar

care pot fi utilizate la fabricarea ilicita a stupefiantelor;

Regimul aplicabil stupefiantelor care nu sunt, in mod curent, folosite in industrie in alte

scopuri decat cele medicale ori stiintifice.

Remarcam, chiar si numai din simpla enumerare, varietatea deosebit de mare de regimuri juridice stabilite pentru stupefiante de catre Conventia din 1961, prevazute in mod expres in art. 2 al respectivului document de drept international, ca si diverse categorii de stupefiante. Aceste regimuri aplicabile preparatelor difera, nu doar fata de cele stabilite pentru stupefiante, ci chiar si intre ele. Intalnim, de asemenea, dupa cum se observa, si regimuri care nu sunt indicate, desprinse din aplicarea art. 49 din Conventia unica din 1961 privind rezerve tranzitorii.

Cu privire la masurile de control aplicabile substantelor si produselor stupefiante, organele statale cu atributiuni in domeniul aplicarii prevederilor Conventiei din 1961 nu trebuie sa se

limiteze la obtinerea de informatii asupra desfasurarii experimentelor chimice cu ajutorul

stupefiantelor, ci sa efectueze in mod efectiv controlul asupra acestora

Dispozitiile penale in materia stupefiantelor prevazute in Conventia Unica. Dat fiind pericolul pe care il prezinta traficul de stupefiante asupra sanatatii publice, Conventia Unica, recomanda Partilor ca sub rezerva dispozitiilor lor constitutionale sa incrimineze ca infractiuni fapte cum sunt: cultura si productia, fabricatia, extractia, prepararea, detinerea, oferirea, punerea in vanzare, distribuirea, procurarea, vanzarea, livrarea indiferent sub ce forma, mijlocirea, trimiterea, expedierea prin tranzit, transportul, importul si exportul stupefiantelor, care nu sunt conforme dispozitiilor Conventiei Unice, sau orice alt act, care dupa parerea unei Parti ar fi contrariu dispozitiilor Conventiei.

Conventia Unica recomanda ca pedepsele ce se vor da pentru savarsirea unor astfel de fapte sa

fie pe cat posibil privative de libertate.

In ce priveste consumatorii de stupefiante (toxicomanii), Conventia Unica lasa la aprecierea

Partilor ca impotriva acelora care comit fapte ca cele aratate mai sus sa se ia masuri de condamnare

si alternativ sa fie supusi masurilor de tratament medical pentru readaptare si reintegrare sociala. Conventia Unica stabileste ca fiecare dintre faptele enumerate sub rezerva dispozitiilor

constitutionale ale fiecarei Parti sa fie considerata ca o infractiune distincta, chiar daca ele s-au comis in tari diferite. De asemenea, Conventia Unica prevede ca participatia internationala la savarsirea oricareia din faptele amintite, asocierea in vederea savarsirii unor astfel de fapte, tentativa, actele pregatitoare si operatiile financiare indeplinite in mod intentionat relative la astfel

de fapte, sa constituie infractiuni pedepsite cu privative de libertate.

In legatura cu condamnarile pronuntate in strainatate pentru astfel de infractiuni se precizeaza

ca ele trebuie luate in considerare la stabilirea starii de recidiva.

Cand infractiunile sunt savarsite de catre conationali sau de catre straini ele trebuie urmarite

cu Partea pe teritoriul careia s-a comis infractiunea, sau de Partea pe teritoriul careia se va gasi delincventul, daca extradarea acestuia nu este acceptata conform legislatiei Partii careia i s-a adresat cererea de extradare si delincventul nu a fost inca urmarit si judecat

Dat fiind gravitatea unor astfel de infractiuni, Partile trebuie sa se oblige sa prevada ca infractiuni care dau loc la extradare, in fiecare tratat de extradare ce va fi incheiat intre ele.

Daca o Parte conditioneaza extradarea de existenta unui tratat si primeste o cerere de extradare din partea unei alte Parti cu care nu are un tratat incheiat in aceasta materie, ea poate acorda extradarea socotind ca baza legala Conventia Unica.

¹²⁵ _{Dragan J., Alecu Gh., Tipisca M.- Op. cit., p. 47.}

¹²⁶ Wallace M.M.R., International Law - Londra: Ed.Sweet Maxwell Limited, 1997, p. 92.

