Aplicarea legi civile in timp, in spațiu și asupra peroanelor

Aplicarea legi civile in timp, in spațiu și asupra peroanelor

Considerații generale

Cand vorbim de aplicarea legi civile in timp și spațiu ne referim la sensul lar al noțiunii de "lege", deci avem in vedere nu numai legile propriu-zise, dar și decrete, hotararile guvernului, precum și orice acte normative cuprinzand norme de drept civil.

Atat legile cat și situațiile juridice carora ele le dau naștere sau pe care le guverneaza sunt determinate și incadrate, pe de o parte in timp, iar pe de alta parte, in spațiu.

In timp legile au o viața a lor delimitata intre momentul intrari lor in vigoare și momentul ieșiri lor din vigoare, iar situațiile juridice se inscriu in timp prin data constituirii și data stingerii lor.

Intrarea in vigoare a legii civile are loc fie la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial, fie la data menționata in cuprinsul ei, daca legea stabilește expres o anumita data (art. 78 din Constituție). Prin intrarea ei in vigoare ea devine obligatorie și intra in funcțiune celebra maxima nema censetur legem ignorare care exprima principiul ca " nimeni nu este considerat a nu cunoaște legea"; este o prezumție de cunoaștere a legii care se aplica asupra tuturor persoanelor, indiferent de cetațenie. Finalitatea sa este de a asigura aplicarea efectiva a legii: nimeni nu se poate sustrage aplicarii legii sub motivul necunoașterii ei.

Aceasta prezumție este operata indiferent de aspectul formal al legii (lege, decret, hotarare, ordonanța, etc.). Este o prezumție absoluta și impotiva ei nu se poate face proba contrara; așadar nu ajuta cu nimic aceluia care ar vrea sa faca dovada ca efectiv nu avea nici o cunoștința despre o anumita regula de drept.

Normele juridice se nasc, se modifica și dispar, fiind inlocuite in timp și totodata coexista pe teritoriul unor state diferite. Cu alte cuvinte, normele de drept, legile iși produc efectele in timp și spațiu. Unele legi se aplica tuturor cetațenilor, in timp ce altee se aplica numai unei categorii de cetațeni.

Aceste considerente ridica in primul rand problema de a ști cand incepe sa se aplice o lege și cand inceteaza aplicarea ei.

Aplicarea legi civile in timp

De regula, actele normative - legea - intra in vigoare din momentul publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Din punct de vedere aplicarii in timp, legea noua poate produce efecte imediate (operand ca atare in prezent), efecte retroactive (aplicandu-se și asupra trecutului) sau efecte ultraactive (apicandu-se și asupra viitorului, unor fapte sau situații juridice ivite dupa abrogarea legii).

In general legile sunt de aplicare generala și permanenta; unele legi prezinta insa particularitatea ca sunt:

• Legi abrogative care nu fac decat sa abroge, sa scoata din vigoare, o lege anterioara, fara a conține o alta reglementare a raporturilor juridice reglementata de legea anterioara; acele legi acționeaza in mod instantaneu, neavand o aplicare permanenta sau durabila;
• Legi interpretative care nu aduc o interpretare noua dar deslușesc ințelesul neclar sau discutabil al unei legi existente, aflata și lasata pe mai departe in vigoare. Legile interpretative se aplica retroactiv, la toate situațiile juridice carora li se aplica legea ibterpretata; ele se considera ca fac corp comun cu legea interpretata;
• Legi tranzitorii (sau dispoziții tranzitorii in cuprinsul unei legi) care reglementeaza aplicarea legilor in corelație cu cele vechi abrogate; ele au aplicabilitate atat timp cat dureaza situațiile tranzitorii. De cele mai multe ori ele amana efectul imediat al legii noi, fie combinand cele doua legi succesive, fie prevazand un termen pentru adoptarea (armonizarea) situației vechi la noua legislație.

La randul lor, situțiile juridice pot fi unidependente, cand se nasc și inceteaza sub imperiul unei singure legi sau pluridependente, cand iși prelungesc existența sau efectele sub autoritatea mai multor legi succesive. In cazul situațiilor juridice legale, legea noua are camp de aplicare mai larg decat in cazul celor contractuale sau voluntare care pot ramane sub carmuirea legii sub care au fost constituite.

Principiile fundamentale in materie

Aceste sunt doua și anume: principiul neretroactivitații și principiul aplicarii imediate a legi noi. Rațiunea acestor principii consta in asigurarea securitații circuitului civil; in lipsa lor ar exista o permanenta și grava tulburare a acestui circuit.

Principiul neretroactivitații [4]

Principul neretroactivitații este formal in chiar primul articol al Codului civil potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva". Cu alte cuvinte, o lege noua se poate aplica numai situațiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior (facta praeteriata); dupa cum s-a spus, trecutul scapa legii civile noi.

Exemplu: art. 149 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe prevede: "Actele juridice incheiate sub regimul legislației anterioare iși produc toate efectele conform acesteia (.)".

