Continutul legal si conditiile preexistente ale infractiunii de pruncucidere potrivit Codului penal in vigoare

Continutul legal si conditiile preexistente ale infractiunii de pruncucidere potrivit Codului penal in vigoare

Continutul legal si caracterizare

În Codul penal in vigoare pruncuciderea este incriminata in art.177. Potrivit acestui text, pruncuciderea consta in uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata in stare de tulburare pricinuita de nastere.

În acceptiunea Dictionarului General al Limbii Romane, aparut sub egida Editurii Enciclopedice si sub semnatura lui Vasile Breban pruncuciderea este definita drept "omuciderea de catre mama a propriului copil, de curand nascut", iar "pruncucigasa este mama care isi ucide copilul nou-nascut".

Pruncuciderea a fost incriminata diferit de la o epoca la alta si de la stat la stat.

În vechea legislatie romaneasca precum si in cea a multor state, pruncuciderea este incriminata ca o varianta atenuanta a omorului si se pedepseste cu o pedeapsa mai redusa in functie de situatia sociala a mamei pruncucigase.

Termenul romanesc de "pruncucidere" are o semnificatie proprie mai restransa decat termenul de "infanticid". Infanticidul se refera, in general, la uciderea unui copil si este considerat in legislatiile penale moderne ca o varianta calificata de omor.

Pruncuciderea se refera, nu la suprimarea vietii oricarui copil, ci numai la uciderea de catre mama a copilului sau nou nascut. Este de remarcat ca acolo unde termenul de "pruncucidere" nu isi gaseste un corespondent direct se foloseste pentru determinarea acestei fapte, adeseori, tot termenul de infanticid.

Infractiunea de pruncucidere reglementata ca atare constituie, asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, un tip aparte de omucidere, o varianta de specie, cu denumire proprie si cu existenta independenta. Într-un anume sens, se poate vorbi de un omor atenuat sau de "o fapta de omor sanctionata mai bland, in considerarea conditiilor speciale in care actioneaza subiectul activ al infractiunii".

În legislatia noastra legala in vigoare, infractiunea de pruncucidere capata un continut nou, prin recunoasterea unor stari psiho-fiziologice anormale, provocate de nastere, care fara a produce tulburari de constiinta, pot duce la diminuarea discernamantului, stare de natura sa explice conduita devianta a femeii, imediat dupa nastere.

Din interpretarea art. 177 Cod penal, rezulta ca pentru existenta infractiunii sunt necesare urmatoarele conditii obiective si subiective:

● sa existe o omucidere - prin comisiune sau omisiune;

● omuciderea sa priveasca un copil nou-nascut;

● omuciderea sa se realizeze imediat dupa nastere;

● omuciderea sa fie savarsita de catre mama copilului;

● mama sa prezinte o tulburare legata de actul nasterii;

Aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ. Lipsa indeplinirii uneia dintre ele face ca activitatea mamei de suprimare a vietii copilului nou nascut sa fie incadrata in dispozitiile articolului 175 lit. c) si d) din Codul penal. Daca din probe rezulta ca mama copilului a actionat cu premeditare, se va retine, ca element circumstantial al omorului calificat, si cel prevazut la lit.a) din articolul 175 C. penal. Astfel, prima instanta a retinut ca inculpata s-a prezentat la maternitate in stare grava si a solicitat asistenta medicala. La insistenta medicului de garda - care a consultat-o si a constatat ca se afla in stare de lehuzie - inculpata a aratat ca a avortat la domiciliu cu 5 zile in urma, un fat mort.

Facandu-se cercetari s-a constatat aceasta in camera inculpatei, iar intr-o magazie s-a gasit un sac din material plastic in care era infasurat intr-o panza si un prosop cadavrul unui nou-nascut.

Din foaia de observatie clinica a inculpatei si din referatul de necropsir rezulta ca moartea a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare.

Prima instanta a considerat ca fapta constituie infractiunea de pruncucidere si nu infractiunea de omor calificat, avand in vedere concluziile din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica potrivit carora in momentul comiterii infractiunii inculpata s-a putut gasi intr-o stare psihica modificata, cu tulburari psihice generate de starea tensionata permanenta si accentuata de nastere, in contextul unei nasteri neasistate care-i puteau influenta comportamentul, mai ales ca aceste tulburari evoluau pe un fond structurat, dizarmonic al personalitatii sale.

Recursul declarat de procuror este intemeiat. Potrivit art. 177 Cod penal, constituie infractiunea de pruncucidere uciderea noului nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Din probele administrate in cauza nu rezulta insa, ca inculpata s-a aflat in momentul comiterii infractiunii, dintr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, in intelesul art. 177 Cod penal.