Partile care nu conditioneaza extradarea de existenta unui tratat, vor trebui sa recunoasca

infractiunile aratate mai sus drept infractiuni pentru care extradarea este posibila, tinandu-se seama

de conditiile prevazute de legea Partii careia i se adreseaza cererea de extradare. Extradarea va fi acordata in conformitate cu legea Partii careia i se adreseaza cererea, dar conform Conventiei Unice, Partea care trebuie sa execute extradarea poate sa refuze aceasta daca autoritatile competente considera ca infractiunea nu este destul de grava.

Toate stupefiantele, toate substantele si tot materialul utilizat in vederea comiterii oricarei infractiuni la regimul stupefiantelor sau destinate comiterii unor astfel de infractiuni se sechestreaza

si se confisca.

Tratamentul juridic al substantelor psihotrope. Pana in anul 1971, doar stupefiantele erau, de regula, supuse controlului international. Dar, ca urmare a ingrijorarii crescande, determinata de abuzul inregistrat de substantele psihotrope de origine sintetica (cum ar fi amfetaminele, sedativele- hipnotice si halucinogenele) masiv aparute pe piata, incepand cu finele celui de-al doilea razboi mondial s-a impus adoptarea Conventiei privind substantele psihotrope, de o conferinta de

plenipotentiari, care si-a tinut lucrarile Ia Viena, intre 11 ianuarie si 21 februarie 1971

Prin intrarea in vigoare a Conventiei respective, la data de 16 august 1976, s-a largit in mod considerabil campul de control international in materie de droguri.

Sistemul de control stabilit prin Conventia din 1971 este bazat, intr-o mare masura pe cel intrat in vigoare in 1964, in virtutea Conventiei din 1961 privind stupefiantele. Si in acest caz se mentine sistemul celor patru tablouri distincte, pe care sunt inscrise substantele psihotrope, avand in vedere proprietatile diferite, inegalitatea terapeutica si alte considerente care pretind masuri diverse

de tratament juridic.

Cand una dintre parti intra in posesia unor informatii referitoare la o substanta care inca nu este supusa controlului international si care, dupa parerea sa, poate face necesara includerea ei pe unul din tablouri, va adresa o notificare Secretarului general. La randul sau, Secretarul general va comunica notificarea respectiva partilor, Comisiei Consiliului pentru Stupefiante si, daca notificarea

a fost facuta de una din parti, Organizatiei Mondiale a Sanatatii

Daca din informatiile care insotesc notificarea rezulta ca substanta in cauza este susceptibila

de a fi inclusa in Tabelul I sau in Tabelul II se va examina de catre parti posibilitatea aplicarii cu titlu provizoriu a tuturor masurilor de control aplicabile substantelor de pe aceste tabele. Daca o notificare este referitoare la o substanta deja inscrisa pe unul dintre tabele, Organizatia Mondiala a

¹²⁷ _{Comentaires sur la Convention sur les stupefiants de 1961.- Op. cit., p. 63.}

Conventia asupra substantelor psihotrope, adoptata la Viena la 21 februarie 1971// Tratate internationale, vol. 8, Chisinau, Ed. Moldpres, 1999, p. 184.

Sanatatii va transmite Comisiei noile sale constatari pentru a putea hotari transferarea acelei

substante de la un tabel la altul sau sa suprime inscrierea ei pe tabele. Orice hotarare de acest gen va

fi comunicata partilor si va intra in vigoare la 180 zile de la data comunicarii, exceptie facand partea care va informa Secretarul general ca datorita imprejurarilor exceptionale ea nu este in masura sa supuna substanta tuturor dispozitiilor aplicabile . Totusi, fiecare dintre parti va trebui sa aplice cel putin urmatoarele norme de control:

a) partea care a notificat o asemenea hotarare cu privire la o substanta care pana atunci nu fusese supusa controlului nici cuprinsa in Tabelul I va tine seama, pe cat posibil de masurile de control speciale enumerate de art. 7 si in ceea ce priveste aceasta substanta va trebui: sa ceara autorizatii pentru fabricarea, comercializarea si distribuirea substantei conform dispozitiilor prevazute la articolul pentru substantele din Tabelul II; sa ceara ca aceasta sa fie furnizata sau distribuita numai pe baza de prescriptie medicala; sa se conformeze obligatiilor referitoare la export

si import , exceptie facand fata de o alta parte care a adresat Secretarului general o notificare cu

privire la substanta in cauza; sa se conformeze obligatiilor pentru substantele din tabelul 2 prin care

se prevad interdictii sau restrictii la export si import ; sa pedepseasca orice actiune contrara legilor sau regulamentelor adoptate in cadrul indeplinirii obligatiilor prezentate mai sus.