In opinia noastra trebuie avut in vedere caracterul vadit necostituțional (contrar dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție) al art. 149 alin. 3 din aceeași lege care prevedea ca "Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedați, inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi și pentru care au expirat termenele de protecție, se prelungește pana la termenul de protecție prevazuta in prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a prezentei legi". Prin aplicarea cestor prevederi legale ar insemna ca sunt protejate in continuare toate operele cazute in domeniul public.

Principiul aplicarii imediate a legii noi

Principiul aplicarii imediate a legii noi este regula care cere ca legea noua sa se aplice de indata tuturor faptelor ivite dupa intrarea ei in vigoare precum și celor viitoare; aceasta deoarece tot ce se petrece sub legea noua trebuie sa i se supuna. Așadar, prin acest principiu se exclude aplicarea legii vechi. Acest principiu are o consacrare legala el rezulta din principiu neretroactivitații legii. De fapt el nu este principiu propriu-zis, deoarece este de esența legii noi ca ea sa fie aplicata imadiat.

Daca nașterea unei situații juridice presupune reunirea unor condiții sau elemente ce se realizeaza succesiv in timp ( de exemplu: autorizația prealabila și incheierea actului in forma autentica; sau consințamantul parților și publicitatea etc.), atunci actul care da naștere situației juridice respective va putea fi considerat valabil numai in condițiile legii in vigoare la ultimul moment al formarii sale succesive.

Exemplu: validitatea testamentului se apreciaza dupa lege in vigoare la data intocmirii lui dar cotele de moștenire (rezerva, cotitatea disponibila, etc.) se stabilesc dupa legea in vigoare la data dechiderii succesiunii.

3. Aplicarea legii civile in spațiu

Intr-o viziune simplista am fi tentați sa negam existența conflictelor de legi in spațiu. Aceasta deoarece in temeiul suveranitații legea romana nu s-ar aplica decat in Romania iar legea straina numai in strainatate. Nu este așa datorita raporturilor juridice dintre state și indivizi.

In adevar, exemplificand, vom fi in prezența unui conflict intre legea romana și legea straina daca un cuplu francez divorțeaza la București ; sau daca un cetațean german decedeaza in Italia și lasa o moștenire in Romania; ori daca un contract se incheie la Sibiu intre un industriaș german și unul american etc.

In toate aceste situații pentru a afla legea aplicabila trebuie sa se aiba in vedere un element de extraneitate care poate fi: cetațenia persoanelor, locul situari bunului (lex rei sitae), locul incheierii actului (locus regit actum) etc.

Pentru soluționarea in concret al conflictelor de legi cu un element de extraneitate trebuie, in primul rand, sa se califice faptele ceea ce inseamna ca ele trebuie plasate, succesiuni, imobile, contracte etc. In baza acestei calificari legea (norma conflictuala) indica daca se aplica in speța legea neționala sau legea straina.

Soluționarea conflictului de lege in spațiu se face dupa norme conflictuale adoptate de fiecare stat. Adesea ele difera de la un stat la altul. Uneori statele incheie convenții internaționale stabilind normele conflictuale uniform in raporturile dintre ele.

3.1 Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Principiul generalitații și egalitații.

Excepții. In mod firesc, normele juridice fiind norme de conduita, ele se adeseaza oamenilor ca subiecți ai raporturilor juridice fie priviți in individualitatea lor (ca persoane fizice) fie priviți ca subiecte colective de drepturi (ca persoane juridice).

Principiul fundamental care guverneaza aplicarea legii civile asupra persoanelor este acela al egalitații legii civile la toate raporturile de drept civil.

Cu toate acestea, in afara normelor juridice care se aplica deopotriva și in mod egal atat persoanelor fizice cat și celor juridice (cum sunt majoritatea normelor cuprinse in Codul civil), exista și unele norme care se aplica numai persoanelor fizice (cum sunt cele referitoare la actele de stare civila cuprinse in Legea nr. 119/1996, dupa cum exista și o serie de norme de drept civil care se aplica numai persoanelor juridice cum sunt prevederile referitoare la reorganizarea persoanelor juridice prin fuziune și divizare, cuprinse in Decretul nr. 31/1954, cele referitoare la societațiile comerciale din Legea nr. 31/1990 etc.)

Mai mult, exista o serie de norme juridice de drept civil care se aplica numai unei anumite categorii de persoane fizice sau juridice (cum sunt prevederile legale referitoare la minori și ocrotirea lor cuprinse in Codul familiei, in Decret nr 31/1954, etc.).

Toate aceste excepții nu afecteaza insa și nu știrbesc principiul generalitații aplicarii normelor de drept civil și pe acela al egalitații tuturor in fața legii civile, ci sunt simple excepții determinate de specificitatea raporturilor juridice sau a problemelor juridice pe care le reglementeaza, probleme specifice anumitor categorii de persoane.