În cauza, asa cum s-a aratat, a fost efectuata o expertiza medico-legala care a ajuns la concluzia ca in momentul comiterii faptei inculpatei s-ar fi putut gasi intr-o stare psihica modificata de tulburarile generate de nastere. Expertiza medico-legala nu arata, asadar, in mod cert, ca inculpata s-a aflat in situatia prevazuta de art. 177 Cod penal, ci numai ca ar fi fost posibil sa se gaseasca in starea la care se refera textul mentionat.

Este de retinut ca expertiza medico-legala n-a fost efectuata imediat dupa nasterea copilului, ci mult mai tarziu. În aceasta situatie, pentru a se ajunge la o concluzie temeinica privind infractiunea savarsita de inculpata, este necesar sa fie avute in vedere si celelalte probe referitoare la comportarea acesteia, anterioara si ulterioara nasterii, precum si la imprejurarea in care a avut loc nasterea. Se constata astfel ca, inculpata a ascuns sarcina, s-a sustras de la evidenta si controlul femeii insarcinate de catre organele sanitare si n-a solicitat asistenta nici unei persoane in momentul naster Mai mult, dupa nastere, intrebata de mama sa cu privire la petele de sange pe care le-a vazut in camera, inculpata i-a spus ca a avut o hemoragie si nu ca a nascut.

Pe de alta parte, se constata, chiar din declaratia inculpatei, ca dupa nastere a infasurat copilul intr-un prosop si apoi, dupa ce a mai trecut oarece timp, deci nu imediat dupa ce a nascut, l-a strans de gat cu o basma.

Fata de datele si imprejurarile analizate mai sus, rezulta ca prima instanta a gresit atunci cand a caracterizat fapta inculpatei ca fiind pruncucidere si nu omor calificat.

Nu constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a actionat cu o intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, si a pus in executare o hotarare luata anterior; in acest caz, inculpata va raspunde potrivit art. 175, lit.a), c) si d) ori daca inculpata si-a ascuns sarcina, iar dupa ce a nascut a sugrumat copilul, in acest caz, inculpata nu a actionat ca urmare a tulburarii pricinuite de nastere, ci pe baza unei hotarari luate anticipat.[4] Se arata astfel intr-o speta a instanei supreme faptul ca inculpata N.V. a data nastere, la domiciliul sau, unui copil, fara sa fie asistata de vreo persoana. Imediat dupa nastere, a infasurat copilul intr-un pulovar, dupa care l-a abandonat langa un gard in apropierea locuintei sale. Scancetul copilului a fost auzit de o martora care, recunoscand puloverul, i-a atras atentia inculpatei ca, daca nu va lua copilul din locul unde l-a abandonat, va anunta organele de politie. În aceasta situatie, inculpata a luat copilul si, ajungand la locuinta, l-a sugrumat cu o basma, dupa care l-a ingropat in apropierea casei.

Din raportul de expertiza medico-legala rezulta ca inculpata a nascut un copil viu, la termen, iar moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare; dupa nastere, copilul a trait 1-2 ore. Faptul ca inculpata a urmarit uciderea noului-nascut il dovedeste atat comportarea sa anterioara, cat si cea ulterioara evenimentului naster

Astfel, inculpata a ascuns sarcina, fara a aduce la cunostinta acest lucru organelor medicale de specialitate, pe care era obligata sa le anunte ca a ramas insarcinata, pentru a fi luata in evidenta si a i se acorda asistenta medicala cuvenita, si nici chiar sotului sau.

În ziua cand a avut loc nasterea, inculpata nu a spus nimanui despre acest lucru, iar dupa ce a dat nastere copilului, convinsa fiind ca nimeni nu are cunostinta de acest lucru, l-a abandonat intr-un loc putin circulat, sperand ca in acest fel nu va fi descoperita. Dupa ce a ridicat copilul din locul unde l-a abandonat, in momentul in care a ajuns acasa, inculpata l-a sugrumat cu ajutorul unei basmale si, pentru a sterge orice urma, a ingropat cadavrul in gradina. Ca atare, actiunea demonstreaza, neindoielnic, intentia deliberata si persistenta inculpatei in uciderea copilului, ceea ce exclude starea de tulburare sub imperiul careia sa fi fost comisa fapta.

Asadar, in speta, nedovedindu-se starea de tulburare pricinuita de nastere, fapta constituie infractiune de omor calificat si nu justifica incadrarea faptei in prevederile art. 177 C. pen.