b) partea care a notificat Secretarului general o hotarare de acest fel in legatura cu o substanta pana atunci nesupusa controlului si adaugata pe Tabelele II, III ori IV va trebui sa ceara licenta pentru fabricarea, comercializarea si distribuirea ei , sa ceara ca ea sa nu fie furnizata sau distribuita decat pe baza de ordonanta medicala, sa se conformeze dispozitiilor referitoare la export

si import precum si dispozitiilor care prevad interdictii sau restrictii la import si export precum si sa

ia   masuri in vederea oricarei actiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate in cadrul executarii obligatiilor mentionate

In ceea ce priveste dispozitiile referitoare la controlul preparatelor, se impune a se face urmatoarele precizari: un preparat, sub rezerva celor prevazute in mod expres in art. 3 din Conventia din , este supus acelorasi masuri de control ca si substanta psihotropa pe care o contine si, daca el contine mai multe asemenea substante va fi supus masurilor de control aplicabile acelei substante care face obiectul celui mai strict regim. Daca un preparat care contine

o substanta psihotropa alta decat substanta din Tabelul I este compus in asa fel incat nu prezinta

risc de abuz ori acesta este neglijabil iar, substanta nu poate fi recuperata in cantitati care pot da

¹²⁹ _{Ibidem, p. 185.}

¹³⁰ _{Ibidem, art. 2, p. 7, lit. "a", p. 185.}

¹³¹ _{Ibidem, art. 2, p. 7, lit. "b", p. 185.}

¹³² _{Ibidem, art. 2, p. 7, lit. "i", p. 185.}

¹³³ Ibidem, art. 2, p. 7, lit. "vi", p. 185.

nastere la abuzuri prin mijloace lesne aplicabile si in consecinta acest preparat nu creeaza o problema de sanatate si nici de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite masuri de control . In consecinta, daca una din parti constata ca un preparat se incadreaza in parametrii indicati mai inainte va putea dispune exceptarea lui, in tara sa ori in una dintre regiunile sale, de la una sau de la toate masurile de control prevazute in Conventia din

. Cu toate acestea preparatul in cauza va fi supus obligatiilor privind licentele, inregistrarea

in ceea ce priveste aplicarea lui la fabricare, interzicerea si restrangerea importului si exportului, inspectia, informatiile ce trebuie furnizate de catre parti in ce priveste aplicarea lui la preparatele exceptate si la acele prevederi referitoare la pedepsirea actelor contrare legii ori regulamentelor adoptate conform obligatiilor conventionale asumate

In ceea ce priveste campul de aplicare a controlului referitor la substantele psihotrope altele

decat cele din Tabelul I partile vor autoriza transportul de catre calatori internationali al unor mici cantitati de preparate pentru uz personal, folosirea acestor substante in industrie pentru fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicarii in cazul lor a unor masuri de control prevazute de conventia aflata in discutie pana ce starea substantelor psihotrope nu mai poate, in practica sa dea loc la abuzuri sau sa fie recuperate ca si folosirea acestor substante pentru capturarea animalelor de catre persoane autorizate, in mod special, de catre autoritatile competente.

O alta regula intalnita de altfel si atunci cand s-a facut referire la masurile de control aplicabile stupefiantelor este aceea privind limitarea utilizarii substantelor psihotrope din Tabelul I

in scopuri medicale si stiintifice ca si regula ca fiecare parte sa ia masuri de limitare a fabricarii,

exportului, importului, distribuirii, stocarilor, comercializarii si folosirii substantelor din Tabelele I,

II, III in scopuri medicale si stiintifice precum neautorizarea acelorasi substante cu exceptia cazurilor prevazute de lege

Partile semnatare vor trebui sa interzica orice utilizare a substantelor din Tabelul I, cu exceptia celor utilizate in scopuri stiintifice ori medicale foarte limitate, de catre personal special autorizat care lucreaza in institutii medicale sau stiintifice ce tin direct de guverne sau care au fost autorizate in mod expres de guverne.

Fabricarea, comercializarea, distribuirea, detinerea acestor substante se poate face numai pe baza unei licente speciale si a unei autorizari prealabile si cu prevederea unei severe supravegheri asupra activitatilor si actelor enuntate.

