Definitia comertului electronic si clasificarea tranzactiilor electronice

Definitia comertului electronic si clasificarea tranzactiilor electronice

A. Definitia comertului electronic

93. Notiune. Comertul electronic presupune utilizarea rete­lelor de calculatoare in scopul realizarii de acte si fapte de comert. Se pot da 3 definitii comertului electronic, astfel:

- o definitie extensiva, conform careia comertul electronic este ansamblul schimburilor de informatii, operatii si tranzactii prin retea si care afecteaza sfera afacerilor. In aceasta definitie sunt integrate atat schimburile de informatii, cat si publicitatea si tranzactiile comerciale. Se regasesc, de asemenea, relatiile intreprinderi-clienti, relatiile intre intreprinderi, relatiile administra­tive, precum si relatiile interne unei intreprinderi.

o definitie selectiva, conform careia comertul electronic este definit ca "utilizarea, de catre o intreprindere, a informaticii asociata cu retelele de telecomunicatii, pentru a interactiona cu mediul'. Aceasta definitie inglobeaza diversele comunicatii ale intreprinderii cu furnizorii, cu clientii, cu partenerii, filialele, ban­cile, administratia.

o definitie restrictiva, unde comertul electronic reprezinta "ansamblul relatiilor comerciale intre utilizatorii retelei Internet'.

Conform OECD , comertul electronic reprezinta totalitatea utilizarilor resurselor si tehnologiilor electronice pentru comert si alte activitati economice (intelegand utilizarea comunicarii elec­tronice ca un mediu de transmitere cu ajutorul caruia se poate crea, produce, anunta, cataloga, inventaria, cumpara sau vinde bunuri, servicii si programe cu valoare economica sau prin care se pot regla conturi).

Elementele necesare pentru existenta comertului electronic. Din definitii rezulta doua elemente necesare pentru existenta notiunii de comert electronic, si anume:

utilizarea mijloacelor de comunicare si a resurselor elec­tronice;

realizarea activitatilor comerciale.

Stadiile comertului electronic. Exista numeroase stadii ale comertului electronic, incepand de la stabilirea activitatii comerciale, promovarea de bunuri si servicii, comanda produselor (fizice sau nu), incheierea contractelor si incheind cu plata si furnizarea bunurilor si serviciilor.

In acest moment comertul electronic este inteles ca o afa­cere care adapteaza tranzactiile traditionale de comert cu amanuntul la calea electronica. Site-urile destinate comertului electronic (de exemplu, Amazon, Teora, etc.), furnizeaza clientilor sai accesul la o cale electronica pentru a cumpara bunuri palpa­bile (de exemplu, CD-uri muzicale, carti, etc.) ce sunt livrate clien­tului prin sistemul clasic postal.

Comertul electronic a inceput cu produse digitale usor de descarcat, in principal cu programe pentru calculator. De aici a fost, apoi, extins si la alte bunuri ce pot lua forma digitala ca: muzica, filme, carti, servicii de informatii, servicii bancare, de consultanta, de asigurari etc. Limita, care in mod curent exista, este largimea de banda limitata oferita de sistemele de teleco­municatie actuale. O largime de banda limitata insemna ca o viteza de comunicatie sporita nu este posibila si, ca urmare, un transfer masiv de informatie este ingreunat (de exemplu, o opera muzicala de peste 70 MB sau un program pentru calcula­tor cum este Microsoft Office care are peste 600 MB). O data cu dezvoltarea sistemelor de comunicatii va fi posibila descarcarea produselor electronice prin Internet.

96. Tehnologii componente. Termenul de comert electro­nic cuprinde o gama larga de tehnologii. El acopera EDI , posta electronica (e-mail), Internetul, reteaua de pagini web, Intranetul si Extranetul

B. Clasificarea tranzactiilor electronice

In functie de modul in care se efectueaza livrarea bunurilor si serviciilor

97. Clasificare. in functie de acest criteriu exista:

Tranzactii off-line sau comert electronic indirect. Terme­nul de tranzactii off-line este utilizat pentru a descrie tranzactiile in care bunurile si serviciile sunt oferite si, eventual, platite prin mijloace electronice, dar livrate prin alte mijloace. Cea mai mare parte a comertului prin Internet este fundamentat pe astfel de tranzactii. In contrast cu tranzactiile comerciale cu amanuntul, tranzactiile off-line elimina intermediarii din lantul de distribuire.

Tranzactii on-line sau comert electronic direct. Termenul de tranzactie on-line este utilizat pentru descrierea oricarei tran­zactii al carei obiect este livrat on-line (prin Internet). Proble­mele ridicate de acest tip de tranzactii includ:

identificarea dificila a tranzactiilor,

criptarea acestora,

colectarea taxelor de la foarte multi utilizatori finali fata de un numar mic de intermediari,

dificultatea determinarii locului in care a fost produs sau consumat produsul,

definirea bunurilor si serviciilor si distinctia dintre tipurile de servicii.

Tehnologii de criptare puternice sunt acum disponibile utili­zatorilor de Internet. Acestea permit utilizatorilor sa cripteze toate informatiile referitoare la o tranzactie, astfel incat numai partile implicate le pot decripta si, ca urmare, intelege.

2. In functie de participantii la comertul electronic

98. Clasificare. In functie de acest criteriu exista:

Tranzactiile B2B business to business se caracterizeaza prin faptul ca ambele parti participante la tranzactia comerciala, atat vanzatorul, cat si cumparatorul, sunt comercianti.

Tranzactiile B2C business to consumer se realizeaza intre cumparatori individuali si vanzatori - mari companii. In acest caz, factorul uman este mult mai important, interactivitatea fiind caracteristica de baza in decizia de cumparare.

Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adia­cente comertului electronic, sunt: government-to-government (G2G), government-to-business (G2B), government-to-consumer (G2C), consumer-to-government (C2G), consumer-to-business (C2B) si consumer-to-consumer (C2C