Uciderea copilului nou-nascut savarsita in alte conditii decat cele aratate mai sus, de catre mama sau alta persoana, poate fi incadrata, in functie de circumstantele in care s-a petrecut, in art. 174 Cod penal (omor), art 175 Cod penal (omor calificat) sau art. 178 Cod penal (uciderea din culpa).

Referindu-ne la cauzele reale ale infractiunii de pruncucidere, s-ar putea raspunde - fara certitudinea pe care numai unele cercetari aprofundate in materie ar putea-o oferi - ca in acest caz dreptul a devansat intrucatva o realitate sociala care n-a evoluat in sensul si ritmul prognozat. Facand aceasta afirmatie, avem in vedere acele cauze de ordin socio-moral care continua sa existe si sa se manifeste, destul de puternic, chiar daca nu intotdeauna la nivel macrosocial (in mod deosebit microsocial, al diferitelor grupuri sau comunitati sociale) si anume persistenta unei anumite mentalitati de respingere, de oprobriu fata de mamele care nasc un copil in afara casatoriei. "Copilul din flori", concept pe care il credem abandonat, continua sa ramana o trista realitate. Tendinta de respingere a mamei care naste un copil in conditiile aratate se manifesta indeosebi la nivelul familiei de origine, a grupului de prieteni, a mediului cultural in care traieste persoana respectiva. Un rol negativ in aceasta situatie il exercita, dupa parerea noastra si calitatea relatiilor dintre concubini, cel mai adesea intemeiate pe sentimente fragile care nu rezista acelor cerinte de responsabilitate morala si materiala pe care le implica aducerea pe lume a unui copil.[5]

2. Conditii preexistente ale infractiunii de pruncucidere

2.1. Obiectul juridic special al infractiunii de pruncucidere

Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale care ocrotesc dreptul la viata al copilului nou-nascut si care sunt vatamate sau puse in pericol prin atingerea adusa valorilor sociale aparate de legea penala prin incriminarea acestei fapte.[6]

Dreptul la viata al nou-nascutului exista din momentul in care, procesul nasterii luand sfarsit, copilul este expulzat. Legiuitorul nu a fixat un termen insa a prevazut ca uciderea copilului sa fie savarsita "imediat dupa nastere". Prin aceasta expresie se fixeaza un interval limitat, foarte apropiat de momentul nasterii, in care trebuie sa se comita fapta; daca fapta se comite intr-un moment mai indepartat si nu imediat dupa nastere, fapta va constitui omor calificat[7].

Nu intereseaza daca a fost sau nu taiat cordonul ombilical si nici daca a fost sau nu eliminata placenta. Nu are relevanta daca nou-nascutul este un copil normal sau anormal, dar intereseaza ca acesta sa se fi nascut viu nu neaparat viabil, adica inzestrat cu capacitatea de a trai.[8]

2.2. Obiectul material al infractiunii

Infractiunea are ca obiect material corpul copilului nou nascut deoarece asupra acestuia se exercita nemijlocit activitatea de ucidere.[9]

Momentul de inceput al vietii persoanei este cel al naster Desi s-ar parea ca determinarea acestui moment este simpla, in realitate nu este asa. Nasterea persoanei, implicit a vietii, fiind un proces format din mai multe etape, in literatura de specialitate, așa cum am mai aratat in Capitolul I al lucrarii, s-au exprimat mai multe pareri asupra momentului in care se poate considera ca un om este in viata. Dupa o opinie mai veche, omul era considerat in viata din momentul in care fatul a dobandit, prin nastere, existenta extrauterina, independenta, moment pe care il marcheaza respiratia copilului.

Sub influenta codului penal anterior, in literatura noastra de specialitate, s-a exprimat si punctul de vedere potrivit caruia, despre un om in viata se poate vorbi nu neaparat din momentul respiratiei copilului, ci chiar din momentul in care s-a declansat procesul nasterii, prin urmare inainte ca acesta sa fie expulzat si sa-si inceapa existenta sa extrauterina.[10] În literatura actuala de specialitate exista autori care considera ca momentul inceperii vietii trebuie stabilit in raport cu rezultatele cercetarilor stiintifice medicale de care ar trebui sa tina seama doctrina penala si practica judiciara sau ca momentul inceperii vietii ar fi conditionat de particularitatile procesului nasterii in fiecare caz in parte, neputand sa se fixeze teoretic si in abstract acest moment. Legea apara copilul nou-nascut indiferent ca este diform, monstruos ori daca sunt frati siamezi. În acest din urma caz, va exista o dubla actiune de pruncucidere, chiar daca numai unul dintre frati a fost ucis in mod direct, iar celalalt a murit ca o consecinta a primului deces. Copilul trebuie sa fie viu (nu viabil) in momentul in care mama actioneaza pentru a-i suprima viata. Nu are nici o relevanta durata gestatiunii, deoarece in orice conditii copilul nascut viu devine o persoana umana, si nici faptul ca noul-nascut a fost sau nu eliberat de placenta.