¹³⁴ _{Ibidem, art. 3, p. 2, p. 187.}

¹³⁵ Ibidem, a se vedea dispozitiile art. 8 (licente), p. 190-191; art. 11 (inregistrarea), p. 192; art. 13, p. 195; art. 15, p.

196; art. 16, p. 196 197 si art. 22, p. 20 -201.

¹³⁶ Ibidem, art. 5 alin. 3, p. 189.

Sa nu permita eliberarea unei persoane special autorizate decat numai a acelei cantitati necesare scopului pentru care a fost data autorizarea si sa ceara persoanelor care exercita functii medicale si stiintifice sa inregistreze achizitionarea acestor substante.

Sa interzica exportul si importul acestor substante exceptand cazul in care exportatorul si

importatorul vor fi unul si celalalt autoritatea sau administratia competenta din tara sa sau regiunea exportatoare sau importatoare respectiv alte persoane sau intreprinderi pe care autoritatile competente din tarile sau regiunile lor le vor autoriza explicit in acest scop

Comunitatea mondiala nu a putut ramane in expectativa, in timp ce calamitatea drogurilor isi manifesta plenar posibilitatea extinderii si, ca atare, secolul nostru a asistat la o multiplicare neasemuita a activitatilor desfasurate pe plan national si international, in scopul prevenirii si combaterii traficului ilicit de droguri, chiar daca acestea nu au fost totdeauna coordonate si finantate corespunzator, conform sperantelor investite in ele. La 1 februarie 1909 au loc la Shanghai, din initiativa guvernului Statelor Unite ale Americii, condus de Theodore Rooswelt, lucrarile Comisiei internationale asupra opiului. Era inceputul unui larg sir de masuri de control. Semnarea tratatului a fost, in sine, un eveniment ce a constituit in istoria omenirii prima activitate de aceasta natura, coordonata pe plan international. Prin semnarea acestui tratat, a fost pus sub acuzare, in premiera, gradul ridicat de pericol reprezentat de morfina si se solicitau, de asemenea, masuri drastice pentru controlul riguros al fabricarii, desfacerii si distribuirii acestui drog ce poarta numele zeului Morfeu.

Si cu toate ca respectiva Comisie nu a instituit norme de conduita obligatorie, ea facand doar recomandari, a fost un inceput de drum

Nu peste mult timp, in dorinta de a avansa cat mai grabnic pe calea deschisa, la

ianuarie , douasprezece state, printre care se afla: Germania, Anglia, Franta, Olanda,

Portugalia, Rusia, Italia si altele se intalnesc la Haga. Din acest moment, cooperarea

internationala in materie de controlare juridica a drogurilor considerate daunatoare, prin

semnarea Conventiei internationale a opiului, devine o problema de drept international

Tratatul in cauza prevedea in mod expres ca productia ca si desfacerea opiului brut trebuiau

supuse controlului national prin legi adoptate de fiecare stat in parte.

Un alt tratat in care problematica drogurilor si-a regasit locul este cel semnat la Versailles ce a

intrat in vigoare in 1920

Conventia internationala a opiului, semnata la Geneva, la 19 februarie 1925, avand ca

obiectiv principal supunerea comertului mondial cu droguri unui control international, largeste sfera

¹³⁷ _{Dragan J., Alecu Gh., Tipisca M. - Op. cit., p. 58.}

¹³⁸ _{Dragan J. Aproape totul despre.droguri.- Bucuresti: Ed. Militara, 1994, p. 188.}

¹³⁹ _{Dragan J., Alecu Gh., Tipisca M.- Op. cit., p. 72.}

¹⁴⁰ Dima T. Traficul si consumul ilicit de stupefiante.- Bucuresti: Ed. Lumina-Lex, 2001, p. 23.

de aplicabilitate a Conventiei de la Haga si asupra frunzelor de coca si a canepii indiene, interzicand utilizarea acestora in alte scopuri decat cele medicale ori stiintifice. Totodata, obliga partile semnatare sa aplice drastice sanctiuni penale pentru savarsirea de infractiuni ce aduc atingere reglementarilor sale. Tot la Geneva s-au semnat si conventiile din 13 iulie 1931 si 26 iunie 1936, cea din urma intrata in vigoare in octombrie 1939 si denumita Conventia pentru pedepsirea

traficului ilicit de droguri daunatoare

In aceeasi directie a fost semnat la 19 noiembrie 1948 Protocolul de la Paris prin care Organizatia Mondiala a Sanatatii era autorizata sa propuna supunerea regimului international de restrictie a oricarui nou drog obtinut. In anul 1953 protocolul fusese semnat de un numar de noua state. Complexitatea acordurilor juridice asupra stupefiantelor au aratat necesitatea unificarii si simplificarii lor. Eforturile importante in acest sens au fost puse cap la cap conducand la trei conventii actuale in vigoare, care redau vointa permanenta de a pune de acord diferitele interese ale unui numar crescut de tari. Aceste trei conventii sunt:

- Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961

- Conventia din 1971 privind substantele psihotrope

- Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope

din

In prezent , baza legala a preocuparilor comunitare in lupta impotriva drogurilor este

reprezentata de prevederile Tratatului de la Amsterdam¹⁴³ (1999) referitoare la:

a) prevenirea toxicomaniei - art. 152 privind sanatatea publica - Titlul XII al Tratatului

instituind Comunitatea Europeana - Tratatul C.E.

b) lupta impotriva traficului ilegal de droguri - obiectiv formulat in cadrul Titlului VI,

"Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala" a Tratatului asupra Uniunii Europene - Tratatul U.E;

c) cooperarea internationala - prevazuta in Titlul V "Politica externa si de securitate

comuna" al Tratatului U.E.

Principalul element novator al Tratatului U.E. se regaseste in art. 29 (Titlul VI) care vizeaza asigurarea unui nivel ridicat de protectie a europenilor intr-un "spatiu de libertate, securitate si justitie".

Cu toate acestea, se observa tendinta de dezincriminare a folosirii si posesiei in scop personal

a unor droguri de risc mic sau a mai multor asemenea droguri in unele tari ale Uniunii Europene.

¹⁴¹ _{Dima T.- Op. cit., p. 28.}

¹⁴² _{http://w.w.w.cdep.ro.intranet/csc/}

¹⁴³ Valentin C. Documente de baza ale comunitatii europene, Editia a II-a.-Iasi: Editura Polirom, 2002, p. 19 -201.

Astfel, Olanda - unul dintre statele membre ale U.E. - este un exemplu graitor in acest sens, intrucat in aceasta tara, posesia si folosirea in scop personal de marijuana nu mai atrage pedeapsa inchisorii. Nu se poate vorbi insa de o uniformizare in ceea ce priveste legislatia privind drogurile in tarile Uniunii Europene. Posesia, folosirea, producerea, fabricarea, importul, exportul de droguri atrage

in continuare sanctiuni distincte, dupa cum cel care realizeaza o asemenea activitate se supune unui sistem punitiv. Astfel, aceasta persoana se poate supune unui sistem in care

1. Este dezaprobata o asemenea activitate, dar statul nu intervine (asa-zisa dezincriminare):

- toleranta in ceea ce priveste acuzarea unor activitati minore, desi legea prevede sanctionarea savarsirii lor: posesia si folosirea in scop personal a unor cantitati foarte mici de drog;

- toleranta legislativa: legile nici macar nu interzic o asemenea conduita (folosirea, nu posesia, drogurilor in Germania, Italia si Olanda).

2. Statul intervine, dar nu la nivel penal, ci administrativ sau civil. De exemplu, in Spania,

posesia si folosirea drogurilor in scop personal atrage sanctiuni administrative.

3. Statul intervine sanctionand penal: pedeapsa cu inchisoarea avandu-se in vedere tipul si

cantitatea drogului.

Prin folosire se intelege consumarea de droguri de catre indivizi.

Germania, Italia si Olanda nu interzic folosirea drogurilor "per se" (pentru consum

propriu

Spania considera folosirea drogurilor ca ilegala, dar este pedepsita numai daca fapta este savarsita in public.

Suedia si Franta, in schimb, interzic si pedepsesc folosirea drogurilor.

Posesia "per se" este interzisa in statele membre U.E., dar nu in toate este considerata infractiune. Atunci cand vorbim de posesie per se avem in vedere: posesia unei cantitati mici de droguri, posesia in circumstante care indica in mod clar ca drogurile sunt destinate consumului propriu sau cel putin nu sunt vandute cu obtinere de profit. Posesia poate insemna ca persoana sa aiba droguri in mana, in haine, in masina sau sa aiba control efectiv asupra lor detinand o cheie a unei cutii ce le contine etc.