Starea copilului de "nou-nascut" dureaza, dupa unii oameni de stiinta, pana la taierea cordonului ombilical (sub o ora), dupa altii pana la 24 ore (cand apar primele semne de mumificare a cordonului ombilical), sau chiar un timp mai indelungat (pana la caderea cordonului ombilical). Legea romana a inlaturat orice criteriu formal in ce priveste determinarea calitatii de copil "nou-nascut" subiect pasiv, lasand ca aceasta chestiune sa se rezolve in mod concret pe baza expertizei medico-legale. [13]

În doctrina s-a exprimat opinia ca durata maxima a starii de nou nascut este, pentru cazurile nasterilor normale, de 10-14 zile. Avem deci, o modalitate medicala de determinare a perioadei in care suntem indreptatiti sa afirmam ca nou-nascutul pastreaza caracteristicile fiziologice corespunzatoare starii sale, adica semnele unei recente nasteri.[14]

3. Subiectii infractiunii de pruncucidere

3.1. Subiectul activ - mama copilului nou-nascut

Subiectul activ nemijlocit al infractiunii este mama copilului nou-nascut aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere (subiect calificat).

Nu intereseaza daca mama a conceput copilul in timpul sau in afara casatoriei ori daca, fiind conceput in timpul casatoriei a fost rezultatul relatiilor intime cu sotul sau sau a fost conceput in cadrul unor relatii extraconjugale.

Nu are insemnatate nici daca copilul s-a nascut in urma unor relatii liber consimtite ori impuse prin violenta, sau profitand de starea de neputinta a mamei de a se apara, nici daca s-a nascut in urma unor relatii incestuoase ori alte conditii neobisnuite.

Mama copilului nou-nascut poate fi instigata sau ajutata la uciderea copilului sau de o alta persoana, straina fata de copilul ucis, sau dimpotriva ruda apropiata a acestuia (de exemplu de tatal sau bunica copilului). De asemenea, este posibil ca, la randul sau mama copilului nou-nascut sa instige sau sa ajute o alta persoana la uciderea acestui copil, persoana care poate avea sau nu calitatea de ruda apropiata a copilului ucis.

Problema sanctionarii celui care instiga sau ajuta pe mama la uciderea copilului ei nou-nascut, cat si a sanctionarii mamei, in cazul cand ea este cea care instiga sau ajuta o alta persoana la uciderea acestui copil, a ridicat si ridica inca dificultati in practica judiciara si literatura de specialitate, prilejuind exprimarea unor puncte de vedere contradictor[16]

Astfel, unele instante au considerat ca cel care ajuta pe mama la uciderea copilului nou-nascut trebuie sanctionat pentru complicitate la infractiunea de pruncucidere[17], pe cand, altele au considerat, dimpotriva, ca trebuie sanctionat pentru complicitate la infractiunea de omor calificat (art.175 lit. "c" si "d").

În literatura de specialitate, parerile in ceea ce priveste sanctionarea participantilor la infractiunea de pruncucidere, se diferentiaza, dupa cum pruncuciderea este considerata o infractiune distincta de omor, infractiune cu subiect calificat sau o varianta atenuata a omorului.

Potrivit unei prime opinii, pruncuciderea constituie un tip aparte de omucidere, intrucat calitatile pe care trebuie sa le intruneasca atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv sunt elemente constitutive ale acestei infractiuni si nu elemente circumstanțiale de atenuare a omorului.[19] Pornindu-se de la aceasta premisa, se sustine ca incadrarea juridica a faptei participantilor in mod distinct de fapta autorului se afla in dezacord cu principiul unitatii de infractiune, precum si cu caracterul dependent al actiunii participantilor de cea a autorului principal. De asemenea, se sustine ca nu se poate admite coexistenta in cuprinsul aceleiasi unitati infractionale a mai multor continuturi de infractiune cu raspunderi diferite si deci, nu se poate admite sanctionarea separata a participantilor pentru infractiunile cu subiect activ calificat, in sensul ca acestia sa raspunda pentru o alta infractiune decat autorul.

În literatura de specialitate s-a mai sustinut ca, in materia circumstantelor penale trebuie facute anumite diferentieri. Astfel, trebuie sa se faca distinctie intre circumstantele "personale" si circumstantele "pur personale", dupa cum influenteaza sau nu gravitatea faptei si calificarea ei legala.[20]

Potrivit acestui punct de vedere, circumstantele personale, deci care influenteaza gravitatea faptei si calificarea ei legala, trebuie asimilate, in ceea ce priveste efectele, in caz de participatie, cu circumstantele reale. De aici concluzia ca, intrucat calitatea de mama influenteaza asupra gravitatii faptei, cat si asupra calificarii legale, aceasta inseamna ca, in cazul in care mama este ajutata de o alta persoana la uciderea copilului ei nou-nascut, acea persoana sa raspunda pentru complicitate la pruncucidere. În sprijinul aceleiasi idei s-a adus si argumentul ca exista fapte prevazute de legea penala a caror autor nu poate fi decat o persoana avand o anumita calitate (de exemplu cetatean roman sau persoana fara cetatenie care domiciliaza pe teritoriul statului nostru, in cazul tradarii, functionar, in cazul delapidarii etc.). În cazul acestor infractiuni, calitatea ceruta autorului nu este relevanta ca circumstanta personala, ci ca element constitutiv al continutului infractiunii, astfel incat, indeplinirea acestei conditii in ce­-l priveste pe autor, opereaza fata de toti ceilalti participanti. În cazul delapidarii, de pilda, acela care il ajuta pe gestionar sa-si insuseasca din bunurile pe care le gestioneaza, raspunde pentru complicitate la delapidare si nu pentru furt, deoarece calitatea subiectului este relevanta in aceasta situatie nu ca circumstanta personala, ci ca element al continutului infractiun Solutia este aceeasi in cazul tuturor infractiunilor cu subiect calificat.[21] În asemenea cazuri, nu poate exista coautorat decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege. Pot exista insa complici, instigatori la infractiunea comisa de autorul calificat.

Potrivit unei alte opinii, pruncuciderea este, in esenta, o fapta de omor supusa insa unei sanctiuni atenuante sau, cu alte cuvinte, o forma atenuanta a omorului. În consecinta, potrivit acestei opinii, participantii la infractiunea de pruncucidere trebuie sa raspunda, independent de incadrarea juridica a faptei penale savarsite de autorul principal si anume, ei vor raspunde pentru omor.[22]

În cazul pruncuciderii, prin urmare, exista o fapta de omor care poate fi savarsita de orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a deveni subiectul unei infractiuni. Aceasta fapta este pedepsita insa mai usor ca infractiune de pruncucidere, atunci cand in persoana faptuitorului sunt intrunite doua conditii care in conceptia legiuitorului, fac ca omorul sa fie privilegiat in mare parte si anume: subiectul activ al infractiunii are calitatea de mama a copilului; mama copilului, in momentul savarsirii faptei, se afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.

Aceste circumstante sunt personale, ele nu se rasfrang asupra altor persoane deoarece presupun o anumita stare psihica in care se afla mama ucigasa, stare pe care participantii nu o pot avea in legatura cu copilul nascut de autoarea principala. Ca atare, daca mai multe persoane comit un omor asupra copilului nou-nascut, atunci mama, daca s-a aflat in situatia aratata, beneficiaza de regimul juridic atenuant, ceilalti raspund pentru omor calificat.[23]

Astfel intr-o situatie concreta, inculpata B.V., profitand de faptul ca sotul ei dormea, s-a dus in gradina casei unde a nascut un copil viu de sex masculin. Observand ca copilul este bine dezvoltat, ceea ce excludea ipoteza unei nasteri premature ce ar fi justificat paternitatea sotului sau, a luat hotararea de a omori copilul, in care scop i-a produs o asfixie mecanica prin comprimarea cailor respiratorii superioare. Dupa savarsirea faptei, inculpata a revenit in camera unde dormea sotul ei, si cand acesta s-a trezit, i-a spus ca a pierdut sarcina, sustinere care a facut-o si in fata socrilor sai.

De mentionat este faptul ca, la incheierea casatoriei, sotul inculpatei a intrebat-o daca este gravida, fapt infirmat de aceasta. Imediat insa, inculpata si-a dat seama ca este gravida intr-un stadiu mai inaintat, iar sarcina nu este urmarea relatiilor conjugale, ci a celor anterioare de concubinaj.