Obtinerea de droguri implica fie existenta unei alte persoane care ofera sau vinde (atrage tratarea acestei persoane ca furnizor) sau producerea sau cultivarea chiar de catre cel ce foloseste drogul (ceea ce in anumite sisteme legislative cunosc o rezolvare diferita).

In Spania, in general, legea nu considera drept infractiune prevazuta de legea penala

obtinerea unui drog interzis atata timp cat nu este realizata in vederea aprovizionarii altora. Desi

¹⁴⁴ www.popeanga.go.ro

obtinerea drogurilor ca urmare a producerii, fabricarii, cultivarii sunt incluse in scopul actelor considerate infractiuni, din anumite motive jurisprudenta spaniola considera ca aceste acte nu ar trebui pedepsite. Totusi, posesia in public, despre care ar fi vorba daca obtinatorul nu ar trebui sa mearga pana la punctul de aprovizionare, ar atrage o serioasa sanctiune administrativa. Se considera

ca obtinand un drog, nu savarseste o infractiune si nici nu va suporta sanctiuni administrative, aceasta persoana care consuma drogul impreuna cu prietenii sau alti consumatori obisnuiti daca nu exista pericolul unei raspandiri largi sau daca distribuirea nu este facuta in public

Politica olandeza in materia drogurilor a fost cu fermitate ancorata principiului limitarii

"pagubelor". Se impune a se face distinctie intre derivatele cannabisului si droguri cum sunt heroina, cocaina si substantele psihotrope ce prezinta un risc mare. Obiectul unei asemenea distinctii il reprezinta separarea pietii drogurilor dure de cea a drogurilor usoare. Comertul cu droguri este prohibit, iar cei care fac trafic sunt pasibili de pedepse grele cu inchisoarea. Vanzarea si cumpararea de cantitati de cannabis sau de derivati ai acestei culturi poate ajunge la 30 de grame nefiind sanctionata penal si tolerata in anumite locuri (cafenele).

Cresterea consumului local de cannabis si teama ca nu cumva comertul sa serveasca ca un

ecran grupurilor de crima organizata care fac trafic cu substante foarte periculoase a impus guvernului Olandei sa aplice un control strict. Numarul de cafenele si de alte locuri unde se vindea cannabis a fost redus la jumatate. Cele care functioneaza s-au obligat sa respecte unele conditii cum

ar fi: interdictia de a face publicitate si de a vinde droguri dure iar cantitatea vanduta sa nu fie mai

mare de 5 grame. Cultivarea de cannabis acasa pe scara mica este tolerata atata timp cat vecinii nu

se plang de mirosul intepator - in acest caz plantele pot fi ridicate de politie, ca obiecte interzise.

Politica germana in materie de droguri contine elemente imprumutate atat din sistemul olandez cat si din cel elvetian. O decizie a tribunalului constitutional stipuleaza ca posesia, cumpararea si vanzarea micilor cantitati de cannabis sau derivati ai sai, pentru consum propriu raman ilegale, dar nu antreneaza inceperea urmaririi penale. In practica cantitatile de cannabis tolerate pentru consumul propriu variaza gradat de la o regiune la alta, de exemplu de la 6 grame in

Bavaria la 30 in Schleswig Holstein

In Marea Britanie detinerea unui drog "per se" constituie un delict penal pasibil de o pedeapsa maxima cu inchisoare de 7 ani pentru categoria A, unde figureaza drogurile considerate ca fiind foarte periculoase. Detinerea de cannabis pentru consum propriu antreneaza amenda sau

¹⁴⁵ _{www.popeanga.go.ro}

¹⁴⁶ Programme des Nations Unies pour le controle international des drogues. Rapport mondial sur les drogues.- Viena: 2000, p. 202-203.

inchisoarea pe o scurta perioada cu suspendare. Pedeapsa maxima pentru trafic de droguri este inchisoarea pe viata

In Suedia detinerea de droguri "per se" este un delict penal care expune contravenientul la o pedeapsa cu inchisoarea de maxim 6 luni. In practica, detinerea de cantitati mici de cannabis poate fi sanctionata cu amenda, iar cea de heroina sau cocaina, in aceleasi conditii precizate anterior, se sanctioneaza cu inchisoarea. Traficul ilicit de droguri poate atrage o pedeapsa cu recluziunea, de 0 de

ani in caz de circumstante agravante. Legea suedeza autorizeaza tribunalele sa inlocuiasca detentia cu

un tratament daca infractiunea nu e pasibila de o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an.