Potrivit prevederilor art. 177 Cod penal, infractiunea de pruncucidere consta in uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere, de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.

Prin urmare, ceea ce determina incadrarea faptei in dispozitiile art. 177 Cod penal, nu este tulburarea determinata de imprejurari adiacente procesului fiziologic al nasterii, ci starea psiho-fiziologica anormala ce se poate produce in timpul naster

În speta insa, dupa cum in mod corespunzator a retinut prima instanta, inculpata s-a gasit intr-o stare conflictuala premergatoare si exterioara nasterii, care a fost de natura a-i influenta psihicul, prin aceea ca a asigurat atat pe sotul sau, cat si pe parintii sai ca nu era in stare de graviditate anterior casatoriei.

Aceasta temere fata de reactia sotului, a socrilor, a parintilor sai si de oprobiul celor din jur dupa aflarea adevarului, nu constituie decat explicatii lamuritoare ale actului de ucidere, mobiluri ale savarsirii faptei, carora nu li se poate da efect juridic in intelesul de "tulburare pricinuita de nastere" astfel cum prevede art. 177 Cod penal.

Aceste imprejurari, ca si reactia depresiva fata de actul comis, pot constitui insa circumstante personale susceptibile sa conduca la reaprecierea pedepsei aplicate inculpatei pentru infractiunea de omor, corect retinuta in sarcina sa de prima instanta.

Neexistand deci o stare de tulburare pricinuita de nastere, fapta constituie infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 174 alin. 1 combinat cu art.175 alin. (1) lit. c) Cod penal.

Într-o alta speta prin sentinta penala nr. 66/1996 a Tribunalului Neamt, numita I.T. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta de art. 174 si 175 lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 74 si 76 din Cod penal. În fapt s-a retinut ca la data de 27 august 1995, inculpata s-a deplasat la dispensarul din comuna Tibucani, judet Neamt in raza caruia domicilia, acuzand dureri abdominale. Dupa ce i s-a facut o injectie pentru calmarea durerilor, inculpata a mers la W.C.-ul din curtea dispensarului unde a nascut un fat viu, pe care l-a aruncat in W.C., dupa care a plecat. A doua zi, asistenta de la dispensar care ii administrase inculpatei injectia in ziua precedenta, a descoperit copilul viu, care a fost recuperat si tratat, dar in final, a decedat. Sustinerea inculpatei in sensul ca nu si-a dat seama de faptul ca a expulzat fatul a fost inlaturata ca lipsita de temei, deoarece din ansamblul probelor administrate in cauza rezulta ca inculpata stia ca este gravida, avand trei nasteri anterioare, astfel ca nu putea confunda semnele sarcinii cu alte manifestari patologice, singura concluzie ce se impune fiind aceea ca inculpata si-a ucis copilul nou-nascut .

Problema este mai delicata si susceptibila de mai multe controverse atunci cand ne referim la pozitia mamei instigatoare sau complice la fapta de omor comisa asupra copilului sau. Potrivit deciziei de indrumare citate, mama instigatoare sau complice ar urma sa raspunda pentru instigare sau complicitate la omor si nu pentru instigare sau complicitate la pruncucidere.

Potrivit acestei opinii, solutia este discutabila. S-a sustinut ca mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere pastreaza aceasta circumstanta personala in orice conditii, adica nu numai cand este autoare a faptei de pruncucidere, dar si atunci cand este instigatoare sau complice la uciderea copilului sau nou-nascut savarsita de alta persoana.

Drept urmare, in acest caz, mama instigatoare sau complice ar urma sa raspunda pentru instigare sau complicitate la pruncucidere. Nu s-ar putea invoca argumentul ca n-ar fi posibil ca instigatorul sau complicele sa raspunda pentru o alta infractiune decat cea comisa de autorul principal.

Din moment ce acest argument a fost abandonat cand a fost vorba de raspunderea instigatorului si complicelui la fapta de pruncucidere a mamei (participantii au raspuns pentru omor calificat, iar mama pentru pruncucidere), el ar putea fi abandonat si in ipoteza inversa, a mamei instigatoare sau complice la fapta aceluia care ii ucide copilul nou-nascut.[26]

Se arata, in finalul comentariului, ca asa cum nu ar fi just sa se atenueze raspunderea penala a participantilor pentru o circumstanta personala atenuanta, care nu subliniaza in persoana lor, tot astfel nu este just sa se agraveze raspunderea penala a mamei coautoare, complice sau instigatoare, numai pentru motivul aratat, trecandu-se sub tacere situatia sa personala speciala in care a comis faptele mentionate. În acest caz s-ar putea sustine si faptul ca, mama aflata intr-o vadita stare de tulburare pricinuita de nastere care instiga sau ajuta la uciderea copilului sau de catre o alta persoana ar putea raspunde chiar pentru infractiunea de pruncucidere deoarece hotararea ii apartine, doar starea precara in care se afla nepermitandu-i sa ucida copilul.