Codul penal francez¹⁴⁸ in sectiunile 4, 5 si 6 (art. 222.34-222.51) incrimineaza traficul de droguri, iar pedepsele de care sunt pasibili cei care incalca aceste norme variaza de la amenda la inchisoare pe o anumita perioada sau chiar pe viata, in functie de gravitatea faptei, si chiar pedepse complementare ce se adauga pedepselor principale.

Legiuitorul finlandez a incriminat in Codul penal faptele de incalcare a regimului

stupefiantelor. Astfel, in capitolul 50 sectiunile 1-7 sunt reglementate urmatoarele: producerea, importul, vanzarea, furnizarea, obtinerea, cultivarea, exportul, dar si furnizarea de droguri unui minor. Incalcarea acestor prevederi atrage pedeapsa cu inchisoarea sau plata unei amenzi.

Legislatia italiana privind drogurile s-a schimbat in orientare de-a lungul ultimilor ani, faptul

marcant fiind consecintele referendumului din 1993 in urma caruia detinerea de droguri "per se" nu

a mai fost incriminata de legea penala, consumatorii fiind pasibili de sanctiuni administrative. Pedepsele pentru traficul ilicit de droguri variaza intre 6 luni si 20 de ani de inchisoare, in functie de gravitatea delictului. Apartenenta la un grup de traficanti antreneaza incarcerarea pe mai putin de 10 ani. Pedeapsa minima pentru conducatorii retelelor de trafic fiind de 20 de ani de inchisoare.

Capitolul XVI al Codului penal maghiar intitulat " Infractiuni contra ordinii publice"- art.

259- 286/A cuprinde si infractiunile contra sanatatii publice printre care se numara si traficul de

droguri

Nici legislatia penala turca nu lasa nepedepsite incalcarile regimului stupefiantelor. Astfel,

in Codul penal sunt reglementate fapte ca producerea, importul, exportul, vanzarea, dobandirea, detinerea, transportul etc. In functie de gravitatea delictului pedeapsa este fie amenda, fie inchisoarea.

In S.U.A situatia prezinta si mai mult interes, intrucat pe de o parte folosirea si posesia marijuanei in cantitati mici (pana la 28 grame) nu este pedepsita de lege, iar pe de alta parte, desi

¹⁴⁷ _{Ibidem, p. 337.}

¹⁴⁸ _{www.undcp.org/odccp/legal_library/fr/legallibrary-htm//Charpenel Y., Maestracci N.- Op. cit., p. 261-262.}

¹⁴⁹ _{www.undcp.org/legal_library.E.NL.html}

¹⁵⁰ Revista de Drept Penal nr. 3 // Regia Autonoma Monitorul Oficial // Bucuresti: 2000, p. 14 -147.

producerea, fabricarea, cultivarea, importul, exportul de droguri sunt interzise prin lege si pedepsite,

in anumite state, este prevazuta o obligatie suplimentara ce incumba celor ce realizeaza acest gen de activitati. Aceste persoane au obligatia (in Kansas si Oklahoma) de a plati catre stat o taxa pentru a putea desfasura asemenea activitati. Exista in acest sens birouri speciale la care aceste taxe se pot plati. Plata poate fi efectuata si prin posta. Mai mult decat atat, li s-au dat asigurari acestor persoane

ca nu le va fi dezvaluita identitatea, de altfel pot da si o identitate falsa ca nu vor exista camere de luat vederi la sediile birourilor la care se realizeaza plata, si ca nici o informatie din cele declarate functionarilor acestor birouri nu va fi folosita impotriva lor. In cazul in care taxa nu este platita, iar persoana a fost prinsa in posesia unei cantitati mai mari de marijuana sau in posesia unei cantitati de

cel putin un gram din alte droguri, ea va fi supusa unor sanctiuni suplimentare. Intr-adevar este bine folosit termenul de sanctiuni suplimentare, aceasta intrucat, in acest caz, pe langa infractiunea de posesie de droguri, ea mai savarseste si infractiunea de posesie de droguri fara a avea aplicata stampila ce atesta plata taxei pentru droguri. Evident, in cazul in care taxa a fost platita, persoana va raspunde numai pentru infractiunea de posesie de droguri aflate sub control al statului.