Infractiunea de pruncucidere poate fi comisa numai de mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Astfel, prin sentinta penala nr. 20 din 14 martie 1997 (republicata) a Tribunalului Judetean Prahova, au fost condamnate, printre altele, inculpatele P.V. la 5 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) si b) Cod penal pentru complicitate la infractiunea de omor prevazuta de art. 26 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) Cod penal si N.E. la 4 ani inchisoare pentru infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 si la 1 an inchisoare pentru infractiunea de avort provocat de femeie prevazuta de art. 186 alin. (2) Cod penal, dispunandu-se ca, potrivit art. 33 si 34 lit. a) Cod penal aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

În fapt, s-au retinut urmatoarele:

Inculpata N.E., ramanand gravida si nedorind sa pastreze sarcina, prin intermediul inculpatei P.V. a cunoscut-o pe J.S. care i-a facut legatura cu D.L. (de asemenea, condamnate in cauza) cunoscand ca aceasta din urma prin metodele empirice ii putea intrerupe cursul normal al sarcin

Dupa ce s-au cunoscut si urmare a intelegerilor care au avut loc, in ziua urmatoare, inculpata D.L. la domiciliul sau, a efectuat inculpatei N.E. manopere avortive in scopul intreruperii cursului normal al sarcin

Ca urmare a manoperelor avortive, inculpata N.E. a expulzat fatul, nascut viu, pe care apoi potrivit intelegerii avute, inculpata P.V. l-a aruncat in W.C.- ul locuintei acesteia din urma, unde s-a asfixiat. Sesizat de plansul copilului, martorul C.S., care locuia in acelasi imobil a vazut traseul parcurs de inculpata P.V. si presupunand ca fatul a fost aruncat in W.C., a informat-o si pe proprietara imobilului, iar apoi, organele de urmarire penala.

Din raportul de expertiza medico-legala intocmit in urma autopsierii cadavrului noului-nascut, avizat de comisia de avizare si control de la langa Institutul Medico - Legal Bucuresti, rezulta ca fatul s-a nascut viu si ca a respirat partial, fiind nascut prematur in luna a 8-a, iar moartea a fost violenta si s-a datorat asfixiei prin aspirarea de materii din W.C., constatandu-se prezenta unor resturi vegetale in bronhiole. Totodata, s-a aratat ca nasterea inainte de termen poate fi rezultatul manoperelor avortive ce s-au efectuat asupra mamei copilului.

Împotriva acestei sentinte, au declarat recurs Parchetul de le langa Tribunalul Prahova si inculpatele.

Prin recursul procuraturii este criticata hotararea pronuntata in cauza, sustinandu-se printr-un motiv de casare, ca este netemeinica si nelegala sub aspectul incadrarii juridice data faptelor savarsite de inculpatele P.V. si N.E., care nu corespunde prevederilor leg Astfel, fata de probele administrate, calificarea juridica corecta a faptei savarsita de inculpata P.V. este aceea prevazuta si pedepsita de art. 174 Cod penal, iar a inculpatei N.E. care a acceptat ca viata copilului sau, sa fie suprimata de inculpata P.V., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 26 raportat la art. 175 lit. c) Cod penal.

Criticile formulate sunt intemeiate.

Din materialul probator administrat in cauza, rezultand ca moartea victimei s-a datorat asfixiei si ca inculpata P.V. este aceea care, cu intentia de a-i suprima viata, a aruncat-o in acel loc, urmeaza a se retine in sarcina acesteia savarsirea infractiunii de omor, prevazuta de art. 174 Cod penal prin schimbarea incadrarii juridice din art. 26 raportat la art. 174 Cod penal.

Fapta inculpatei N.E. de a-si da consimtamantul ca inculpata P.V. sa suprime viata copilului pe care l-a nascut viu, contribuind astfel la intarirea hotararii autorului de a savarsi fapta, intruneste elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de omor calificat prevazuta de art. 26, 27 raportate la art. 174, 175 lit. c) Cod penal, infractiune ce urmeaza a fi retinuta in sarcina acesteia, prin schimbarea incadrarii juridice din art. 177 Cod penal.

În consecinta, recursul declarat de Procuratura Judeteana Prahova, fiind intemeiat, urmeaza a fi admis, a se casa hotararea atacata cu privire la incadrarea juridica a faptei retinuta in sarcina inculpatei P.V., a faptei de pruncucidere retinuta in sarcina inculpatei N.E. si la aplicarea art. 33 lit. a) si 34 lit. a) Cod penal, in ceea ce priveste pe inculpata N.E. si a se decide conform dispozitivului.

3.2 Subiectul pasiv - copilul nou-nascut

Subiectul pasiv al infractiunii trebuie sa aiba calitatea de copil nou-nascut, indiferent daca a fost nascut din casatorie sau din afara casatoriei; calitatea de subiect pasiv si imediat al pruncuciderii nu o poate avea decat victima nemijlocita a actiunii faptuitorului.

Calitatea de nou-nascut se obtine din luarea in considerare a procesului naster

Un asemenea proces debuteaza prin contractii interne specifice, insotite de dureri si apoi desprinderea treptata a copilului de organismul matern, iar in final, expulzarea acestuia.

Nasterea nu cuprinde exclusiv evenimentul final, ci ansamblul travaliului, adica si perioada de debut a procesului nasterii, urmata de fazele parcurse de fiinta umana in efortul ei de trecere de la mediul intrauterin la ambianta externa. În fazele respective se pot ivi complicatii, afectiuni congenitale grave, accidente, etc., de care trebuie sa tina seama in stabilirea conditiei de nou-nascut viu.[27]

Un copil se naste viu cand se manifesta prin tipat, miscare, respiratie, semne distinctive, unanim acceptate.

Exista situatia ca nou-nascutul sa fie viu, dar aparent, sa prezinte semnele mortii, aceasta ca urmare a starii de asfixie, instalata prin intreruperea prematura a circulatiei placentare sau a obturarii cailor respiratorii prin mucus.

Este posibila si o respiratie intrauterina fara viata extrauterina ulterioara, in cazurile in care circulatia placentara s-a intrerupt in cursul travaliului, membranele s-au rupt si aerul din cavitatea uterina este inspirat de fat.

Instalarea respiratiei este cel mai sigur mijloc prin care se indica viata extrauterina, iar aceasta se constata prin metoda "docimaziei pulmonare" bazata, la randul sau, pe ideea ca greutatea plamanului respirat este redusa la aproximativ jumatate fata de cel nerespirat. Sunt insa si exceptii de la aceasta regula, la cei nascuti prematur, in cazul starilor de inghet, putrefactie, sau altele de natura sa modifice greutatea plamanului.[28]

S-a stabilit ca viata copilului nascut dupa a 28-a saptamana de sarcina este in general, asigurata. Înainte de acest termen, copilul s-ar putea dezvolta numai prin mijloace speciale, iar cel nascut inainte de luna a 6-a nu are nici o sansa de supravietuire.

Orice actiune violenta a mamei asupra copilului (avand drept scop uciderea acestuia), in cazurile in care procesul nasterii se declanseaza in mod natural si este vorba de un fat viu, constituie pruncucidere sau omor.

Violentele pot insa sa aiba un caracter accidental cum ar fi: interventii chirurgicale necesare, asfixierea involuntara a copilului, violente pentru degajarea corpului copilului, expulzii precipitate urmate de izbirea copilului de un plan dur, dar acestea sunt totusi cazuri particulare, care urmeaza a fi identificate si puse in legatura cu elementul intentional.

Dupa nastere, semnificative pentru starile accidentale sunt arsurile, intoxicatiile, electrocutarile, caderea copilului din bratele mamei, numai medicul legist fiind cel care, in urma unui examen foarte atent, poate stabili daca ele provin din lovire cu un corp dur sau din caderea copilului de la inaltime.

De obicei, momentul cand se considera ca o fiinta umana a primit calitatea de nou-nascut este momentul declansarii procesului nasterii, in conditii de normalitate, asupra unui fat viu.

Timpul cat ar mai fi trait daca nu ar fi fost ucis, adica viabilitatea, nu este determinanta in materie de pruncucidere.[29]

Durata maxima a starii de nou-nascut este, pentru cazurile nasterilor normale, de 10-14 zile.

Incriminarea - desi nu prevede conditii de loc ale savarsirii faptei, prevede conditii de timp si anume, "fapta trebuie sa se comita imediat dupa nastere". Se afla in aceasta stare, copilul care mai poarta semnele nasterii recente.[30]

Savarsirea faptei dupa aceasta data va constitui infractiunea de omor calificat.