Australia meridionala a depenalizat detinerea si consumul de cantitati mici de cannabis. In alte state, pedeapsa maxima pentru detinerea de cantitati mici de cannabis este de 2 ani de inchisoare. Detinerea de droguri ilicite destinate vanzarii poate atrage pedeapsa cu inchisoarea pe viata

In Columbia detinerea de droguri pentru consum propriu nu constituie infractiune penala. Pedeapsa maxima pentru trafic de droguri este de 12 ani de inchisoare. Totusi pedeapsa maxima poate fi redusa la 18 luni avandu-se in vedere colaborarea cu justitia si de asemenea pentru buna purtare. Fapta de asociere criminala poate antrena pedepse cu inchisoarea de la 30 la 40 de ani, iar

in cazurile de circumstante agravante - inchisoarea de pana la 40-60 de ani

In Pakistan pedepsele aplicate sunt in functie de cantitatile de droguri descoperite. Pedeapsa

cu moartea sau inchisoarea pe viata poate fi pronuntata delincventilor care se opun arestarii cand au

in posesie o cantitate de droguri sau de substante psihotrope mai mare decat maximul tolerat

In Rusia Codul penal din anul 1996, prin cele 6 articole (228-233) din sectiunea IX, stabileste raspunderea, in primul rand pentru faptele (in afara de cultivare) legate nu numai de produsele stupefiante dar si de substantele psihotrope, ceea ce reprezinta implementarea in legislatia rusa a

dispozitiilor Conventiei din anul 1 precum si ale Conventiei din anul 8 si, in al doilea

rand eliberarea ilicita sau falsificarea de retete sau alte documente care dau dreptul la

¹⁵¹ Programme des Nations Unies pour le controle international des drogues. Rapport mondial sur les drogues. -

Viena: 2000, p. 280.

Programme des Nations Unies pour le controle international des drogues. Rapport mondial sur les drogues.-

Viena: 2000, p. 291.

¹⁵³ Ibidem, p. 326.

obtinerea produselor stupefiante sau substantelor psihotrope, ceea ce reprezinta delimitarea in

norma speciala de sine statatoare de drept penal a interzicerii incalcarii regulilor de eliberare,

realizare, vanzare, distribuire a produselor stupefiante sau a substantelor psihotrope,

prevazute in art. 8 alin. 5 din CP al Rusiei.

Alaturi de novatiile amintite, in Federatia Rusa a fost creata o baza legislativa si normativ-

juridica pentru combaterea drogurilor reprezentata de legea federala a Federatiei Ruse din 8 ianuarie

1998 "Referitor la produsele stupefiante si substantele psihotrope", Legea federala a Federatiei Ruse din 25 septembrie 1998 "Referitor la licentele pentru unele tipuri de activitati", Hotararea Guvernului Federatiei Ruse nr. 681 din 30 iunie 1998 "Referitor la aprobarea listei de produse stupefiante, substante psihotrope si precursori ai acestora, care se supun controlului in Federatia Rusa", Hotararea Guvernului Federatiei Ruse nr. 591 din 15 iunie 1998 "Referitor la aprobarea regulilor privind transportul produselor stupefiante sau substantelor psihotrope in scopul tratarii bolnavilor in tranzit pe teritoriul Federatiei Ruse", Hotararea Guvernului Federatiei Ruse nr. 892 din 6 august 1998 "Referitor la aprobarea regulilor de admitere a persoanelor in munca cu produsele stupefiante si substantele psihotrope, "Tabelul sintetic al concluziilor Comitetului permanent pentru controlul drogurilor privind clasificarea pe cantitati mici, mari si foarte mari cu produse stupefiante, substante psihotrope si substante cu efect puternic, descoperite in depozitare ilicita sau in circulatie", aprobat la sedinta Comitetului Permanent privind controlul drogurilor din 2 decembrie

1988 (protocolul nr. 7/69 - 98) si alte documente juridico-normative.

In afara de aceasta, in Hotararea Plenarei Curtii Supreme a Federatiei Ruse nr. 9 din 7 mai

"Referitor la practica judiciara in dosarele privind infractiunile legate de produsele stupefiante, substantele psihotrope si substantele cu efect puternic si toxice"¹⁵⁴ sunt cuprinse indrumarile detaliate privind cele mai importante, complexe si dificile probleme din practica aplicarii legislatiei privind raspunderea pentru infractiunile amintite.